KorAP: Find »[drukola/base=dormi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...64 65 66 ...966 >

24,150 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887

supravegheați până la majoratul copilului, iar În cazul celei mai mici abateri de la normele uzuale de conviețuire copilul să aibă șansa unei apărări - cea a patriei mamă. Pentru că acum nu are nimic, decât pe bunul Dumnezeu să-l apere. Iar noi dormim și ne bucurăm dacă putem, să-l urâm pe cutare, sau să ne mai certăm cu cutărică, sau să facem spume la gură pentru cine știe ce prostie sau vulgaritate, pentru că de 14 ani Încoace numai cu dintr-astea ne-am obișnuit

Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp (2010) [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773

precum acea cheie de boltă dacă ar dispărea, universul însuși s-ar prăbuși." William Faulkner (Dintr-o convorbire avută la New York la începutul anului 1956) " Ne dorim moartea unii altora, dar ne declarăm permanent dragoste." Paul Eugen Banciu CAPITOLUL 1 Dormi până se stârni vântu-n grădină. Dormi, sau numai așteptă să bată stelele cerului în geam și să adoarmă bătrâna, pe urmă-i pieri somnul. Se furișă din pat, deschise larg fereastra și, cuprinzându-și umerii cu palmele, lăsă vântul să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
ar dispărea, universul însuși s-ar prăbuși." William Faulkner (Dintr-o convorbire avută la New York la începutul anului 1956) " Ne dorim moartea unii altora, dar ne declarăm permanent dragoste." Paul Eugen Banciu CAPITOLUL 1 Dormi până se stârni vântu-n grădină. Dormi, sau numai așteptă să bată stelele cerului în geam și să adoarmă bătrâna, pe urmă-i pieri somnul. Se furișă din pat, deschise larg fereastra și, cuprinzându-și umerii cu palmele, lăsă vântul să pătrundă cu tulburarea lui străină până-n

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
numai când își amintea și vorbea de fiii ei, trei la număr: Alexandru, Toma și Miluță. În restul timpului luneca permanent ca o într-o ceață buimacă țesută în împrejurul ei, fără să pară că vede sau aude ceva. Mamă, dormi? șopti abia auzit, aplecându-se prudent să se convingă că doarme adânc și nu va trebui să se întoarcă din ușă dacă mama soacră va striga zbuciumându-se în pat. Urmărindu-și mental mișcările repezi și sigure, își trase rochia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
număr: Alexandru, Toma și Miluță. În restul timpului luneca permanent ca o într-o ceață buimacă țesută în împrejurul ei, fără să pară că vede sau aude ceva. Mamă, dormi? șopti abia auzit, aplecându-se prudent să se convingă că doarme adânc și nu va trebui să se întoarcă din ușă dacă mama soacră va striga zbuciumându-se în pat. Urmărindu-și mental mișcările repezi și sigure, își trase rochia peste cămașa umezită prin somn, încălță bocanci rămași de la bărbatu-su

