3,286 matches
-
o vizită portăresei și am primit mulțumirile ei de tragediană. Pentru care pricină am făcut toate astea, spuneți-mi? Pentru una singură: mi-am luat aperitivul. L-am înmormântat și pe un vechi colaborator al Asociației Avocaților. Un mic slujbaș, disprețuit de toată lumea, căruia îi strângeam întotdeauna mâna. În instituția în care lucram strângeam de altminteri mâna tuturor si asta ori de câte ori se ivea prilejul. Felul meu de a fi, simplu și cordial, îmi câștiga, fără prea mare osteneală, simpatia tuturor, fără de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
în stare să iert jignirile, dar până la urmă le uitam întotdeauna. Cei ce se socoteau dușmăniți de mine nu-si mai veneau în fire când se pomeneau salutați cu surâsul pe buze. Unii îmi admirau atunci noblețea sufletească, alții îmi disprețuiau lașitatea, fără a se gândi că motivul purtării mele era mult mai simplu: uitasem până și cum îi cheamă. Aceeași infirmitate care mă făcea indiferent sau ingrat era, de data aceasta, pricina mărinimiei mele. Trăiam, așadar, fără nici o altă continuitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
plăcere. Îmi repetam întruna aceste adevăruri evidente, dar nu aflam în ele prea mare consolare. În unele dimineți îmi instruiam procesul până la capăt și ajungeam la concluzia că sentimentul în care excelam era mai cu seamă disprețul. De obicei îi disprețuiam cel mai mult tocmai pe cei pe care-i ajutam. Politicos, arătându-mă solidar și emoționat, scuipam zilnic în obrazul tuturor orbilor. Sincer vorbind, există vreo scuză la toate astea? Da, există, dar una atât de jalnică, încât mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
de vorbă cu Sia. Ei lăsase pe fată în drum, furioasă, firește. Abia după câteva zile Ada îi spusese: - Vorbeai deunăzi cu o femeie urâtă și de rând. Atît! ... Ce va fi crezut Ada despre Sia? Nu părea geloasă, darii disprețuia. O femeie urâtă și de rînd! ... Și dacă l-ar mai fi întîlnit a doua sau a treia oară ce și-ar fi putut închipui?! . . . Să-i spună că e o rudă!... Poate că nu admite rude... Să-i spună
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
a trimis să spună lui Ezechia: "Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: Am auzit rugăciunea pe care Mi-ai făcut-o cu privire la Sanherib, împăratul Asiriei. 21. Iată cuvîntul pe care l-a rostit Domnul împotriva lui: "Fecioara, fiica Sionului, te disprețuiește și rîde de tine; fata Ierusalimului dă din cap după tine. 22. Pe cine ai batjocorit și ai ocărît tu? Împotriva cui ai ridicat glasul? Și împotriva cui ți-ai ridicat ochii? Împotriva Sfîntului lui Israel! 23. Prin solii tăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
spus principiul meu cum că oaia trebuie să fie tunsă și nu jupuită, când adună biruri pentru a apărea cât mai buni, să mai rămână ceva și pentru viitor. - De cel mândru nu mă tem, pe cel smerit nu-l disprețuiesc. - Gloria e doliul fericirii, un fel de moarte in vitrio. - În interiorul omului nu sunt frontiere. - Nici o furtună nu poate împiedica un arbore, la timpul lui, de a înverzi. - Să mă urască dar să se teamă de mine - Privesc înapoi la
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
Rămâi copil al nimănui, Ascultă glasul mamei tale.” Orfană deci eu am rămas. Eram orfană dar cinstită. Încurajată, eu lucram Și eram tare fericită. Dar într-o zi veni la noi Un tânăr ce-mi fură iubirea. Onoarea nu-mi disprețuia Zicându-mi ca să-i fiu soție. Dar într-o zi el mi-a vorbit Cuvinte care m-a durut. La toată lumea m-a vorbit, Deci toată lumea acuma știe. - Cu tine nu pot să trăiesc, Iubirea ta nu mă împacă, Căci
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Luca e de părere că sinuciderea reprezintă o soluție doar în tinerețe, când poți lăsa în urmă un cadavru frumos. După ce ai îmbătrînit, nu-ți rămâne decât să cutreieri, ca el, tavernele, tăvălindu-te în noroi, ca să poți să-ți disprețuiești trupul. În consecință, nu se sinchisește de ce clevetește lumea, în Asybaris, pe seama lui. "N-au decât să-și bată gura cât vor, i-a zis lui Julius, ștergîndu-și cu o mare batistă cadrilată fața roșie, de rac fiert și pe
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
