2,971 matches
-
noi toți, ajunși literați de carieră, pictor cutremurător, unic în ultimele patru decenii de pictură românească, pătruns de gândul adânc, metafizic, unduind de tragism până la ultimul punct invizibil pe care mâna sa l-a scris pe hârtie...". Încă și mai elocventă este declarația datată 27 mai 1992: "Dintre artiștii pe care i-a dat Moldova în această a doua jumătate de veac, nu am avut și nu am decât un singur egal: Petru Aruștei" . Față în față cu singura antologie a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cărți publicate: Scurtă istorie a logosului, Editura Lumen, Iași, 2006; Fundamentele jurnalismului pentru adolescenți, 3D Arte, 2007; Editura Lumen, Iași, 2007. Deținător al mai multor premii la Concursul Național de Poezia Junimea (1995, 1996, 1997, 1998). Deschis de o dedicație elocventă ("Părinților mei, Carmen și Sorin, care m-au învățat să înomenesc lucrurile prin cuvinte"), volumul de debut al lui Bogdan Baghiu Evanghelia după om, Outopos, Iași, 1999 e mult mai puțin iconoclast decât s-ar crede, ținând cont de temerara
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Suntem avertizați, de altfel, că ne aflăm în fața unui (supra)autor/ regizor autosuficient, care nu mai are nevoie de alte complicații decât ale sale mottoul la volumul Spre Fericitul Nicăieri (Editura Panteon, 1995), din Nietzsche, este cât se poate de elocvent din această perspectivă: "Un om labirintic nu caută niciodată adevărul, ci numai Ariadna sa". La nivel propriu-zis textual, se exploatează nu atât motivul labirintului (și complementele lui firești: monstrul, rătăcitorul-Tezeu "printre lacrimi și minotauri", firul roșu conducător), cât retorica alterității
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
să viețuiască apare pe de altă parte explicit încă din titlurile unor texte: invaziile realității din Dezertare din Paradis (Editura Tipo Moldova, Iași, 2004) sau prăbușirea din realitate, primul ciclu din Zidul (Editura Cronica, Iași, 2008), sunt exemplele cele mai elocvente. Cum însă "nimic nu se întâmplă cu evadarea/ nimic nu prevestește salvarea", poetului nu-i rămâne altceva de făcut decât să riposteze prin vers: "voi fi nevoit/ în cele din urmă/ să ies revoltat în stradă", promite el la sfârșitul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
generații (Zidul veteranilor), fie între regiuni (Zidul parizian). Cel mai adesea însă, poetul pare preocupat să corporalizeze distanța între sine și o lume nedreaptă, incapabile a înțelege miza strădaniilor sale artistice. Miză care transpare, bunăoară, din crezul poetic pe deplin elocvent ce dă și titlul volumului Aveți nevoie de mine (Editura 24: ORE, Iași, 2012): " avem nevoie de șoaptă/ avem nevoie de cuvânt/ avem nevoie de strigăt/ și de cântec/ și de bucurie/ cum mai avem în noi/ lacrimi și tristețe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în Noul Testament nu mai apare ca un simbol al slavei divine, ci al perfecțiunii creatorului uman: "un cântec înalt de fecioare/ leagănă tronul de aur/ acolo trebuie să te odihnești/ meditând la perfecțiune" (Adâncul mării). Un exemplu încă și mai elocvent este oferit de îngerii ce populează întregul univers liric al lui Dan Laurențiu. Foarte rar (îngerul alb este un asemenea exemplu) ei pot fi interpretați ca "simboluri ale proximității divine și mediul privilegiat al revelației" (Andrei Pleșu). Cel mai adesea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
drept analogon soarele, așadar culoarea aurului). Alambicata permutare a elementelor structurale interne este uneori oglindită și în cuprinsul cărților sale, acest element peritextual ilustrând o similară preocupare pentru substanțializarea unor simboluri mai puțin accesibile. Probabil că unul dintre cele mai elocvente exemple, din acest punct de vedere, este una dintre ultimele cărți de versuri a lui Liviu Pendefunda, intitulată Poema monadelor și a trupului Falii 8 din anul 2010. Prima ei secțiune propriu-zisă, "Soarele Trandafirului", este notată în cuprins cu cifra
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
1992) și al Premiului Academiei Române (1986). Încă din Singurătatea în doi (Editura Pentru Literatură, București, 1966), Ioanid Romanescu și-a plasat în centrul mitologiei lirice figura poetului marcat de singularitatea unui destin deopotrivă hărăzit cu geniu și stigmatizat de nefericire. Elocvent este portretul schițat chiar din poemul ce dă titlul volumului de debut; este portretul unui mare însingurat, suficient sieși, hrănindu-se doar cu aer, placid însoțit cu viața și vajnic gardian lumii: "Trăiesc pe spinarea mea sar din mine/ am
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
par a demonstra că el pune preț pe cunoscuta plăcere aristocratică de a displăcea unui public sancționat adesea pentru neînțelegere. De aici, revalorizarea marilor teme, imagini sau mituri poetice, inclusiv a acelora pe care congenerii săi le adulează (un exemplu elocvent este atitudinea total ireverențioasă față de lumină din Plecat sunt de mult din Abdera, acolo unde se înscenează un ritual total diferit de ceremonia plină de gravitate din Îndoirea luminii lui Nichita Stănescu: "abia o lumină în patru labe/ din când
