2,119 matches
-
Manolache Bucuța, când Începuse a-și da seama cât de greșită i-a fost rețeta de viață. L-am dus fără să știe unde, pe potecile Întortocheate cunoscute numai mie și În absența preatinerei gazde domnind peste inima mea, peste divanul nostru Înflorat, peste pianul Biedermayer cu suspine din Cho pin, peste colțul rustic cu naive icoane ardelenești pe sticlă. A rămas Împietrit locului Bucuța cu ochii la fotografiile de pe noptieră ale amanților, În conflict și ei, desigur, cu unele rân
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
în stradă... Cu mirare și cu zâmbet îmi amintesc de examenul de măiestrie de la sfârșitul anului: opt fragmente din cei mai diferiți autori și din cele mai deosebite epoci, puse în scenă cu toată pedanteria unor regizori începători! Mese, scaune, divane a toate stilurile, costume și recuzită a toate vremurile, îngrămădite pe pasarela îngustă a unui balcon de curte interioară, așteptându-și rândul la o biată fereastră, pentru a fi instalate pe o scenă de trei pe patru! Era o ilustrație
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
punctul de a pregăti o mixtură foarte corosivă și amară atunci când, fără să știe cum, l-a adus pe lume pe Ion... 14 august 1954 Dragul meu Petrușenca! Ce mult îmi lipsești la căderea nopții! Aș sta lângă tine pe divan și ți-aș povesti cu umor despre toate treburile mele triste: și cum îmi iese prost mâncarea de prânz, și cum mi s-a urât să gătesc, și cum mă adorm musafirii noștri, în permanență aceiași. Numai Emil Petrescu câte
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
a uzurpat două dintre cele mai bune părți, lăsând-o pe a treia cea mai sărăcăcioasa bietei noastre misiuni. S a intentat proces și, desi documentele misiunii stabileau clar granițele părții Orlești aparținând misiunii, și deși în anul 1828 întreg Divanul - și anume toți membrii Tribunalului - neexcluzându-l pe Mitropolitul Veniam Costachi, se decise cazul în favoarea misiunii (cum apare din chiar actul respectiv semnat de membrii Divanului și de menționatul Mitropolit ce se păstreză în reședința Vicarului Apostolic din Iași), cu
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
misiunii stabileau clar granițele părții Orlești aparținând misiunii, și deși în anul 1828 întreg Divanul - și anume toți membrii Tribunalului - neexcluzându-l pe Mitropolitul Veniam Costachi, se decise cazul în favoarea misiunii (cum apare din chiar actul respectiv semnat de membrii Divanului și de menționatul Mitropolit ce se păstreză în reședința Vicarului Apostolic din Iași), cu toate acestea Ex-Principele Mihail Sturza, nepotul acelei Angreli, în 1835, închizând ochii justiției semna sentința păgubind misiunea aducând drept motiv puternic un cuvant neclar întâlnit în
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
ne plăcea amândurora strada care coboară, dar în acest amurg de toamnă, scânteind de pulberi de aur roșu, m-am strecurat prin mulțime cu „tine“ în suflet. Când m-am întors, pe la 7, l-am găsit pe Shaga întins pe divanul tău, citind Le Capitaine Fracasse (T. Gautier). Am vorbit mai întâi de plecarea ta: gară, prietene. Închipuie-ți că la capătul peronului ne-am întâlnit cu Gaby, care tocmai venea. Shaga mi-a spus acum că, odată rămași singuri pe
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
a urcat la Mirona, gâfâind și speriată. Casa Mironei e clădită de curând. E cel mai fermecător interior mangaliot, plin de gust, de personalitate. Statuete provenind de la săpături, draperii, perne și un macat de cânepă cu firul gros, lespezi neregulate, divane de lemn alb și multe bibelouri alese cu gust. M-am dus astăzi acolo de două ori. În grup era și Marcu de la Studio 42, care e un băiat foarte drăguț și care mi-a vorbit de tine. Mica, încep
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
a Monicăi mele. Nu știu dacă vei avea talent literar, dar ai izbutit să pui flacără de viață în încremenirea mea și a casei tale. Am început să citesc tare și dintr’o poruncă mistică, ca să audă toate: cărți, fotolii, divan, fotografia tatei, colțul simbolic și cu aspecte tragice și tutelare, și pentru ca să descifrez cuvinte și subcuvinte. M’am speriat și sunt încă speriată de peripețiile călătoriei tale. Aproape că necunoașterea lor mă împedică să leg viața ta de aici de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
