2,734 matches
-
de a se arăta recunoscător lui Dumnezeu era acela al transvazării fervorii sale asupra tuturor preoților. E imposibil să citezi toate scrierile care dezvoltă acest subiect: articole în Rivista del Clero sau scrisori personale către clerici, către preoți, către ierarhiile ecleziastice. Ceea ce a scris e doar o mică parte din ceea ce a rostit prin viu grai. Iubea imens Biserica, Trupul mistic al lui Cristos. O voia sfântă, imaculată, fără defecte. Dar sfințenia sa - spunea - depinde de sfințenia preoților și a religioșilor
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de conștiință dacă dieceza noastră nu ar trebui să facă ceva... Nu este un sentiment de orgoliu cel care ne împinge, ci de recunoștință și de laudă adusă Domnului. În dieceza noastră există o abundență de vocații, atât la starea ecleziastică cât și la cea religioasă... Am putea aduce un serviciu optim Bisericii dacă am oferi preoți bine pregătiți pentru diecezele care au mai multă nevoie. Până și părintele Lombardi m-a presat ca să pornesc pe această stradă. Însă la sugestia
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
din sud alergau aici să-și găsească de lucru. Masa de imigranți a depășit marginile centrului locuit. În periferii s-au înmulțit căsuțele, barăcile, colibele. Înainte ca Administrația orășenească să intervină pentru a reglementa și urbaniza aceste aglomerate urbane, Comunitatea ecleziastică a încercat să împlânte un suflet civilizat și creștin în mijlocul acestora. La inițiativa cardinalului Schuster a apărut «Comitetul noilor biserici», care s-a îngrijit de construirea a 14 noi biserici în periferii. Prima din această serie a fost construită la
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și acestea expresii ale voinței lui Dumnezeu. În diferite situații, precum cel al definirii parității juridice între preoți și frați, pentru modalitățile referitoare la formarea preoților apostolici, pentru optarea apostolatului surorilor spre fetele-mamă sau handicapate etc., a întâmpinat opoziția autorităților ecleziastice. În fața lor nu s-a revoltat, opunând șantaje, nici lăudând carisme, ci s-a măcinat în durere, s-a încredințat rugăciunii și s-a abandonat în mâinile lui Dumnezeu. Când a fost constrâns să intervină pentru a apăra adevărul, a
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
în suflet, în așteptarea unor timpuri mult mai favorabile. Pe de altă parte, casa studenților de la «Buoni Fanciulli» primise deja o îndrumare misionară. Nu era o școală seminaristică rezervată doar pentru preoții Operei sale, ci un cenaclu deschis oricărei prospective ecleziastice. Studenții, după ce terminau liceul, puteau să aleagă liber seminarul diecezan sau un alt institut religios. «Suntem catolici, nu? Toată lumea îi aparține lui Dumnezeu», îi răspundea celui care se minuna de această deschidere generoasă. Când a trimis primii preoți în parohiile
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
cerându-i binecuvântarea noii opere. Au fost citite responsabilitățile, pe care le-a ales, de data asta, chiar don Calabria: președinte, avocat Giacomo Martini; secretar: geometrul Cesare Carletti; consilieri: doctor Filippo Parolari, profesor Luigi Squassabia și fratele Giovanni Cor-radin; asistent ecleziastic: don Antonio Dalla Riva. Într-o redactare ulterioară a Regulamentului, pe 12 februarie 1947, s-a lămurit că familia Fraților Externi nu trebuia să fie o specie de-al Treilea Ordin Franciscan. Don Calabria a prezentat-o ca pe o
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
voința episcopului de a aproba doar o Congregație clericală, și aceasta în grabă etc. «Toate acestea au dus la aprobarea unui text de Constituții care, datorită grabei nu răspundeau gândirii genuine și modului voit de Domnul... Din respect față de Autoritatea ecleziastică și văzând în ea atunci interpreta voinței divine, am acceptat; însă trebuie să spun, ca și cum aș fi pe patul de moarte, că în suflet simțeam că într-un timp nu prea îndepărtat ar fi intervenit Domnul însuși ca să o modifice
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
I-am cerut sfatul. El mi-a răspuns să rezist pe breșă (ideal). „Opera - spunea el -, e voită de Domnul“. M-am bizuit și am înaintat. Acum Mișcarea noastră este recunoscută de Sfântul Scaun, printr-un decret pontifical al Mișcării Ecleziastice, în care frații și surorile sunt egali». Orice nouă fundare a Mișcării se naște cu amprenta spiritului genuin al lui don Calabria. S-a extins în toată lumea: în Europa (Italia, Anglia, Albania, Rusia); în Asia (Coreea de Sud, Bangladesh, Hong-Kong); în Africa
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
să o mărturisească cu generozitate și vigoare în timpul nostru. Iubirea față de Biserică a impulsionat în don Calabria și străduința pentru unitatea creștinilor. El s-a rugat pentru acest scop, a avut legături de prietenie cu membrii altor Biserici și Comunități ecleziastice, oferind abația de la Maguzzano ca sediu al Secției Italiene a «Catholica Unio». Din scrisorile sale ne rezultă clară intuiția sa potrivit căreia deplina comuniune a creștinilor trece pe o cale importantă, aceea care încearcă să implice întregul popor al lui
