21,744 matches
-
sufletele ? In literatura medicală se cunosc și sunt descrise numeroase cazuri de moarte clinică. Toate persoanele care își amintesc evenimentele, vorbesc de o călătorie rapidă printr-un tunel de culoarea lămâii.In voiajul lor sunt însotiți de o muzică placută,divină.Sus se întâlnesc cu rude,părinți,prieteni sau uneori cu o entitate. Aceștia îi așteaptă și-i primesc cu drag,dar spre regretul lor îi expediază înapoi,la viață. Două exemple. Un luptător din primul război mondial,rănit la braț
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
-l mint doar ca să te consolez pe tine toată noaptea, iar pe deasupra mai și plângi grotesc. Un bărbat adevărat plânge în hohote, ca mine, când e nefericit. — Ești nefericit pentru că ești arogant. Zi-mi dacă e adevărat că miros. — Miroși divin și ai un buric delicios. I-am luat mâna și i-am pus-o la mine, pe kurganul dureros din poală. Și-a ținut-o acolo inertă, dar după câteva secunde a început să mă mângâie. Dacă mi-o iei
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
o sticlă de vin, pe care i-o întindeam triumfător. A luat-o cu un aer suspicios. Ce pijama? i-am zis. Eu dorm gol, iarna și vara. Am o pijama undeva, stai s-o caut. — Andreea, agapi mu, așteaptă, divină arătare! Pija maua e pentru îngropăciune. Dacă, după această noapte extatică, voi decide să-mi prelungesc transa cu câțiva eoni, mă vei putea îngropa în pijama invocând o ruptură de anevrism, dar până atunci hai să extragem licoarea asta. M-
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
înciudată atunci, strângea buzele dezaprobator, țuguindu-le aproape indecent, bătea tactul din piciorul stâng, încălțat în papuc cu puf albastru și ochi de Mickey Mouse (privirea era crucișă), și ofta resemnată, ridicând ochii către lustra din tavan, parcă implorând mila divină sau intervenția bruscă a vecinilor de deasupra, cei care loveau cu un băț în podea de fiecare dată când sonorul televizorului era peste limitele admise impuse chiar de ei. Lustra aceea nesuferită avea cinci brațe, ca niște tentacule de caracatiță
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
acesteia de a conduce. Legitimitatea transferă puterea în autoritate. Această transformare este o condiție esențială pentru acceptarea normelor politice și ordinii sociale instituționale.”51 Istoria gândirii politice prezintă o varietate de accepțiuni date acestui concept: legitimitatea supranaturală întemeiată pe natura divină a monarhului, pe vocația divină a guvernanților sau pe inspirația divină; legitimitatea civilă exprimă o apreciere valorică privind întemeierea și justificarea exercitării puterii politice; legitimitatea, accepțiune întâlnită în gândirea politică modernă și contemporană, bazată pe încrederea în instituțiile puterii politice
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
transferă puterea în autoritate. Această transformare este o condiție esențială pentru acceptarea normelor politice și ordinii sociale instituționale.”51 Istoria gândirii politice prezintă o varietate de accepțiuni date acestui concept: legitimitatea supranaturală întemeiată pe natura divină a monarhului, pe vocația divină a guvernanților sau pe inspirația divină; legitimitatea civilă exprimă o apreciere valorică privind întemeierea și justificarea exercitării puterii politice; legitimitatea, accepțiune întâlnită în gândirea politică modernă și contemporană, bazată pe încrederea în instituțiile puterii politice. Autoritatea unui conducător politic apare
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
este o condiție esențială pentru acceptarea normelor politice și ordinii sociale instituționale.”51 Istoria gândirii politice prezintă o varietate de accepțiuni date acestui concept: legitimitatea supranaturală întemeiată pe natura divină a monarhului, pe vocația divină a guvernanților sau pe inspirația divină; legitimitatea civilă exprimă o apreciere valorică privind întemeierea și justificarea exercitării puterii politice; legitimitatea, accepțiune întâlnită în gândirea politică modernă și contemporană, bazată pe încrederea în instituțiile puterii politice. Autoritatea unui conducător politic apare ca și competență profesională și interpersonală
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
dor de el, ajuns acum mare pianist recunoscut, cu concerte în toată lumea. Aici e sufletul lui! Se așeză într-un fotoliu, închise ochii și, în lumina lunii care pătrundea printr-o ușă laterală, se lăsă purtat de sunetele acelei muzici divine, în surdină. Îi picura încet, în suflet, liniștea de care avea nevoie. Când muzica nu se mai auzi, sări în picioare. A fost un vis, am visat sau chiar am auzit acea muzică? Era tot ea, sora Clotildei, blondă, delicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
