1,904 matches
-
baie, femeie; în formele verbelor neologice de conjugarea a IV-a (cu -i final la infinitiv) constituie, deraiez, atribuie; în neologismele care păstrează -iedin etimon proiect, ierarhie; * pronunțarea și scrierea cu eîn cuvinte precum ecou, efemer, ecran, educație, elan, epocă, elegie, coexistență, poem etc.; * scrierea cu m înainte de p și b, regulă explicabilă prin caracterul bilabial al celor trei consoane: împiedica, amplasa, împărat, bomboană, emblemă, combate, umbla etc.; * accentuarea alternativă, ca dublete acceptate în DOOM, 2005, a unor cuvinte precum: antic
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
a-l gusta până la capăt, de a-l epuiza, folosindu-i concluziile ca pe niște premise pentru aventuri lirice ulterioare. În scurt timp, poezia lui Nichita Stănescu intră în faza de combustie a modernismului. După splendida cosmogonie personală din 11 elegii (cel mai bun volum, în opinia mea, un volum, așa zicând, capodoperă), discursul se esențializează și se ermetizează. Ca la Ion Barbu, unul dintre modele, vom găsi o „extremală“ opacitate. Scrisoare pentru melomani Din nou despre Constantin Silvestri Victor ESKENASY
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
mai mult decât teatrul sau romanul, versurile sunt expresia naturală a acestor suflete nu prea complicate, bogate în sentimente și senzații, făcute esențialmente pentru confidență și funciar dedicate lirismului. Românii sunt, înainte de toate, un popor liric, născut pentru muzică și elegie, pe care o numesc doină. Ei nu cunosc poezia impersonală, cum a fost a noastră în secolul al XVII-lea, făcută din rațiune, armonie și frumusețe pură. Nu au această răceală maiestuoasă. Ei simt puternic, profund și își strigă sufletul
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Scânteie, Th. Șerbănescu, emoționant și armonios, I.M. Soricu, transilvănean, bun poet; Th. D. Sperantia, care, cu umor, versifică povești populare; Al. Rh. Stamatiad, născut în 1885, autorul frumosului volum Din Trâmbițe de aur, 1910; A. Stavri, care cântă trist tânguitoarea elegie; D. Teleor; A. Toma, bun și umanitar; Topârceanu, autorul unor amuzante cronici rimate în stilul lui Loret; G. Tutoveanu, născut în 1872, liric înflăcărat și patriot (Balade, 1910); V. Vlad; Adrian Verea, a cărui muză este blând fraternă, pur românească
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Plec uneori și de la o teoremă, o teză despre natura umană, pe care vreau s-o demonstrez, dar aceasta face, de fapt, parte din caracterizare. LV. Cum îți place să pui capăt unui roman? Sour Sweet are un final de elegie. Nu se închide nimic, tristețea crește în lector până ce o îndulcești cu un licăr de speranță. Îți place să-ți închei intriga fără drept de apel? Are romanul nevoie de închidere, de încheiere (dat fiind că fugi de acest lucru
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
domenii este subliniată de Constantin Noica, în Eminescu sau gânduri despre omul deplin al culturii românești: "Este în el o dublă natură de gânditor, cu o față care-l trimitea nestăpânit la problemele ultime, unde nu încape loc decât pentru elegia marii poezii, și o față întoarsă spre lumea reală care-i trezea interesul pentru concret, pentru limbă și limbi, pentru dramaticele realități economice ale vieții oamenilor, până și pentru statistică"163. Editarea publicisticii eminesciene a constituit pentru multă vreme un
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
care apare în orice situație ca un dat stabil. În ceea ce privește maturitatea, și ea are un hotar incomplet consolidat, copilăria continuă să se intersecteze cu vârsta adultă. Separarea lor completă e imposibil de realizat. Moartea căprioarei este o elegie a purității fragile, un poem al pierderilor esențiale. Se cristalizează aici o opoziție între un strat candid, copilăresc al sensibilității și duritatea realului. Conștientizarea acestei opoziții accelerează procesul de maturizare. Primele două strofe stabilesc cadrul desfășurării dramei: un decor apăsător
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
fag. Inima mi-o strânge și-mi pătrunde-n sânge. Acest cântec dureros și drag. Stelele făclii, păsărele mii Jalea își descântă-n fluierul de os... Tainic își frământă cadențarea sfântă Acest cântec trist și luminos.” Moartea căprioarei este o elegie a purității fragile, un poem al pierderilor esențiale. Se cristalizează aici o opoziție între un strat candid, copilăresc al sensibilității și duritatea realului. Conștientizarea acestei opoziții accelerează procesul de maturizare. Primele două strofe stabilesc cadrul desfășurării dramei: un decor apăsător
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
