1,740 matches
-
prin ferestre cu pușca cu lunetă. Berti râsese de grija ei de a acoperi geamurile împotriva oricărei raze de lumină care ar putea să intre sau să iasă din cameră. De data asta însă admisese că îndemânarea de a trage draperiile, îndelung exersată, își avea rostul ei. „A intrat cineva în casă !“, șoptise, când săriseră amândoi în capul oaselor, buimăciți de zgomotul de geamuri sparte. Le trebuise ceva timp să înțeleagă ce se întâmplase, după ce găsiseră piatra. Rada desfăcu sfoara și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
muncitor, lobii urechilor prea mici, maxilar prea îngust, buze prea subțiri, pleoape umflate, degetele de la picioare butucănoase, picioare prea scurte, coapse prea grase. Acele fete au fost imediat date deoparte. După multe ore am fost conduse într-un hol cu draperii imprimate cu flori de piersic. Veni un grup de eunuci, aducând cu ei centimetre. Corpul îmi fu măsurat de trei eunuci. Am fost înțepată și strânsă. Nu aveai unde să te ascunzi. — Fă-te mai mică sau scoate-ți capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
crudă. Am mai văzut poze cu ei în manuscrisele budiste și în frescele templelor. Sunt considerați simbolul lui Buddha și sunt rari. Aici, asemenea copaci, bătrâni de sute de ani, sunt peste tot. Frunzele lor coboară până la pământ ca niște draperii verzi. În grădină sunt aranjate pietre mari, frumoase, formând un model plăcut ochiului. Când îmi ridic privirea, între chiparoși văd ascunse pavilioane magnifice. După multe cotituri, îmi pierd simțul orientării. Am trecut cu siguranță de vreo douăzeci de pavilioane înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
parte din Majestatea Sa și reprezentați estetica și principiile imperiale. Casa voastră e o ofensă la adresa imaginii Fiului Cerului! Capul meu n-ar mai fi la locul său dacă v-aș permite să faceți ce vreți. Ia uitați-vă la draperiile astea! Sunt confecționate din bumbac! Nu v-am spus eu că bumbacul e pentru oamenii de rând și că mătasea e pentru familia imperială? Vorbele mele v-au intrat pe-o ureche și v-au ieșit pe cealaltă? Zgârcindu-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
În spatele doamnelor e un cârd de animale vopsite în roșu. Pare un râu de sânge. Când mă uit din nou, văd oi și gâște. Se zice că aceste animale simbolizează norocul bine păstrat, iar roșul - dragostea de viață. Las jos draperia, ca să-mi ascund lacrimile. Mă pregătesc sufletește pentru vremea îndelungată când nu-mi voi mai vedea familia. Asta e ceea ce își dorește mama, încerc să mă conving singură. Îmi vine în minte o poezie pe care mi-a citit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
privește fericit. Amintirea despre noi, E dulce și desăvârșită. Amintirile mele sunt într-adevăr dulci și desăvârșite. Ele sunt tot ce am și pe ele le iau cu mine. De îndată ce simt că palanchinul se deplasează constant, deschid o fantă în draperia din spate și privesc afară. Familia mea nu se mai vede. Priveliștea e inundată de praf și de gărzi de ceremonie. Pe neașteptate, îl zăresc pe Kuei Hsiang. Este încă în genunchi, cu capul lipit de pământ. Inima mă trădează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fie surzi și muți în astfel de situații. Camera e mare și nemobilată. În mijloc se află un vas galben frumos sculptat și pictat. Seamănă cu un pepene mare. În colțurile încăperii sunt lampioane micuțe, iar pereții sunt împodobiți cu draperii brodate cu flori albastre și albe. Am mare nevoie, dar nu pot să fac. Nu există fereastră care să lase mirosul să iasă. Servitoarele stau în jurul meu, fixându-mă cu privirea. Le spun iar și iar să mă lase singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ac de păr. Stăm în iatacul principal. Are un pat mare, cu stâlpi decorativi înalți până în tavan. Patul e făcut din lemn roșu și e sculptat cu bujori, vinete, roșii, banane și cireșe, care sugerează organele sexuale bărbătești și femeiești. Draperiile sunt albe și parfumate. Pereții laterali au rafturi încastrate pe care sunt expuse sculpturi în miniatură, majoritatea zeități budiste în toiul împerecherii. Acțiunea este înfățișată măestrit, iar pozele sunt elegante. Femeile stau deasupra bărbaților în poziții de meditație. Ochii amanților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și mulțumiri, îi spun patroanei, înclinându-mă ușor. Ea linge acul de păr: — Cu ce fel de bărbat o să te vezi, dacă nu te superi că te întreb? Asta aș vrea și eu să știu. Pășesc către ușă și ridic draperia. 10 De pe acoperiș atârnă în cascadă glicine purpurii, iar în tufișuri cântă păsărele, greieri și alte insecte. A sosit momentul mult așteptat: împăratul Hsien Feng a trimis după mine. Pentru a-mi potoli emoțiile, merg în grădina de bujori. Terasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
