6,113 matches
-
privești îndărăt. Și te cheamă înapoi În trecut, unde caii visează În iarba de stepă. Aici totul este mai ușor, orizontul e aproape de strigătul ciorii de câmp lângă care sufletul arde la sol. Nu, totuși ce bucurie Din strâmtoarea strigătului disperat al ciorilor de câmp, Brusc să rupi zăgazurile pentru Lumea plină de spațiu a cailor ! (4) Aș sta Pe o verandă sticloasă Aproape de mare Și să mă uit la orizont Prin vânt și vele. N-aș asculta oamenii, Ci pescărușii
TĂLMĂCIRI: OLEG GONCEARENCO (UCRAINA) de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368477_a_369806]
-
A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Relatare > DR. CORNELIA PĂUN HEINZEL : „ȘOCUL” Autor: Cornelia Păun Publicat în: Ediția nr. 1605 din 24 mai 2015 Toate Articolele Autorului Dr. Cornelia Păun Heinzel : „Șocul” Un șuierat prelung, sfâșietor, ca un bocet disperat pătrunde adânc sufletele celor aflați pe aripile bulevardului din centrul Bucureștiului. Fiecare părticică a corpului tresare. Fiori reci parcurg succesiv, fiecare centimetru al coloanei vertebrale. Dacă erai fericit, liniștit , visător, totul s-a spulberat într-o secundă... Este însă ceva
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
din casa pe care doreau s-o cumpere! M-a sunat Isabela aseară, răspunsei. - Da, dar de ce nu răspund acum la telefon? întrebă femeia. - Nu știu, mai încearcă! Încerc și eu! i-am spus. - Ai totuși puțin timp? mă întrebă disperată Maria. - Am cursuri cu studenții de la ora 11, i-am răspuns. - Te rog, vino cu mine până la apartament! mă rugă ea. - Bine , acceptai eu. După o oră eram pe străduță. Strania casă îmi părea un loc imposibil de definit geometric
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
albe, parcă aruncase cineva petale de maci roșii ca focul. Păreau pictate de cineva într-o culoare intensă, purpurie, roșie ca sîngele... Maria leșină în fața mea. Am luat atunci telefonul și am sunat. Un șuierat prelung, sfâșietor, ca un bocet disperat pătrunde adânc sufletele celor aflați pe aripile bulevardului din centrul Bucureștiului. Fiecare părticică a corpului tresare. Fiori reci parcurg succesiv, fiecare centimetru al coloanei vertebrale. Dacă erai fericit, liniștit, visător, totul s-a spulberat într-o secundă... Referință Bibliografică: Dr.
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
1499 din 07 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Capitolul XVI Mărțișor vorbește cu Soare-Împărat Prin peretele străveziu al cuptorului, siluetele lui Mărțișor și Norocel se zăreau ca două fantome, năluci agitate ce se mișcau de colo-colo prin ceața alburie. Strigau disperați, dădeau cu pumnii în pereții cuptorului și erau într-o permanentă mișcare. Peisajul acesta îi dădu fiori căpitanului Foc-Nestins, care ordonă căpcăunului din zona apropiată: - Ce te holbezi? Scoate-i imediat din cuptor! Căpcăunul execută, apăsând butoanele care deschideau ușa
MĂRŢIŞOR-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367953_a_369282]
-
acum! - Nu acum, mai așteptați! îi potoli împăratul, ridicând mâna. Duceți prizonierii la cuptoare și-i lăsați în paza căpcăunilor. Până atunci ne mai gândim, mai chibzuim. Soldații din gardă înșfăcară pe Mărțișor și pe Norocel, cu toată împotrivirea lor disperată și țipetele lui Norocel. -va urma- Referință Bibliografică: MĂRȚIȘOR-12 / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1499, Anul V, 07 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Năstase Marin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
MĂRŢIŞOR-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367953_a_369282]
-
