3,503 matches
-
dificilă, dincolo de logica sa dură, dincolo de interpretările divergente pe care le-a suscitat, încă de la început, preocuparea de căpetenie pe care o evidențiază Contractul social ca și politica rousseauistă în întregul ei este, în acest sens, de o claritate fără echivoc: e vorba de instaurarea unei societăți unite, solidare, coerente, în care nu-și mai află locul singurătatea indivizilor, dezvoltarea liberă a manifestărilor și individualismului. Fără îndoială, importanța acordată "puterii suverane" poate în mod legitim justifica acuzația de totalitarism. Ostilitatea declarată
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
întîmpla dincolo de codul obișnuit al limbajului uman. Viziunea unui echilibru de-acum compromis, a unui pact încălcat între om și ordinea naturii este, pe de altă parte, foarte bine exprimată, în aceeași epocă, în acel curios opuscul cu titlul fără echivoc, Alexis sau Vîrsta de aur, apărut în 1787, și în aceeași descendență rousseauistă 59. Vîrsta de aur, se afirmă aici, nu ține în nici un fel de o fabulație legendară, ea a domnit altădată pe pămîntul oamenilor și era una a
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
delicate sau sublime, de care totuși sîntem realmente conștienți, e ușor să înțelegem de ce oamenii identificau intelectul lor cu al altora. [...] Se spune că pe atunci un suspin doar, un cuvînt, un gest, care acum este semnul imperfect, vag sau echivoc al senzațiilor noastre, era amprenta vie, pura, completă și rotunjită a stării sufletești ce se scălda în marea voluptăților, ale cărei unde, oricît de moi, de delicate erau, făceau să se resimtă un impuls binefăcător. Aceste reverii suit incerte, sînt
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
nobilă și curată a spiritului modern" în detrimentul acelui haos confuz al "intereselor individuale", caracteristic "epocilor barbare", epoci "în care omul depinde încă de pămînt, este înrădăcinat în el, pare a face parte din el". E un text lipsit de orice echivoc: ceea ce, pentru Michelet, asigură, în raport cu toate celelalte forme de organizare colectivă, superioritatea "acestor mari și frumoase sisteme numite națiuni", este, într-adevăr, convingerea că aceste sisteme reprezintă, întruchipează, înscriu, în ceea ce are mai profund realitatea socială, însuși principiul unității. De
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
reunite "în mintea unui om genial". Dar preocuparea se regăsește la toți cei pe care, în acest secol, îi obsedează ideea unei "sinteze" ce trebuie reconstituită, a unui echilibru intelectual și moral ce trebuie restabilit. Acest lucru este exprimat fără echivoc de admirația nostalgică pe care Saint-Simon și Auguste Comte o au pentru Evul Mediu. Măreția vremurilor medievale, arată și unul, și celălalt (mai bine zis unul după altul), a constat mai ales în faptul că pe atunci clericul și învățatul
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
gen de fundament pe care să se poată înălța ceva important și stabil: ca un ținut mlăștinos, trebuie prima oară asanat pentru a fi transformat într-un teren de construcție. Filosofii nu ar crede că ceva atât de subiectiv, de echivoc, de haotic, cum e impulsul moral, poate sigur pune temeliile a ceva". (Bauman, Etica postmodernă, 2000, p. 69) Ca atare, moralitatea trebuie fundamentată pe un teren mult mai solid, care poate fi rațiunea sau bunul Dumnezeu, sau orice altceva care
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
reținând sensul precis în care Severino susține că civilizația occidentală este nihilistă și termenii în care acesta îi critică manifestările, trebuie să spunem că o bună parte din atenția pe care operele sale au suscitat-o se bazează pe un echivoc. Acesta constă în faptul de a crede că el vorbește despre nihilism în accepția filozofică comună a termenului, așadar ca despre un fenomen cultural care pentru unii este interesant de studiat, pentru alții îngrijorător, pentru alții încă indiferent. Dar sensul
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
93 (eng., injunctive norms) sunt comportamente percepute ca fiind aprobate de către ceilalți. * Norme descriptive sunt percepții despre cum ceilalți oameni se comportă efectiv, chiar dacă manifestările lor sunt acceptabile sau nu la nivel social. * Norme explicite sunt scrise sau exprimate fără echivoc. Conținutul lor este clar și riguros organizat și arhivat. * Norme implicite nu sunt înregistrate ca cele explicite, iar oamenii devin conștienți de existența lor, atunci când sunt încălcate. * Norme subiective sunt așteptările pe care ceilalți le au despre cum ne vom
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
