5,416 matches
-
cu siguranță, nu au fost majoritatea populației, astfel că - în orice caz - nu au existat acele intrări bruște sau ieșiri masive de locuitori, așa cum preferă să se exprime istoriografiile clasice. În afară de aceasta, să nu uităm că în această perioadă diaspora ebraică apare și în alte locuri, precum colonia militară Elefantina din Egipt de la care ne-au rămas numeroase papirusuri din epoca persană. Epoca neo-babiloniană este astfel o perioadă istorică în care a început răspândirea (diaspora) poporului evreu în afara regiunii palestiniene și
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
au dezvoltat diferite „tipuri” de ebraism antic, nu neapărat identice între ele. Experiența exilului: continuitate și schimbare Dispărând regatul, drept consecință, religia oficială practicată l-a palat și-a pierdut caracterul uniform; este probabil, așadar, ca în această perioadă religia ebraică să fi fost mai ușor expusă influenței religiilor învecinate. Dacă, pe de o parte, este sigur că în Samaria și în Iuda a persistat cultul yahwist, pe de altă parte, în regiunile periferice, este documentată prezența cultului specific religiilor vecine
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Iuda care, probabil, intenționa să-și reconstruiască rapid un stil normal de viață religioasă. Din punct de vedere al practicii religioase, e foarte probabil ca această separare să fi avut consecințe vizibile, astfel că ar trebui să tratăm distinct religiozitatea ebraică din Babilon, de cea din Iuda. Din păcate nu dispunem de suficiente documente despre religia practicată de comunitatea iudaică din Babilon, dar este probabil ca - dincolo de integrarea naturală a unor israeliți în lumea babiloniană - diferite cercuri să fi accentuat propriile
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Isaia (așa-numitul Deuteroisaia) sunt datate în timpul exilului babilonian și dovedesc cum, în fața pierderii autonomiei statale (Is 40,27), unii teologi evrei au propus ideea superiorității tradiției religioase yahwiste asupra celorlalte tradiții religioase (Is 40,28-31). Pentru prima dată religiozitatea ebraică a început să gândească în termeni de exclusivitate a credinței proprii, fundamentând propria identitate religioasă pe exclusivismul yahwist, contestând existența reală a altor divinități în afară de Yhwh. În textele atribuite tradiției sacerdotale exilice - ca de exemplu, povestirea creației din Gen 1
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
a considera că numai Yhwh putea să conducă cursul evenimentelor, negând astfel existența celorlalte divinități și din punct de vedere teoretic (Is 45,5). Nu putem defini precis când și cum a avut loc această reorientare spre monoteism a religiei ebraice, dar putem presupune că exilații și-au consolidat destul de repede propria identitate religioasă. Fără îndoială, ceea ce Biblia prezintă drept o „rechemare la puritatea originară” yahwistă a fost o concepție religioasă de factură rigoristă. Familiile sacerdotale ale exilaților, dorind să-și
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
-i declasează atât pe cei rămași în patrie, cât și pe leviți din cauza (presupusei) lor infidelități (cf. Ez 44,6-31). Situația iudeilor rămași în patrie pare să fi fost foarte diferită de cea a exilaților. După unele studii recente, comunitatea ebraică rămasă în Iuda nu a trăit nicidecum un gol religios, ci a continuat practicarea cultului inițial propriu, profesând religia de dinainte de exil (Blenkinsopp, 1998; Middlemas, 2005). Există slabe elemente scripturistice (Ez 33,24 ș.u.; Ier 41,4 ș.u
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
și egiptene pe care le-a dobândit prin intermediul relațiilor comerciale. În concluzie, în ciuda datelor restrânse pe care le avem la dispoziție despre religia pe care au practicat-o evreii în epoca neobabiloniană, este foarte plauzibil ca experiența religioasă a comunității ebraice să fi experimentat, în aceste decenii, un fel de dublare: pe de o parte, populația rezidentă în Iuda practicând încă o religie aflată în continuitate cu cea din epoca preexilică și asemănătoare prin cult cu populațiile cu care intrau în
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
religia iudaică din epoca persană și elenistă (cf. Boccaccini, 2008). Numai acest ultim tip de religiozitate va fi considerat ortodox de către textele biblice, astfel că (târzia) Cartea lui Esdra lasă să se înțeleagă că numai repatriații trebuie considerați moștenitorii religiei ebraice „autentice și originare” (cf. Esd 6,19-22: „Cei repatriați au celebrat Paștele [...]. Fiii lui Israel întorși din captivitate au mâncat împreună cu toți cei ce s-au separat de impuritatea popoarelor țării”). Spre religia iudaică din epoca persană Izvoarele biblice, în
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