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Dumnezeu și cópia lui infidelă, grea de păcate, este cel care îi mijlocește omului scrisul, ca acces altfel barat la realitatea suprapământeană, atât de îmbătătoare... În orice caz, da capo al fine, întregul ansamblu al creației lui Horia Zilieru, reorganizat elocvent în Astralia, pare unul paradoxal. Pe de o parte, ea este indubitabil rodul unei sensibilități anacronice, ce nu se sfiește să se înveșmânteze, baroc, în faldurile ceremonioase ale tradiției culturale. Inutil de insistat, din această perspectivă, pe faptul că Horia
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a femeilor în particular. Noutatea este complexă: femeile franceze, care au jucat un rol considerabil în saloanele Vechiului regim, nu abandonează scenă publică când ea devine politică. Ele sunt la fel de active și pe tribunele și în cluburile Revoluției 24. Este elocvent cât de mult țin femeile la limbajul simbolic ce le reprezintă în lupta pentru drepturile civice: purtarea cocardelor tricolore, a bonetelor roșii, a armelor. Toate acestea profilează imaginea unei femei mitice preocupate de simbolic și de imaginar în construirea raporturilor
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
62, 63,70]. Teatralitatea compensează, sub aspectul formei, conținutul tematic limitat. Ceea ce ni se pare deosebit de important pentru teatrul acestei perioade, este faptul că teatrul își afișează teatralitatea. Astfel, dimensiunea estetică a teatrului acestei perioade depășește dimensiunea să socială, reprezentând elocvent universul mental al timpului. Teatrul de la începutul Republicii a Treia se caracterizează prin căutarea formelor dramaturgice noi, refuzul efectului teatralității, a perfecționismului tehnic și a rupturii dintre literatura și dramaturgie. Doi creatori care au anumite interferente cu estetică naturalista sunt
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
oraș-femeie" [ibidem, p.36]: "Es-tu le fruit d'automne aux saveurs souveraines? Es-tu vase funèbre attendant quelques pleurs, Parfum qui fait rêver aux oasis lointaines, Oreiller caressant, ou corbeille de fleurs?" Trecătoarea, pe care poetul o califica, cu elocventa, "fugitive beauté", se prezintă că o alegorie a frumuseții moderne, teoretizata tot de Baudelaire în Peintre de la vie moderne. Trecătoarea fără nume, sugerează Cl.Leroy, nu este altcineva decât "la muse Modernité" [ibidem, p.37]. Femeia reprezintă pentru Baudelaire atracția
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Dramele romanelor se desfășoară pe diferite scene: sociale, artistice, politice, economice, care reprezintă spectacolul complex al societății. În planul pentru La Comédie humaine, așa cum este el expus în scrisoarea Evei Hanska din 26.X.1834, Balzac recurge la o metaforă elocventa: "Leș moeurs șont le spectacle, leș causes șont leș coulisses et leș machines. Leș principes, c'est l'auteur." Academicianul Mihai Cimpoi consemnează această latura a creației balzaciene: "Artă balzaciana constă într-o abia supravegheată creare și dozare de efecte
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
prin scrierile lor figură autorului romantic și-a consolidat valoarea de simbol.51 La granița dintre secole prezenta operei leopardiene se întrevedea la mai multe niveluri: în surdina crepuscularilor, în sinceră adeziune a lui Pascoli sau a veriștilor; apoi în elocventa carducciană și, mai tarziu, în cea dannunziană, iar după 1900, în insistența futuriștilor de a distruge clarul de luna (ce în Italia amintea de Leopardi). Pe tărâmul poeziei emulația i-a avut ca actori principali la granița veacurilor și în
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
sicilianului aflate în concordanță cu tendințele din perioada respectivă: După cei trei mari poeți de la sfârșitul secolului al XIX-lea, Carducci, Pascoli, D'Annunzio și după o oarecare sațietate de a scrie poezie în acel mod erudit și pe deasupra și elocvent, retoric (...) a existat un fel de reacție și nevoia de a părăsi schemele formale; reacționând, (Quasimodo) a trebuit parcă să ceară ajutor poeților cu un alt timbru, lui Leopardi, de exemplu, poeților dulcelui stil nou și, în cele din urmă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
pe care prezenta cercetare le va urmări pentru intertext : o model exemplar; o repetare; o ruptură a duratei profane; o reintegrare într-un timp primordial. 2.3.1. Model exemplar Operele pe care le apropie reeditarea intertextuală conțin modele exemplare. Elocventă este, în acest sens, abordarea acelor capodopere care au instituit, în timp, mituri literare. Prin fiecare repetare are loc o esențializare a substanței livrești 5. Intertextualitatea ilustrează regressum ad originem: prin ea are loc repetarea ceremoniei cosmogonice instaurate in illo