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
mestecenilor. Cum să asculte de bătrână, rămânând încremenită lângă ea, în odaia bântuită de insomnie, când afară o chema noaptea cu miile ei de glasuri și ispite, vrăjindu-i sângele și luându-i mințile! Nopțile erau viața ei. Ziua putea dormi. Noaptea, nu. Nici trupul, nici sufletul, nu aveau somn. Trupul își recăpăta vigoarea, învia frumos, o lua la fugă. Se simțea fericită și veșnică. Noaptea-i dădea totul. I-am văzut gura, se lăuda. Și cum e? Ce mai întrebi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
ca varga de slabă și înăltuță cum era. Tu-l ai numai pe unul de așteptat, pe Tom, pe bărbatu-tu. Eu îi am pe tustrei băieții de așteptat și de jelit. Du-te și te plimbă... dacă nu poți dormi. Cel mai îngrijată sunt de Miluță. De ce de Miluță! E pe aproape, știi că de venit tot vine... Și dacă nu mai vine? Cum să nu mai vină? Ce poate să i se întâmple să nu mai vină? Întrebi de parcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
și, înălțându-se pe vârful picioarelor, îl sărută pe față. Mâine nu vii, auzi? Mă duc să-l anunț pe tata, să se ascundă, și te duc și pe tine în munte. Ești rea! Crezi c-am să mai pot dormi? Te iubesc! șopti Irina, și el se lăsă în voia ei, plutind într-un fel de ceață fierbinte, o ceață sau o muzică, ceva de care nu era pe deplin lămurit, cum nu era nici cu ele și năuceala asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
de mână, și continuă să-l tragă după ea afară, lipindu-se de el, în îngustimea scărilor prin care lunecau ca printr-o hrubă fără aer. Buimăcit cu totul de-ntâmplare, se-ntreba dacă nu visa, era mort de somn, dormea și, prin vis, o confunda cu Irina sau cu altcineva, dar în nici un caz nu era cumnată-sa! Ce să caute cumnată-sa cu el de mână? Să-l aștepte, și pe urmă să-l apuce ca o zăltată, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
casă, începu să se îmbrace. Cu ochii încordați, nimeri geamul și-l crăpă încetișor. Lumina lăptoasă năvăli buimacă înăuntru, cenușie și rece, făcând-o să clipească mărunt. Bătrâna se întoarse oftând și-și strânse părul la spate. Se uită cum doarme nora, cu fața-n sus, c-o mână sub cap, dezvelită și transpirată, c-un picior afară, cu genunchiul gol și rotund deasupra cearșafului. Ce-i pasă! Doarme ca pietrele! Nu-i mai ieșea din minte cum plecase Toma și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
se întoarse oftând și-și strânse părul la spate. Se uită cum doarme nora, cu fața-n sus, c-o mână sub cap, dezvelită și transpirată, c-un picior afară, cu genunchiul gol și rotund deasupra cearșafului. Ce-i pasă! Doarme ca pietrele! Nu-i mai ieșea din minte cum plecase Toma și i-o lăsase ca pe-o oaie-n păstrare. Ca pe-o oaie năzdrăvană. Ușernică. Cum își lăsase costumele-n garderobă și trebuia să le găsească neatinse la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
ține noaptea, pe lună, ca o strigoaică! Vine, tiptil, cu rouă pe haine și părul suflat de vârcolaci, și cum pune capul pe pernă, adoarme! Ce griji s-o scurme? N-are copii s-o tragă de poale, mănâncă bine, doarme buștean, viseză cai verzi pe pereți, și dimineața, o ia pe ea de odihnită, să-i tălmăcească nălucirile. Plesnește de voie bună și de cine știe ce-i umblă ei prin cap! Toma, săracu, poate-i în pământ, poate trag viermii din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
gândește la el. Sau se gândește ce făcea, noaptea, cu el, la mare, ce mi-a spus la-ntoarcere, că încă pe-atunci mai avea gura dezlegată și mai puteai scoate ceva de la ea. O apucau furiile când o vedea dormind cu-atâta nepăsare, dezvelită și-mprăștiată, fără să țină seamă c-o poate zări ea și-o putea simți, ceea ce era și mai rău, băiatul, gândi, lunecând cu privirile spre Miluță, dar neîndrăznind să se miște, să nu-l trezească, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
se afla, cu siguranță, căci cine știe pe unde călătorea sufletul ei și pentru cine bătea, chiar în clipa aceea, sub ochii ei, inima aceea mincinoasă și necredincioasă! Uite-o numai cum suflă! Parc-ar scoate îngeri pe gură! Așa doarme și-așa suflă prin somn o femeie cinstită și iubitoare? Clocitoare de iad e-n sufletul ei, dar respiră parc-ar da-o îngerii-n leagăn. Dacă-o îngăduia și-o îngăduia în felul ei nepăsător, când o răzbea prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
poate să-i apuce câteodată. Lătrau sau urlau cu rândul spre lună. Bătrâna, în sfârșit, se desprinse de lângă noră. Porni spre ușă, să-l învelească și pe Miluță. Abia făcu doi pași, aplecându-se spre salteaua întinsă pe podele, unde dormea, că rămase cu ochii, cu palma la gură, înăbușindu-și un țipăt. Băiatul dormea, cât era de lung, cu fața îngropată în pernă, parcă s-ar fi ferit de lumină, îmbrăcat în hainele lui Tom. Se repezi la noră-sa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
