4,264 matches
-
similară cu cea a dialogurilor clasice sau eurotapokriseis, de întrebare și ședință de răspuns. Singura convorbire care nu cuprinde întrebări nici de la Gherman, nici de la Ioan Cassian este a XV-a. În lucrarea sa, Cassian apare ca povestitor, un călugăr egiptean ca vorbitor și Gherman pe post de interlocutor. Cea mai timpurie dată a publicării oricăreia dintre părțile Convorbirilor duhovnicești este anul 425, deci un sfert de secol după ce a părăsit Egiptul. Singura posibilitate, ca să păstreze esența profundă a fiecărui discurs
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
din cauza barierei patimilor și viciilor precum învălmășeala (dezordine,harababură) din suflet face omul aproape incapabli să dorească ajutorul lui Dumnezeu. Așadar eliminând păcatele, va fi posibilă revărsarea harului”. Această idee este întâlnită, explicit sau implicit, în toate sursele din deșertul egiptean. Cartea a XII-a a Așezămintelor mănăstirești tratează despre patima mândriei și e un studiu cu privire la posibilitățile umane și la necesitatea harului (Cassian se prezintă ca un purtător de cuvânt al părinților prezentând ,,învățătura statornică a bătrânilor” (Așezăminte
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
totdeauna întâietatea duhovnicească în Apus, având în vedere faptul că învățătura lui a fost încorporată în Regula benedictină. Capitolul 42 al acesteia cere ca în mănăstiri să se citească la masă, pentru obște, din Convorbirile duhovnicești sau din Viețile Părinților egipteni, iar în cap. 73 al aceleiași Reguli se recomandă împlinirea vidului duhovnicesc cu meditații asupra Scripturii, Părinților, Conferințelor duhovnicești și Așezămintelor mănăstirești ale Sfântului Cassian. 7. Sfânta Scriptură și rugăciunea în viziunea cassiană. Întreaga teologie monahală a lui Cassian își
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
pentru el sunt mai mult decât modele de rugăciune; atitudini sau stări. În opera lui Cassian rugăciunea nu poate exista în afara mediului biblic și astfel cateheza despre rugăciune începe cu o descriere biblică a naturii ei. Cassian admira râvna chinoviților egipteni și făcea reproșuri monahilor leneși ai Galiei care se aruncau la pământ înainte de terminarea recitării psalmului și căscau atunci când se închinau la rugăciune. Recitarea Psalmilor sau a altor texte biblice nu era în sine rugăciune. Cuvântul biblic are o pregătire
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
biblice care au fost rostite și la care se răspundea. Pentru Cassian, acest interval trebuia să fie de scurtă durată, iar monahii trebuiau să se reîntoarcă imediat la textele biblice. Nefiind identice, Sfânta Scriptură și rugăciunea erau inseparabile. Pe monahii egipteni îi descrie prelungind rânduiala canonică comunitară a rugăciunii în privegheri de toată noaptea recitând, lucrând și rugându-se în chiliile lor. În centrul programului ascetic și contemplativ al lui Cassian se află meditația biblică pe care o include între practicile
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
ale vieții monahale alături de post, priveghere și munca manuală. Memorarea textului biblic și rostirea textului din memorie reprezentau un test și un semn de perseverență dar și un mijloc de stabilizare a minții rătăcitoare. Pentru aceasta el laudă pe monahii egipteni care, folosindu-se de rugăciunea din timpul nopții, combăteau astfel somnul și primejdiile viselor erotice. Cassian, urmând textul biblic din I Timotei 2,1: ,, Întâi de toate vă îndemn să faceți cereri, rugăciuni, mijlociri și mulțumiri pentru tot poporul”, vede
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
totdeauna întâietatea duhovnicească în Apus prin includerea ei în Regula benedictină. Capitolul al XLII-lea al acestei Reguli cere ca unul dintre frați să citească în timpul mesei, în folosul obștii, din Convorbirile duhovnicești ale Sfântului Cassian, din Viețile Părinților (egipteni) ori din alte cărți folositoare sufletului. De asemenea, în capitolul al LXXIII-lea se găsește recomandarea ca meditațiile duhovnicești să se facă asupra Sfintei Scripturi, Părinților, asupra Regulii Sfântului Vasile cel Mare sau asupra Conferințelor duhovnicești sau Așezămintelor mănăstirești ale
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
cuvântului. Este o teologie inspirată de mari misionari și Părinți răsăriteni (îndeosebi de Sfinții Capadocieni, apoi Ioan Gură de Aur, Chiril al Alexandriei și Proclus), de Părinți apuseni (ca Sfântul Ilarie de Pictavium, Fericitul Augustin etc.), de Părinți ai pustiului egiptean și de contactul personal al teologilor din Scythia Minor cu diverse personalități și instituții creștine. Această teologie, care a înmugurit în diverse centre monastice și chiar episcopale ale Scythiei Minor, s-a dezvoltat plenar la Marsilia, Roma, Constantinopol (și, probabil
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