te-am cunoscut. Ai fost prima mea dragoste și unica până acum. Când ne-am întâlnit, nu eram pregătită pentru o atare experiență, care m-a amețit, mi-a tăiat respirația și m-a transpus într-o stare de beție divină din care nu mi-am revenit nici acum, după atâția ani. Eram o adolescentă ce pășea temătoare, timidă și speriată în viață, de aceea stângăciile mele la întâlnirile noastre. Nu era nimic fals, premeditat în atitudinile mele, așa eram eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
nu spune de cele mai multe ori, în sine, mai nimic despre individul pe care este chemat să-l distingă de ceilalți. Dacă obrazul nostru nu reprezintă decît o parte dintr-un întreg descompletat, un număr de serie ieșit din măruntaiele Computerului divin, precum dintr-o loterie cosmică, ce să ne mai mirăm că unii dintre noi, uitîndu-ne în oglindă, vedem acolo un chip străin! Sînt într-adevăr eu? Sînt eu ăsta? Niciodată nu m-am împăcat bine cu obrazul meu, ba, mai
Chipul și sufletul by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7190_a_8515]
-
în continuă creație liberă împărtășind imortalitate lumii și conștiinței. Memorie, suflet și timp, dincolo de materie, corp și spațiu. Fluiditate încorporată în tipare, purtată de voință. Creație evolutivă. O permanentă stare antientropică. Adam și Eva au fost creați din același principiu divin. Nu își cunoșteau natura și asta îi făcea să nu dorească, nu aveau voință și erau fericiți. Când și-au cunoscut-o, prin păcatul original, atunci au început să dorească, cunoașterea dând naștere dorinței, aspirației de a fi altceva decât
Inteligența creatoare by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7203_a_8528]
-
luminii care s-a declarat a fi constantă, deci eternă, și încă la pătrat? Ciudat, deși e vorba de teoria relativității, e vorba de o constantă, de un absolut: viteza luminii. Pentru că, intuitiv, prezentă în toate religiile, lumina întrupează esența divină. Putem spune atunci că accelerația ei e gândul lui Dumnezeu, Voință augmentată la infinit. Și atunci Dumnezeu ar fi: E:M=c2, energia raportată la materie e o lumină constantă. Cu cât energia e mai mare și masa mai mică
Inteligența creatoare by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7203_a_8528]
-
spune atunci că accelerația ei e gândul lui Dumnezeu, Voință augmentată la infinit. Și atunci Dumnezeu ar fi: E:M=c2, energia raportată la materie e o lumină constantă. Cu cât energia e mai mare și masa mai mică, esența divină crește. Dumnezeu în stare pură ar fi energie în stare pură, reîntoarcerea la starea primară. Materia e energie așteptând să fie eliberată. De fapt E și M sunt două fațete ale aceleiași realități: Dumnezeu. După o expansiune fizică, materia se
Inteligența creatoare by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7203_a_8528]
-
dramatice: "am putut evada, plecînd pe căi diferite, eu și soția mea ( eu în călătorie de studii), lăsînd ca ostatec pe fiul meu". Această "luptă interioară" e asemuită "cu tentația lui Abraham de a-și ucide propriul fiu, din poruncă divină". Totul se termină însă cu bine. Pavel Chihaia ajunge a-și construi un "cuib nou", integrîndu-se unei "lumi necunoscute", mai întîi ca profesor la Liceul Francez din München, apoi printr-un șir de studii, în diverse publicații din Vest, și
Analogii existențiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8726_a_10051]
-
întrepid. Croniarul a reținut articolul "Tînărul Ion Negoițescu: devenirea unui mare critic" (II) de Bogdan Crețu, un exemplu remarcabil de analiză distantă și echilibrată a aventurii politice în care Negoițescu s-a lăsat prins în anii interbelici. Sau studiul comparativ "Divina Comedie în echivalări românești" de Eleonora Cărcăleanu, consacrat feluritelor variante de traducere a capodoperei lui Dante, sub semnăturile lui George Coșbuc, George Buznea, George Pruteanu, Marian Papahagi, Eta Boeriu, Răzvan Codrescu și Alexandru Marcu. "Traducerile Divinei Comedii care au continuat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8771_a_10096]
-
interbelici. Sau studiul comparativ "Divina Comedie în echivalări românești" de Eleonora Cărcăleanu, consacrat feluritelor variante de traducere a capodoperei lui Dante, sub semnăturile lui George Coșbuc, George Buznea, George Pruteanu, Marian Papahagi, Eta Boeriu, Răzvan Codrescu și Alexandru Marcu. "Traducerile Divinei Comedii care au continuat să apară la noi, după aceea a lui George Coșbuc, n-au fost simțite ca o nevoie culturală, n-au avut de umplut un gol; nu sunt nici rezultatul/rodul vreunui context de emulație lirică sau
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8771_a_10096]
-
a întregul./ Cum mai iscodeai inocența pînă în ungherele neputinței sperînd să ivească / Un fabulos magnet în stare a realcătui Forma, splendoarea-i irosită" (ibidem). Întrebarea e cît preț am putea pune pe cuvîntul nostru, palidă, neputincioasă umbră a Logosului divin. Poate fi acesta utilizat, prin mijlocirea grației de orfică esență, ca un vehicul al năzuinței mistice, sau rămîne în zona naturalistă, instrument pedestru de comunicare? Aici contează opțiunea personală a autorului (firește, a unuia cu orizont spiritual), care-și poate
