2,935 matches
-
ca o „iubită“. Dar... știi cum e. Probabil că, până la urmă, am să mă obișnuiesc. — Pe bune ? Păi, atunci, putem folosi altceva. Ce zici de „dragă“ ? Dragă ? Vorbește serios ? — Nu, zic iute. Cred că e mai bine „iubito“. — Sau „scumpo“... „dulceața mea“... “Îngeraș“... — Poate. Știi ce, hai s-o lăsăm așa deocamdată, vrei ? Lui Connor Îi cade vizibil fața, și mă simt groaznic. Of. Pentru numele lui Dumnezeu, ar trebui să-i pot spune prietenului meu „iubitule“. Asta Înseamnă să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
propria-i umbră aruncată de lumina strălucitoare a lunii. Auzi ceva nopțile? își drege ea vocea. Păi,... ăăă... un pic. Ce? Z... Zgomote. Deodată, i se face milă de el. Bărbatul care niciodată în viața lui nu a gustat din dulceața unei femei. Nu este permis. Așa e regula - soldații sunt călugări în templul lui Mao. Ce fel de zgomote? întreabă ea, aproape tachinându-l. Ca sunetul scos de o bufniță? Un șoarece de câmp? Sau vânt? Tânărului i se înnoadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
deschis pe genunchi. Foița subțire fâșâia strident când o dădea la o parte de pe gravura Îngălbenită cu chiparoși și ruine. Concertele Anei Maria, pregătite În casa spațioasă unde el intra de două ori pe săptămână, bucurându-se dinainte de cafeaua cu dulceață de cireșe amare, de farfurioara cu pricomigdale și de fanteziile erotice În timp ce asculta Brahms, erau singurele la care și-a permis să piardă timpul pe atunci. Trebuia să adune bani din meditații, să dea diferența la liceu și, poate - de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Din păcate, acela nu era singurul buchet. Ca la un semnal, mai multe slugi boierești și ordonanțe de ofițeri ruși se înghesuiră și ele cu fel de fel de buchete spre aceeași ușă. Celebra primadonă și dănțuitoare a teatrului Sf. Dulceață din Londra tocmai își înfipsese dinții într-un corn mare, din care înfuleca de zor. Vorbea cu gura plină, privindu-l pe Dante Negro din oglindă. ― Scuză-mă, dar așa trăiesc eu! Numai cu ciuguleli: un corn, un ceai, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Dar el vindecă doar buboaiele, durerile de șale și de burtă. Nu știu în ce măsură ar putea vindeca și măseaua Excelenței Voastre. Ar mai fi și un fel de arhimandrit care face un leac minunat din broaște țestoase hrănite doar cu dulceață de trandafiri. După ce ating dimensiunea dorită, le taie capetele și picioarele, iar restul îl pune la fiert. Zeama o vinde ca decoct și din resturile de carne uscate, arse și mărunțite face niște hapuri foarte bune, mi s-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
svelte, cu teracota albă modelată în ghirlande și scene pastorale. Fete și flăcăi, îmbrăcați în costume naționale sau în veșminte de eunuci, de baiadere sau brizeide, aveau grijă de dorințele tuturor, aducând mereu fel de fel de tării, lichioruri, pișcoturi, dulcețuri sau ceaiuri fierbinți, în buna tradiție a casei, de pe vremea Luminăției Sale, Poetul. În jurul prințului se discuta despre înaintarea lui Kutuzov către Constantinopol. Tocmai aflaseră că acesta trecuse podul de gheață de pe Dunăre și încă nu întâmpinase nici o rezistență din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
trei. Sau cinci. Pe șosea trec și trec și trec Românii - spre Orhei. Bieții soldăței de la noi, ei sunt foarte cumsecade, nu ca ciolovecii: Îmi dau rânze și maiure de pasăre, din cazan, de la găinile și ale noastre; Îmi dau dulceață din borcanele noastre, mă iau pe genunchi, mă-ntreabă câți ani am și cum mă cheamă, că și ei au, la casele lor, un băiat care-mi seamănă - atât doar că, uneori, Îl cheamă oarecum altfel. Cei mai strașnici bieți-soldăței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mic de ciocolată, nu acid citric, a replicat el. Și-acum dă-mi voie să vă duc bagajele sus, a continuat el înșfăcând geanta de voiaj de la picioarele femeii și începând să urce scările. —Ceai? a întrebat Susan veselă. —Mulțumesc, dulceața mea. Aș face moarte de om pentru o cană, i-a răspuns Bill cu prietenie, făcând un pas ca s-o sărute pe obraz. Cu toate că talentele lui de reparator lăsau mult de dorit, Susan îl considerase întotdeauna pe Bill ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