din scrisorile tale (o, minune, azi au mai sosit două și ieri seara una expres cu chestia Adevărul). Micul volum începe să prindă dimensiuni, nu prin cantitate, ci prin plinul evocărilor. La un moment dat, cum stam toate trei pe divanul tău, cu soarele revărsat în ofrandă de căldură molcomă de toamnă pe covorul tău cu culori atât de șterse, Parisul tot s’a răsturnat, miniatural, în balta de lumină. A sunat și portarul a adus o scrisoare a ta, retur
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și atâtea și atâtea dificultăți de început de an. 4 ore în picioare, cu lecții bune și personale. O întoarcere penibilă din pricina pantofilor marron cu tocuri joase care hotărât nu-mi merg. Și apoi orânduirea nouă a casei, cu un divan Curti, destul de simpatic ca proporții, în locul scrinului, cu scrinul în camera mea, la fereastră, în locul mesei de bois de rose, cu masa în office, învelită ca o convalescentă friguroasă. Pe divan o caramanie, perina de Belucistan. Masa cu samovarul lângă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
merg. Și apoi orânduirea nouă a casei, cu un divan Curti, destul de simpatic ca proporții, în locul scrinului, cu scrinul în camera mea, la fereastră, în locul mesei de bois de rose, cu masa în office, învelită ca o convalescentă friguroasă. Pe divan o caramanie, perina de Belucistan. Masa cu samovarul lângă bufetul cel mare. A sosit și micul Iani; pare foarte simpatic și deschis. Cum venia cu Chirana pe stradă, s’a oprit în fața casei noastre (nu știa că noi locuim în
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
scriu în fiecare seară, cât voi putea, până când voi putea și după ce nu voi mai putea. Și mai ales atunci voi striga: „Monică mică, draga mea“... Sâmbătă seara, 25 octombrie [1947] Scriu tot în pat, cu amândouă perinele tale de la divan [ca] suport: pe una mă reazăm să ți pot scrie, pe alta, rezimată de capătul divanului tău spre radio, stau culcată. Am făcut o baie dublă, extraordinară, după ce de 20 de zile în fiecare dimineață se încălzește apa în vase
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Și mai ales atunci voi striga: „Monică mică, draga mea“... Sâmbătă seara, 25 octombrie [1947] Scriu tot în pat, cu amândouă perinele tale de la divan [ca] suport: pe una mă reazăm să ți pot scrie, pe alta, rezimată de capătul divanului tău spre radio, stau culcată. Am făcut o baie dublă, extraordinară, după ce de 20 de zile în fiecare dimineață se încălzește apa în vase mari la bucătărie și eu grelotez pasionat într’un sfert de baignoire sau în 10 cm
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
unde era călduț (am mai stat cu spatele la calorifer). Am ieșit apoi într’o burască tomnatecă, cu ploaie rece și tăioasă ca niște ace lungi, reci. Abia am dejunat, și a venit o elevă; apoi, de la 5 ¼ la 7 ¼, Maria; pe divanul tău, cu haina de blană pusă peste picioare, Maria a ascultat eterna Jeanne d’Arc, tradusă. Asta se cheamă lecții de franceză! Apoi, plângăreața d-nă Georgescu, rămasă săraca nedetașată, până la 8. Mâine iar [la] minister pentru ea prin frig și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
o oră, înainte de culcare. De-ar trece iarna cu toate primejdiile ei de îngheț felurit! Cineva îmi spunea că s’ar putea să fim despărțite pe 20 de ani! [...] Monica, iubită, dorită și neașteptată, ce frumoasă e azi odăița ta! Divanul tău, pe care îl ocup ca să-l apăr, va avea, dacă vei mai veni, când vei mai veni, o altă culoare - îl voi schimba să-l găsești nou -, dar acum, cu tonalitatea lui de frunză din Luxembourg, e melancolic, nostalgic
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pe viață și moarte, ca să te văd. Totul e atât de orânduit în biurou și în odăița ta; am știut să impun o ordine și un program care să-ți păstreze casa gata să te primească. Numai în sufragerie un divan în locul scrinului și covorul care a fost la Cinci, pe deasupra, schimbă oare cum imaginea casei tale, așa cum ai lăsat-o. Ți-aduci aminte de valizele de pe scaune, deschise și închise, de febrilitatea ta, de ultimele clipe, înainte de plecare? Mă sfâșii
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