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
unei definiții baudelairiene, cu atît mai primejdios cu cît nu semnalează doar o absență a Binelui (Plotin, Augustin, Toma d'Aquino), ci instituie un tip de spiritualitate inversă, un prestigiu bizuit pe concepția diavolului ca simia Dei. Pornind de la arhetipul divin, demonul îl copiază cu sarcasm, îl parodiază în așa fel încît fosforescențele contestării pot deveni atractive. Simulacrul uzurpă meritele originalului, le exploatează în beneficiul său. Reflexelor normale li se substituie un paralelism al pornirilor deviante, asociate cu cruzimea, dictate , spre
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]
-
de vedere uman, ea este o metaforă al cărei înțeles nu se sprijină pe nici o experiență. Cel mult din perspectiva lui Dumnezeu ea poate căpăta un înțeles, dar asta nu o știe decît Dumnezeu, iar nu omul. Nimeni, în afara ființei divine, nu a putut contempla universul spre a spune dacă este infinit de mare sau infinit de mic, adică zero. Termenii aceștia sunt precum ecuațiile din mecanica cuantică: desemnează o limită umană, nu una a realității. Și atunci ce-i de
Numere de temut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8834_a_10159]
-
Radu Petrescu), cuprinzând o literatură confesivă (jurnale, memorii, scrisori) axată pe relatarea unor experiențe ale intimității sau ale interiorității. Tot ce a apărut până acum aici mi s-a părut atractiv și demn de citit imediat: Doamna de Sévigné, Scrisorile "divinei marchize" (traduse de Irina Mavrodin); William Styron, Bezna vizibilă. Amintiri despre nebunie (traducere de Mihnea Gafița); Jaroslav Seifert, Toate frumusețile lumii (în traducerea lui Jean Grosu); Jean Cocteau, Opium. Jurnalul unei dezintoxicări (tradus de Luminița Brăileanu). Sunt curios ce va
Salut unei noi edituri by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8864_a_10189]
-
superficiale. Slăbiciunea și nevoile vieții te fac să-ți închipui că înțelegi pe alții, că iubești și ești iubit și înțeles. Eroare grea, despre a cărei realitate dureroasă ajungi să-ți dai seama tocmai în clipele cînd singurătatea, majestuoasă și divină, te copleșește mai crîncen. însemnările pe care le voi face aici aș dori să fie o încercare de pătrundere în mine însumi, lentă, necruțătoare, francă și de absolută sinceritate. Impresiile despre alții, despre lumea din afară vor înfățișa nu senzațiile
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
piese de bulevard ale lui Feydeau sau Courteline. Pendulînd între istorie și teatru, Banu își delimitează atent aria de investigație, oprindu-se doar la ceea ce el numește supravegherea vizibilă - supraveghere orizontală, profană - opusă celei invizibile, verticale, sacre, exercitată de ochiul divin, de un Dumnezeu nevăzut, dar prezent pretutindeni, așa cum transpare ea în vechiul motiv al "Lumii ca teatru" (theatrum mundi) și în autos sacramentales. Din nou, cititorul este fascinat de subtilitatea analizei și de finețea disocierilor care conturează universul scindat căruia
Despre incandescența riguros temperată by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/8896_a_10221]
-
cultiva armonios decît dacă, cuplîndu-te la ordinea universului, intri în legătură cu ritmurile lui. Asta înseamnă două lucruri: 1) să fii receptaculul pasiv al unor taine pe care le primești sub inspirația muzelor; 2) să împărtășești semenilor ceea ce ai primit prin revelație divină. Așadar, nu e îndeajuns ca tu însuți să te fi echilibrat pe seama echilibrului cosmic, mai trebuie să-i faci și pe alții să se molipsească de binefacerile lui, iar rostul artei omenești este tocmai acela de a răspîndi, prin contaminare
Rețeta armoniei lăuntrice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9797_a_11122]
-
de abstracțiuni din a cărui minte știința prozodică și arta muzicală au fost șterse pînă la desființare. Orice filozof este poet și deopotrivă muzician. "Ceea ce-i unește pe poet și pe filozof este, pe de o parte, frumosul și adevărul divin care le sînt deopotrivă revelate, iar pe de altă parte (ca ființe privilegiate!) cei doi au puterea de a le transmite oamenilor ceea ce le-a fost încredințat. ș...ț Prin funcțiile lor respective de transmitere a inspirației, filozofia și muzica
Rețeta armoniei lăuntrice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9797_a_11122]
-
nu sunt de aceeași mărime, împrejurarea, de altminteri, asigură caracter fizionomiei. Anticii elevi cunoșteau, ca observatori excepționali ai omului și a tot ce-l specifica, acest dat, sculpturile lor redau personalitatea, aducând zeii la dimensiunea umană și oamenii la cea divină. Doar cioplitorii din epocile timpurii ale artei grecești modulau figuri perfect simetrice, cu aer hieratic, de altunde și de nicăieri. Le-a preluat arta cea mai modernă... Șerban Cioculescu avea, astfel, o pronunțată disimetrie facială, cei care-i pictau/sculptau
Casa cu ferestrele deschise by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9861_a_11186]