erai dornică de a fi devorată, trebuie să cauți canibali în altă parte. Kemașii sunt fierari, nu canibali. Foarte bine! Nu puteam fi mai mulțumită de atât! Întoarsă însă lângă So-Kaar, nu am reușit să mă liniștesc. Sora mea era disperată. Îi era teamă că voi pierde și că nu vom mai avea nici măcar unde să ne întoarcem dacă acest lucru ar mai fi fost posibil, dacă nu rămâneam prizoniere pentru toată viața. Se mai potoli când află că nu exista
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
Ce ai mai pățit, draga mea, în ce te-ai mai băgat? Emanuela, zâmbind oarecum amar, i-a relatat Simonei cum se afla la părinții ei, telefonul primit prin care i se anunța dispariția fetiței, venirea precipitată în oraș, căutările disperate, furtuna de la spital și tot ce a urmat cu doctor Străinu, până la găsirea fetiței. Nu a uitat să-i povestească nici despre teama legată de atentatul ce a avut loc în orașul în care lucra Adrian, terminând cu satisfacție: - Și
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368010_a_369339]
-
mi-a fost greu să sustrag obiectul cu pricina.... aparatul de radio. Și cum stăteam cuibărite sub plapuma caldă, ascultând melodiile de top, un glas care-l întrecea pe cel al interpretelor ne tulbură „distracția nocturnă!”... era al bunicii care disperată striga după ajutor; vrând să dea fuga să-și recupereze aparatul. Ora târzie și densitatea florilor și a copacilor din grădină îi fură potrivnice: rămase țipând după ajutor în timp ce dragele ei nepoate făceau topul pentru următoarea ediție! A doua zi
MONALISA BASARAB. UN OM FOARTE BUN ŞI FRUMOS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367928_a_369257]
-
cel mai adevărat. Am învățat că oamenii au nevoie de tandrețea cuvântului tău,uneori doar ca să-ți folosească acest cuvânt împotriva ta. Fiecare gest făcut nu trebuie regretat atâta vreme cât știi că în momentul în care l-ai făcut cineva avea disperată nevoie de acel gest,dar te poti împotrivi regretelor? Poți spune cu mâna pe inimă și cu ochii larg deschiși că nu îți pare rău? odată am întrebat cum mor iubirile,cum mor relațiile? Cineva mi-a trimis un mesaj
CU REGRET SI CU TACERE de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367349_a_368678]
-
de faptul că niciun pește nu m-a băgat în seamă, m-am întors supărat pe cărarea de deasupra malului, cu undița pe spinare și cutia cu râme în mână, când un șarpe de apă mi-a tăiat calea, fugind disperat spre lac. M-am speriat așa de tare, încât am rupt-o la fugă spre locul unde trebăluiau părinții mei, țipând din răsputeri: „Șarpele! Șarpele!” Undița și cutia cu râme au rămas abandonate undeva, pe cărare. Tata a râs de
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
aș putea să fac fără tine? Mi-e dor de tine! Inima mea te cheamă, Unde ești? Unde ai plecat? Zile, nopți, săptămâni, S-au scurs prin porțile timpului, Dar tu nu ai venit... Te caut, Cum își caută mama disperată copilul rătăcit! Te vreau! Te cer! Și te aștept! Te vreau ca un preț al iubirii, Te cer ca un preț al suferinței Si te aștept ca o solie mângâietoare! Unde ești? Te caut cu ultimele puteri ale suferinței mele
FARA TINE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367391_a_368720]
-
nemărginirea, prietenia, suferința, despărțirile, epocile prin care a trecut. A reușit să își formeze propriul stil definitoriu în evoluția unui scriitor. Mangalia devenind un fel de fata morgana, de rara avis a sufletului autorului. Iubirile furtunoase, dureroase, calme, tandre, ori disperate, au devenit capitole de inspirație și har care l-au întors mereu la Itaca sa vindecătoare, întocmai ca pe Ulisse, căci Virgil Stan este un Ulisse al sufletelor care i-au ieșit în drum în tainica sa călătorie a vieții