am prins apă caldă, căci duminecă au făcut întâi copiii baie și când am vrut să fac eu nu mai era. Acum e douăsprezece fără douăzeci; îți scriu din patul tău, cu buvardul pe genunchi, la lumina lampei de deasupra divanului tău. Mi-e dor de tine. Unde e Mihai să țipe oarecum la mine. Azi s’a supărat pe mine, când citindu-i prima pagină, în dosul căreia trebuia să scrie el a văzut că nu contez pe nimeni aici
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de om bătrân, grandeur et décadence. În perete un șal persan în splendide culori vișinii, pe care se sprijinea o etajeră oarecare cu cărți; pe aceeași etajeră, cutii cloisonné [și] un vas de preț; pe celalt (sic) perete, deasupra unui divan învelit cu o blană făcută din blănițe de iepuri, o draperie venețiană; între cei doi pereți, soba caldă; în fața sobei, fotoliul ei de un rips fraise écrasée passée cam uzat. Vis-à-vis de pat, un divan-canapea de aceeași culoare pentru suivanta
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sunt nefericită în astă seară; ușor melancolică, da. Aș fi vrut la întoarcerea prin ploaie să te găsesc acasă, să-ți spun ușor agresiv (de teamă să nu răcești): „Ai schimbat pantofii?“ și după masă să ne așezăm amândouă pe divanul tău, să ne luăm cafeaua și țigara, să vorbim. Visez cu ochii mari râsul tău clar, sonor, flori multe, vii, roșii, galben-ruginii, soneria ta imperioasă și glasul tineresc: „Mi-e foame, crăp de foame“. Și eu, cu reproș: „Tu pourrais
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
minunea: omul ăsta îngrozitor, care m-a lăsat săracă precum Iov, fără pat, fără saltea, fără o masă sau un scaun, lucruri care pe vre muri i se lăsau până și unui condamnat, a început să-mi arunce cărțile pe divanul tău: „Asta-i a doamnei, și asta, și astă laltă“, de-a valma, toate cărțile: tot ce era Zottoviceanu, Peltz (le citez pe cele mai bune!), tot rândul pe care tu voiai să-l vinzi sau să-l arunci. Bineînțeles
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Vest“. Aici, la noi, am primit imediat avizul: lucrurile au sosit pe 4, și pe 6 le-am avut. Așa dar, odiseea acestui pachet a avut un sfârșit fericit, de vreme ce bucuria și un anumit aer sărbătoresc domnesc în casă. Pe divanul tău, pe hârtia fină cu care era acoperit, am orânduit ca într-o vitrină toate obiectele de la Paris, de care sunt grozav de mândră. A fost o zi frumoasă, draga mea. [...] M. 29/1950 I Duminică, 5 februarie [1950] Tocmai
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
brusc, cu inima zvâcnind, fiindcă mi se păruse că la ușa noastră se bate. Cât despre rochii, n am să uit niciodată pasajul din scrisoare în care îmi descrii bucuria ta când le-ai găsit, cum au stat întinse pe divanul tău, cum te plimbai între masa de lucru și divan ca să le vezi, să le pipăi. Are să fie pentru mine o amintire de neuitat; am să cred că ele au puterea magică de a mă feri de rele. M. c
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ușa noastră se bate. Cât despre rochii, n am să uit niciodată pasajul din scrisoare în care îmi descrii bucuria ta când le-ai găsit, cum au stat întinse pe divanul tău, cum te plimbai între masa de lucru și divan ca să le vezi, să le pipăi. Are să fie pentru mine o amintire de neuitat; am să cred că ele au puterea magică de a mă feri de rele. M. c. p. 25 martie [1950], sâmbătă Draga mea, scumpa mea, preaiubito
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
M-am dus. Luasem o sulfamidă, tratamentul recomandat contra gripei actuale, și, cum știi ce efect au de obicei sulfamidele asupra mea, când m-am întors de la Ver[eș], eram gata să leșin în fața ușii apartamentului nostru. Fuga, fuga, pe divanul tău drag, care mi-a fost leagăn și pat de odihnă, în amintirea ta. Puteam eu să-mi închipui că dormeam în el pentru ultima oară? Fiindcă nu puteam respira, am rugat-o pe Mabell să-mi pună ventuze. Era
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
un cearceaf, o pernă și pledul galben cu carouri maro. A plecat și s-a întors la ora 6. Am golit sertarele ambelor birouri, al tău și al tatei, am reușit să iau becul cel mare, cele două perne de pe divan, câteva cărți de care aveam absolută nevoie, câteva statuete; știi că seara, intrând în biroul luminat de felinarul cel mare [din stradă], despre care ți-am mai vorbit, mi s-a făcut pielea de găină; noroc că eram cu Lila
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]