sfârșit, se desprinse de lângă noră. Porni spre ușă, să-l învelească și pe Miluță. Abia făcu doi pași, aplecându-se spre salteaua întinsă pe podele, unde dormea, că rămase cu ochii, cu palma la gură, înăbușindu-și un țipăt. Băiatul dormea, cât era de lung, cu fața îngropată în pernă, parcă s-ar fi ferit de lumină, îmbrăcat în hainele lui Tom. Se repezi la noră-sa și-o smuci de umăr. Fată, scoală! Auzi? Lasă-mă! Mai lasă-mă! scânci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
adoarmă din nou. Bătrâna n-o slăbi. Tu i le-ai dat? Cerboaica se ridică în capul oaselor, încolăcindu-și brațele lungi și subțirele ca de copil în jurul genunchilor. Da, eu! spuse, și aruncă o privire scurtă spre salteaua unde dormea Miluță. Rămase în așteptare cu capul plecat, cu gâtul subțire, legănându-și umerii rotunzi și delicați. Eu! șopti cu vocea îndulcită de somn. Se legănă mai departe, făcând să lunece cearșaful de pe ea și să rămână goală în răcoarea jilavă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
ca o paparudă? Vino repede! strigă la noră-sa, ciudoasă. Cerboaica înțelese ce s-a întâmplat. O împinse ușurel într-o parte. Lasă-l în pace. O fi căzut și s-o fi lovit. N-are nimic. Lasă-l să doarmă. Uite ce vânătaie! Uite la ochiul lui! A căzut. Cu întunecimea asta, nici nu-i greu, explică Cerboaica. Ce-ai să-i faci, dacă-l trezești. E obosit. Lasă-l să se odihnească! Bine! cedă bătrâna. Pune-i o compresă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
nici nu-i greu, explică Cerboaica. Ce-ai să-i faci, dacă-l trezești. E obosit. Lasă-l să se odihnească! Bine! cedă bătrâna. Pune-i o compresă cu apă rece, să-i treacă vânătaia. Și tu? Vrei să mai dormi? Mai dormi! Odihnește-te! Nu, nu, șopti Cerboaica, zvâcnind din tot trupul, și-și dădu capul pe spate, s-o privească mai bine. Nu mai dorm, fii liniștită. Sunt gata să-mi iau robia-n primire. Robie, dacă ai munci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-i greu, explică Cerboaica. Ce-ai să-i faci, dacă-l trezești. E obosit. Lasă-l să se odihnească! Bine! cedă bătrâna. Pune-i o compresă cu apă rece, să-i treacă vânătaia. Și tu? Vrei să mai dormi? Mai dormi! Odihnește-te! Nu, nu, șopti Cerboaica, zvâcnind din tot trupul, și-și dădu capul pe spate, s-o privească mai bine. Nu mai dorm, fii liniștită. Sunt gata să-mi iau robia-n primire. Robie, dacă ai munci forțat pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
o compresă cu apă rece, să-i treacă vânătaia. Și tu? Vrei să mai dormi? Mai dormi! Odihnește-te! Nu, nu, șopti Cerboaica, zvâcnind din tot trupul, și-și dădu capul pe spate, s-o privească mai bine. Nu mai dorm, fii liniștită. Sunt gata să-mi iau robia-n primire. Robie, dacă ai munci forțat pentru alții, cum muncește bietul Alexandru! o dojeni bătrâna blajin, fără asprime, vorbindu-i ca unui copil. Cu trupul ei micuț, uscat, numai cu mâinile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
poate doar un mod de a obține altceva, ceva care ei îi scăpa. Se uită să culeagă vreo sticlă de jos, dar nu zări nici una. Curtea îngustă, cei zece pași până la gardul căptușit cu iederă și grădina din latura casei dormeau încă, scufundate într-o ceață leneșă, prevestind arșița de peste zi. Dincolo de gard, pământul se auzea încărcat de zgomote ciudate. Le auzise și prin somn toată noaptea și știa ce sunt. Altceva nu putea fi decât ceea ce știa, și știa de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
bal. Hei, madam! strigă Invalidul din fundul hardughiei, privind pe deasupra ziarului. Ce-mi complotați acolo? Intrați înăuntru. Ia să te văd, domniță, se adresă el Cerboaicei și bocăni nerăbdător cu bontul de lemn în tejghea. Ți-a priit noaptea? Ai dormit bine? Sunt fericită, papa! E un bărbat la mijloc, pot paria! Pariază și-ai să câștigi, râse Cerboaica zglobie. Se apropie de tejghea, lăsând să se vadă din toate mișcările trupului ei subțirel că bucuria o învăluia ca o lumină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
o sperie, să râdă de ea. Sari cu gura?! Îmi faci observații?! Ultragiezi forța publică în exercițiul funcțiunii?! Dumneatale știi ce-i asta? Știi că pot să te arestez? Ia spune, o luă el repede, unde-i noră-ta? A dormit acasă as-noapte? S-a trezit, sau încă lenevește în pat? Că așa sunt doamnele astea cu pielea fină, lenevesc pănă la zece-n pat, să-și întrețină tenul. Dă-i drumul! Nu-i acasă, îngăimă bătrâna, nesigur. Nu-i, hm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
să apuce ciocul metalic, țâmburușul, ca o creastă slobozită în cuibarul ușii masive ce rula pe șenile și avea să fie trasă dinăuntru, de prizonieri. "Sări!" auzi o voce, și-ntr-un soi de uitare de sine, sări. CAPITOLUL 12 Dormi cel mai bun somn din vara aceea, acolo-n mașină, cât ținu drumul și pe câmp, cât se ocupă doctorul de rănit. În somnul ei pătrunse o vagă zguduire ca un cutremur îndepărtat, foșnirea vântului, mângâietoarea voce a bărbatului pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]