18,730 matches
-
fi putut zice că era. Ca să spun așa, se comporta precum omul căruia tocmai i s-a împlântat adânc un cuțit în piept și, zbătându-se în chinuri groaznice, așteaptă ca, în chiar clipa următoare, să-și dea de tot duhul. Dacă ar fi intrat cineva în cameră exact atunci, fără îndoială că, instinctiv, din prima clipă și-ar fi întors privirea de la victimă - n-ar fi suportat priveliștea. Într adevăr, Victoriei, de la durere pesemne, i se schimonosi în întregime fața
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
În care salcia Își admira pletele-i verzi, plete care fluturau leneșe, lăsându-se legănate cu vădită cochetărie, de vântul curtenitor. Într-o fulgerare de clipă, m-am zărit În apa limpede și argintată. M-am aplecat, chemată de un duh nevăzut al apei, Încercând să prind În pumni propriu-mi chip oglindit. Îndată ce am atins suprafața strălucitoare și ademenitoare a apei, imaginea reflectată s-a destrămat și a Început să curgă În picături mici, care formau cercuri unduitoare, pierzându-se
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
invidie, despre acest păcat, care poate provoca multă supărare sufletului. „Tradițiile din familie” - educația religioasă se face întâi în familia cea bună de creștini. Aceasta se conformează tradiției despre care dogmatistul rus Vladimir Lossky spunea că „este viața Bisericii în Duhul Sfânt”. Iată, în ce admirabil context, ne reîntâlnim iar cu lumina candelei aprinse: „Copiii noștri nu știu multe (tradiții, a. n.), eu le povestesc și mă stărui să păstrez aprinsă candela pe care părinții noștri ne-au transmis-o aprinsă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
la tinerețe, nu poți ajunge la ea fără să fi trăit mai înainte, fără să fi cunoscut gustul suferinței, durerii și necazurilor. Atunci când acestea se trăiesc, fără ca omul să cârtească împotriva lui Dumnezeu sau a soartei, fără să cadă cu duhul, și încă mai poate găsi motive pentru care se consideră fericit și mulțumește lui Dumnezeu pentru toate, atunci omul este înțelept. Această virtute am văzut-o permanent la părinții mei. Deși multe persoane în locul lor s-ar fi considerat nefericite
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
La fel și înjurăturile, care nu sunt altceva decât cuvinte de ocară și de hulă împotriva lui Dumnezeu și a tuturor lucrurilor cele sfinte și curate, sunt aducătoare de energie negativă și răutate. Acolo unde sunt rostite înjurături, se îndepărtează Duhul cel Sfânt, prin urmare, cel rău are putere mai mare în aceste momente, atât asupra persoanelor, cât și a locului și pune stăpânire pe tot. În acea casă, fusese un loc unde se rostiseră atâtea înjurături, blesteme și ocări, încât
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
aceea care a fost fecioară înainte de naștere, în naștere și a rămas pururea Fecioară, Preasfânta, Preacurata Născătoarea de Dumnezeu, Maica Luminii, Împărăteasa îngerilor și a oamenilor. Aceste mărturii le avem din Sfânta Scriptură, explicate de oameni sfinți care au avut duhul lui Dumnezeu în ei. Cine suntem noi, ca să nu ne închinăm Maicii Domnului, când însuși Sfântul Arhanghelul Gavriil i s-a închinat și a numit-o „cea plină de har” și „binecuvântată între femei”? Ei i s-a închinat Elizabeta
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
s-a închinat și a numit-o „cea plină de har” și „binecuvântată între femei”? Ei i s-a închinat Elizabeta, maica Sfântului Ioan Botezătorul, numind-o „cea binecuvântată între femei” și „Maica Domnului meu.” Ea însăși a proorocit, prin Duhul Sfânt, că toate neamurile o vor ferici și i se vor închina, pentru slava cu care a învrednicit-o Dumnezeu pentru smerenia ei. (Luca1, 48-49) Făcusem o pauză, după care continuasem: - Iar dacă mai citim că despre ea s-a
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
care nu s-a mai despărțit de ea până la ultima lui suflare, dându-și sufletul său lui Dumnezeu chiar în curtea acestei biserici. Pline de lumină și înțelepciune sunt următoarele cuvinte ale Sfântului Irineu: „Unde este Biserica, acolo este și Duhul Sfânt și unde este Duhul Sfânt, acolo este și Biserica și tot harul”. Biserica este comoara spirituală a unui sat, fără aceasta oamenii vor fi săraci și bolnavi sufletește. Scopul ei este pregătirea mântuirii oamenilor și mijlocirea acestei mântuiri. Un
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
