8,849 matches
-
la o zonă de educație prioritară (ZEP) sau nu; localizarea (unitate situată în mediul rural sau urban). Fiecare unitate avea o probabilitate de a fi extrasă proporțională cu numărul elevilor ei. La al doilea nivel, au fost selecționate aleatoriu două diviziuni din fiecare unitate a eșantionului; adică un total de 900 de clase [...]. În total, acest eșantion grupează 273 de gimnazii și 177 de licee repartizate în 85 de departamente din Franța metropolitană. Din cele 450 de unități ale eșantionului inițial
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
conceptual care făcea cu putință identificarea unui obiect distinct. Realismul a devenit astfel inevitabil legat de imaginea despre sine a disciplinei și a comunității sale academice. O disciplină fără o abordare proprie Reprezentarea generală din ce în ce mai răspîndită care stă la baza diviziunii domeniilor de activitate ale diferitelor abordări din științele sociale este următoarea: în timp ce obiectul cercetării poate fi comun (de exemplu studiul societății), metodele și finalitățile sînt diferite. Acest lucru se poate observa cel mai ușor dacă avem în vedere relația dintre
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
opțiunilor raționale individuale. Acest argument, aparent banal, are o importanță capitală. Disciplina era conștientă de multă vreme de dificultatea îmbinării explicațiilor care privilegiau fie nivelul internațional, fie nivelul statal (Singer 1961). Ca un compromis practic, ea a efectuat adesea o diviziune a muncii în două etape, asemănătoare cu perspectiva modelelor complementare pe care am amintit-o mai sus: după o analiză a constrîngerilor internaționale, urmează o analiză la nivelul statelor, pentru a delimita opțiunile concrete de politică externă. Ceea ce rezultă de
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
de necesitatea menținerii unității alianței. El a lansat o importantă inițiativă diplomatică, anume Anul Europei, declarat în 1973. El le-a propus cu generozitate europenilor să-și urmărească interesele regionale, în timp ce Statelor Unite le rămîneau cele globale. Aceasta semăna cu o diviziune a muncii: europenilor li se cerea să contribuie mai mult la securitatea Europei (principalul front militar împotriva URSS), iar Statele Unite urmau să se ocupe singure de toate celelalte chestiuni de interes occidental. Nu mai e nevoie să spunem că Anul
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
îndreptățit să comande, nimeni nu este dator să asculte" (Waltz 1979: 88). A doua caracteristică este specificația funcțiilor diferitelor unități. Din moment ce sistemul internațional este anarhic, fiecare stat trebuie să aibă singur grijă de toate funcțiile sale esențiale: nu există o diviziune a muncii în cadrul sistemului mondial al guvernării. Altfel spus, funcțiile sînt diferențiate doar în cadrul sistemelor ierarhice, cum sînt statele, dar nu și în sistemul internațional. "Sistemele ierarhice se schimbă dacă funcțiile sînt definite și distribuite diferit. În sistemele anarhice, criteriul
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
economie integrată. Ca soluție viabilă rămîne doar primatul sau despotismul binevoitor. Keohane a atacat această afirmație pe motiv că, teoretic, este posibil ca bunul public să fie administrat prin cooperare. De asemenea, propunerea de către Gilpin (1987: cap. 10) a unei diviziuni tripartite a lumii într-o hegemonie americană, una vest-euro-peană și una japoneză, ca și argumentul lui Krasner (1985: 13, 30) pentru sisteme diferite de autosusținere colectivă pledează pentru o regionalizare a politicii, suficient de pro-nunțată pentru a permite existența unui
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
introdus în teoriile dependenței este critica structuralistă a teoriei liberale a comerțului internațional. În timp ce teoriile liberale înțeleg dezvoltarea prin specializare în conformitate cu avantajul comparativ (Ricardo) sau dotarea în factori (Heckscher-Ohlin- Samuelson), Raul Prebisch și alții au susținut că o astfel de diviziune internațională a muncii favorizează întotdeauna centrul în dauna periferiei. Aceasta se datorează structurilor de producție substanțial diferite din fiecare teritoriu. Centrul are o economie omogenă și diversificată, în vreme ce periferia devine, prin integrarea în sistemul economic internațional, specializată și eterogenă. În
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
numită industrializare în vederea substituirii importului (ISI), care s-a dovedit în scurt timp insuficientă pentru această sarcină. Conținutul teoriilor dependenței Dependența se referă la condiționarea internă a anumitor formațiuni sociale de către integrarea lor individuală în economia capitalistă mondială sau în diviziunea internațională a muncii (Dos Santos 1970). Se pot distinge două abordări distincte (Palma 1980): școala "dezvoltării subdezvoltării" (Frank, Wallerstein) și școala "dezvoltării dependente" (Cardoso, Faletto, Evans). În concepția școlii dezvoltării subdezvoltării, statele periferice au devenit capitaliste încă din momentul cînd
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
