3,853 matches
-
În Anglia, unde, În 1857, Thomas de Quincey, autorul celebrelor Confesiuni ale unui opioman, publică un eseu strălucit, Judas Iscariot. Pentru De Quincey, Iuda nu poate fi În nici un caz socotit un trădător, dat fiind că el moare prin sinucidere, doborât de remușcări. Dar nu aici rezidă partea de inedit a intepretării sale. Iuda ar fi păcătuit prin siguranța de sine. El pretindea că-l cunoaște pe Isus și intențiile sale, chiar mai bine decât Isus Însuși. Problema lui Isus era
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
insolită, și nu o stare morbidă. Bolnavul este deplin controlat de autor, care a știut să depășească și să sublimeze o experiență devastatoare, făcând să transpară esența miraculoasă și tragică a omului. Personajul rămâne suspendat în nedumerirea sa dramatică sau doborât de certitudini sumbre, dar opera atenuează sentimentul efemerității și inutilității. Creatorul, conștiința supraindividuală, nesupusă trecerii și crizelor, domină existența particulară minată de „boală”, echilibrând viața, dându-i unitate și sens. Critica vremii a fost surprinsă de apariția prozei lui B.
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
și asupra lui B. În bibliotecile pariziene, cum va face și în orașele Italiei, el adună documente privitoare la epoca lui Mihai Viteazul. După șapte luni de la sosirea în Franța, apar primele semne ale bolii de plămâni care îl va doborî peste câțiva ani. Pleacă în Italia, unde se întâlnește cu V. Alecsandri. În vara anului 1847, e din nou la Paris, unde face propagandă în presă în favoarea emancipării Țărilor Române și pentru reforme sociale democratice. În februarie 1848, izbucnește revoluția
BALCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285581_a_286910]
-
vinde varza și îl găsește pe soț în stare de ebrietate, bătut de băiat. Soțul începe să o amenințe, fugărind-o prin curte. Pentru a se apăra, M.C. pune mâna pe o țeavă de aluminiu și-l lovește la tâmplă, doborându-l. Cheamă împreună cu băiatul o salvare pentru a-l transporta la spital, dar acesta moare înainte de a i se putea acorda ajutor medical. Iată cum încearcă M.C. să-și justifice actul criminal: „Eu am trecut printr-o viață foarte grea
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
de moarte. O scenă de acum clasică a filmelor de western ne înfățișează doi oameni luptându-se cu disperare pentru a recâștiga o armă căzută pe pământ. Cel care o atinge primul trage și își salvează viața; celălalt, dimpotrivă, este doborât și moare. Miza nu este în realitate o armă, ci o etichetă: cel care reușește să o aplice primul iese învingător din bătălie, celălalt, etichetat, este redus la rolul de victimă” (Szasz, 1975, p. 89). Ca întotdeauna, istoria ne pune
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
nu-l vede nimeni, niciodată.” Poemele celebrează lucrurile de zi cu zi; prins într-un delir vitalist, poetul, asemenea taurului sălbatic, cu privirea ațâțată și nervii încordați, intră într-o luptă hotărâtoare cu viața: „Într-o zi unul va fi doborât dintre noi, / Marea mi-e martor că n-am de gând, / Oricât m-aș strădui cu pieptul printre pietre antice, / Să-mi asigur victoria / Prin nici un fel de vicleșug.” Gândul obsesiv al efemerității vieții naște năzuința unei trăiri frenetice, tumultuoase
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
a dat ultima suflare. Murea un om al Istoriei, iar Istoria avea să se umple cu numele lui. Un destin controversat și în timpul vieții, dar mai ales după aceea. Statuia lui a fost urcată pe coloana Vendôme. Dar a fost doborâtă și urcată din nou. Trupul neînsuflețit a fost încredințat pământului din insula exilului. La sfârșit de an 1840, rămășițele pământești au fost depuse în Domul Invalizilor din Paris. Se spune că, deși se scurseseră 13 ani de la moarte și
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
cu dreptate. Măcar așa cum el a încercat să judece și să presupună cum va arăta viitorul omenirii: „Războiul va deveni un anacronism. Noi am dat bătălii pe toate continentele, deoarece se aflau față în față două societăți... cea tânără a doborât-o pe cealaltă. Eu știu foarte bine că, la urma urmelor, războiul m-a răsturnat. Există două sisteme, trecutul și viitorul. Viitorul înseamnă inteligență, industrie și pace; trecutul, forța brutală, privilegii, ignoranță... Victoriile se vor obține într-o zi fără