și să nu ajung doar o simplă muncitoare. Analiza a relevat că lupta dintre generații este un atribut al stilului implicării autoritare, subiecții au declarat că "... există cu siguranță o luptă între generații". O voce vorbește despre acest lucru fără echivoc astfel: Pot să spun că e o luptă între generații, pentru că părinții deja își pierd din autoritate și observă la copii ceva care le scapă de sub mînă, chiar dacă nu e ceva rău, e ceva ce nu le mai aparține lor
Parteneriate școală-familie-comunitate by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
este cartea lui Elisabeth Noelle-Neumann, Spirala tacerii: opinia publica, învelisul nostru social, traducere de Vlad Cucu-Oancea, București, Editura comunicare.ro, 2004. 153 Manfred Beller, Perception, image, imagology, în Manfred Beller, Joep Leerssen, op. cit., p. 4. 154 "Operele literare demonstrează fără echivoc modul în care caracterizările naționale sunt rezultatul unor influențe dispersate la nivelul simțului comun, mai degrabă decât observații empirice sau aprecieri ale stărilor de fapt. Din acest punct de vedere, sursele pe baza cărora are loc studiul imagologic sunt subiective
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
asemena tip de societate, interesul major manifestat de membrii comunității pentru prezervarea bunurilor funciare în cadrul obștii ca și ponderea semnificativă pe care imaginarul tradițional o are asupra structurării mentalităților colective generează o reacție de marginalizare a străinilor lipsită de orice echivoc. În schimb, societățile în care ierarhia patrimonială este fundamentată pe bunuri cu valoare mare și volum mic sau pe sumele de bani tezaurizate, acceptarea străinilor este mult mai facilă, marginalizarea acestora semnificativ mai restrânsă." (Ibidem). 373 Adrian Neculau, Gilles Ferréol
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
este înlăuntrul Cetății. Măcar universitățile americane nu se confundă cu marile orașe, au o zonă tampon care, poate, le apără de intruziunile neprielnice. De atâtea ori văd în jur cum se confundă expresii prestigioase ca "a fi vrednic" și celelalte, echivoce, "a da din coate" sau "a te descurca"... Tocmai descurcăreala aceasta generală, de primă instanță, a dus la încurcăturile imense din societate. M-am întâlnit acum câțiva ani în Copou cu profesorul Adrian Neculau, tocmai când mă întorceam din Germania
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
ca Giordano din Giano și Toma din Eccleston, sau de izvoare precum Compilația din Assisi și Oglinda desăvârșirii (Giordano 16; Eccleston 39; CompAss 18; SpecP 68: FF 2339; 2460; 1564; 1761), referitor la unele capitule generale importante, atestă fără niciun echivoc creșterea comunității și multiplele probleme derivate din acest fenomen. Noua religio, s-a sprijinit de fapt timp de câțiva ani pe baze juridice încă flexibile. Un grup de predicatori itineranți, așa cum era cel franciscan, în mod inevitabil, atunci când intra în
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
note de Dumitru Stăniloae, Membru de onoare al Academiei Române, în: Filocalia sau culegere din scrierile Sfinților Părinți care arată cum se poate omul curăți, lumina și desăvârși. footnote>. Într-un alt loc, Sfântul Maxim vorbește, în termeni care amintesc fără echivoc de Sfântul Grigorie de Nyssa, despre afecte și punerea lor într-o continuă lucrare mântuitoare spre câștigarea bunurilor cerești. În acest sens, Sfântul Grigorie de Nyssa scrie: „Căci dacă ajunge cineva la cunoașterea slăbiciunilor (afectelor) legate fără voie de suflet
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
noastră, în chiar dualismul "confesiunii" poetului, care oscilează între a afirma și a nega, așa cum Ovidiu îi spusese de data aceasta fără nici un fel de ocolișuri prietenului (și rudei) lui Paulus Fabius Maximus, de îndată ce a aflat vestea exilării 3. Exprimarea echivocă din acel moment atât de decisiv pentru viața sulmonezului avea să devină într-o oarecare măsură parola care s-a transmis întregii producții literare ovidiene ce a urmat, condamnând tradiția criticii literare din toate timpurile să bâjbâie prin întunericul cel
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
atât încât noi să putem identifica cu precizie "vina" lui artistică chiar dacă apoi aceasta apare în ochii noștri de o gravitate mai mare și mai extinsă decât vrea să recunoască poetul error în schimb, e atât de învăluit în expresii echivoce, încât ne este foarte dificil, dacă nu chiar imposibil, să descifrăm adevărul ascuns printre rânduri. Câteodată "confesiunile" poetului pe această temă se dovedesc a fi de-a dreptul contradictorii. Din unele exprimări ar rezulta că el nu are nicio vină77
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
