2,212 matches
-
austeritate, liniște și viață contemplativă. Însă asceza cartusiană nu reprezintă un obstacol în calea îmbogățirii considerabile a patrimoniului viticol francez. Pe lângă vinurile de Cahors și de Mougères, ca să nu le menționăm decât pe acestea, cartusienii ne-au lăsat drept moștenire divinul chateauneuf-du-pape, care și-a împrumutat numele de la Palatul Papilor din Avignon, a cărui construcție a fost întreprinsă de Benedict al XII-lea în secolul al XIV-lea. Conform spuselor lui Petrarca, cardinalii de la curtea din Avignon nu voiau să se
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
a făcut singur cât o întreagă elită critică, fixând, prin Istoria literaturii române de la origini până în prezent, canonul literar pentru jumătate de secol și mai bine. Și astăzi operăm cu valorile și categoriile călinesciene, iar cele câteva injustiții comise de „divinul critic“ (în cazul unor Mateiu I. Caragiale, M. Blecher, Mihail Sebastiană au rămas, și ele, parcă săpate în piatră... Ce se întâmplă dacă publicul iubește un autor pe care critica literară îl desconsideră? Autorul respectiv este citit și admirat pe timpul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
reală Față de perceptele divine ale bisericii ideale, care urma să unească pe oameni prin caritate, cu scopul de a împiedica conflictele la orice nivel, evoluția istorică a arătat că biserica a fost departe de a¬și îndeplini rolul dorit de divinul său fondator. Atâta timp cât imperiul roman (un conglomerat de națiuni) a reușit să se mențină, au existat și condițiile necesare răspândirii cu repeziciune a creștinismului în interiorul granițelor sale. Odată cu declinul său însă și creștinismul a început să se clatine datorită tendințelor
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
moartea nu face altceva decât să te pună în fața Divinității: e un fel de shortcut. Next stop: eternity. Nu e nimic mai satisfăcător decât să lupți împotriva ignoranței Dar dintre toate sentimentele pe care ți le inspiră prezența irațională a Divinului, cel mai mult mă interesează acela al stării de creatură. Te trezești catapultat direct dintre termopane, Carrefoururi, rate la bancă, limite de creditare într-un ținut arondat simplicității: căci orice are legătură cu Divinitatea e simplu. Ce e mai simplu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
universitară și încununată cu înaltul titlu de campioană olimpică în anul 1984. Aristotel care era păgân zice în „Poetica: „figurile destrăbălate nu trebuie să fie zugrăvite pentru ca copiii să nu fie stricați prin privirea lor...Cu acestea voi (pictorii) coborâți divinul în țărână, aduceți toate deșertăciunile în Casa celui Veșnic. Voi credeți că Fecioara Maria mergea îmbrăcată cum o pictați voi? Eu vă spun că ea purta îmbrăcămintea celor săraci iar voi o zugrăviți ca pe o femeie de stradă. (Mag
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
Mircea Eliade) nu a avut succes. S-a degradat în ceea ce noi astăzi am numi sincretism, religiozitate difuză. Profeții vremii le numeau forme de ,,desfrânare,,. În realitate, ele erau ipostazele spectaculoase ale "religiozității cosmice". Ilustrau dialectica elementară a sacrului: absolutul, ,,divinul se întrupează, ori se manifestă, în obiectele și ritmurile cosmice,,2. Pietrele, izvoarele, arborii, florile erau investite cu demnitatea supremă a unei hierofanii. Astăzi pentru un cețățean al Uniunii Europene, alimentat copios cu lecturi marxisto-pozitiviste, Sfântul Ilie ar putea fi
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
profund umană a suferinței îndurate. Acestea reprezintă în fapt universuri compensatorii, întregindu-se reciproc. Colateral intervine și dimensiunea estetică. "Versurile descriu spațiul de detenție în cîteva dimensiuni fundamentale: foamea, frica, bătaia, frigul. Înlăuntrul lui, condamnatul își construiește un univers compensatoriu: divinul, prezent, dătător de speranță, martor al suferinței, și gardianul, conotat negativ, sursa privațiunilor. La mijloc eul, suferind, abandonat."65 Printre temele frecvent întîlnite apare motivul încarcerării, condamnarea nedreaptă: "Pentr-un portofel furat/ șapte ani m-au condamnat/ șapte ani și-
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
Julien Ries ne informează, în lucrarea Sacrul în istoria religioasă a omenirii, că „în hitito-nesită adjectivul šuppiexprimă noțiunea de sacru”, făcând referire la determinarea oricărei realități din sfera a ceea ce nu este profan, „a ceea ce este rezervat”, „apartenența la lumea divinului, indicând o stare de puritate transcendentală, care este apanajul zeilor”. De asemenea, acest adjectiv mai desemnează și „lucrurile rezervate zeilor”, „ceea ce îi privește pe zei”, „ceea ce este interzis oamenilor”. Starea preliminară celei desemnate prin adjectivul šuppieste parkui, care exprimă o
Semnificaţiile conceptului de sacru din perspectivă interdisciplinară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Violeta Stanciu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1352]
-
