4,381 matches
-
lapte și a whisky de secară. Mi-am petrecut noaptea tușind și citind un exemplar din Comics-urile Ace, pe care cineva a avut bunăvoința să mi-l împrumute. Când trenul a ajuns la New York, - la două și zece în după-amiaza cununiei - eram secătuit de tuse, epuizat în general, transpirat, șifonat, iar benzile adezive mă mâncau de-mi ieșeau ochii. La New York era o arșiță de nedescris. Nu aveam timp să trec mai întâi pe la apartamentul meu, așa că mi-am lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
scunde și mai corpolente, așa încât performanța mea de susținător de brațe și închizător de portiere a împrumutat o forță total fantezistă. Am început să mă comport ca un ușier uriaș, excepțional de dibaci, fermecător, cu o tuse aprigă. Dar dogoarea după-amiezii era, ca să folosesc un eufemism, oprimantă, și compensațiile pentru serviciile mele au început să mi se pară tot mai nesubstanțiale. Așa încât, în mod abrupt, deși grămada de „rude directe“ abia începuse să se subțieze, m-am aruncat și eu într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
care reacționează la orice injurie publică adusă persoanei sale, mai puțin o fractură de țeastă, printr-un râs găunos, cu o rezonanță subnormală. Mașina a luat-o înspre vest, s-ar fi zis drept în cuptorul deschis al cerului de după-amiază târzie. A ținut-o tot spre vest încă vreo două intersecții, până a ajuns în Madison Avenue, unde a virat în unghi drept, luând-o spre nord. Aveam senzația că fusesem extrași din năvodul soarelui numai prin imensa flexibilitate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
pe șleau, privindu-mă fixân față. Cred că vocea mi-a sunat cam spartă când i-am răspuns: — Da. Îmi ardeau obrajii. Pe de altă parte, încercam o senzație de autoidentificare mult mai domoală decât încercasem de când coborâsem în acea după-amiază din tren. — Am știut eu că ăsta ești, a jubilat doamna de onoare. Nu-s eu proastă. Din momentul când te-ai urcat în mașină am știut cine ești. Apoi, întorcându-se spre soțul ei: Nu ți-am spus, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
mâini de mine și de noi toți. Totuși, îmi imaginez că toți copiii în viață din familia noastră ar fi de acord, în mod volubil, cu Waker, deși poate că unul sau doi ar păstra unele rezerve. De exemplu, în după-amiaza sinuciderii sale, Seymour a scris un haiku în manieră clasică pe sugativa de pe biroul din camera lui de hotel. Nu-mi prea place traducerea literală pe care i-am făcut-o eu - l-a scris în japoneză -, dar povestește în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
senină, însorită și eu mă simțeam un pic „thoreauian“ (o adevărată bucurie pentru mine, căci, după treisprezece ani de viață la țară, sunt încă un om care măsoară distanțele bucolice după criteriul străzilor din New York). Pe scurt, se anunța o după-amiază promițătoare, chiar dacă literară, și-mi aduc aminte că-mi făceam iluzia ca, asemenea lui Tom Sawyer cu găleata lui cu var, să-l pun pe tânăr să lucreze la ferăstrăul meu automat. Părea sănătos, ca să nu spun robust. Totuși, aparența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
engleză, lui dintre toți oamenii din lume, o scrisoare care semăna foarte mult cu stilul tău. Mi-a făcut atâta plăcere, încât am considerat că trebuie să-ți spun. A fost o scrisoare frumoasă. M-am simțit ca în acea după-amiază de sâmbătă din primăvara trecută când am fost să văd Die Zauberflöte cu Carl și cu Amy și cu fata aceea foarte stranie pe care au adus-o pentru mine, iar eu am purtat îmbătătoarea ta verde.șSe referea aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
au realizat în acea săptămână băieții din echipa Waner sau, mai impresionant, de câte ori Cobb a ieșit al treilea, în 1921, când eu eram al doilea. Oare mai sunt încă puțin susceptibil la asemenea chestiuni? Încă nu am făcut pace cu după-amiezele din tinerețe când evadam din realitate, via linia de metrou „L“ de pe Third Avenue, mergând la matca mea de la cea de-a treia bază? Nu pot să cred. Poate că, în parte, e din cauza celor patruzeci de ani ai mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