de clasa sacerdotală, iar organizarea preoției, așa cum ne este cunoscută din izvoarele biblice, trebuie interpretată drept rezultatul final al unui proces care s-a desfășurat pe durata întregii epoci persane (Grabbe, 2004, pp. 224-230). Cât privește sfera credințelor religioase, monoteismul ebraic s-a dezvoltat chiar în perioada persană. După cum am menționat mai sus (cf. Excursus 1), monoteismul nu a existat în toată perioada monarhică și nu poate fi considerat o caracteristică originară a yahwismului. În același timp, tocmai în această perioadă
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
tămâie” (lbnt; cf. Degen, 1972). Vasta răspândire a acestor altărașe, ca și mediul domestic în care au fost descoperite, exclud ideea că erau utilizate în cultul oficial; e probabil totodată să fi avut doar un simplu uz profan. Concluzionând, religia ebraică în timpul primei perioade persane pare să fie în fază de dezvoltare și tranziție rapidă. În ea sunt prezente încă influențe și tendințe religioase diferențiate, astfel că nu ar trebui să vorbim despre acest arc de timp ca și cum ar fi punctul
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
o istorie în practica și evoluția cântului liturgic în cadrul cultului catolic, dar și nașterea miselor, oratoriilor, a tuturor genurilor și formelor de artă adevărată. Sunt în lucrare capitole introductive referitoare la psalmodie, imnodie, liturgia creștină, și muzica ecleziastică - de la moștenirea ebraică la atitudinea generală a Sfinților Părinți față de muzică (opera lui Grigore cel Mare) și codificarea repertoriului. Chiar de la început, documentarul s-a oprit la „cântul creștin [cu] rădăcinile în sinagoga ebraică și în noile creații muzicale ale căror fragmente le
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
psalmodie, imnodie, liturgia creștină, și muzica ecleziastică - de la moștenirea ebraică la atitudinea generală a Sfinților Părinți față de muzică (opera lui Grigore cel Mare) și codificarea repertoriului. Chiar de la început, documentarul s-a oprit la „cântul creștin [cu] rădăcinile în sinagoga ebraică și în noile creații muzicale ale căror fragmente le găsim în Noul Testament”; și un alt factor de care trebuie să ținem cont, în vederea restituirii elementelor speculative legate de tradiția liturgică muzicală creștină, este elaborarea unei concepții noi despre temporalitate; „Timpul
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
acestora din urmă nu permitea credincioșilor, în mare parte analfabeți, memorizarea adecvată a notelor muzicale. Pe lângă aceasta, primii creștini convertiți erau evrei, ceea ce face plauzibilă teza conform căreia creștinismul și-a însușit nu numai conținuturile doctrinare, dar și liturgia religiei ebraice care cuprindea rugăciuni și cântece. Tradiția ebraică, și astăzi prezentă în sinagogile răspândite în lumea întreagă și caracterizată de intonația lecturilor biblice, a constituit, deci, unicul model concret, chiar dacă numai oral, de la care s-au inspirat primii creștini. Primul cântec
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
mare parte analfabeți, memorizarea adecvată a notelor muzicale. Pe lângă aceasta, primii creștini convertiți erau evrei, ceea ce face plauzibilă teza conform căreia creștinismul și-a însușit nu numai conținuturile doctrinare, dar și liturgia religiei ebraice care cuprindea rugăciuni și cântece. Tradiția ebraică, și astăzi prezentă în sinagogile răspândite în lumea întreagă și caracterizată de intonația lecturilor biblice, a constituit, deci, unicul model concret, chiar dacă numai oral, de la care s-au inspirat primii creștini. Primul cântec creștin s-a născut din nevoia de
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
unor cuvinte mai importante în vederea inteligibilității textului și a flexiunii vocii spre grav în concluzia frazelor. Acest tip de lectură, gradual, a căpătat un aspect declamatoriu configurându-se, în anumite puncte ale textului, ca o formă de recitativ, asemănător cantilației ebraice, astfel încât sublinierea cuvintelor - cheie a devenit o adevărată formulă melodică. O mărturie despre liturgia la primele comunități creștine se găsește în cele patru evanghelii, unde întâlnim diferite fragmente ritmice, care, probabil, existau deja înainte de formarea Evangheliei propriu - zise; amintim din
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
-vă și îndemnați-vă unii pe alții cu toată înțelepciunea în psalmi, în imnuri și în cântări spirituale. Cântați lui Dumnezeu, mulțumindu-i în inimile voastre”. Din această scrisoare, deducem importanța pe care primii creștini o dădeau psalmodiei de origine ebraică și față de o altă formă melodică, jubilus, de care vorbește Sf. Augustin, care afirma că era cântat de toți credincioșii și consta în intonarea unei melisme vocalice. O inovație importantă a fost structurarea monodiei creștine pe scări muzicale noi, care
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