separat de ceea ce este profan, necurat sau comun. Astfel, sfințenia este de origine transcendentă și ține de ființa lui Dumnezeu, ființă inaccesibilă pentru om. Omul nu poate să cunoască în sine această transcendență și de aceea sacrul în sine, sacrul divin, nu poate fi definit, nu poate fi exprimat prin concepte rationale. Din acest punct de vedere, este o falie insondabilă între Dumnezeu și om, putânduse spune că ceea ce-l separă pe om de Dumnezeu este tocmai caracterul profan al lumii
Semnificaţiile conceptului de sacru din perspectivă interdisciplinară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Violeta Stanciu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1352]
-
pe om de Dumnezeu este tocmai caracterul profan al lumii în care este închisă existența umană și care nu posedă în sine nici un principiu autonom de sfințenie. De aici putem extrage și un prim sens al profanului care este non - divinul, creatul, față de divinitatea care are statutul de Creator, întemeietor. Din acest motiv, autorii creștini insistă asupra diferenței de natură dintre Creator și creație și a imposibilității de cunoaștere rațională a lui Dumnezeu. Regăsim această idee la Augustin, în Confesiuni, unde
Semnificaţiile conceptului de sacru din perspectivă interdisciplinară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Violeta Stanciu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1352]
-
atmosfera sumbră a dramei este susținută și prin imaginea ploii de toamnă, „ploaie a morții, fără început și fără sfârșit” (p. 283). Ducerea la extrem a acestor semnificații este exprimată prin imaginea dătătoare de neant interior și de neantizare a divinului, prin moartea apelor, implicit a temporalității și a Sensului: „Șipotul din pădure nu mai e bun, a putrezit toată apa și-a făcut viermi” (Cruciada..., p. 284, s.n., E.A.). Drumul pe apă delimitează dintr-o dublă perspectivă spațialitatea textului: drumul
Poetica apei în teatrul blagian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Elena Agachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1379]
-
în toate, trebuie doar să privim în lăuntrul FIINȚEI, pentru ca să-L regăsim (omul este făcut după chipul și asemănarea Lui). Adevărata mântuire se află în noi, în puterea de a ne elibera spiritul de conveniențe, de angoase, de monștrii misticismului. Divinul concretizat, substanțializat, este supus umanului: Persiflarea mitului reînvierii descoperă sub zâmbetul sarcastic al autorului o meditație tulburătoare asupra naivității cu care ne pregătim pentru moarte, lăsând responsabilitatea faptelor noastre în grija unei forțe exterioare: . Personajul are revelația finală a propriei
Avatarii conştiinţei-de-sine. De la existenţialismul kierkegaardian la parabola literară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
mi se dădea să fac Rossini, pentru că aveam toate coloraturile cerute. El îmi răspundea, mai în glumă, mai în serios: "Unde vrei să găsesc un tenor înalt cât tine?" Revenind la Don Carlo, am eleve care cântă aria a doua divin, dar la prima își dau duhul. Trebuie cântate diferit. Eboli e făcută din două mezzosoprane, așa cum Violetta Valéry e făcută din două sau chiar trei soprane. Prima e lejeră, a doua e dramatică. De ce să facem Wagner din toată spuma
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
de patru secole, a permis înflorirea unei civilizații originale. DOCUMENT 1 Împăratul Claudiu propune intrarea galilor în Senatul Romei 1. Extras dintr-o inscripție gravată pe o placă de bronz și găsită la Lyon: "În mod cert, printr-o inovație, divinul Augustus, fratele bunicului meu, și cu unchiul meu Tiberiu Cezar au vrut ca toată floarea coloniilor și municipiilor și înțeleg prin aceasta oameni distinși și bogați să se găsească în această curie. (...) Senatori, cu timiditate am trecut granițele provinciilor cu
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
găsească în această curie. (...) Senatori, cu timiditate am trecut granițele provinciilor cu care sînteți obișnuiți și care vă sînt familiare, dar acum trebuie să pledez deschis cauza Galiei pletoase. Dacă cineva consideră că ei l-au pus la încercare pe divinul Cezar printr-un război de 10 ani, atunci această persoană trebuie să ia în calcul 100 de ani de fidelitate fără reproș și obediență de neclintit, în mijlocul multor tulburări ale noastre, pe care ilustrul meu tată Drusus le-a încercat
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
religioase, poate chiar mai confortabil, mai liber, cîteodată, decît în trecut. Dar modelul nostru de univers este unul fără transcendență veritabilă; societățile tîrziu moderne nu se mai construiesc în funcție de un arhetip ceresc; cadrele vieții comunitare nu mai oglindesc decît absența divinului, ignorarea lui. Tematica treptelor superioare ale realului, sensurile existenței decurgînd dintr-un pol trans-lumesc au ajuns chestiune de credință privată sau valoare strict culturală, patrimoniu respectat, dar neîntreținut. Gînditorii care, în vremea noastră, lucrează într-un orizont religios sau propriu-zis
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