private ale Majestății Sale, lui An-te-hai i se ordonă să se retragă. Mă întâmpină eunucul-șef Shim și îi conduce în tăcere pe cărăuși înăuntru. După ce cotim de câteva ori, intru într-o cameră luminată de uriașe lumânări roșii, cu draperii din mătase galbenă din perete în perete. În mijlocul încăperii se află patul Majestății Sale. Eunucii care m-au adus pleacă și sunt înlocuiți de un grup de eunuci de-ai lui Hsien Feng, îmbrăcați în robe frumoase din mătase galbenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și mă învelesc cu cearșafuri calde. În tot acest timp, chipurile lor rămân lipsite de orice expresie. Când îmi ating trupul cu mâinile lor, mă simt ca și cum aș fi o pernă oarecare. După ce totul e aranjat, ei lasă în jos draperiile și se retrag. În cameră se așterne o liniște de mormânt. Mirosul bețișoarelor parfumate devine din ce în ce mai puternic. Analizez încăperea prin draperie. E plină cu lucrări de caligrafie și picturi. Cel mai mare tablou înfățișează un Buddha, pictat cu aur pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cu mâinile lor, mă simt ca și cum aș fi o pernă oarecare. După ce totul e aranjat, ei lasă în jos draperiile și se retrag. În cameră se așterne o liniște de mormânt. Mirosul bețișoarelor parfumate devine din ce în ce mai puternic. Analizez încăperea prin draperie. E plină cu lucrări de caligrafie și picturi. Cel mai mare tablou înfățișează un Buddha, pictat cu aur pur, care traversează râul. E un uriaș cu o burtă enormă și stă călare pe o frunză de lotus. Nu se arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
am surprins adesea gândindu-mă: Există ceva ce omul ăsta să nu știe? Specialitatea lui Su Shun constă în precizia detaliilor, fiind un povestitor nemaipomenit: are un simț al dramaticului ce sporește efectul. Numai auzindu-i vocea, în timp ce stăteam în spatele draperiei mele, eram adesea cucerită de cuvintele sale, chiar dacă nu eram de acord cu ideile sale politice. Pentru Curte, Su Shun reprezintă cartea vie a cinci mii de ani de civilizație a Chinei. Amploarea cunoștințelor sale e fără egal, și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de vină e machiajul. Roba mea e brodată cu orhidee negre și aurii. Mă gândesc că dacă mi se va întâmpla ceva, aș vrea să părăsesc această lume purtând rochia asta. Mă duc spre ușă, și doamnele de onoare ridică draperia. Când ies la lumină, îl zăresc în curte pe eunucul-șef Shim. E îmbrăcat formal, într-o robă purpurie, cu căciulă asortată. Nu-mi răspunde la salut. — Ce se întâmplă, Shim? îl întreb. — Regulile îmi interzic să vă vorbesc, doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
genunchi. Gărzile îi urmează exemplul, iar apoi și Curtea, inclusiv Nuharoo și cu mine. În sală se așterne o liniște de mormânt. Ceasurile de pe pereți încep să bată. Mult timp, nimeni nu îndrăznește să se miște. Razele soarelui pătrund prin draperii, transformând tapiseria în aur. Rămas singurul în picioare, Tung Chih nu știe ce să spună în continuare. — Ridicați-vă, rostește în cele din urmă copilul, ca și cum și-ar fi amintit o frază uitată dintr-o lecție. Mulțimea se ridică. — Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cărăuși. La ceremonia de plecare, eu și Nuharoo am purtat rochii de doliu sofisticate, cu ornamente din piatră. Cele de pe cap și umeri, brâurile și pantofii cântăreau mai mult de douăzeci și cinci de livre. În fața ochilor mi se legănau, ca o draperie, mărgele din aur, iar pe cerceii din jad era sculptat cuvântul tien, „în memoria“. Mă dureau urechile și spatele de greutatea podoabelor. Deoarece rămăseserăm fără cărbuni, nu făcuserăm baie de săptămâni. Mă mânca pielea capului. Uleiul pe care îl foloseam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
la vreo jumătate de milă depărtare, satul Piersica. — Trimite imediat trei dintre cele mai bune fete ale lor la Yung Lu, îi zic, după care adaug: Spune-i că sunt un dar de la mine. — Da, Majestatea Voastră. Eunucul pleacă. Ridic draperia și privesc cum Li Lien-ying dispare în noapte. Simt cum se prăbușește asupra mea o greutate insuportabilă. Îmi simt stomacul ca și cum s-ar umple cu pietre. N-a mai rămas nimic din fata care a venit la Peking în lumina posomorâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