va corespunde armoniei grecilor; se configura începutul unei noi tradiții muzicale, cea creștină, care s-a consolidat în timp printr-un proces de amalgamare și de asimilare treptată a culturilor locale, a unor stiluri și limbaje diferite, printre care cel ebraic, răspândit îndeosebi în perioada de diasporă, după distrugerea templului din Ierusalim în anul 70 d. Cr., datorată împăratului Tit. Cântul creștin își găsește rădăcinile, așadar, în sinagoga ebraică și în noile creații literare muzicale, ale căror fragmente le găsim în
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
a culturilor locale, a unor stiluri și limbaje diferite, printre care cel ebraic, răspândit îndeosebi în perioada de diasporă, după distrugerea templului din Ierusalim în anul 70 d. Cr., datorată împăratului Tit. Cântul creștin își găsește rădăcinile, așadar, în sinagoga ebraică și în noile creații literare muzicale, ale căror fragmente le găsim în Noul Testament. Rugăciunea evreilor se baza în mare parte pe recitarea psalmilor; psalmii au constituit, deci, primul material sonor care a fost folosit în liturgia creștină la începuturile ei
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Storia ecclesiastica (VI,8) a lui Socrate (născut în jurul anului 380 d. Cr.). Astăzi, în general, se consideră că acest mod executiv a fost introdus în mănăstirile din Siria și Palestina la începutul secolului al IV-lea, după modelul comunităților ebraice din acele țări. Într-o scrisoare adresată clerului său, scrisă în anul 375, Sf. Vasile, fondatorul regulii monastice a creștinismului ortodox, vorbește despre răspândirea rapidă a execuției antifonice a psalmilor, relevând că o asemenea inovație era foarte răspândită în întreg
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
creștinii convertiți le-au preluat din templu și din sinagogă: însuși cuvântul „alleluia” nu a fost tradus niciodată, nici de biserica greacă, nici de cea latină, și întotdeauna s-a recunoscut faptul că melodiile despre care vorbim sunt de origine ebraică. Și Isidor din Sevilla sugera originea ebraică a melodiilor din aleluia: „Laudes, hoc est alleluia canere, canticum est Hebraeorum”. 1.2 Imnodia Imnurile în cadrul liturgiei au fost la fel de familiare primilor creștini ca și psalmii. În primele trei secole au cunoscut
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
și din sinagogă: însuși cuvântul „alleluia” nu a fost tradus niciodată, nici de biserica greacă, nici de cea latină, și întotdeauna s-a recunoscut faptul că melodiile despre care vorbim sunt de origine ebraică. Și Isidor din Sevilla sugera originea ebraică a melodiilor din aleluia: „Laudes, hoc est alleluia canere, canticum est Hebraeorum”. 1.2 Imnodia Imnurile în cadrul liturgiei au fost la fel de familiare primilor creștini ca și psalmii. În primele trei secole au cunoscut o mare dezvoltare, dar, deoarece erau compoziții
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
interpretat. Vorbim de fragmente muzicale și nu de tratate teoretice. Așadar, liturgia creștină a constituit humusul concret din care s-au născut viitoarele forme și genuri muzicale. 2. MUZICA ÎN EPOCA PATRISTICĂ 2.1 Muzica ecleziastică în primele secole: moștenirea ebraică și elaborarea patristică-monastică Răspândirea și caracteristicile cultului creștin constituie un element sine qua non pentru a înțelege noul mod de a concepe și practica muzica față de Antichitate. Liturgia, încă de la originile sale iudeocreștine, a fost expresia concepțiilor teologice. Cu toate
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
sa colectivă a cântului liturgic. Pe de o parte, ei se găseau în fața tradiției păgâne greco-romane, a teoriei muzicale grecești, a filozofiei și a patrimoniului lor muzical elaborat în atâtea secole, iar pe de altă parte, se aflau în fața tradiției ebraice cu cântecul lor sinagogal. Pe aceste două tradiții, diferite între ele, se năștea problema altoirii noului cântec creștin și de a crea noi scări valorice pentru noua muzică și noile conținuturi pe care ea le exprima. S-a dezvoltat astfel
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
unul dintre mijloacele cele mai importante prin care omul se întâlnește cu Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care, în cultul divin romano-catolic, și nu numai, muzicii i se acordă un spațiu larg. Cântul bisericesc latin își află obârșia în sinagoga ebraică, chiar dacă nu sunt excluse influențe din lumea muzicală greacă sau romană. Odată cu libertatea de exprimare religioasă (313, Edictul de la Milano) și construirea lăcașurilor de cult, al căror spațiu arhitectonic permitea rezonanțe sonore inedite, se dezvoltă și primele forme liturgice muzicale
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
dar asta e o suprafață foarte mare. — Da, dar o s-o fac în albastru închis cu vălurele argintii. Știința modernă crede că haosul primordial era compus din hidrogen. Nu pot picta hidrogenul, așa că mă voi menține în linia vechii noțiuni ebraice de univers cuprins de ape. Și grecii credeau că totul e făcut din apă. — Știam că ei credeau că haosul inițial era un amestec de atomi care se luptau între ei, iar iubirea era în exterior. Apoi iubirea și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]