despărțit de ea până la ultima lui suflare, dându-și sufletul său lui Dumnezeu chiar în curtea acestei biserici. Pline de lumină și înțelepciune sunt următoarele cuvinte ale Sfântului Irineu: „Unde este Biserica, acolo este și Duhul Sfânt și unde este Duhul Sfânt, acolo este și Biserica și tot harul”. Biserica este comoara spirituală a unui sat, fără aceasta oamenii vor fi săraci și bolnavi sufletește. Scopul ei este pregătirea mântuirii oamenilor și mijlocirea acestei mântuiri. Un oarecare om sfânt a spus
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Adăpa pământul și pe noi toți: mari și mici, buni și răi, frumoși și urâți, moldoveni și ruși... Tata cânta: „Dăruiește, Mântuitorule, ploaie pământului istui însetat. Brazdele pământului adapă-le și înmulțește roadele lui. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh! Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!” Așa repeta de mai multe ori. Avea ochii plini cu lacrimi de bucurie, iar sufletul lui se unea cu ploaia cea curățitoare și cântau împreună. Eu trăiam sentimentele pe care le
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
că le va lovi, atât de aproape erau de el. Dar nu li se întâmplase nimic. Printre cei prezenți, spunea părintele, era și un călugăr care călătorea dintr-o mănăstire la alta, căruia Dumnezeu îi dezlegase pentru o clipă ochii duhului și văzu doi diavoli care se certau rău între ei. Unul îl certa pe celălalt pentru că nu împinse copilele sub tren. - De ce n-ai împins pe niciuna din ele? strigă diavolul cât îl ținea gura. - N-am putut, zise celălalt
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
lume, se rupeau balcoanele, lumea plângea în hohote, toată piața era în delir. În mijlocul mulțimii, un bărbat a îngenuncheat, după el rânduri, rânduri, ca o holdă pusă la pământ de furtună, s-a făcut o liniște nefirească, umbla printre oameni duhul morții, dar toți erau fericiți, "trebuia să ajungem și la asta", spuneau unii aproape în șoaptă, "era prea multă foame și disperare, trebuia să dăm drumul la porțile temniței, dar acum ce ne facem, stăm adunați aici ca oile în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
obiecte casnice. Țigăncile ghiceau fetelor dornice de măritat, citindu-le în cărți, în bobi sau în ghioc trecutul, prezentul și viitorul. Ghicitoarele își asigurau clientele că pot dezlega pricini, lega ibovnicii, descânta de urât, năjit sau puteau profera blesteme împotriva duhurilor necurate. Din aceste servicii, veneau în șatră rachiul și vinul, carnea și pâinea, mălaiul, ouăle și slănina în desagii purtați cu greu de către țigăncile de toate vârstele. * Iorgu Stănescu se gândi să mai stea de vorbă și cu alți bulibași
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
mea, spre-a ta scăpare deci Alungă-ți pașii și la drum pornește, Iar eu te-oi duce către loc de veci.” „Și du-mă astfel încât curând s-ajung La sfântul Petru și pe unde spui Că-i plin de duhuri care pururi plâng. Pornii atunci și eu pe urma lui. Mă pregăteam cărare lungă-a face Și-a-nfrânge mila, și-a răzbi durerea Pe care-acum din minte le-oi desface. Urcarăm sus și printr-un ochi rotund Zării la
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
care le tămâiam, predicând: Domnului să ne rugăm, Pentru sufletul păcătoaselor Ileana, Tasâia, Domnica, Maria, Valeria și Eugenia, Pentru iertarea greșalelor cu voie Sau fără voie, Slavă ție, Dumnezeul nostru, slavă ție În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin. Sfinte Dumnezeule, sfinte tare, sfinte fără de moarte, Miluiește-ne pe noi. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și Acum și pururea și în vecii vecilor, Amin. Doamne miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește, imitându-l pe preotul Mihuță al
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
iertarea greșalelor cu voie Sau fără voie, Slavă ție, Dumnezeul nostru, slavă ție În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin. Sfinte Dumnezeule, sfinte tare, sfinte fără de moarte, Miluiește-ne pe noi. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și Acum și pururea și în vecii vecilor, Amin. Doamne miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește, imitându-l pe preotul Mihuță al cărui fin eram, fiind botezat de preoteasă. Slujba se termina cu ungerea frunților cu mir și înfruptarea cu nafură