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
le oferă (la preț redus) o legătură cu miturile fondatoare ale țării. Remarcați, de exemplu, tăblia din furnir de la capul patului, făcută din „lemn natural de cireș“, cum Îi place lui Milton să spună, precum copăcelul pe care l-a doborât George Washington. Îndreptați-vă atenția asupra tapetului cu motivul Războiului de Independență. Un model care se repetă, Înfățișând faimosul trio de toboșar, flautist și bătrân șchiop. De-a lungul primilor mei ani din viață, aceste siluete Însângerate au mărșăluit prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
un acces de furie, l-am pocnit pe Jerome. Era mai mare decât mine, dar Îl prinsesem nepregătit. I-am tras una În față. A Încercat să se Îndepărteze, dar m-am năpustit În el și inerția mea l-a doborât la pământ. M-am cățărat pe pieptul lui, țintuindu-i brațele cu picioarele. În cele din urmă Jerome nu mai opuse rezistență. Rămase Întins pe spate, Încercând să pară amuzat. ― Să-mi spui când ai terminat, spuse. Era o senzație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
că dezerta așa de ușor, trecând În tabăra cealaltă? Ce știam eu despre băieți, despre bărbați? Nici măcar nu-mi plăceau așa de tare. ― E ca și cum ai tăia un copac, spuse Ed. Mai Întâi trebuie să-i tai crengile. Abia apoi dobori trunchiul. Am Închis ochii. Am refuzat să mă mai uit În ochii lui Calliope. M-am prins cu mâinile de brațele scaunului și am așteptat ca frizerul să-și facă treaba. Dar În secunda următoare am auzit foarfecele zăngănind pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a tras mai aproape. Cu o voce groasă, m-a Întrebat: ― Te-au dat părinții afară, Cal? Asta-i problema? Dintr-o dată părea foarte beat, de parcă În cele din urmă toată băutura din timpul zilei și din timpul serii Îl doborâse. ― Eu mă culc, am spus. ― Haide, Îmi șopti Scheer. Lasă-mă să am grijă de tine. M-am ghemuit ca să mă apăr, ținând ochii Închiși. Scheer m-a mai pipăit puțin, dar când a văzut că nu reacționez, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
că urma să fiu eliberat condiționat. (Infracțiunea nu mi-a intrat În cazier, așa că nu mi-a influențat planurile ulterioare - de a lucra În Departamentul de Stat. Nu că pe atunci m-ar fi preocupat aceste detalii. Eram prea copleșit, doborât de amărăciune, și voiam să mă duc acasă.) Când am ieșit În zona publică a secției de poliție, fratele meu stătea singur pe o bancă de lemn. Se uită la mine fără nici o expresie, clipind din ochi. Ăsta era stilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cum un doctor desface bandajele de pe un copil cu arsuri grave. O față optimistă, prefăcută, care veghează la căpătâiul patului. Și totuși Îmi spunea tot ce aveam nevoie să știu. Tesie urma să Încerce să accepte lucrurile așa cum erau. Era doborâtă de ceea ce se petrecuse cu mine, dar, de dragul meu, avea să suporte totul. Ne-am Îmbrățișat. Înalt cum eram, mi-am pus capul pe umărul mamei mele, iar ea m-a mângâiat pe păr În timp ce suspinam. ― De ce? plângea ea Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Cred că suntem singurii care au reușit să comunice la mari distanțe folosindu-se de uneltele Guvernului. Exact asta vom face și acum, spuse Vladimir, care ieșise din conferința privată. Trebuie să ne folosim de deciziile Guvernului pentru a-l doborî. Nu se poate altfel. Și cum ai propune să faci asta, Vladimir, îl întrerupse Dashwood. Nu auzi? "Orice act de nesupunere și de răzvrătire va fi pedepsit cu moartea." Ce ai vrea? Să te răscoli? E imposibil. Nimeni nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
meu Împărat", făcu un glas pe care nu-l mai auzisem până atunci, "ai face bine să supraveghezi cine intră în bloc după ce hoarda de oameni a ieșit. Și ai fi, de asemeni, înțelept să trimiți un lunetist să-l doboare pe cel care va intra." "De ce?" "Este tipic în aceste situații ca lunetiștii să-și ocupe primii locurile." Chiar în acel moment, un alt Gardian își croia drum printre masa de oameni care ieșea. Ducea un tub în spate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Acum, după ce ai rămas cu doar o bucată din suflet, cum te simți? Ce ciudat sună... "o bucată din suflet". Oftă încet. Cum să mă simt? Greu de zis. Șubred, într-un fel. Aaa... am senzația că m-ar putea doborî și o pală de vânt. Ești slăbit! Asta e! Ești slăbit atât fizic, cât și psihic. Știi că sunt chestii pe lumea asta care caută slăbiciunea Împăratului, nu? Mi s-a pomenit de ele. Iar tu acum ești exact în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
