2,465 matches
-
Adevărul” ș.a.), Bucureștii de altădată se constituie, pentru perioada 1871-1914, la care se referă în episoade dispuse cronologic, într-o cronică fremătând de viață, colorată și densă, a unui oraș aflat în plin proces de trecere de la starea patriarhală, percepută duios - nostalgic, dar fără regrete, la aceea a unei capitale europene moderne. Începându-și narațiunea cu o descriere detaliată a vechiului București, așa cum l-a cunoscut la sosirea sa aici, B. înregistrează principalele evenimente social-politice care au marcat perioada: guvernarea liberală
BACALBASA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285518_a_286847]
-
-i va mărturisi că îl iubește, iar el o va mângâia și vor asculta muzica frumoasă dar numai sub geam, nu va mai intra niciodată în curte la el. -Mă va asculta oare? Mă va înțelege? Mai pune muzica acea duioasă de dragoste? Își lăsă Viola capul pe lăbuțele din față și adormi. Visa că se înserase, venise domnul, dar nici n-o băgase în seamă, nu-i vorbea, n-o mângâia. Parcă nici n-o mai cunoștea. Începu să încărunțească
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
Lasă-mă să te strâng la piept, și cu aceste cuvinte, Marea a trimis un val puternic peste gheață, ca el să se spargă de vârfurile ei, în semn de salutare. Pâlcul de gheață și apa mării s-au îmbrățișat duios, în reflecțiile alb-transparente ale oglinzii cerului. -Dar unde or fi celelalte surori? - se întrebau ele. -Nu mă vedeți, dragele mele? Eu sunt, Iarba de pe faleză! Am venit și eu la întâlnirea noastră. Cât mi-a fost dor de voi și
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
fete de măritat a intrat pe ușa casei de pe Hurlbut. Singura diferență era că În cazul acesta nu erau aceleași două fete multiplicate la nesfârșit. În Detroit Desdemona avea de unde alege. Erau fete cu voci ascuțite sau cu alto-uri duioase, fete plinuțe și fete slabe, fete copilăroase, care purtau medalioane În formă de inimioare, și fete care Îmbătrâniseră Înainte de vreme și lucrau ca secretare la firme de asigurări. Era Sophie Georgopoulos, care rămăsese cu un mers ciudat de când pășise pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pietrișul dintre balustradele groase de mahon, când i-am văzut pe Tessie și pe părintele Mike stând pe scaunele negre, de fier. Părintele Mike o ținea pe mama de mână, cu fața lui bărboasă aplecată spre ea, și Îi vorbea duios, uitându-se În ochii ei. Mama mea părea că plânsese. Avea un șervețel mototolit În mână. ― Callie a adus ice tea, anunță mătușa Zo când ieși. Și eu am adus tăria. Dar apoi văzu cum se uita părintele Mike la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
generația ei. Deși din pricina Înălțimii ei unii oameni pot aprecia la prima vedere că sexul subiectului e oarecum imprecis, orice observație prelungită ar avea ca rezultat decizia că este Într-adevăr fată. Vocea ei are de fapt o notă caldă, duioasă. Își Înclină capul să asculte când vorbește altcineva, când Își prezintă sau susține ideile, nu o face Într-o manieră brutală, caracteristică bărbaților. Adesea face remarce amuzante. FAMILIA: Părinții fetei sunt reprezentanți destul de tipici ai Vestului Mijlociu și ai generației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
neputincios, Augustus. Nu am fost eu acela, se dezvinovățește doctorul. — Tu sau confrații tăi, tot aia e, mârâie principele. Nu ți-ar fi folosit la nimic, îl consolează Livia. Stă aplecată asupra lui, încercând să-i aline chinul cu șoapte duioase, ca unui copil. — Pentru că libertatea carierei medicale nu ne oferă nici o garanție, se scapă Antonius Musa. Themison și câțiva dintre discipolii săi aprobă în tăcere. Mai e ceva, rostește după un timp primul. O prejudecată generală împotriva lucrărilor de disecție
