2,116 matches
-
și se așteaptă mereu "să se coacă" problemele de rezolvat. În fapt, se guvernează ambiguu pentru a menaja interesele celor care au pus mâna pe Parlament; în consecință, alegătorii nu ajung să discearnă legătura între deciziile luate de Parlament, pozițiile doctrinare ale partidelor și ce se întâmplă efectiv în societate. Prin aceste incoerențe, statul pierdea în credibilitate și raționalitate și inducea lipsa spiritului civic 215. Republica se încurca într-un cerc vicios, în care extinderea sferei sale de intervenție făcea pereche
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Deputat în 1795 în Consiliul celor cinci sute; în 1811 este numit profesor de istorie și filozofie la Sorbona. Sub Restaurație se distinge ca adversar al exceselor extravagante și ca membru al partidului moderat constituțional și ca șef al grupului doctrinarilor, din care făcea parte și Guizot, inspirator al guvernului cu tendințe liberale al lui Decazes, ce reprezenta interesele claselor mijlocii. -SAINTE-BEUVE, CHARLES AUGUSTIN ăBoulogne-sur Mer, 1804-Paris, 1869). Critic și istoric literar, scriitor, profesor universitar. Aparține unei familii din vechea burghezie
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
spirituală favorabilă / 155 2. O psihologie contopită cu fiziologia Secenov / 158 3. Psihicul abordat experimental Wilhelm Wundt / 164 3.1. Wundt organizatorul primului laborator de psihologie / 165 3.2. Obiectul cunoașterii psihologice: experiența, conștiința, asociația, cauzalitatea / 168 3.3. Auspicii doctrinare voluntarismul / 171 4. Identitatea franceză a psihologiei Theodule Ribot / 172 IX. Nevoia de "structurare" a psihologiei / 175 1. Psihologia și criza societății la începutul secolului al XX-lea / 175 2. Fundamentarea experimentală a psihologiei / 178 2.1. Școala de la Würzburg
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
reflectante, inerentă conștiinței obiectelor, actului de cunoaștere însuși. Grație experienței interioare, sufletul se poate întoarce spre sine și, cu ajutorul credinței, poate intra în posesia rezultatelor propriilor acțiuni, poate să beneficieze de produsele sale nevăzute printre care se găsește. Dincolo de controversele doctrinare, prin contribuțiile sale de acest fel, augustinismul și-a păstrat influența până astăzi. Deși a fost teolog, Sfântul Augustin a pregătit pentru psihologie o ordine aparte de argumentare, o ordine care, după secole, va deveni fundamentul metodei introspecției. Se va
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
model fiziologic fără să se echivaleze cu acesta de apariție și dezvoltare a proceselor psihice. Pentru acest motiv, Secenov recomanda chiar ca cercetările de psihologie să fie efectuate de fiziologi. 3. Psihicul abordat experimental Wilhelm Wundt Dintre multiplele încercări temerare, doctrinare și speculative, de a da naștere științei psihologiei, una a avut o reușită aparte, cea de a fi putut reproduce și studia fenomenul psihic în condițiile de laborator. Era condiția suficientă pentru ca psihologia să fie declarată o știință de sine
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
investigative îndreptate doar spre cunoașterea experienței nemijlocite în implicarea proceselor psihice superior organizate vor deschide larg ușa spre numeroase abordări indeterministe. Totodată, același Wundt atrage atenția asupra dependenței producerii procesului psihic de factori de natură socială, culturală. 3.3. Auspiciile doctrinare voluntarismul Acele vremuri de început au făcut ca obiectivele experimentale ale lui Wundt să-și păstreze mereu corespondentul imediat și la nivelul metafizicii: determinarea rolului voinței în gândire. Wundt a debutat ca profesor de filosofie și nu a putut să
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
la obiectivele specifice științei"102. Varietatea finalităților suscită diversificarea limbajului juridic, așa încât putem vorbi de o pluralitate de forme de manifestare a acestuia. "În funcție de modul de realizare al dreptului pe care îl propune: există un limbaj legislativ, jurisdicțional, administrativ, notarial, doctrinar, un limbaj al maximelor și adagiilor etc., fiecare diferențiind tipuri de discurs care, deși asemănătoare în unele privințe, pot fi net deosebite dintr-o sumă de caracteristici observabile la nivel transtextual"103. Apropiat din punct de vedere stilistic de limbajul
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și convingerea gazetarului că limpezimea ideilor exprimate depinde de claritatea expresiei verbale utilizate. La nivelul genurilor jurnalistice abordate, Eminescu ne surprinde prin varietate și eclectism: "în gazetăria eminesciană ne întâmpină o devălmășie de "genuri" și formule: eseuri, pamflete, foiletoane, articole doctrinare etc."302, iar lista poate continua cu scrisori deschise, cronici teatrale, satire, studii lingvistice ș.a. Demersul jurnalistic argumentativ are la bază principiul veridicității, indiferent de repercusiunile pe care le-ar putea avea o astfel de întreprindere (sunt cunoscute în acest
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