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
textului. Orice referință intertextuală devine punctul unei alternative: continuarea lecturii ca și cum nu ai avea în față decât un fragment ca oricare altul, parte integrantă din sintagmatica textului, sau întoarcerea către textul-origine [cât de sugestivă este față de text-sursă și cât de elocventă în acest context sintagma text-origine...], ceea ce presupune operarea unui fel de anamneză intelectuală în care referința intertextuală apărea ca un element "deplasat", parte a unei sintagmatici uitate. De fapt, alternativa nu există ca atare decât în ochii analistului. Aceste două
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
insula, dar desenul (vezi reprezentarea propusă de Ioan Petru Culianu, infra) este același: circumferința de papură-jur împrejur mătreața verde-în mijloc, ochiul ce pare negru. Geometria cercului, cu dubla trasare a circumferinței și cu punctarea centrului, trimite la simbolul atât de elocvent citit de Mihai Cimpoi: "Este absolut logic ca un univers conceput ca o roată ("Se știe că sistemul Universului e o roată dar fără spițe") să conțină cercuri de forme concentrice (sau care "se taie", ca în Sărmanul Dionis), prin
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
manieră care luminează genotextul, în dinamica altul/același care îi însuflețește mecanismul. Pe de o parte, ideea din textul-sursă trebuie păstrată, ceea ce trimite la repetare, ca una din cele două componente ale intertextualității. Pe de altă parte, formularea va fi elocventă, conotativă, dacă se impune, astfel încât sensul din textul tradus să nu fie alterat dimensiune la nivelul căreia se relevă diferirea, dictată de schimbarea codului lingvistic și supusă (sub aspect semantic) repetării. Traducerea oferită de Mihai Eminescu (în ms. 2258) poate
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ortografia sanscrită; 3. transcrierea numelor proprii se realizează corect, sub aspect fonetic, păstrând pronunția originară (Argiuna, în loc de Ardschuna, ulterior Arguna lui Bopp); 4. în ilustrarea subtilităților fonetice din cuvintele sanscrite añga și anka, poetul optează pentru vocabule din limba română elocvente pentru diferența de sonoritate a lui ñ (plâng și vând), renunțând la cele propuse de autorul gramaticii traduse; 5. Eminescu stăpânea principiile formării cuvintelor sanscrite, fapt dovedit în capitolul : Despre rădecini și prefixe. Împrejur; de ex., a merge împrejur; a
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
gesturile sale simbolice și discursurile epifanice. La plecarea vasului (chiar în ziua de Crăciun!), un ins misterios numit, asemenea profetului biblic, Elijah, ține, la rîndul lui, o cuvîntare parabolică, unde suficient de transparent se profețește (în deplin acord cu numele elocvent al personajului) sucombarea Căpitanului Ahab și a echipajului său. Ahab cunoaște, în reprezentarea lui Ishamel, de departe, limita de sus a hiperbolizării, fiind prezentat, din start, drept a godlikeman/un om-zeu. El apare pe punte foarte tîrziu de la desprinderea de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
că gîndul îi fuge la lucruri păcătoase. Suportă bîrfele pline de insanități ale doamnei Semprill și se strecoară "diplomatic" printre "riscurile" unei relații "camaraderești" cu domnul Warburton Don Juan-ul "oficial" al tîrgului. În ciuda insistențelor lui Warburton, marcate de gesturi fizice elocvente (se spune chiar că bărbatul ar fi încercat, la un moment dat, să o violeze pe tînără!), domnișoara Hare îl respinge constant, nepunînd totuși capăt, definitiv, întîlnirilor cu el, întîlniri care, aparent, îi produc, pe palierul subliminal, o necontrolabilă (și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și traumatizantă), transformînd întregul proces într-un joc. În realitate, pe dimensiunea ludică pune mereu accentul Doctorow, în excursurile sale ficționalizatoare, dimensiune ludică așteptată să supraviețuiască la sfîrșitul lecturii. În The Modern American Novel, Malcolm Bradbury face un comentariu extrem de elocvent vizavi de această preocupare a lui Doctorow. Criticul o vede ca pe o problemă ideologică a postmodernismului timpuriu. 1973 este anul cînd iese pe piața de carte faimoasa (astăzi) Metahistory a lui Hayden White, un fel manifest al postmodernității, deopo
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
spațiului social unde se mișcă. Ei se scufundă de aceea, zi de zi, în oceanul neinteligibilității. Ca atare, viața lor se transformă într-un lung șir de ambiguități. Cred că, prin Povestirile cu Pat Hobby, F.Scott Fitzgerald ilustrează mai elocvent ca în alte părți empatia lui cu membrii parizienei génération perdue. Bibliografie F. Scott Fitzgerald Povestiri cu Pat Hobby. Traducere și note de Alexandra Coliban. Colecția "Biblioteca Polirom", Iași: Polirom, 2011. Învățăturile unui curs american sau cum am descoperit un
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]