a frunză de nuc și a fân încins, ci și a rachiu prost. Și că am trăit, cumva, schizofrenic, pe două planuri, încă de atunci, deoarece am copilărit într-o lume pe care grijile și existența dură o obligau să disprețuiască slăbiciunile, să fie chiar brutală când interesul material era în pericol. Bărbații pe care îi admiram, cărora doream să le semăn, mânuiau mai bine toporul decât vorbele despre sentimente, iar asta mă complexa. De altminteri, când m-am lămurit în privința
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mă bărbieri, pentru a-mi ridica moralul. Nu sunt, încă, în stare să judec senin "evenimentul" (infarctul nu e o boală, ci un accident), dar, cu răbdare, voi deveni, poate, un pacient model care socotește perfect normal "servilismul față de trup", disprețuit de Marc Aureliu. 10. Tânărul custode a încercat să-l tragă de limbă pe doctorul Luca. A avut vreo legătură stăpânul său cu lumea principilor sau a prelaților, de i s-a zis "Monseniorul"? Și cum a ajuns acest om
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mai degrabă, nedumeriri. De ce să ții, oare, să dormi ca tânărul Marc Aureliu, plăpând și bolnăvicios, pe pământul gol? Pentru mine, asceza nu e o virtute. Dumnezeu ne-a lăsat darurile vieții ca să ne bucurăm de ele, nu ca să le disprețuim. Asceza neagă viața. Și poate nu greșesc văzând în disperare și chiar în sinucidere, de fapt, dovezi de vitalitate. Ești disperat că pierzi ceva ce iubești sau nu mai suporți viața deoarece nu vrei s-o accepți sub formă de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
că Îl caută pe Julius, ca și cum ar fi fost un prieten care venea În vizită. Și se așeză pe un scaun din vestibul fără să ceară voie nimănui. Celso Îl urî din prima clipă Palomino care, la rîndul lui, Îl disprețui pe Celso. Fercheșul metis era student la medicină și mai cîștiga un ban făcînd injecții. Se credea Don Juanul orașului și asta Îl obliga să poarte un impecabil costum bleumarin, În fiecare an de sărbătorile naționale. Ce-i drept, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
prinsese pică pe maître care-i servea la masă, cel care le aducea menu-ul și-i muștruluia tot timpul pe chelneri cînd greșeau cu ceva. Și lucrul cel mai greu de crezut este că maître Începu și el să-l disprețuiască Într-o oarecare măsură, ca și cum ar fi fost copilul unui membru al clubului În pragul falimentului. Ceva ciudat se petrecea la masa asta ori de cîte ori se apropia faimosul maître; fără Îndoială că se simțea superior celorlalți chelneri datorită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
explicații, numai s-o poată vedea cum Își scutură șuvița de păr căzută pe ochi, ori de cîte ori el insista asupra unui amănunt. În schimb, inginerul nu-și dădea seama cît de minunată era doamna; de aceea arhitectul Îl disprețuia pe inginer, În timp ce Juan Lucas le mai oferea cîte un pahar din acest excelent vin de Jerez. Seara, Susan și Juan Lucas se duseră la hotelul Bolivar, unde Își dăduseră Întîlnire cu niște prieteni din Panama. CÎt despre Bobby, ceru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îi stropise costumul de seară și-și dădu seama că el avea acasă două costume de stofă mai fină. Lastarria nu observase Însă că grasul nici nu se sinchisea de asta, nu mai era În stare să observe că era disprețuit de chelneri; el cerea mereu de băut, Își ștergea fața cu batista murdară și spunea din nou: whisky, atîta și-i era tare sete și Începea să se gîndească la mătușica lui, care i-ar fi dus paharul În dreptul buzelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În noroi ca porcii pentru ca să se aleagă cu doi copii. Dacă ar fi știut cu exactitate zilele cînd Dumnezeu Îi poruncise să-i conceapă pe Pipo și Rafaelite, neisprăviții ăștia, ar fi evitat un Întreg trecut pe care acum Îl disprețuia și de care ajunsese să-i fie rușine, dar care o urmărea obsedant În visuri, În momentele de descurajare, Juan tîrÎndu-se la picioarele ei cu o expresie foarte ciudată, cerîndu-i să facă toate porcăriile, ce-a Însemnat dragostea?, În loc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
urmă o punea după ureche pentru cină. Daniel pregătea fructiera și vasele de spălat pe mîini și Celso le ducea stăpînilor primele platouri pe care le pregătise Abraham. Amîndoi rîdeau cu veselie țărănească de pederastul pricăjit și pederastul pricăjit Îi disprețuia, Îmbrăcat cum era cu tricoul de tenis și cu părul oxigenat. În sufragerie, arhitectul la modă și soția lui, o Susan mai ștearsă, savurau Încîntați căprioara la cuptor pe care Juan Lucas o califica drept neîntrecută. „Nu știu cum se face, spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