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de busuioc, agheasma purtată de dascăl într-o cofă din brad, pe rând toate încăperile, cântând: În Iordan botezându-te Tu, Doamne Închinarea Treimii s-a arătat; Că glasul Părintelui a mărturisit Ție, Fiu iubit pe Tine numindu-Te; Și Duhul în chip de porumb A adeverit întărirea Cuvântului, Dumnezeul nostru, Mărire Ție... Întâmpinarea alaiului cu Iordanul, în fiecare gospodărie, era anunțată pe ulițe de grupuri de copii, din care uneori făceam și eu parte, chiuind: „Chiraleisa”, „Chiraleisa”.., enoriașii întâmpinându-ne
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
teatrul de desfășurare a poznelor pe alte trasee, unde eram așteptat ca iarba de leac, în special de Lala și de frații Cimpoieșu, căci le lipsea creierul de la pupitrul de comandă. Împreună cu prietenii, toți „băieți de băieți”, rosteam vorbe de duh, poezii și cântece deocheate după chipul și asemănarea noastră, din creația populară orală epico-lirico narativă, „de baltă”, accesibilă doar minților limitate și juvenile: „Să moară mama” , „Mânca-ț-aș gălăgia”, „Vă sparg la rozetă”, „Băga-ț-aș sârmă-n nas
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
spectacolul minunat de deasupra mea. Ritmul dansului crește și valsul nu mai e vals. E un iureș amețitor, incredibil. Deodată hainele dănțuitoare se desprind din vârtejul acela și, cu fâlfâiri șoptitoare, ies vălurite prin fereastra deschisă, ca purtate de un duh nevăzut. Alerg șchiopătând și le privesc uluit cum se nalță tot mai sus, rotindu-se ușor și urcând printre blocuri și peste lanțul de tei din preajmă, ca două siluete fugare, Înstrăinânduse În noaptea târzie, departe, peste lume. Plouă mărunt
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Am... - Ce ai, fată dragă?...zise mama Olgăi. Ina repetă: am... dar nu putu să articuleze alte vorbe. Mama Olgăi i se adresă fiicei sale: - Adă-i un pahar cu apă, repede, nu vezi că e gata să și dea duhul!?... Ina puse paharul cu apă la gură, sorbi la repezeală câteva înghițituri, apoi, reculeasă, continuă: - Am reușit! Ai mei au fost de acord, îți dai seama, Olga, au fost de acord! Vom fi colege și la postliceală... Cât mă bucur
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
pregătea să-i destăinuie numele mirelui, ușa se deschise brusc și doctorul Pencu, furios ca un taur care intră în arenă glăsui fără menajamente: - Fetele mele stau la taclale și o femeie de la salonul nouă e gata să-și dea duhul. Hai, ce mai așteptați, la treabă! Ina și Olga au ieșit ăn grabă, amândouă ăn același timp, urmărite de zâmbetul binevoitor al medicului. El știa că cele două asistente sunt cadre medicale serioase, deosebit de conștiincioase și acum parcă ăi părea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
uită la el, îl măsură Întrebător, până acesta își dădu seama de ce inginerul îl privește cu atâta insistență. Ieși afară, stinse țigara și revenind, își ceru scuze: - Am uitat, domnule inginer! Când ai un dar cu care te-a înzestrat duhul cel rău, uiți repede că alții nu pot suporta această iarbă a dracului. Cred că am să mă las de beleaua asta. Am mai încercat de câteva ori, că nu e greu, dar nu ține mult și vine singură înapoi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ei, lucrurile stăteau altfel. Oamenii aceia nu erau buni. Care mahmuri, care doar osteniți, la un loc, cuceriți de micile fleacuri care făceau obiectul conversațiilor dintre ei, nici nu luară în seamă strigătul de ajutor, al celei care își dădea duhul, acolo, în vecinătatea pubelei de gunoi, unde un bărbat zdravăn o bătuse cu cruzime, iar acum se îndepărta în grabă de locul crimei. Abea mai târziu, către prânz, vestea cuprinse municipiul. Majoritatea comentariilor erau de tipul: și doar erau atâția
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și eu la niște reviste de cultură, să le cer măcar 200.000 lei pe articolulul pe care mi l publică : oare-mi vor da? Trag mașini sub fereastra mea și se aude, tare, CDplayerul lor, aruncînd manele-n văz duh ; mă bate gîndul să scot și eu boxele pe fereastră ( cum fac niște adoles cenți de pe scara mea, care ascultă tot manele!) și să pun ...J.S.Bach ; oare vor putea suporta concurența? N-o să fac nimic din tot ce-mi
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Nu e exclus. Dar dovezi nu sunt... Ieri, 19 noiembrie 2006, ora 22, am terminat de scris un scenariu după Harap Alb, al lui Creangă. Ar fi al șaselea. Cel mai greu. E vorba să-l montez la Cluj. Ce duh al ironiei mă face pe mine, bucureștean getbeget, de lîngă Arcul de Triumf, să scriu șase scenarii după ...moldoveanul get beget Ion Creangă ?! Și să montez (tot) șase variante ale Chiriței lui Bazil?! Nu cercetez aceste legi. Că așa, ar
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]