lucru. Momentul sosirii sale la Roma nu se păstrează în nici un document. Se cunoaște faptul că Dionisie a ajuns la Roma după moartea episcopului Gelasius I. El s-a instalat la mănăstirea Sfânta Anastasia, de la poalele Palatinului, unde locuiau călugări egipteni. Hramul mănăstirii era dat de Sfânta Martiră Anastasia, o daco-romană ucisă într-o zi de 25 decembrie, probabil în 304, în timpul persecuțiilor anticreștine din vremea lui Dioclețian. Faptul că Dionisie Exiguul a fost primit și instalat la Roma într-o
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
pedepsirea făptașului. Legenda spune că, vrând să treacă peste apa Ilerda din Galia, „Irodiada a murit cu trupul sub gheață, iar cu capul deasupra ei”. S-au dat mai multe explicații genezei acestei imagini. Unii cercetători se gândesc la mitul egiptean ακεϕαλοζ δαιµων. Temeiul istoric potrivit căruia ar exista o posibilă legătură între Egipt și Britania se regăsește în situația bisericească din Galia și din regiunile limitrofe. De-a lungul a mai multor zeci de ani au avut loc dispute cu
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
adevărată, Regulile îndreptării și ale fixării începutului ei, Ciclul lunar de 19 ani, Pascalia pe 95 de ani, și traducerea latină a Epistolei Sfântului Proterie. În scrisoarea către episcopul Petroniu, marele învățat străromân arată că prelucrarea deplină a calculului pascal egiptean a făcut-o la Roma. Însă acestor preocupări el le-a dedicat o parte din viața sa, atâta timp cât cei mai „mulți” i-au cerut-o „de vreme îndelungată”. În epistola amintită, Dionisie declară de la început că s-a condus după
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
în natură (dicțiune în modul lui Al. Philippide) are o alunecare ceremonială uleioasă; corăbii cartagineze transportă bunuri de o pitorească diversitate: Erau acolo: animale, rodii, mademuri scoase de sub vechi custódii, pocale, scuturi, tunici verzi, cu fir, orez roman în vase egiptene, oglinzi și scolopendre cu antene, sandale, săbii, nasturi de safir... În tapiseriile lui Doinaș figurează Ovidiu și Cezar, Tao și Ioan Botezătorul; se citează misticul Graal și pasărea Rock, pictori nonconformiști (Arcimboldo, Dali, Chagall); Dali reprezintă "nebunia rațiunii". După călătorii
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
frînte" . Cartea este fascinantă, dezvăluind o viziune enciclopedică asupra lumii, din paleolitic pînă în prezent. E un ghid, dacă vreți, al lumii de dincolo, întrezărită prin porțile visului, extazului, morții clinice, filosofiei și experienței mistice. Rînd pe rînd apar fantomele egiptene, cele chinezești, iraniene, grecești, evreiești, tehnici ale extazului, ascensiuni extatice și magie. Este o carte gnostică, răsturnînd istorismul și care pledează pentru "existența unui sistem universal al spiritului care guvernează percepția și interferează cu lumea fizică" (L.E. Sullivan). Intuiția îmi
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
și finalmente incontestabilă" (în Filosofiile Indiei, Humanitas, București, 2012). Văd două surse și două filiere civilizaționale diferite din care se trag Occidentul, respectiv Orientul. Primul are la origini civilizația atlantă, mai geometrică și tehnologică, transmisă mii de ani pe filieră egipteană, hermetică, poate și cea sumeriană și cea amerindiană (deși s-au găsit interesante legături între Sumer, India și America precolumbiană), iudaică, apoi greacă, latină, creștină, templieră, rozacruciană, masonică, pînă în actualitate. Al doilea are ca principală sursă civilizațională străveche scufundata
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
în timp ce discursul despre suferință și doliul importate de supraviețuitori și de imigranții din țările musulmane sunt împinse la periferia socială și culturală, fie și numai pentru că aceștia din urmă nu urmaseră parcursul inițiatic al bunului israelian. Victoria Israelului asupra armatei egiptene în 1956, în campania din Sinai, ridică statul la rangul de superputere regională, făcând din armată punctul de focalizare a eroismului. Între 1947 și 1956, aproximativ o sută cincizeci de monumente sunt înălțate pentru a celebra cele șase mii de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
o zi de comemorare a Holocaustului. Urmează procese ale evreilor acuzați de colaborare cu naziștii, care duc la o criză politică și la schimbarea guvernului. Naționalizarea Canalului Suez de către Nasser în 1956, campania din Suez, precum și plecarea forțată a evreilor egipteni contribuie la consolidarea locului ocupat de amintirea Holocaustului în presă și în discursul politic. Egiptul este descris ca "putere nazistă în ascensiune", naționalizarea canalului este comparată cu Anschluss-ul, iar Nasser cu Hitler. Genocidul era atunci pe cale să modeleze concepțiile despre
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
poate exista în afara Întregului. El este infinit sau etern, imuabil. Totul este "Minte Vie Infinită", pe care o numim "Spirit", o numim Dumnezeu... 5.4. CEL DE TREI ORI MARE Cu multe secole înainte de Hristos, grecii îl desemnau pe zeul egiptean Thoth cu numele mai cunoscut nouă și atît de plin de semnificații de Hermes Mercurios Trismegistos. El era adorat în calitate de creator și protector al tuturor artelor și științelor, al intelectului uman în general. El a fost cel care a inventat