fie acceptat de Biserici, ci să capete chiar transpunere teologică. Deși fundamentalismele violente sînt astăzi mult mai vizibile decît colegialitatea, au loc totuși mari adunări de Oameni și religii. Teologi liberali înaintează, nu fără piedici instituționale, în reflecția asupra întemeierii doctrinare pe care o poate căpăta diversitatea religioasă ; încep să cerceteze beneficiile pe care dialogul interreligios, studiul comparativ al doctrinelor religioase le pot oferi pentru adîncirea propriei teologii. Dar se admite îndeobște că fiece credință își păstrează un nucleu dur, de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
propriului nostru portret, e tocmai aspectul universal al persoanei noastre, cel care ni se propune spre actualizare: a fi însoțit de înger înseamnă a umbla spre țintă cu țintă cu tot, a merge spre modelul care te însoțește. în viziunile doctrinare ale lui Ibn Arabî, atunci cînd călătorul spiritual (al-sâlik) atinge centrul fie acesta macrocosmic, sacramental sau interior el îl întîlnește pe tînărul erou (fatâ), dublul său angelic definit de Qushayrî drept cel care zdrobește idolii, iar idolul oricărui om este
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
admite că și alte religii sînt purtătoare de adevăr ar însemna să accepți fragmentarea adevărului sau evacuarea temei lui, pe de o parte ; ar însemna să dai cale liberă alegerii individuale în materie de religie, pe de alta. Relativism intelectual, doctrinar, în primul caz ; subordonare a universalului religios față de individ, în cel de-al doilea. în această privință, Marcel Gauchet remarcă totuși că relativizarea rămîne relativă : alegerea personală a credinței e făcută în temeiul unui universal. Aderăm la elementul care mobilizează
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
în cel de-al doilea. în această privință, Marcel Gauchet remarcă totuși că relativizarea rămîne relativă : alegerea personală a credinței e făcută în temeiul unui universal. Aderăm la elementul care mobilizează subiectiv ceea ce e mai universal în noi. Dar chiar doctrinar vorbind, spectacolul diversității nu ne pune oare în față tocmai inepuizabila posibilitate a divinului de a se rosti pe sine însuși, fără ca vreo formulare dogmatică să îl capteze, să îl stăpînească integral? Nu oferă spectacolul diversității paradoxul intelectual al unui
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
-l intensifice, fuseseră eficacitatea și rafinamentul cu care ea îl insera pe om în elanul Duhului. Cînd schițează, de pildă, suita tematică a celor șapte Concilii ecumenice, părintele Scrima o înfățișează ca pe o înaintare în misterul Treimii, ca desfășurare doctrinară a noutății infinite, deja dată în revelația christică. Cînd interpretează ciclurile liturgice bizantine, el le înfățișează ca urcușuri ale omului pe cale de a fi deificat în realitatea împărăției, în misterul Zilei a Opta. Cînd expune temele isihasmului, el insistă pe
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Despre îngeri cu capitolele Lumea în oglindă, Nicăieri, peste tot, înăuntru, în afară, legate de mundus imaginalis. De asemenea, a fost reamintită de H.-R. Patapievici, în volumul Ochii Beatricei. Cum arăta cu adevărat lumea lui Dante? Vizionar și poet doctrinar, Dante s-a sprijinit pe date de știință tradițională, antice, creștin-medievale și musulmane, pentru a descrie inversiunile de formă, de mișcare și de ordine care apar la trecerea a ceea ce H.-R. Patapievici numește cezurile realului (mai cu seamă cezura
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
de prestigiul puterii, al explicitului, al formei. Dar străbaterea către Adevărul viu și universal nu se poate împiedica să-și urmeze elanul adecvat țintei sale. Călătorul spiritual își pune întrebarea privind nu numai formele sociale ale religiei, ci și formele doctrinare ale Adevărului. Au acestea din urmă statut absolut sau statut de vector către o realitate care se revarsă dincolo de orice contur, care critică orice formă în măsura în care ea devine acaparatoare? Imediat după ce are revelația atotprezenței divine, Levin în finalul din Ana
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
viața mistică e și ea sau numai o înflăcărare în sfera creatului, sau o împreunare a ființei omenești cu ființa dumnezeiască, lucru care numai în Iisus Hristos știm că s-a petrecut. În catolicism viața mistică n-are o temelie doctrinară clară și sigură. După Dionisie Areopagitul și Sf. Grigorie Palama ființa dumnezeiască rămâne ascunsă și inaccesibilă. Numai manifestările ei iradiază spre făptură și numai de ele se poate aceasta împărtăși. Una dintre ele este harul dumnezeiesc, văzut de la o anumită
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