sau fără s-o anunțe, dacă unul dintre parteneri, care-i era pe plac, etala o pereche de decari. La patru din cinci dintre sporturile în aer liber, era tămâie. Pe când urmam amândoi școala primară și locuiam pe 110th Street, după-amiezele jucam de obicei câte un joc pe afară (baseball de stradă, hochei pe patine cu rotile) sau, mai des, fotbal pe un maidan acoperit cu iarbă, lângă statuia lui Kossuth, pe Riverside Drive. La fotbal sau la hochei, Seymour avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
fi însemnat să pierzi orice șansă de control asupra ei. Cred că o parte din mintea mea a zăcut, vulgar, în așteptarea incidentului care urmează. Nu m-am mai gândit la el de ani și ani de zile. Într-o după-amiază târzie, la acel sfert de ceas apoșit din New York când tocmai s-au aprins luminile străzii și farurile mașinilor din parcare - unele aprinse, unele încă stinse - eu jucam bile pe trotuar cu un băiat pe care-l chema Ira Yankauer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Cu zece minute înainte ca Seymour și cu mine să fi coborât din camera noastră, Les descoperise că bicicleta lui Waker nu se găsea, depozitată în siguranță, în subsolul casei noastre, alături de bicicleta lui Walt. Waker o dăruise, în acea după-amiază, în Central Park. Un băiat necunoscut („un nătăfleț pe care nu-l văzuse în viața lui“) venise la Waker și-i ceruse bicicleta, iar Waker i-o dăduse. Desigur, și Les și Bessie erau conștienți de „intențiile foarte frumoase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
să se țină departe de acel autobuz, dar În loc de asta se străduise să repete experiența. Se dusese la Columbus Circle și se Învârtise până când Își văzuse iar omul. În patru fascinante rânduri privise cum se săvârșește fapta, nelegiuirea, În prima după-amiază privind fix, În jos, spre mâna masculină venind de la spate, ridicând Închizătoarea și Înclinând ușor poșeta pentru a o face să se deschidă. Sammler văzuse un deget negru, manichiurat, fără grabă, fără vreun tremur delincvent, dând la o parte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Știu că trebuie să-ți protejezi vederea. Dar merge bine? Nemaipomenit. — Aș vrea să nu mai faci glume despre asta. — Ce, e prea important ca să glumești? — Păi e importantă. Da. O.K. Își sorbea cafeaua de dimineață. Azi, chiar În după-amiaza asta, urma să vorbească la Columbia University. Unul din tinerii săi prieteni de la Columbia Îl convinsese. De asemenea, trebuia să sune apropo de nepotul lui. Doctorul Gruner. Se părea că doctorul era chiar el În spital. Suferise, după cum i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
diferit. Și era foarte curios (Sammler cu cele două căldări galbene, care erau la fel de galbene și de ușoare ca și frunzele sau penele, avu timp pe scări, În timp ce apa curgea, să nutrească curiozitatea) că vorbind de tatăl lui În acea după-amiază Wallace spusese că era era prins În cârlig ca un pește de către anevrism și smucit În partea greșită a universului, Înecându-se În aer. — Mi-ai adus niște căldări. Să vedem dacă nu le putem potrivi sub țeavă. N-or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
venit în minte. O persoană eterică, m-am gândit. Apoi am închis mașina și am plecat. Am cunoscut-o pe Sheba oficial mai târziu, în aceeași zi, când Ted Mawson, directorul adjunct, a adus-o în cancelarie în pauza de după-amiază pentru „prezentări și felicitări“. Pauza de după-amiază nu e un moment potrivit să cunoști profesori. Dacă ar fi să desenezi un grafic cu starea psihică a profesorului într-o zi de școală, pauza de după-amiază ar echivala cu cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
am gândit. Apoi am închis mașina și am plecat. Am cunoscut-o pe Sheba oficial mai târziu, în aceeași zi, când Ted Mawson, directorul adjunct, a adus-o în cancelarie în pauza de după-amiază pentru „prezentări și felicitări“. Pauza de după-amiază nu e un moment potrivit să cunoști profesori. Dacă ar fi să desenezi un grafic cu starea psihică a profesorului într-o zi de școală, pauza de după-amiază ar echivala cu cea mai joasă curbă. Aerul în cancelarie are ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
dramatice din scena pe care o văzusem. Dar trei zile mai târziu, joi, l-am auzit pe Bob Baker, profesor de științe, zicându-i Antoniei Robinson, pe un ton oarecum răutăcios, că Sheba pare de nedezlipit de Hodge. Într-o după-amiază, recent, Sue îi pusese Shebei bicicleta în portbagaj și o dusese acasă cu mașina ei. Aceasta era confirmarea bănuielii mele celei mai negre. Sheba o alesese pe Sue să-i fie cea mai bună prietenă. Pe Sue Hodge! Dacă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