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
mai cunoscut nouă și atît de plin de semnificații de Hermes Mercurios Trismegistos. El era adorat în calitate de creator și protector al tuturor artelor și științelor, al intelectului uman în general. El a fost cel care a inventat subtila scriere hieroglifică egipteană, intermediarul fecund dintre om și natură, depozitarul cunoștințelor din mai toate domeniile cunoașterii: astronomie, matematică, medicină, teologie, magie și multe altele. Epitetul Trismegistos, "cel de trei ori mare", i-a fost dat mult mai tîrziu, în era creștină, și a
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
el fiind considerat chiar inventatorul acesteia. Vechii egipteni îl numeau Thoth și îl reprezentau în temple ca pe un om cu cap de ibis, considerîndu-l ca prieten și sfetnic al lui Osiris. Istoricii relatează faptul că Hermes a îmbogățit limba egipteană, a inventat literele, a instituit mituri și ritualuri religioase, a inventat magia, a transmis numeroase cunoștințe inițiatice în astronomie, muzică, filosofie ș. a. Mulți consideră că personajul nostru a trăit mult înainte de Moise, unii l-au identificat cu Adam, alții cu
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
și rînduirea ritualurilor. La milenii distanță, ar fi trăit un al doilea Thoth sau Hermes, la fel de venerat ca și primul. El ar fi interpretat scrierile primului și ar fi scris, potrivit lui Clement din Alexandria, 42 de cărți păstrate în templele egiptene, care tratau despre principiile universale, despre lumina divină, des-pre natura universului și sufletul omului, despre guvernarea lumii, contribuind la renașterea spiritualității egiptene, a geometriei, a aritmeticii, artelor, astronomiei și medicinii. De asemenea, el scrie despre ierarhia ființelor cerești, despre originea
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
fi interpretat scrierile primului și ar fi scris, potrivit lui Clement din Alexandria, 42 de cărți păstrate în templele egiptene, care tratau despre principiile universale, despre lumina divină, des-pre natura universului și sufletul omului, despre guvernarea lumii, contribuind la renașterea spiritualității egiptene, a geometriei, a aritmeticii, artelor, astronomiei și medicinii. De asemenea, el scrie despre ierarhia ființelor cerești, despre originea lumii și natura vieții omului și creează noțiuni și concepte pe care le vor prelua mai tîr-ziu kabbaliștii și rozacrucienii. Din păcate
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
celți apare sub numele de Theut-Ait sau Theutates. Cu toate acestea, personajul rămîne unul foarte misterios. Era venerat și la Petra, iar egiptenii organizau regulat adevărate procesiuni, la care cărțile amintite erau purtate cu mare respect. Întreaga filosofie și teologie egipteană se găsea în ele și poate am fi înțeles-o mai bine dacă ele s-ar fi păstrat. Pentru Hermes, Cosmosul era o unitate perfectă, formată din părți interdependente între care existau raporturi de atragere și de respingere, între microcosmos
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
trimite el însuși la primele obiecte, la acele prime „statui”, dure precum obiectele, care sunt cadavrul și apoi mumia; același statuar implică însă și animarea formei, ba chiar sugestia că trupul inert vorbește. Serres amintește, într-adevăr, de misterioasele ceremonii egiptene ale deschiderii gurii, evocate în Textele Piramidelor, ritual săvârșit înainte ca statuia zeului să iasă din atelierul sculptorului și practicat și în cazul mumiilor. Regăsim astfel, în analizele lui Serres, ca și în acelea ale lui Augé sau Eschlimann, legătura
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
e obsedată viziunea lui Craig în Despre arta teatrului, o viziune populată de statui. Într-adevăr, pentru a defini arta teatrului, Craig nu încetează să se refere la statuarul primitiv al anticilor idoli sacri care nu aveau nimic mimetic: statuarul egiptean, statuarul etrusc, statuarul din templele Orientului, forme de piatră înăuntrul cărora stăteau ferecate nebănuite și puternice forțe. La acest statuar apelează Craig atunci când încearcă să definească esența supramarionetei. Supramarioneta și idolul antic sunt, pentru Craig, unul și același lucru; ne-
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de metal sau de mătase”. Căci marioneta nu e nici automat, nici spectru mecanic și nici vreo fantoșă mânuită cu ajutorul sforilor. Ea vrea să semene cu marioneta originară, păpușă sau statuie sfântă, să fie aidoma celei ce figura în riturile egiptene, la sărbătorile organizate în cinstea lui Bacchus sau în pantomima sacră ale cărei gesturi simbolice discipolii lui Buddha le învățau de la maestrul lor. Ca și această marionetă propusă drept model actorului ce se străduiește să-și învingă slăbiciunile trupului, masca
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]