o secundă. Însă Susan nu o condamna. Știa că, probabil, și ea ar fi reacționat la fel în circumstanțe similare. Până la urmă, era vorba de natura umană. —Așa! Nick a bătut din palme stânjenit. —Ei, atunci noi o să plecăm. Pa, dulceațo. Să fii cuminte pentru Buni. —O să fiu. Milly a continuat să se joace cu scoicile. Era limpede că plecarea celor doi n-o îngrijora. Nick a dispărut pe ușă, dar Susan a rămas puțin în urmă. Pe față avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să dreneze, să amenajeze, mă rog, n-or fi departe vremurile când n-o să mai umbli pe-aici ca-n grădina raiului, întinzând mâna după dude albe și negre și ciorchini de corcodușe. În fiecare dimineață, el ciugulește din mers, dulceața lor răcoroasă îți taie și setea, și foamea instantaneu, sănătate curată, vitamine, organismul cere, dar mai cu măsură, Rafaele, papa-caca, una-două dai în pântecăraie. Ai să te caci sânge după atâtea fructe pe stomacul gol. Păi, tot foamea, care ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
al abundenței. Baloți și saci cu haine de tot felul, de la chiloți și șosete până la șube siberiene, blugi, tricouri, costume pentru tot felul de ocazii, pături, saci de dormit, corturi și echipamente complete pentru excursii pe munte, conservăraie, gemuri și dulcețuri de toate neamurile și tot felul de biscuiți și napolitane, ciocolate și bomboane în ambalaje multicolore, nemaiântâlnite pe aici, baxuri de sucuri și fructe exotice, jucării și jocuri pentru copii de toate vârstele, caiete, cărți, truse de creioane și pixuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
unul de la altul, la fel ca și de sărăcie, însingurare, înstrăinare. Cu aceeași trudă și umilință, învățăm pe pielea noastră cât de străini suntem în lumea asta, mereu pe fugă și pe picior de plecare, împărtășindu-ne din mers din dulceața cărnii; plăcerea se plătește, dragostea mea, dar pe undeva, pe alături, poți rămâne cu ceva în contul plății: un rest, un mizilic acolo, care contează însă enorm. O banană și-o bomboană, deh, aproape seară de seară, ea se întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
câtă grijă fuseseră aranjate diferitele elemente. Efectul inițial era amplificat de faptul că Încăperea era plină până la refuz de oameni eleganți. Duggie mă Îndrumă către o masă În spatele căreai stătea un tânăr foarte arătos, Îmbrăcat În uniformă de chelner. — Stanford, dulceață, dă-i, te rog, acestei frumoase domnișoare ceva de băut, Îl rugă el, iar mie Îmi spuse: Încearcă punch-ul, scumpo, l-am pregătit eu Însumi. Uite-o pe Felice, e chiar acolo. A dispărut apoi În mulțime. M-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mi-a lipsit nimic, mă agățam de ei doi ca și cum ar fi fost mama și tatăl meu, care se întorseseră unul la celălalt, pentru că fusesem fetiță cuminte. Ani de zile nu îndrăznisem să mă gândesc la zilele acelea, iar acum dulceața lor concentrată mă sufocă, greața îmi invadează gâtul, cum fusese posibil ca degetele sale pasionate, care îi făceau băiță seară după seară, săpunindu-i corpușorul ei vesel, plin de lapte din cap și până-n tălpi, să o scape de pe terasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
vitamina C, spun eu și storc furioasă portocalele una după cealaltă, iar ea îl roagă, tati, rămâi acasă cu noi, dar el o sărută pe buzițele ei oranj, cât de mult mi-ar plăcea să pot rămâne acasă cu tine, dulceața mea, dar mă voi întoarce diseară și vreau ca până atunci păpușica să se însănătoșească. După câteva zile răceala a trecut, așa că am îmbrăcat-o bine și am ieșit din casă, în ciuda faptului că Udi îmi spusese să o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de avalanșa de complimente, mă grăbesc să le neg, da’ de unde, uită-te la ridurile de sub ochii mei, dar el continuă cu încăpățânare, arăți ca o copilă, nu mă contrazice, iar eu încerc să mă cuibăresc în complimentul lui, o dulceață plăcută mă umple, făcându-mă să îmi doresc să închid ochii înăuntrul acelui teritoriu drag care era dragostea lui, vântul de primăvară gâdilă geamurile mașinii, îmi doresc să închid ochii și să sper doar la ce e mai bine. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