În timp ce rezolvă problema unei economii închise, statul bunăstării nu face decît să strămute problema fundamentală a economiei de piață și a capacității sale de supraviețuire la nivel internațional." (Gilpin 1987: 63) Rezultatul este un sistem în care statele concurează pentru diviziunea la nivel internațional a activităților econo-mice, folosind și creînd avantaje comparative și atrăgînd producția pe teritoriul lor. Legitimitatea internă a sistemului de redistribuire, specific statului bunăstării, face ca statele să fie mai naționaliste decît înainte. După părerea lui Gilpin, doar
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
realismului cu granițele disciplinei, distanțînd discursul academic al realismului de continua restructurare a politicii internaționale. Gilpin și Strange se luptă pentru recîștigarea unității pierdute a realismului cu arta posibilului, redefinind atît conceptul și dinamica puterii, cît și sfera politicii internaționale. Diviziunile academice nu sînt decît un obstacol în calea unei asemenea încercări. Este destul de curios că și programul de cercetare al lui Gilpin, și cel al lui Strange preiau frustrările lui Kissinger față de slăbirea legăturii dintre politică și putere. Aceasta este
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
în domenii al căror statut ca științe (sociale) era negat, cum ar fi istoria diplomației pentru disciplina relațiilor internaționale sau istoria economică pentru economia politică internațională realistă. Realismul nu mai este o categorie coerentă: ea nu mai contează în principalele diviziuni teoretice. Următoarele secțiuni se vor putea lipsi de ea. REDUCEREA ULTERIOARĂ A DIVIZIUNILOR TEORETICE: RAȚIONALISM CONTRA REFLECTIVISM Mulți cercetători din domeniul relațiilor interna-ționale, mai puțin preocupați să afle care le sînt asumpțiile și cum se potrivesc ele unele cu altele
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
istoria diplomației pentru disciplina relațiilor internaționale sau istoria economică pentru economia politică internațională realistă. Realismul nu mai este o categorie coerentă: ea nu mai contează în principalele diviziuni teoretice. Următoarele secțiuni se vor putea lipsi de ea. REDUCEREA ULTERIOARĂ A DIVIZIUNILOR TEORETICE: RAȚIONALISM CONTRA REFLECTIVISM Mulți cercetători din domeniul relațiilor interna-ționale, mai puțin preocupați să afle care le sînt asumpțiile și cum se potrivesc ele unele cu altele, n-au văzut scopul precizărilor metateoretice din secțiunile anterioare. Treptat, o nouă tipologie
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
1969). Începînd cu acea perioadă, fundalul războiului rece s-a estompat în mare măsură: sînt de înțeles puținele referiri la comparația dintre politica americană și cea sovietică, iar orientările neo-marxiste nu mai sînt luate în seamă ca poziții antipozitiviste. Însă diviziunea rămîne puternic politizată pe considerente academice și nu numai. De aceea, ar putea apărea ideea prezentării școlilor metateoretice din relațiile internaționale în funcție de soluția care s-a bucurat de consens în științele sociale germane. Într-adevăr, aceasta s-a și întîmplat
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
că, redefinind abil parametrii waltzieni ai structurii, autorii acestei lucrări sfîrșesc prin a face redundantă asumpția anarhiei. Acest lucru năruie cel de-al doilea scop al teoriei lui Waltz, anume separarea legitimă a disciplinei relațiilor internaționale de studiul politicii interne. Diviziunile disciplinare nu mai pot fi susținute. Structura este definită esențial de anarhie și de diferențierea funcțională. Barry Buzan subscrie pînă la un punct diferențierii funcționale, fără a renunța la asumpția anarhiei. Diferențierea există atunci cînd suveranitatea unităților este limitată la
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
mai rău o perdea de fum care ascunde puterea și responsabilitățile structurale. În timp ce unele teorii realiste din economia politică internațională (vezi capitolul 11) au renunțat la distincția dintre chestiunile interne și cele internaționale, Logic of Anarchy rămîne strict în cadrul vechii diviziuni. Aș spune că aceasta se datorează celui de-al doilea scop al autorilor și al lui Waltz, anume menținerea specificității disciplinei relațiilor internaționale față de alte domenii de cercetare. Noua teorie, mai generală, este construită în așa fel încît să includă
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
De altfel, problema regională era înțeleasă și abordată diferit de diversele partide. Spre exemplu, partidele de stânga erau divizate de la iacobinismul tradițional al comuniștilor și al unei părți a socialiștilor, până la regionalismul moderat susținut de către prim-ministrul Pierre Mauroy. Aceste diviziuni ideologice din a două parte a anilor '70 au dus la acceptarea ideii de regionalizare sub forma unei restructurări mai ample a societății franceze prin autogestiune și descentralizare politică. Încă din 1975, Partidul Socialist Francez a admis ideea regiunilor administrative
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