și încă o făptură căzută în păcat și în moarte. Frumusețea lui e desfigurată de păcat și limitată de moarte. Marea lui nefericire e veninul răului, care îl devastează; marca lui groază e limita morții, inevitabilă. Prohodul îngropării Domnului, această elegie, cea mai sfâșietoare din câte s-au scris, acest bocet universal, vede în moarte stingerea frumuseții terestre când pune pe buzele Silnici Fecioare cuvintele: „Primăvară dulce, Fiul meu cel dulce, frumusețea unde ți-ai pus?” în aceste condiții de mizerie
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
genul acesta e creat de el în literatura franceză, a dat o expresie magistrală acestui sentiment în celebra poesie Moise, unde nefericirea geniului apare din pricina nemăsuratei lui măreții față de muritorii comuni. Orgoliul lui Ovidiu găsește versuri de foc chiar în elegiile sale, scrise în nenorocirea exilului, pe țărmul barbar al Pontului Euxin. Iar Eminescu trăiește același sentiment al superiorității, ce pune între el și lume o distanță siderală, când scrie: Trăind în cercul vostru strimt. Norocul vă petrece. Iar eu în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
binele; 13. aparența înșelătoare; 7. răul; 14. etc. Alte obiective; de urmărit: 1. interferența literaturii populare cu cea cultă (autori consacrați care au scris basme, legende, balade, doine etc.); 2. corespondența cu literatura cultă (ex.: a. doina de jale Ț elegia; b. Cântecul despre soartă Ț meditația; c. strigătura Ț epigrama; d. basmul Ț povestirea sau romanul; etc.); 3. literatura populară Ț sursă de inspirație pentru literatura cultă; 4. noblețea ideilor exprimate; 5. brevilocvența: a. mesaj scurt; d. expresia cea mai
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
și sprijinit domeniul literaturii și arta în general. Epoca a fost însă cunoscută și printrun contrast ciudat: în timp ce artele și literele înfloreau, moravurile decădeau. Ovidius a alcătuit una dintre cele mai bogate și mai întinse opera ale clasicismului augustan: tragedii, elegii, scrisori de dragoste ale unor personaje legendare, Ars amandi, rețete cosmetice. Încântă și astăzi prin frumusețea versurilor în care a transpus legendele Greciei antice: Metamorfoze - 250 de legende. Trăind aproape de Capitoliu, în anturajul curții imperial, Ovidius era privilegiat până când viața
Caleidoscop by Gicuţa Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93505]
-
viața din Roma, însă nu înainte de a dobândi privilegii și distincții de la locuitorii Tomisului a căror limbă o învățase spre sfârșitul vieții, scriind și versuri în limba geților. Până să ajungă la Tomis s-a și apucat de scris Tristele, elegie în cinci cărți, continuată cu o altă elegie Epistulae ex Ponto. Aceste scrisori aveau rolul de a-l impresiona pe Augustus în vederea obținerii iertării, iar elegiile sale capătă o nouă formă, îmbrăcând tiparele poemului autobiografic. La început, evocă locul în
Caleidoscop by Gicuţa Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93505]
-
privilegii și distincții de la locuitorii Tomisului a căror limbă o învățase spre sfârșitul vieții, scriind și versuri în limba geților. Până să ajungă la Tomis s-a și apucat de scris Tristele, elegie în cinci cărți, continuată cu o altă elegie Epistulae ex Ponto. Aceste scrisori aveau rolul de a-l impresiona pe Augustus în vederea obținerii iertării, iar elegiile sale capătă o nouă formă, îmbrăcând tiparele poemului autobiografic. La început, evocă locul în care este nevoit să își petreacă viața. „Surghiunindu
Caleidoscop by Gicuţa Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93505]
-
limba geților. Până să ajungă la Tomis s-a și apucat de scris Tristele, elegie în cinci cărți, continuată cu o altă elegie Epistulae ex Ponto. Aceste scrisori aveau rolul de a-l impresiona pe Augustus în vederea obținerii iertării, iar elegiile sale capătă o nouă formă, îmbrăcând tiparele poemului autobiografic. La început, evocă locul în care este nevoit să își petreacă viața. „Surghiunindu-mă, mi-ai poruncit să văd regiunile Pontului Și să despic cu nava marea scitică. Supunându-mă poruncii
Caleidoscop by Gicuţa Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93505]
-
embleme sau simboluri." Personajele de procesiune din Lycidas - Camus cu mantia lui păroasă și pălăria de rogoz și sfântul Petru cu mitra si cu cele două chei - sânt, de asemenea, imagini intensive. Ele sânt imagini emblematice, "de breaslă" : pastorala și elegia aveau ambele, la apariția lui Milton, o serie de motive și de imagini care se foloseau în mod curent. Pot exista atât imagini șablon cât și "stiluri poetice" șablon. Caracterul tradițional, instituțional al imaginii intensive și legătura ei strânsă ou
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
căuta în critica neoclasică o definiție a noțiunii de gen sau o metodă pentru a distinge un gen de altul, nu vom găsi aproape nici o consecvență și nici măcar conștiința necesității .unei sistematizări. 304 Canonul lui Boueau, de exemplu, include pastorala, elegia, oda, epigrama, satira, tragedia, comedia și epopeea ; totuși, Boileau nu definește baza acestei tipologii (poate pentru motivul că el consideră că tipologia este un dat istoric, nu o construcție raționalistă). Nu sunt cumva genurile lui Boileau diferențiate după subiect, după