a fost cruțat 115 (parcaque fortunae sunt data verba meae)"116. În versurile citate, pe lângă recunoașterea justeței deciziei lui Augustus formale zicem noi -, ne lovim de unele expresii care ne fac să ne simțim oarecum stânjeniți; acestea par a fi echivoce și nu se știe bine până la ce punct trebuie luate drept expresii de adevărată gratitudine pentru generozitatea împăratului sau trebuie considerate mai degrabă semne sigure, chiar dacă reprimate, ale unei ostilități surde, până și a unui dispreț reținut din partea luin Ovidiu
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
prieten cu Cezarii, chiar dacă de-abia i-a cunoscut? Ei bine, iartă-mi mărturisirea: tu erai Cezarul meu!" Quis se Caesaribus notis non fingit amicum? Da veniam fasso, tu mihi Caesar eras! (v. 21-22)280. Deși exprimarea lui Ovidiu este echivocă, poetul insinuează un fapt cert: Messalinus ocupa în inima lui Ovidiu locul lui Cezar (= Augustus). Afirmația ovidiană, fie că este interpretată la imperfect (eras), fie la viitor (eris), este cât de poate de jenantă pentru un "Cezarian" cât și pentru
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Messalinus, fie Sextus Pompeius, fie Paullus Fabius Maximus, fie cu numele oricărui alt aristocrat cu veche tradiție nobiliară. În ciuda ambiguității sale, afirmația lui Ovidiu are un substrat politic grav și categoric. Dar Ovidiu nu se oprește aici; de la o exprimare echivocă trece la altele; el nu ar încerca să "pătrundă cu forța" în casa lui Messalinus, dacă acesta i-ar interzice-o. E deja mult dacă recunoaște că sulmonezului nu i-a fost mereu închisă, deși el a fost unul dintre
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și față de familia imperială sau, măcar, față de instituția imperială. Trebuie precizat, chiar cu riscul de a ne repeta, că, nici aici, nu ne putem aștepta la formulări categorice și declarații ostile, ci doar la afirmații aluzive sau de-a dreptul echivoce, care, destinatarilor mai apropiați, care cunoșteau adevărata cauză a exilării, le puteau sugera clar autentica dispoziție sufletească a sulmonezului. Ceea ce s-a spus până acum despre curentul antiaugustan, căruia îi aparține și Ovidiu, și despre modul de a se manifesta
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
contrarie, de batjocură, față de formularea propriu-zisă, exprimă cel mult o realitate convențională, obligatorie chiar pentru un exilat care spera să obțină o îndulcire a pedepsei. Să le abordăm așadar pe cele mai puțin clare, mai puțin transparente, de-a dreptul echivoce, din punctul de vedere al elogiilor, care pot trăda o realitate mai profundă și mai autenică a spiritului lui Ovidiu. Metoda de prezentare ar trebui să aibă ceva în comun cu psihanaliza modernă. Potrivit faimoasei formule, nici un delict nu este
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și Paulus Fabius Maximus, nu considerau deloc că treburile Statului mergeau așa cum ar fi vrut. Opoziția lor, nu numai teoretică, ci și practică, față de regimul lui Augustus oricare ar fi poziția lor specială față de Livia 388 era totală și fără echivoc. Sărim peste unele versuri, care se referă la prietenia, încă din leagăn (v. 19-21), a poetului cu Maximus, la prietenia pe care i-o acorda lui Ovidiu tatăl lui Maximus, "elocvența limbii latine" [cum a fost numit în mai multe
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
să aibă nicio reținere în a-l mărturisi. El însă rămâne așa de terorizat în fața lui Paulus, încât "oscilează între a mărturisi ambiguu și a nega ambiguu" (inter confessum dubie dubieque negantem haerebam). Care să fi fost motivul acestei atitudini echivoce a sulmonezului în acest moment așa de grav al vieții sale? Evident, din punctul nostru de vedere, răspunsul nu poate fi decât unul: Paulus Fabius Maximus era și el implicat în greșeala lui Ovidiu: prin urmare, la Brindisi, poetul se
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
În Tristele, II, 205-6 apare o expresie, aproape identică, din care, dată fiind starea sufletească complexă a lui Ovidiu față de Augustus, nu este exclusă o ironie usturătoare: Fas prohibet Latio quemquam de sanguine natum, Caesaribus salvis, barbara vincla pati. Formularea echivocă, în loc să afirme că: "Il serait impie qu'un homme né de sang latin, tant que seront saufs les Césars, eût à endurer les fers des Barbares" (Ripert), sugerează, dimpotrivă, că: "cu excepția Cezarilor, ar fi nedrept ca un om de sânge
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Césars, eût à endurer les fers des Barbares" (Ripert), sugerează, dimpotrivă, că: "cu excepția Cezarilor, ar fi nedrept ca un om de sânge latin să trebuiască să suporte lanțurile barbarilor". Ajunși în acest punct, s-ar putea semnala și o formulare echivocă de bine: este vorba de Fasti, V, 438 "...his" inquit "redimo meque meosque fabis" pe care Bernini o traduce și are dreptate pentru formularea univocă: "Le arunc și mă salvez pe mine cu aceste boabe" [este vorba de un vot
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]