din care cu cinci minute înainte explodau ritmurile haotice: Aici este Armata! După codul de luptă, aveți dreptul la capitulare! Prin urmare, aveți trei minute să vă predați și să îi eliberați imediat pe piloții elicopterului pe care l-ați doborât! Altfel, suferiți consecințele acțiunilor voastre! Vocea de bariton se opri, lăsând în urma ei numai tăcere și așteptare. Ne puteam cu toții închipui cum obuzele sunt încărcate în țeavă chiar acum și cum secundele se scurg una după alta, chinuitor de încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
prin labirin tul ăsta subteran a pierdut noțiunea timpului. Acum trebuie să fi terminat și escadronul de cavaleri pre torieni care vânează lei în Africa, îl lămurește dresorul. L-am văzut pe unul cum și-a azvârlit armele și a doborât leul cu puterea brațelor... Dă din palme entuziasmat ca un copil: — Apoi i a scos ochii..., da’ l-a orbit pe sub manta... Rufus îl întrerupe. — Unde e pe-aici, prin zonă, vreo deschizătură, să văd ce se petrece în arenă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Silvanus rânjește către el cu gura până la urechi, din mijlocul familiei sale. Îi surâde deprimat și se întoarce către altar. Principele strânge între degetele-i noduroase turta de sacrificiu plămădită din făină și vin. Grăiește: — Aduceți victima albă, să o doborâm cu o lovitură în frunte. Pe loc, un grup de sclavi despuiați până la brâu apar cu cele trei animale. Coarnele taurului sunt aurite și prinse în continuare cu banda de purpură. În înghesuială și-a pierdut însă cordeluțele din jurul grumazului
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
treacăt seniorul Ishida. Trebuia să trimită doi oameni din vale. După ce primi porunca, samuraiul îl luă cu el pe Yozō și plecă spre satul unchiului său. Am auzit deja! Am auzit! Chipul unchiului său radia de bucurie. — Umblă vorba că doboară cedri în munții Ogatsu ca să construiască o corabie de război. Poate că se apropie bătălia cu Osaka. O corabie de război? Da! Samuraiul încă nu-i spusese unchiului ce aflase de la seniorul Ishida pentru că îi venea greu să audă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
dar la un moment dat se opriră. La scurtă vreme după aceea se auzi dintr-o dată un țipăt care putea fi un urlet de spaimă sau un strigăt de furie. Hubloul cabinei se sparse și valurile se năpustiră înăuntru. Apa doborî doi oameni care se aflau lângă hublou și se izbi de încărcătură. Oamenii înghițiți de ape dădeau din mâini desperați, dar în clipa în care se prinseră de încărcătură, vasul se înclină în față și apa din cabină năvăli pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și urlau prin apa care le ajungea până la genunchi. Cuferele grele se legănau înainte și-napoi ca și cum ar fi avut cine știe ce diavol înăuntru. Uitând ordinul căpitanului, unii ajunseră până la scară încercând să-și caute refugiu pe punte, dar fură numaidecât doborâți de șuvoiul de apă ce se năpustea în jos pe scări. După patru ore, corabia ieși în sfârșit din raza furtunii. Valurile erau agitate, dar nu mai treceau peste bord. Pe punte zăceau într-o vălmășeală de nedescurcat unelte marinărești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în jurul caselor ca într-o întăritură de pământ, fie erau folosiți ca să ardă cărbune. Îmbrăcat la fel ca și ceilalți în momohiki și în hangiri cu mâneci ca niște suluri, samuraiul muncea toată ziua tăind ramurile uscate cu toporișca și doborând trunchiuri de copaci cu ferăstrăul. Era mulțumit că atunci când muncea doar cu trupul, nu se mai gândea la nimic. Pe drumul de întoarcere către casă împreună cu Yozō și cu supușii, fiecare cu câte o sarcină de surcele tăiate în spinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cotind printre copaci spre dealurile mici acoperite cu tufe de orhidee. Printre tufișuri au dat de o turmă de impala. S-au dat jos din mașină și au pândit un mascul bătrân cu coarne mari pe care Macomber l-a doborât cu o lovitură admirabilă de la o distanță de peste două sute de metri. Restul antilopelor au fugit, amestecându-se Între ele, sărind una peste alta, făcând acele salturi cu picioarele ridicate În aer, la fel de miraculoase ca visele În care plutești. — Ai tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]