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
pastorală" și "satiră"; forma externă pentru versul dipodic și oda pindarică); dar aceasta implică pentru critică sarcina de a găsi cealaltă dimensiune, pentru a completa schema. Uneori se produce o schimbare semnificativă: ca și în vechea poezie greacă și romană, "elegia" începe, în engleză, cu cupletul sau distihul elegiac; totuși, vechii elegiaci nu se limitau la plângerea morților, lucru care se poate spune și despre Hammond și Shenstone, precursorii lui Gray. Dar Elegia lui Gray, scrisă în catrenul eroic, nu în
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
ca și în vechea poezie greacă și romană, "elegia" începe, în engleză, cu cupletul sau distihul elegiac; totuși, vechii elegiaci nu se limitau la plângerea morților, lucru care se poate spune și despre Hammond și Shenstone, precursorii lui Gray. Dar Elegia lui Gray, scrisă în catrenul eroic, nu în distihuri, pune capăt, în poezia engleza, practicării elegiei ca poem personal duios scris în distihuri. Având în vedere că, după secolul al XVIII-lea, respectarea anumitor elemente formale, folosirea anumitor modele structurale
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
elegiac; totuși, vechii elegiaci nu se limitau la plângerea morților, lucru care se poate spune și despre Hammond și Shenstone, precursorii lui Gray. Dar Elegia lui Gray, scrisă în catrenul eroic, nu în distihuri, pune capăt, în poezia engleza, practicării elegiei ca poem personal duios scris în distihuri. Având în vedere că, după secolul al XVIII-lea, respectarea anumitor elemente formale, folosirea anumitor modele structurale a ieșit, în mare parte, din uz, am putea f i înclinați ca de aici înainte
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
acest cerc vicios. In unele cazuri, ca în cel al sonetului, un criteriu de clasificare extern și simplu (poemul de patrusprezece versuri, cu o formă de rimă fixă) constituie punctul de plecare necesar ; în alte cazuri, ca în cel al elegiei sau al odei, ne putem întreba, pe bună dreptate, dacă unitatea genului este dată de altceva decât de o etichetă lingvistică comună. S-ar părea că Ode to Himself (Odă sie însuși) de Ben Jonson, Ode to Evening (Odă serii
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
Klavierstücke (1979) Hauer, Joseph Matthias (1883 -1959) Compozitor austriac - Labirintischer Tanz op.111 (1953)Hausmusick (1958) Haydn, Franz Joseph (1732 -1809) Compozitor austriac - Tempo di menueito - Il maestro e la scolare (1768) Hechtel, Herbert (n. 1937) Compozitor și pedagog german - Elegie für eine Haus aus Hauch (1980/81) Heider, Werner (n. 1930) Compozitor și dirijor german - Locomobile (1977) Heller, Richard (n. 1954) Compozitor și pedagog austriac. - Baladă(1990) Herzogenberg, Heinrich von (1843-1900) Compozitor și pedagog austriac - Allotria - 6 piese op. 33
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
Povești bucovinene; 1925, premiul Demostene Constantinide pentru Leca Morariu - Institutorul Creangă, Drumuri moldovene și Răsboiul Troadei; 1929, din nou premiul Adamachi pentru Leca Morariu cu Lu frați noștri, Libru lu rumeri din Istrie; 1933, premiul Eliade Dumitrescu pentru George Dumitrescu - Elegii și premiul dr. Cornel Nicoară pentru Tiberiu Crudu cu Săhăstria Sihlei; 1937, premiul Eliade Rădulescu pentru Ioan Missir cu Fata moartă. În ceea ce privește ziariștii, fără a deține deocamdată statistici relevante, istoriografia menționează asocierea acestora în asociații regionale sau în cadrul unei Federații
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
vizibil câmpul obiectelor pe care le ridică la nivelul ochilor, ci o privire trans-perceptivă, coborâtoare ea însăși - în răspărul vremii răsturnate, al netimpului opririi - până în miezul umbrei, în clipa albă a începutului imprevizibil. Pândit mereu de-al umbrei nețărmurit ocol" (Elegii IX. Invocare)2, ceea ce se vede nu apare decât în ascunsul cel mai adânc, "în umbriri albastre de nopți clare" (Părere)3, acolo unde umbra însăși se afirmă și se neagă totodată, se pune drept condiție necesară - învăluitoare - a luminii
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
împerecherea stranie/ A unor zei de care n-ai bănuit nimica./ Acolo văd cuvântul, nu umbra lui: conturul/ Acela de cerneală, ci miezul tainei însuși:/ Un arc întins de sunet să săgeteze fuga/ Ce-și profilează forma pe stâncile simțirii" (Elegie pentru mine)7. De ce cuvântul e privit din umbră, în zarea care nu e orizontul lumii? Pentru a vedea lumina ce răzbate din cuvânt, imaginea sa pură, vederea trebuie să iasă din lumină, din vorbirea și din orbirea lumii în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]