tărășenia cu prietenul lui și cu petrecărețul. Bobby n-a făcut nici un comentariu. Timp de o clipă s-a simțit ispitit să-i povestească lui Santiago fericita lui aventură de la madame Nanette, dar i-a fost frică să nu-l disprețuiască pentru că se mai ducea Încă la bordeluri, așa că a tăcut. — Hai să dăm o raită, spuse Santiago, pornind motorul automobilului. — Dar să nu mergem prea departe... În curînd se luminează de ziuă. Ce vrei să fac dacă Lester nu dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lumină se aprindea. Vocea lui Clane străpunse liniștea chinuitor: - Încă nu crezi în zei? - Sunt uimit - spuse Czinczar - că nu ți-e teamă de răspândirea superstiției mai mult decât de răspândirea cunoștințelor. Noi, așa-numiții barbari, - spuse cu mândrie - te disprețuim pentru încercarea ta de a îngrădi spiritul uman. Noi suntem liber-cugetători și toată energia atomică nu ne va întemnița. Dădu din umeri. - În ce privește controlul asupra bilei, nu am pretenția că-l înțeleg. În cele din urmă, îl impresionase pe Clane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
îmi spusese împăratul. Ei au zis: "Să ne sculăm, și să zidim!" Și s-au întărit în această hotărîre bună. 19. Sanbalat, Horonitul, Tobia slujitorul Amonit, și Gheșem, Arabul, fiind înștiințați, și-au bătut joc de noi și ne-au disprețuit. Ei au zis: "Ce faceți voi acolo? Vă răsculați împotriva împăratului?" 20. Și eu le-am răspuns: "Dumnezeul cerurilor ne va da izbînda. Noi, robii Săi, ne vom scula și vom zidi; dar voi, n-aveți nici parte, nici drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
plictisul față de viață și față de nevoia de a-și câștiga existența în special. Poate că era puțin cam necopt, poate că era incapabil să se adapteze unei societăți cam “grăbite” în trecerea ei prin timp, făcând vădite eforturi de a disprețui toate preocupările celor din jurul lui. Se revolta parcă împotriva trecutului său, când fusese sclavul obedient al unei familii cu pretenții, iar într-o zi se revoltase chiar față de prieteni cu înverșunare împotriva armatei; mai târziu, când se întorsese în camera
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
ca orice fiu grijuliu, am încercat să o înduplec, să-i dau speranță să mă aștepte, să nu mă judece pripit. Dar m-a oprit din priviri. N-am s-o uit cât voi trăi. Aproape că mă ura, mă disprețuia parcă pentru ca îndrăznisem să schimb ordinea firească a lucrurilor. Mergea atentă înainte, eu în urma ei, fără să spunem niciunul nimic. Ne-am luat rămas bun acolo, la aeroport, în lumina unui neon. Nu ne-am spus nimic. Există în viață
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
lăsa pe el s-o conducă o vreme. O dată, recunoștința o copleși atât de tare, încât nu putu să se abțină de la o îmbrățișare grăbită, îndoielnică. Începu să-l vadă pe Daniel cu alți ochi. O parte din ea îl disprețuise întotdeauna - un neohippy cu înclinații virtuoase, un pic prea pur din punct de vedere organic, planând deasupra turmei. Acum își dădea seama de îndelungata ei nedreptate. El voia pur și simplu ca oamenii să fie altruiști, așa cum s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
viitor, mai ales că viața noastră interioară a slăbit mult și nu știm dacă vom mai avea măcar un sfert din credința, răbdarea și puterea celor ce au pătimit odinioară. În societatea contemporană provocările sunt diferite. Cei ce odinioară îi disprețuiau pe monahi, astăzi s-au obișnuit cu acest mod de viețuire. Astăzi din mila Lui Dumnezeu există mănăstiri pe toate continentele Pământului. Viețuitorii lor poate nu mai deranjează atât de mult și nu mai sunt necesare decrete ca cel din
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
eu? Sunt zece la număr zmeii, dar cei mai răi și mai umflați îmi par a fi Vanitosul, Mierosul și Invidia. Vanitosul e din cale afară de încrezut. Se crede cel mai mare, cel mai deștept și cel mai bogat. Îi disprețuiește pe săraci...și pe toți ceilalți. El spune că dacă ai bani - ai tot. Și minte și frumusețe și noroc. Adună bogății cu nemiluita, are palate, mașini, avioane, corăbii, iahturi, are bani cu care cumpără pământuri, păduri, animale dar și
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]