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
după desprinderea Țaratului vlaho-bulgar din dependența papei, așadar în perioada 1230-1240, cînd apare explicit formulată hotărîrea de a-i aduce pe români la catolicism, de a înlătura ierarhia lor bisericească de rit răsăritean, și de a-i încadra în structurile ecleziastice ale Bisericii apusene dar se termină cu un eșec total datorită invaziei tătărăști. În anul 1234 Grigore lX îl îndemna pe regele Bela să înzestreze biserica, a că-rei înălțare o făgădui-se în episcopia cumană, și să acorde episcopului catolic
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
mari confesiuni, ortodoxia și catolicismul, ar fi următoarele: a) „tradițiile culturale diferite (greco-orientale, pe de o parte, romano-germanice, pe de alta)”; b) „necunoașterea reciprocă nu doar a limbilor, ci și a literaturilor teologice respective”; c) „divergențele de ordin cultural sau ecleziastic (căsătoria preoților, interzisă în apus; întrebuințarea în cult a azimei în apus și a pâinii dospite în răsărit etc.)”; d) supărarea Papei Nicolae față de consacrarea laicului Fotie la rangul de patriarh, „uitând” de cazul lui ambrozie, devenit episcop „al Milanului
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
a fi ei înșiși neștiutori ai propriilor tradiții; b) Membrii mișcării New Age au căutat în Biserică experiențe sacramentale, gnoză, misticism. Au găsit doar o Biserică creștină apuseană interesată de dogmă, liturghie și social; c) Revanșa victimelor târzII ale persecuțiilor ecleziastice prin intrarea în rândurile mișcării New Age; d) Atracția inițierii personale. Creștinismul a respins de la început tipul de religie-mister bazată pe ritualuri de inițiere secrete. Misterul creștin era asumat și aclamat deschis. Elitismul gnostic cu ritualurile sale secrete era stigmatizat
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
când s-a referit la Europa protestantă a secolului al XVI-lea și la „refuzul teologic, începând de la Luther, de a stabili o diferență sacramentală între pastori și laici”. Sensul pur social al secularizării este acela de însușire a bunurilor ecleziastice de către puterea civilă, fie că este vorba de transferuri legate de reforma protestantă (în secolul al XVI-lea și în secolul al XVII-lea), fie de proprietăți ale Bisericii catolice, renaționalizate și vândute ca „bunuri naționale” în cursul revoluției Franceze
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
nuvela Emi, semnată X. După apariția „Tribunei” de la Sibiu, spre sfârșitul secolului al XIX-lea din ce în ce mai accentuat, T.r. se transformă dintr-o gazetă cu interes pentru mai toate aspectele vieții românești într-una de știri administrative și de cultură ecleziastică. Cei care își asumă responsabilitățile redacționale după 1900, în primul rând T. V. Păcățian sau George Proca, se vor înscrie însă în tradiția instaurată de Aron Florian și Pavel Vasici, dar mai ales de Nicolae Cristea, dând atenție vieții intelectuale
TELEGRAFUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290123_a_291452]
-
natal și la Timișoara, unde în 1802 termină Seminarul Teologic. Învățător în Belinț și Beregsău, revizor școlar, apoi învățător și preot în Becicherecu Mic, Ț. a fost între acele fețe bisericești ce s-au opus încercărilor autorităților sârbești, civile și ecleziastice, de a-i deznaționaliza pe românii bănățeni. Într-o petiție din 1807 către împăratul Francisc I susținea, cu argumentul vechimii elementului romanic, drepturile românilor. În repetate rânduri s-a pronunțat pentru ridicarea interdicției de folosire a limbii române în școală
ŢICHINDEAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290170_a_291499]
-
aici un muzeu de artă medievală românească. Deși se recursese la concentrarea masivă a patrimoniului în special pe seama parohiilor, proiectul a fost abandonat din motive obscure, dar poate nu străine, de teamă că o colecție atât de amplă de artă ecleziastică s-ar putea transforma într-un nucleu de iradiere spirituală. între timp, o altă destinație era găsită monumentului: Patriarhia urma să instaleze în incintă sediul unui centru ecumenic. Nici acest proiect nu a fost înfăptuit, în 1981 Muzeul de artă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
litere, slove și buchi, cuprinzând învățături morale și instructive, iar în 1879 Geografia jud. Iași, pentru clasa a II-a primară urbană și pentru clasa a III-a primară rurală, de ambele sexe), înregistrează începutul conflictului dintre diacon și autoritățile ecleziastice, conflict care va duce, în 1872, la dubla lui excludere, din cler și din învățământ. Înțelegând că a pierdut partida (generalul Chr. Tell, ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice, nu răspunde memoriului său), obține de la primărie, la 25 august 1872