ARTISTUL PLASTIC MAIA MARTIN DESPRE ROMANUL DESTINE PARALELE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367382_a_368711]
-
atenționa să nu le grăbim, că o iau pe stradă și ouă pe unde le vine, nu se mai întorc toate la cuib. Aveam în toate generațiile de păsăret cel puțin un rățoi cu capul verde (deși mama făcea eforturi disperate să mențină cârdul doar din rațe albe, mari). Era una din bucuriile mele. Eram în stare să negociez două rațe pe un rățoi cu capul verde; se știa că nu glumesc! Gâștele, tot albe, mari. Când era vremea ciupelitului (se
VACANŢELE DE ALTĂDATĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367384_a_368713]
-
matale un telefon și roagă-l să telefoneze la numărul pe care te rog să-l notezi... Înțelegi? - Înțeleg, dar nu se poate. E interzis. De unde pot să știu că nu e vorba de un pacient psihic? - Doamne! am strigat disperat. Simt că îmi pierd mințile cu dumneata. Înebunesc! - Ai văzut? Și spuneai că nu ești pacient. Șefii noștri știu mai bine. Cine nu e pacient o să fie, nu există oameni care nu-s pacienți! ---------------------- Dorel SCHOR Tel Aviv, Israel 1
TELEFON LA PSIHIATRIE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367413_a_368742]
-
acum ne loveau travers în babord și ne împingeau spre diguri. Așa aveam un avantaj și o speranță de a ajunge la mal. Încet, încet, vedeam cum distanța se micșorează tot mai mult și speranța că vom scăpa din situația disperată creștea. Nu știu ce era în sufletul bătrânului, dar mie nu-mi era comod deloc, în acele clipe. Simțeam cum forța mușchilor mă părăsea. Deja trecuseră mai mult de două ore de tras la galere și mai aveam cam trei sute de metri
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367403_a_368732]
-
fete și băieți împreună acolo, erau că și câinii. Eu nu fusesem niciodată într-un astfel de context. Eram șocată. Toate colegele mele trăiau în imoralitate, iar pe mine mă disprețuiau. Atunci am experimentat ce înseamna viața de înfrângere. Eram disperată. Încercăm totuși să-mi fac prieteni, pentru că eram așa de singură. Atunci am început să fac compromisuri - să merg la discotecă, să merg la chefuri, să merg în baruri, pe terase, si culmea este că nu mi se părea ceva
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367401_a_368730]
-
de faptul că niciun pește nu m-a băgat în seamă, m-am întors supărat pe cărarea de deasupra malului, cu undița pe spinare și cutia cu râme în mână, când un șarpe de apă mi-a tăiat calea, fugind disperat spre lac. M-am speriat așa de tare, încât am rupt-o la fugă spre locul unde trebăluiau părinții mei, țipând din răsputeri: „Șarpele! Șarpele!” Undița și cutia cu râme au rămas abandonate undeva, pe cărare. Tata a râs de
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
nefaste ce va urma și datorită cărora credea că se trage dintr-o familie blestemată. Tatăl ei, un om cu două facultăți la Paris, se sinucide la vârsta de 45 de ani, ducând cu el în mormânt motivul acestui gest disperat. Fratele, Constantin, își pune și el capăt zilelor aparent inexplicabil în vreme ce sora mai mică, Nellie, moare nebună, întocmai ca Eufrosina, bunica pe linie paternă. Între 1884-1896 studiază cu două institutoare engleza, franceza, istoria, desenul, pianul. A visat mult la căsnicia
O POVESTE ADEVĂRATĂ de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366944_a_368273]
-