necreată. Izvoarele acestei doctrine le găsim în Biblie și în cugetarea Sfinților Părinți. Dintre scriitorii clasicismului creștin, cei care i-au dat mai multă amploare sunt Fericitul Augustin și Dionisie Areopagitul. Mai mult decât Fericitul Augustin chiar, Dionisie Areopagitul e doctrinarul estetic prin excelență al creștinismului. Sistemul său de filosofie bisericească și de teologie mistică e străbătut de la un capăt la altul de o sublimă viziune estetică a lumii în sensul creștin al cuvântului. Chiar dacă ar fi întru totul adevărată aserțiunea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de către lingviștii din acest centru universitar 176, dar mai ales odată cu înființarea Centrului de Studii Integraliste al Catedrei de Lingvistică Generală și Semiotică (1998). Un rol important în stabilirea acestei direcții l-a avut, atât pe plan instituțional, cât și doctrinar, Mircea Borcilă, ale cărui contribuții la studiul din perspectivă integralistă al textemelor s-au desfășurat pe trei coordonate principale: (a) elaborarea unui instrumentar semantic sistematic și pertinent de clasificare și interpretare a metaforelor, care își relevă utilitatea inclusiv în cazul
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
între 1890 și 1915. Ideea centrală a lucrării lui Frazer, care pornește de la episodul vergilian și de la pictura The Golden Bough (1834) a lui J. M. W. Turner, este că toate mitologiile și religiile lumii au un fond imagistic și doctrinar comun, identificabil în actul sacrificării ritualice a unui rege-profet sau a unui om-zeu, care simbolizează astfel fenomenul primordial al morții și resurecției naturii. După cum am putut constata până acum, ideea unității de substanță a doctrinelor mitico-religioase apare și la Sadoveanu
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
Biserici protestante independente" și lăsăm doar "biserici independente" trebuind să adăugăm occidental. Astfel ne referim la acele biserici independente care se dezvoltă începând cu secolul la XV-lea în Occident și care s-au separat de Biserica Catolică din motive doctrinare. Totuși înainte de toate trebuie să vedem Reforma nu doar ca o mișcare de revoltă, ci ea este dublată de o încercare de a cenzura imaginarul religios ce s-a dezvoltat în sânul bisericii catolice. Putem continua cu definiția autorului amintit
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
a început în 1260 să stârpească erezia el a mărturisit că încăpățânarea ereticilor este justificată de crimele preoților (...)"23. Acest al doilea aspect este cel ce a determinat o întărire a ereziilor și manifestarea lor ca o încercare de opoziție doctrinară și reformă organizațională. Ereziile au devenit foarte puternice în Occident, având adepți în întreaga zonă a Europei occidentale, chiar și în mănăstiri și biserici. Erau mai bine organizați decât biserica oficială a Romei, iar predicatorii acestora mai zeloși. Dacă la
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
credință, precepte și sfaturi conținute în Revelația divină, puterea indirectă este puterea spirituală, aplicată lucrurilor temporale; principiile care evidențiază actele propriu-zise ale puterii indirecte se regăsesc evident și valorează a fortiori pentru repercusiunile pe care măsurile luate în numele puterii directe (doctrinară sau disciplinară) asupra spiritualului le pot avea, în anumite cazuri, în domeniul temporalului. Obiectul formal al puterii indirecte îl constituie ratio peccati, element moral vizând binele spiritual și viața Bisericii, care se găsește antrenată în domeniul temporal. Materia acestei puteri
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
cu care fusese înfrățit în comunitatea originară de iubire, în autoritatea liber consimțită". Acest principiu care s-a constituit ulterior autonom și antagonic, ca spirit de protest, de eliberare, marchează medievalitatea germană. De aceea, luteranismul semnifică "precipitatul ultim, închegarea lui doctrinară pe tărâmul religios la sfârșitul Evului Mediu". Mircea Vulcănescu remarcă cu profundă îndreptățire faptul că spiritul luteran îl precede pe Luther, el regăsindu-se la frățiile libere ale Sfântului Duh la Meister Eckhardt, la Tauber, la Böhme, ca și în
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
remarcă cu profundă îndreptățire faptul că spiritul luteran îl precede pe Luther, el regăsindu-se la frățiile libere ale Sfântului Duh la Meister Eckhardt, la Tauber, la Böhme, ca și în întreaga mistică occidentală. Perceput nu din prisma structurii sale doctrinare, ci a dominantelor sale spirituale, luteranismul rămâne "prețul unui păcat specific al Apusului, la care privim cu tristețea cu care se privesc toate rupturile, mai ales când îi suportăm prețul petecelor". Analiza lucidă și profundă a lui Mircea Vulcănescu cu privire la
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
neotestamentară, reprezintă o trăsătură fundamentală a Ecclesiei. Prin iconomia Întrupării și prin lucrarea de mântuire, Biserica trebuie să reunească tot ceea ce ființează: Dumnezeu, om și creație. Biserica este "noua creație" a Sfintei Treimi. Principiul comuniunii funcționează fie la nivelul structurii doctrinare și sacramentale, fie la nivelul deschiderii sale ecumenice. Recapitularea virtuală în Iisus Hristos et actualizarea sa prin Biserică sunt aspecte fundamentale ale lucrării de mântuire în teologia ortodoxă. Prin urmare, iconomia divină devine sursa și fundamentul iconomiei bisericești. A doua
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]