spre mine ochii strălucitori și începe să plângă, nu pot merge, nu pot sta pe picioare, iar secretara spune, s-a purtat ca o eroină tot timpul, dar în brațele lui mami ne vine imediat să plângem, nu-i așa, dulceață? Ne place să o îngrijorăm pe mami, eu mă aplec și încerc să o ridic, numai să plecăm odată de acolo, brațele ei slăbite se încolăcesc înfricoșate în jurul gâtului meu, asemenea lăbuțelor unui animal rănit la vânătoare, trupul ei este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
el, culcându-mi membrele unul după celălalt, cu mișcări precise, îmi împrăștie părul în jurul capului, o dorință inocentă pornește din el, ștergându-mi inhibițiile, admirația pe care i-o stârnesc îmi pare exagerată, dar este atât de liniștitoare, învăluită de dulceața unui vis de dimineață, ca o prăjitură învelită în cremă, o dulceață ireală împotriva căreia nu are nici un sens să lupți, pentru că oricum nu este una reală, poți doar să o lingi, până ce crema se va termina, iar prăjitura va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
părul în jurul capului, o dorință inocentă pornește din el, ștergându-mi inhibițiile, admirația pe care i-o stârnesc îmi pare exagerată, dar este atât de liniștitoare, învăluită de dulceața unui vis de dimineață, ca o prăjitură învelită în cremă, o dulceață ireală împotriva căreia nu are nici un sens să lupți, pentru că oricum nu este una reală, poți doar să o lingi, până ce crema se va termina, iar prăjitura va rămâne descoperită, goală și lipsită de gust, dar mie nu îmi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
a întristat că nu eram prezentă în carne și oase. Fir-ar să fie! Iar mă pierd în amintiri și m-am săturat de ele. Îmi vine în minte comparația cu efectul dezastruos al zahărului asupra sănătății: mesteci, mesteci, savurând dulceața trecătoare, și te alegi, în final, cu o teribilă durere de dinți. Trebuie să fac ceva constructiv, să-mi schimb starea de spirit. Așa că îi dau un telefon lui Jake. Nu e acasă, așa că îi las un mesaj și deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
zguduie, scrâșnește - un buldozer încearcă s-o smulgă din rădăcini. Mă întreabă ce mai e prin capitală. Răspuns invariabil: ce să fie? aglomerație, mitocănie și afaceriști burtoși. Tanti Mizi intră cu o tavă de argint pe care sunt cafele și dulcețuri; pare că se va prăbuși din clipă-n clipă. Acum observ și mai bine că seamănă extraordinar cu un cap de cal de care stă lipit un nas de vultur. Mă întreb cum a reușit să spargă dulceața din borcan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cafele și dulcețuri; pare că se va prăbuși din clipă-n clipă. Acum observ și mai bine că seamănă extraordinar cu un cap de cal de care stă lipit un nas de vultur. Mă întreb cum a reușit să spargă dulceața din borcan. Sorb din cafeaua grecească cu grijă, să nu mă tai la buze în ceașca ciobită. Începem să bârfim familia. - Asta nu-mi plăcea la Claudia - cheltuia totul pe rochii și șaluri. De asta n-au casă acuma. - Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de godaci albanezi care tocmai se-ntorceau de la cotețul din spatele blocului. Deci cei doi nu mai stătură pe gânduri: se îmbulziră cu rozătoarele și străbătură nedibuiți până la intrarea din dos. Deși învins, Gigi găsi puterea să-și întâmpine meditatorul cu dulceață și cafea. Acesta, delicat și cu sfiiciune, îi făcu chiar de la ușă diferența între poeții din Tang și simbolismul francez; incidentul trecu nebăgat în seamă. Gigi dispunea de un mare cap blond, care îi făcea celelalte membre prea subțiri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Cum să nu pricep, că dragostea nu se descrie, ea se trăiește și mai ales când este vorba de o fată drăguță ca Teofana. Totu îmi place la ea, dar mai mult buzele-i fragede și moi. — Păcătosule! — E-o dulceață de fată. Tu cum te mai împaci cu Doina. Îi duc dorul, că acum s-a dus pentru câteva zile la părinți la țară. E cazul să merg și eu acasă că este târziu. Apropo! Nu i-am văzut pe
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
scuzați. Când ne întâlnim, Teofana? — Chiar mâine după masă. Nu te superi? — Cum să mă supăr pe așa o ființă cu inimă mare, o îmbrățișează din nou cu florile în brațe și o sărută cum îi plăcea lui stăpânit de dulceața buzelor, de parfurmul ei combinat într-o splendidă mireasmă cu al florilor, de emoțiile care le încălzeau inimile deopotrivă, de data aceasta fără să le pese de nimeni și de nimic. — Ciau! — Pe mâine, cum am stabilit. — O!bată-l
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]