de această dramă. Oare viața să-i joace o festă? Destinul celor adulți cu al copiilor lor să fie doar destine paralele, sau se vor intersecta? Doamne, tot mă urmăresc pedepsele Tale? Chiar atât de mult am greșit? gândea Săndică disperată. - Mami, dar bărbații casei nu sunt acasă? întrebă Deea neștiind ce furtună a produs în sufletul mamei invitându-și prietena la masă. - Tata are puțină treabă în oraș, iar fratele tău se odihnește la el în cameră. Auzind că este
MAX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366861_a_368190]
-
pas, cu inima strânsă, am urmărit toată drama poporului nostru: ocupația sovietică, foametea, dezorganizarea organizată, arestările, condamnările, execuțiile, deportările, în genere toată răsturnarea lumiii noatre cu capul în jos și cu fundul în sus. Dar și începuturile unei << rezistențe>> (eroică, disperată, dar fără noroc). Iar în final, abandonarea noastră de către Occident (din interese de joasă specie) la picioarele de lut ale uriașului sovietic.” (op. cit. p. 447) În lagărul-schit al captivității, dincolo de constrângerile exterioare și polare, în candela sufletului fiecărui prizonier mijea
PĂTIMIRI ŞI ILUMINĂRI DIN CAPTIVITATEA SOVIETICĂ (EDITURA Editura Humanitas) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367469_a_368798]
-
ei mister, pentru că o simțea descătușată din brațele suferinței umane.Uneori era dezgustată de lume și iubea cu ardoare singurătatea,viața solitară,nepotolită de o sete de cunoaștere ,de o râvnă uimitoare care o ținea ceasuri întregi în biblioteci.Studia disperată,compunând fără răgaz proză și versuri, precum și eseuri filozofice și religoase în care îl proslăvea pe Dumnezeu.Trăise lipsită de căldura unui cămin adevărat,apăsată de greutăți și neajunsuri. Așadar, mediul în care petrecuse copilăria și adolescența, era unul bazat
ROMANUL,,FEMEIA ÎN SPATELE OGLINZII -FRAGMENT de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367562_a_368891]
-
crucii, tocmai s-a întors lumea de la cerșit lepădându-se fiecare de el însuși, tot cartierul e orb și strada e spartă, de orbirea deșertăciunii. Peste tot, ne întâmpină o rece distanțare, înăbușirea oricărui sentimentalism, ironia și autironia amară, aproape disperată. Fiindcă s-ar zice că noi înșine suntem cauza primă a fenomenelor generatoare de suferință, noi proiectându-le, printr-o malignă exteriorizare a eului, noi ne lăsăm fermecați de Maya (Iluzia), sub stridentele semnale ale morții: 50 totul e distorsionat
EUGEN DORCESCU, DESPRE REALISMUL LIRIC* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367565_a_368894]
-
e tăcută și rece, chiar dacă pare aurită. E rece!... Gheața din piscuri răzbate până în sânge!... Visul către libertate a păsării galben-albastre e frânt!... Ce metaforă sublimă a aspirațiilor Ucrainei!?... Steagul țării din penaj pătrunde totuși printre zăbrelele coliviei, ca un disperat mesaj!... Dar colivia, ce etichetă are! O marcă rece ce se identifică cu metalul... Un fieor de neliniște precum Rusia!... Mă tem că această colivie sau altele din același lot de producție vor zăvorâ și alte păsări... și alte aspirații
PASĂREA DIN COLIVIE de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367612_a_368941]
-
pedala de accelerație pentru a-i facilita manevra. În câteva fracțiuni de secundă, un autoturism puternic, cu dimensiuni mai mari decât cele ale Fordului, rula în paralel cu el, cu viteză egală. Din față se apropiau mașini și Iustin observa disperat cum acel autoturism de teren se deplasa în paralel, micșorând intenționat distanța laterală, aproape atingându-i mașina. Întâmplător sau nu, celălalt conducător auto nu a mărit viteza pentru a reuși finalizarea manevrei de depășire în condiții de siguranță, dar nici
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]