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ridică din sprâncene a mirare. Livia do rește să obțină de la el ceva extrem de important, dacă a început așa. Își încrețește fruntea încercând să-și dea seama despre ce poate fi vorba, ca să nu fie luat prin surprindere. O mângâie duios pe păr. Curtea, cu eticheta și ritualul ei care par să o mâhnească atât de mult când i se aprind în inimă inexplicabile nostalgii republicane, este un câmp de bătălie unde ea însăși a obținut victorii răsunătoare. Zâmbește cu șiretenie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nou. Și totuși, o singură provincie a arătat cât de fragilă este politica întregului imperiu, cu asemenea resurse militare reduse la maximum. Tiberius, însă, s-a dovedit mai pre sus de așteptările sale. Înalță fruntea îmbărbătat și își mângâie soția duios pe părul strâns într-un coc jos, la baza cefei. — Chiar dacă nu avem la Roma decât trei cohorte pretoriene, trei urbane și garda de batavi care ne apără, gândește-te că nimeni n-ar avea unde să fugă și să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-l chem pe Parthenicus? Gâfâie și ea cu gura întredeschisă. — Nu, te rog, o imploră cu voce scăzută Augustus. Clatină cu amărăciune din cap. — Mi-e rușine să mă vadă așa, neputincios. Ochii Liviei se umplu de lacrimi. Îl sărută duios pe frunte. Hai să mai încercăm o dată, șoptește. Ține-te cu o mână de marginea patului. Pe cealaltă i-o proptește în podea. — Acum, încearcă să te salți când te împing în sus. Se impacientează. — Lasă-le naibii de picioare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
oficială. Adăugă, calin și tandru: — Dar, draga mea, nu este cuviincios să inviți bărbați la masa ta. Gândește-te ce exemplu le dai celorlaltor femei care, spre deosebire de tine, nu știu să păstreze măsura și ar sări peste cal. Îi zâmbește duios. Așa că lasă-mă pe mine să le ofer un banchet bărbaților, iar tu invită le pe fiicele și soțiile lor. Livia pălește sub palma umilinței. Își pleacă totuși fruntea, supusă, deși sufletul îi clocotește de mânie. Are însă o altă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o apucă pe după umeri. — Domitia, îmi dau seama cât îți este de greu... Fetița sughite a plâns. Bătrâna continuă domol: Nu pretind că îți voi ține loc de mamă, pentru că nimeni nu o poate înlocui pe mama ta. O mângâie duios pe părul ciuntit de foarfecă: — Dar voi încerca atât cât îmi stă în putință... Le arată și pe celelalte cu un gest larg: — Noi toate ne vom da silința să fim o familie pentru tine. Se apleacă și-i prinde
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în erecție! Își pipăie plin de speranță organele genitale. Nimic. Fleșcăite și moi ca întotdeauna. Oftează descurajat. Păcat! A fost doar un vis. A văzut-o însă din nou, a simțit-o aproape de el, a auzit-o chiar chemându-l duios pe nume, iar el i-a răspuns: Vipsania! A sperat că, după atâta timp, va putea fi din nou bărbat. Iluzie deșartă. Se întoarce mânios pe o parte. Degeaba ți se acordă puteri extinse și ești numit tovarăș la guvernare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
esențială a creației lui Ion Creangă, și se regăsește în opere sub diferite înfățișări, ceea ce conduce automat la evidențierea în mod diferit a unor aspecte vitale. Naratorul parcurge o întreagă gamă de particularități umoristice, făcând treceri subtile de la glume inocente, duioase, la satirizări de personaje, exagerând, criticând și autoironizându-se. Un rol important în creionarea portretelor personajelor se identifică în situațiile comice create, fiecare dintre ele având semnificații primordiale. Pentru ca fuziunea principiilor antagonice să aibă loc, autorul folosește ironia, zeflemeaua, citate, expresii
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
plânge Bucovina, te plînge-n voce tare, Te plînge-n tânguire și locul tău natal; Căci umbra ta măreață în falnica-i sburare O urmă-ncet cu ochiul în tristă lăcrimare Ce-i simț național! Urmeze încă-n cale-ți și lacrima duioasă, Ce junii toți o varsă pe trist mormântul tău, Urmeze-ți ea prin sboru-ți în cânturi tânguioase, în cânturi răsunînde, suspine-armonioase, Colo, în Eliseu!... {EminescuOpI 2} DE-AȘ AVEA... De-aș avea și eu o floare Mândră, dulce, răpitoare Ca
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
voal; {EminescuOpI 4} Ca Eol ce sboară prin valuri și țipă, Fugarul ușor Nechiază, s-aruncă de spintecă-n pripă Al negurei flor, O dalbă fecioară adoarme pe sânul De-un june frumos, Astfel cum dormită oftarea, suspinul, În cântul duios; Iar talia-i naltă, gingașă, subțire Se mlădie-n vânt, Și negrele-i bucle ondoală-n zefire, Sclipesc fluturând. I-adoarme pe sînu-i, se leagănă-n brațe În tandre visări; Pe când ca profume pe blânda ei față Plutesc sărutări. Iar aeru-n
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