omului, care nu-și mai onorează condiția definitorie, nu mai reușește să acorde depășirii de sine adevăratul sens absolut. Dar, de pe această poziție, André Scrima are realismul și grația spirituală de a nu expulza vîrsta noastră tîrzie din teritoriul unde divinul își imprimă semnele și ordinea. Pentru el, spectacolul mutațiilor modernității nu e lipsit de expresivitate metafizică, nu are doar o funcție negativă, nu iese din sfera Logosului și a proiectului divin. Dimpotrivă. Modernitatea tîrzie e, poate, faza în care divinul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
divinul își imprimă semnele și ordinea. Pentru el, spectacolul mutațiilor modernității nu e lipsit de expresivitate metafizică, nu are doar o funcție negativă, nu iese din sfera Logosului și a proiectului divin. Dimpotrivă. Modernitatea tîrzie e, poate, faza în care divinul se manifestă în modul cel mai imprevizibil, mai nefamiliar, mai provocator, revărsîndu-și prezența dincolo de formele comun acceptate, explicite, gestionate sedentar. Vîrsta noastră tîrzie împinge spre o lectură apofatică a divinului, spre raportarea la un Principiu care își pune acut în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
proiectului divin. Dimpotrivă. Modernitatea tîrzie e, poate, faza în care divinul se manifestă în modul cel mai imprevizibil, mai nefamiliar, mai provocator, revărsîndu-și prezența dincolo de formele comun acceptate, explicite, gestionate sedentar. Vîrsta noastră tîrzie împinge spre o lectură apofatică a divinului, spre raportarea la un Principiu care își pune acut în scenă tocmai prezența inaparentă, misterul, paradoxurile. André Scrima vorbea în acest sens despre un pariu al Duhului: el mizează dintotdeauna, dar astăzi poate mai limpede ca niciodată, nu în primul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
cînd experiența lăuntrică a unei prezențe spirituale poate depăși anumite forme de conformism religios, material instituit. E ceea ce, radicalizînd, Simone Weil sau Nikolai Berdiaev numeau ateism purificator : refuzul chipurilor limitative, legate de conveniențe sau de putere, reduse la sociomorfism ale divinului. Biserica însăși e provocată de laicitate să își reamintească statura ei primă, esențială, acordată de Christos: ea e destinată să rămînă, de-a lungul timpurilor și al istoriei, turma mică, minoritate de înțeles ca ferment calitativ orientată ascendent, opusă tendinței
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
și instituția religioasă sînt esențiale ca instanță mediatoare spre Adevărul ultim, dar nu îl circumscriu, nu i se substituie, nu îl domină. Principiul libertății religioase a omului poate fi privit ca un impuls pentru a medita la o eliberare a divinului de limitările instituției, de ceea ce, în autoritatea instituției, tinde să înlocuiască autoritatea Adevărului însuși, să pună margini transcendenței sale care solicită umanul în toată verticala lui individuală și transindividuală. în prezența inconturnabilă astăzi a principiului libertății se poate sesiza mai
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
spirituală a unei instituții este asigurată de bunul ei raport cu autoritatea și cu libertatea lui Dumnezeu, iar ca un derivat, de un bun raport cu libertatea omului. Aflu liber acel adevăr care mă eliberează, spunea Berdiaev. Vorbind despre eliberarea divinului de limitările instituției, nu am avut, evident, în minte diminuarea formelor instituționale, dogmatice etc. ale religiei, ci, dimpotrivă, utilizarea lor pînă la capătul și Originea lor, menținerea lor în condiția de vector. De altfel, în orice religie autentică se vorbește
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
religioasă a persoanei, locuiește în adîncul ei. Din acest punct de vedere, libertatea în sens laic poate fi privită ca un reflex îndepărtat, dar valorificabil, a ceea ce constituie rostul ultim al umanului : libertatea verticală, eliberarea de condiționări prin participare la divin. Există, desigur, o masivă problematică religioasă a liberului arbitru, care, bine exercitat, pregătește eliberarea omului. Totuși, libertatea nu își atinge sensul maxim dacă e privită numai ca libertate de alegere, ca opțiune, oricît de nobilă, între mai multe posibilități. Chiar
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
completă. Pentru un filozof creștin modern ca Berdiaev, tema libertății este primordială ; libertatea are demnitate metafizică supremă, e totuna cu abisul dumnezeirii, față de care Ființa divină e un derivat, constituie o primă determinare. Ființa lui Dumnezeu se subsumează libertății sale, divinului ca libertate. Acestei libertăți omul trebuie să-i răspundă prin creativitate. Invocată, revendicată, practicată cotidian, libertatea modernă a individului poate fi un punct de orientare fie și prin contrast spre libertatea verticală. în sfîrșit, aproape nu mai este nevoie de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
riscă să producă idolatrie, spune abrupt Grigore de Nyssa 1, să pună un Absolut limitat de însăși formularea lui. De la Sfîntul Pavel la Grigore de Nyssa și la întreaga teologie negativă sau apofatică a Orientului și a Occidentului creștin, formularea divinului e solicitată pînă la limitele ei, e folosită pentru a trimite spre ceea ce este dincolo de formulare și concept. Un asemenea tip de formulare își pune atent în scenă propria depășire, mobilizează intelectul spre Tăcerea infinit plină de sensuri a lui
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]