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
În 1745, la numai douăzeci și șase de ani, a fost ales episcop de Rădăuți, iar după cinci ani, datorită calităților sale și activității culturale pe care o desfășurase, a fost uns mitropolit al Moldovei (1750-1760). Din bogata sa activitate ecleziastică este de reținut hotărârea luată în sinodul din ianuarie 1753 prin care scaunul mitropolitan să nu poată fi ocupat decât de ierarhi români. Această hotărâre avea să contribuie nu numai la apărarea și consolidarea Bisericii naționale, dar și la crearea
IACOV PUTNEANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287479_a_288808]
-
anonimă, care, într-o primă componentă, religioasă și cultică, s-a manifestat în variate forme: poezie de inscripție („simplu ornament în arhitectonica dificilă a tipăriturii”), poezie sacră religioasă (versuri cu conținut moral și religios, rugăciuni, cântări biblice, teatru religios); poezie ecleziastică, sacerdotală; poezie hieratică voievodală; poezie de inscripție heraldică; poezie de prezentare a tipăriturilor; poezie de inscripție murală; poezie parenetică sacrală. O a doua componentă, profană, a îmbrățișat forma poeziei de meditație, parenetică, în fine epică. Poezia profană premodernă a avut
ALEXIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285250_a_286579]
-
apariției unor universități în secolele XII-XV. Datarea este relativă, întrucât nici una din primele universități nu a fost fondată la o anumită dată, ele dezvoltându-se treptat, de multe ori în cadrul unei școli generale. Recunoașterile legale sau actele oficiale ale autorităților ecleziastice (mai ades) sau civile (mai rar) s-au păstrat numai în cazuri izolate și, în general, după anul 1300. Pentru a da un exemplu, la Paris există două date care arată prezența unui sistem relativ organizat de învățământ: prima, încă
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
prezența unui sistem relativ organizat de învățământ: prima, încă de la 1170; cea de-a doua, în 1200 (data menționată în tabel), când regele Filip August acordă studenților un privilegiu prin care aceștia nu puteau fi judecați decât de o instanță ecleziastică. Totuși, abia în 1209 se vorbește pentru prima dată de un „statut universitar” la Paris, ca urmare a unei bule pontificale ce autoriza universitatea să-și aleagă un reprezentant legal în fața autorităților. În fine, în 1215 se recunoaște studenților dreptul
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
unui incident între elevii școlii (universității) și un cârciumar, care a degenerat într-o adevărată bătaie, în care au murit 5 studenți, regele Filip August acordă studenților un privilegiu prin care aceștia nu puteau fi judecați decât de o instanță ecleziastică. În 1209, Universitatea nu era încă recunoscută ca atare, așa cum rezultă din bula pontificală ce autoriza Universitatea să-și aleagă un reprezentant legal în fața autorităților. În 1215, cardinalul Robert de Courçon parafează un statut al universității pariziene. Se menționa că
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
salutăm cu multă satisfacție apariția prezentei lucrări și îl felicităm pe autorul ei pentru reușita sa istoriografică. Ne aflăm în fața unei lucrări deosebite, care tratează un subiect mai puțin abordat de cercetători și necunoscut publicului larg, și anume importanța presei ecleziastice, numită și "Presa Bună", în istoria Bisericii Catolice de ambele rituri din România în general, și în istoria Diecezei Romano-catolice de Iași și a Arhidiecezei Romano-catolice de București în special. În baza unor ample investigații în Arhivele Naționale și bisericești
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
limitează orizontul bibliografic la lucrări referitoare strict la tema noastră de cercetare, majoritatea studiilor fiind tangențiale cu subiectul propus spre analiză. Menționăm că după anul 1990 a existat o tendință sesizabilă de abordare, din partea istoricilor, a unor teme de istorie ecleziastică. Aceasta s-a datorat noutății și importanței subiectului, cu atât mai mult cu cât în perioada regimului comunist era considerat tabu, o astfel de lucrare fiind aproape imposibil de tratat din cauza viziunii statului comunist față de Biserică în general și față de
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
există o bibliografie minimală și mai mult complementară subiectului în sine. Sunt numeroase studii care tratează relațiile dintre România și Vatican (unele bine documentate și păstrând echilibru 10 în prezentare, altele fățiș partizane 11). Majoritatea lucrărilor și studiilor de istorie ecleziastică din România se referă la relațiile diplomatice bilaterale dintre cele două state, în contextul mult mai extins al politicii promovate de Sfântul Scaun după Primul Război Mondial, precum și al strategiilor folosite de executivele românești pentru rezolvarea problemei complexe a cultelor
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]