o trezea ființa fizică a lui Steven nu era mai mult sau mai puțin suspectă decât plăcerea pe care o simțise odată față de corpurile grăsuțe, catifelate, ale copiilor ei. O plăcere senzorială, sigur, dar departe de una senzuală. Într-o după-amiază de vineri, nu cu mult înainte de vacanța de Crăciun, Connolly a apărut la Homework Club-ul de care avea grijă Sheba. Cei doi nu se mai întâlniseră într-un spațiu public de când se cunoscuseră, iar Sheba se simțea cumva jenată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Când am intrat în biroul lui, stătea cu genunchii sus pe scaunul lui special, ergonomic, fără spătar și emana un aer pedant de insatisfacție. — În sfârșit, a strigat când m-a văzut. Și a continuat prin a-mi ura o după-amiază bună cu o politețe mult prea exagerată pentru cineva care își pusese în cap să fie scârbos. — Te rog... Mi-a făcut semn spre un scaun, (unulneergonomic, obișnuit) aflat pe partea cealalată a biroului. M-am așezat. Centrul administrativ al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
o anexă urâtă în formă de L, în pavilionul de științe, iar biroul lui Pabblem, care e chiar la capătul clădirii, dă înspre o curte modestă cu puțină iarbă și niște straturi de flori cunoscută drept „grădina directorului“. În acea după-amiază, Phelps, îngrijitorul școlii, și Jenkins, asistenta lui depresivă, erau în grădină și montau o scăldătoare pentru păsări. Le vedeam mișcările comic de stângace peste umărul lui Pabblem în timp ce-mi vorbea. — Ai avut o săptămână bună? m-a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
a întors ca să-mi facă loc lângă ea pe banchetă. Sue și-a aprins o țigară. Expresia ei sugera angoasa incomunicabilă, adânc personală a cuiva care tocmai și-a pris degetul în ușa de la mașină. — Barbara a fost extraordinară în după-amiaza de vineri, a zis Sheba, în timp ce ne uitam toate trei pe meniul scris cu creta pe tabla de deasupra noastră. — Eram gata să înnebunesc din cauza a doi băieți de la HC. Iar ea a apărut și m-a salvat. Apoi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
o văd pe Sue cum își sapă singură mormântul. * Potrivit notelor mele, Sheba nu s-a mai văzut cu Connolly după întâlnirea dezastruoasă de la HC decât la câteva săptămâni de la începerea semestrului de primăvară. Era în atelierul ei într-o după-amiază, făcând ordine după mizeria lăsată de ultima ei clasă din acea zi, când a intrat el, pleoștit, cu caietul de schițe în mână. Sheba s-a uitat la el, apoi și-a continuat treaba. Connolly stătea nehotărât în prag, urmărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
principală care trece prin partea de vest a clădirii școlii era aglomerată cu traficul obișnuit la acea oră de vârf. Toți copii, chiar și cei de la HC, se duseseră acasă. Hârtii de bomboane și pachete de napolitane - rămășițele exodului de după-amiază - zburau pe trotuar în lumina gălbuie a becurilor. Sheba i-a zâmbit lui Connolly, l-a salutat și l-a întrebat ce făcea acolo. El a tresărit, de parcă l-ar fi durut s-o spună: — Vă așteptam, Miss. În acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
dacă nici măcar nu încerca să-i învețe ceva, atunci care mai era sensul? Connolly fusese singurul ei talisman împotriva plictiselii de la St George. Acum că-l alungase, nu prea mai știa de ce se mai chinuia cu această slujbă. Într-o după-amiază, la vreo trei săptămâni de când Connolly încetase s-o mai asalteze, mergea pe terenul de joacă când a dat peste el și peste alți băieți din clasa a zecea care jucau fotbal. S-a oprit din alergat când a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
trezit curios de tulburată din cauza proastei lui caligrafii. Cum, s-a întrebat ea, avea să supraviețuiască în lumea de afară? În următoarele douăzeci și patru de ore, Sheba s-a tot gândit dacă să se ducă în parcul acela sau nu. În după-amiaza zilei cu pricina, se hotărâse să nu se ducă. În mod evident, băiatul încă avea sentimente romantice față de ea. Singurul lucru de bun-simț pe care putea să-l facă era să se țină departe. Dar când Richard a ajuns acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]