secolii străbate, o minune luminoasă, Acum râde printre lacrimi când o cântă pe Dridri. Sau visând o umbră dulce cu de-argint aripe albe, Cu doi ochi ca două basme mistice, adânce, dalbe, Cu zâmbirea de vergină, cu glas blând, duios, încet, El îi pune pe-a ei frunte mândru diadem de stele, O așează-n tron de aur să domnească lumi rebele Și iubind-o fără margini, scrie: visul de poet. {EminescuOpI 33} {EminescuOpI 34} {EminescuOpI 35} Sau visând cu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
în pod, în găvăună? De-ar fi-n lume numai mâțe - tot poet aș fi? Tot una: Mieunând în ode nalte, tragic miorlăind - un Garrick, Ziua tologit în soare, pândind cozile de șoaric, Noaptea-n pod, cerdac și streșini heinizînd duios la lună. Filosof de-aș fi - simțirea-mi ar fi vecinic la aman! În prelegeri populare idealele le apăr Și junimei generoase, domnișoarelor ce scapăr, Le arăt că lumea vis e - un vis sarbăd - de motan. Sau ca popă colo
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
scapăt-. Umbra-n codri ici și colo Fulgerează de lumine... Ea trecea prin frunza-n freamăt Și prin murmur de albine; În mijloc de codru-ajunse Lângă teiul nalt și vechiu, Unde-izvorul cel în vrajă Sună dulce în urechi. De murmur duios de ape Ea trezită-atunci tresare, Vede-un tânăr, ce alături Pe-un cal negru stă călare. Cu ochi mari la ea se uită Plini de vis, duioși plutind, Flori de teiu în păru-i negr Și la șold un corn
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
nalt și vechiu, Unde-izvorul cel în vrajă Sună dulce în urechi. De murmur duios de ape Ea trezită-atunci tresare, Vede-un tânăr, ce alături Pe-un cal negru stă călare. Cu ochi mari la ea se uită Plini de vis, duioși plutind, Flori de teiu în păru-i negr Și la șold un corn de-argint. Și-ncepu încet să sune Fermecat și dureros - Inima-i creștea de dorul Al străinului frumos. {EminescuOpI 67} Părul lui i-atinge părul Și atunci
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
pat. Se trezi din somn deodată de sărutu-i fermecat; Și atuncea când spre ușă el se-ntoarce ca să fugă, Ea-l oprește-n loc cu ochii și c-o mult smerită rugă: O rămâi, rămâi la mine, tu cu viers duios de foc, Sburător cu plete negre, umbră fără de noroc Și nu crede că în lume, singurel și rătăcit, Nu-i găsi un suflet tânăr ce de tine-i îndrăgit. Otu umbră pieritoare, cu adâncii, triștii ochi, Dulci-s ochii umbrei
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Ea se uită, se tot uită, un cuvânt măcar nu spune, Râde doar-cu ochi-n lacrimi, spărietă de-o minune, Ș-apoi îi sucește părul pe-al ei deget alb, subțire, Își ascunde fața roșă l-a lui piept duios de mire. El ștergarul i-l desprinde și-l împinge lin la vale, Drept în creștet o sărută pe-al ei păr de aur moale Și bărbia i-o ridică, s-uită-n ochi-i plini de apă, Și pe rând și-
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
tu ești mort! Și azi el se avântă pe calul său arab Și drumul, ca săgeții, îi da peste pustie, Care sub luna plină lucește argintie - El vede de departe pe mândra lui Marie Și vîntu-n codri sună cu glas duios și slab. În părul ei de aur rubine-nflăcărate Și-n ochii ei s-adună lumina sfintei mări - S-ajung curând în cale, s-alătură călări, Și unul înspre altul se pleacă-n desmierdări - Dar buzele ei roșii păreau că
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
pare în lume c-am trăit, Că sunt bătrân ca iarna, că tu vei fi murit. Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri, Redeșteptând în față-mi trecutele nimicuri; Cu degetele-i vântul lovește în ferești, Se toarce-n gîndu-mi firul duioaselor povești, Ș-atuncea dinainte-mi prin ceață parcă treci Cu ochii mari în lacrimi, cu mâni subțiri și reci; Cu brațele-amîndouă de gâtul meu te-anini Și parc-ai vrea a-mi spune ceva... apoi suspini... Eu strâng la piept
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
redă-mă! {EminescuOpI 200} IUBIND ÎN TAINĂ... Iubind în taină am păstrat tăcere, Gândind că astfel o să-ți placă ție, Căci în priviri citeam o vecinicie De-ucigătoare visuri de plăcere. Dar nu mai pot. A dorului tărie Cuvinte dă duioaselor mistere; Vreau să mă-nnec de dulcea-nvăpăiere A celui suflet ce pe al meu știe. Nu vezi că gura-mi arsă e de sete Și-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi, Copila mea cu lungi și blonde plete? Cu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]