industrial occidental cu metodele lui de producție fordiste.26 Globalizarea și, în Europa Occidentală, relansarea Comunității Europene, au fost cele mai importante reacții ale elitei politice și industriale la aceste provocări. Capitalismul s-a reinventat cu succes printr-o nouă diviziune a muncii care a determinat migrarea industriei grele către Extremul Orient și transformarea activității economice într-o industrie de servicii în vechea lume industrializată. Aceste procese de transformare au fost în principal conduse de SUA și Japonia, fiind asistate de
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
regiunile au trebuit să adopte un fel de "mini-iacobinism", potrivit căruia nivele mai joase de guvernare sunt dominate și contrânse. Carta Europeană consideră aceste tendințe ca fiind constrângeri inacceptabile asupra autonomiei locale. În același timp, acest model non-ierarhic chiar face diviziunea puterii între nivelurilor de guvernare mai complexă, de vreme ce toate aceste puteri sunt împărțite datorită naturii complexe a politicii contemporane. Soluția franceză a fost de a atribui "blocuri" de competențe unei autorități subnaționale specifice, însă aceasta nu a dat roade în
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
parlamentare după modelul britanic. Printre revoluționari se formaseră antagonisme, cea mai importantă fiind cea dintre girondini și montagnarzi (supranumită și iacobinii). Girondinii (astfel numiți din cauză că mulți deputați din această sciziune erau originari din Gironde, o regiune de lângă Bordeaux), erau o diviziune din cadrul Adunării Naționale condusă de Jacques-Pierre Brissot (1754-1793). Girondinii și montagnarzii erau, de fapt, "frères ennemis"* în sensul că amândouă diviziunile proveneau în mare din aceeași clasă socială a liber-profesioniștilor cum ar fi avocații și notarii.25 Aceștia cădeau de
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Girondinii (astfel numiți din cauză că mulți deputați din această sciziune erau originari din Gironde, o regiune de lângă Bordeaux), erau o diviziune din cadrul Adunării Naționale condusă de Jacques-Pierre Brissot (1754-1793). Girondinii și montagnarzii erau, de fapt, "frères ennemis"* în sensul că amândouă diviziunile proveneau în mare din aceeași clasă socială a liber-profesioniștilor cum ar fi avocații și notarii.25 Aceștia cădeau de acord asupra multor lucruri precum înființarea republicii și ideea că Revoluția ar trebui "exportată" celorlalte țări prin intremediul războiului, dar felul
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
formulată în scrierile lui Joseph de Maistre (1753-1821) și ale lui Louis-Gabriel de Bonald (1754-1840). Aceștia erau avocați ai monarhiei absolute astfel opunându-se descentralizării dar, după cum a evidențiat Vivian Schmidt,27 oscilau între centralizare și descentralizare, depinzând de poziția diviziunii: dacă era la putere sau în opoziție. Acest șablon a continuat de-a lungul secolelor XIX și XX. Amândoi scriitorii erau monarhiști și catolici înflăcărați care atacau înseși principiile Revoluției și noțiuni ca drepturile omului și cetățeanului și democrația.28
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Alpilor, și din partea de est a țării, care corespund mai mult sau mai puțin, zonelor create de DATAR 150 de ani mai târziu.32 Geografii care au urmat au diferențiat între 15 și 22 de regiuni de acest fel, anticipând diviziunile regionale din secolul al XX-lea. Vidal de la Blache a găsit 17 regiuni diferențiate prin caracteristicile economice și geografice. Fournier de Flaix a propus 19 regiuni, iar economistul și politehnicianul Frédéric Le Play a venit cu 13 regiuni drept context
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
reîntărirea rolului prefectului asupra creării de pays (ținuturi). În mod ironic, în ciuda intențiilor iacobine ale lui Pasqua, unitățile de tip pays identificate de DATAR, cuprinse între 350 și 450, adesea corespundeau celor 421 de baillages 33 și sénéchaussée, care reprezentau diviziuni administrative locale ce au fost abolite de Revoluția de la 1789.34 Mai în armonie cu spiritul descentralizării, a fost legea Voynet care, de asemenea, dezvolta ideea de agglomération și care expune diferențele dintre agglomération și pays. Am discutat deja despre
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
dispune de o limită minimă sau maximă a populației. Ea devine astfel foarte potrivită pentru a se adpata la marea eterogenitate a societății franceze, deja descrisă în această carte. Granițele unei agglomération, ca mai toate EPCI, trebuie să se conformeze diviziunilor existente și trebuie să respecte limita minimă și cea maximă a populației. În cele din urmă, funcțiile celor două tipuri de asociații sunt diferite. O unitate de tip pays are sarcina de a proiecta și implementa un proiect de dezvoltare
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
vizavi de statul central și de majoritatea de dreapta care dorea un număr mai mare de regiuni mici.28 În cele din urmă, comitetul a ales cifra medie de 22 régions de programme.29 În mod interesant, 15 dintre noile diviziuni regionale au primit numele provinciilor Vechiului Regim, chiar dacă granițele rareori coincideau cu acestea. Din acel moment, fie că au fost acceptate sau nu de către regionaliștii tradiționali din Bretania, Țara Bascilor sau Corsica, acestea au reprezentat granițele administrative ale regiunilor franceze
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]