aveau să poarte cu toții costume și căști discrete, ca să bată cât mai puțin posibil la ochi. După ce intra În cortul de afară, fiecare invitat era primit Într-un hol Îmbrăcat În negru, care se termina cu o scară Împodobită cu draperii opace negre. După ce urcau scările și treceau dincolo de draperii, ajungeau pe un fel de scenă Înaltă, o platformă unde toată lumea Îi privea În timp ce coborau În sala principală. Un bar lung de douăzeci și cinci de metri ocupa partea stângă a Încăperii, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
bată cât mai puțin posibil la ochi. După ce intra În cortul de afară, fiecare invitat era primit Într-un hol Îmbrăcat În negru, care se termina cu o scară Împodobită cu draperii opace negre. După ce urcau scările și treceau dincolo de draperii, ajungeau pe un fel de scenă Înaltă, o platformă unde toată lumea Îi privea În timp ce coborau În sala principală. Un bar lung de douăzeci și cinci de metri ocupa partea stângă a Încăperii, unde treizeci și cinci de femei-barman, ce purtau pantaloni sexy, sutiene și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de nevastă, dar că o respectă prea mult ca să și-o facă amantă. Însă în seara dinaintea plecării, jucându-se de-a v-ați ascunselea prin hotel, Millie îl prinde de mână și îl trage după ea îndărătul faldurilor unei draperii... Sunt descoperiți împreună, iar Jean e convins că tânăra era acum compromisă din vina lui. A doua zi, se trezește hotărât să o ia de soție. Nu mică îi este mirarea și furia când descoperă, chiar în acea dimineață, că
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
infidelitate ludică, iluzorie, cea a flirtului. Jocuri de oglinzi "Ați privit vreodată, întreabă Paul Bourget, într-un salon, o femeie tânără care atrage un bărbat tânăr ori bătrân într-un ungher ceva mai ferit, pe un divan ascuns îndărătul unei draperii sau pe un fotoliu lipit de vreun perete? Își apasă brațul dezgolit pe mâneca hainei lui întunecate. Piciorul îmbrăcat în mătase ajurată freamătă nerăbdător pe perina de stofă roasă. La fiecare mișcare a evantaiului împodobit cu pene lungi și moi
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de garnitura de scenă. Era... cuminte, liniștită, plină de taine. Parcă ți-era un pic teamă să rămîi singur cu ea! (ce caraghios sună, acum, toate aceste sincere confesiuni, nu?). Din fericire, momentul meu "romantic" a fost scurt: de după o draperie, a apărut capul portarului teatrului, un individ mic și chel, care mă privea suspicios. I-am explicat că nu fac nimic rău, ci doar ascult... tăcerea scenei. Și cum aveam la mine o sticlă de votcă, l-am îmbiat să
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
izbutea să se dumirească despre ce-ar fi putut fi vorba, dar Trimisul pontifical și Arhiepiscopul văzuseră bine, la fel de bine ca și Starețul Dominicanilor: acel tânăr confrate, acel Tommaso Campanella, cutezase să întrerupă ritualul de omagiere funebră și lipise de draperia catafalcului un pergament pe care erau așternute versuri în latină. Ceva scandalos: care era noima acelui gest? O sfidare a autorității, un omagiu căruia nu-i socotise urmările negative și care se puteau răsfrânge asupra Ordinului Dominicanilor și a lui
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
în mare, împărțit în două planuri: unul avansat proscenium și în dreapta, iar al doilea e plasat puțin (sau mai mult) spre fundul scenei, delimitarea între ele putînd fi marcată, printre altele, de o diferență de nivel, ca și de o draperie (care uneori va trebui să asigure transparență) pe toată deschiderea. În spațiul din prim-plan se află o masă în curs de pregătire pentru o încă nu știm ce sărbătoare, două-trei fotolii, alte obiecte ce se vor reclama necesare decorațiunii
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
o zgîlțîie cu putere și disperare) Bunică, ce faci?! Ăștia nu-s musafiri adevărați! Bunica: Știu. Alex: (aproape plîngînd) Și atunci de ce le cînți mulți ani trăiască? Bunica: Ca să nu le cîntați voi. PARTEA A DOUA (Același decor, doar că draperia e trasă; Vecin 3 va dormi într-un fotoliu, în spațiul din prim-plan; Vecin 1 exersează acorduri îi italian, sub supravegherea lui Alex; Vecin 4 e instalat la o măsuță pe care sînt mai multe ceasuri de diferite tipuri
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]