7,305 matches
-
un poet pribeag. Prin acest waki-poet, poezia aliată cu muzica (mijloc de intrare în contact cu divinul sau cu fantomele) se vor afla permanent în centrul unei piese no. Cu ajutorul lor, scena no devine locul privilegiat al apariției invizibilului. Pinul, emblemă a locului aparițieitc "Pinul, emblemă a locului apariției" Veritabil loc al aparițiilor, scena teatrului no se înfățișează ca un spațiu vid, cu podeaua goală, al cărui unic decor este pinul, simbol invariabil, desenat pe peretele din fundal. La sfârșitul reprezentației
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
waki-poet, poezia aliată cu muzica (mijloc de intrare în contact cu divinul sau cu fantomele) se vor afla permanent în centrul unei piese no. Cu ajutorul lor, scena no devine locul privilegiat al apariției invizibilului. Pinul, emblemă a locului aparițieitc "Pinul, emblemă a locului apariției" Veritabil loc al aparițiilor, scena teatrului no se înfățișează ca un spațiu vid, cu podeaua goală, al cărui unic decor este pinul, simbol invariabil, desenat pe peretele din fundal. La sfârșitul reprezentației, actorul nu revine în scenă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
punct de plecare și ca reper o imagine fixă, imobilizată a artistului, o imagine definitiv întipărită într-o materie inanimată. Statuia, portretul - dintr-odată însuflețite - sunt, pentru Craig, marile metafore ale actorului, un actor plasat între inanimat și animat, veritabilă emblemă a spiritului care insuflă viață materiei: „Masca este singurul intermediar în reproducerea fidelă a expresiei sufletului cu ajutorul expresiei trăsăturilor...”. Numai travaliul actoricesc ce-și propune ca ideal performanța supramarionetei și a măștii va putea, după modelul gurilor deschise din statuarul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de la Milano, va imagina figura umană și obiectul (un scaun) revenind pe scena unui nou teatru abstract: ceea ce se vede este un om gol ducând un scaun, iar scaunul acesta este un scaun „obiectiv”, luat din realitatea vieții. Cuplul actor-manechin, emblemă a teatrului morții Traversarea tuturor acestor experiențe pregătește drumul lui Kantor spre ultima și cea mai importantă etapă a carierei sale, aceea a teatrului morții. „Conceptul de VIAȚĂ nu poate fi reintrodus în artă decât prin ABSENȚA VIEȚII în sens
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
dintre inanimat și animat văzută ca trecere de la starea de moarte la starea de viață. Comentând în însemnările sale de regie momentul când figura până atunci imobilă, „moartă”, a Măturătoarei începe să se anime, Kantor, pentru care acest moment reprezintă emblema iluziei teatrale, scrie: Este momentul visat de către toate FIGURILE DE CEARĂ, în toate Iluziile (în cazul în care s-ar dovedi capabile să viseze). Căci scopul lor primordial este, după cum se știe, să atragă și să păcălească spectatorul, făcându-l
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
întâlnirea ființelor rătăcitoare 83 De la experiența morții la experiența nebuniei 87 Indeterminabilul visului și al apariției efective 92 Locuri și obiecte cu valoare mnemonică: importanța costumului 100 Actorul-dansator, avatar al colossos-ului: o estetică a privirii și a vocii 104 Pinul, emblemă a locului apariției 106 III Fantoma shakespeariană între aparență și certitudine, între iluzie și realitate „Cine-i acolo”, în întuneric? 111 Pădurea și ambivalența spațiilor alterității 122 Eroul războinic sau moartea privită drept în față 127 Spațiul vrăjitoarelor și al
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
epoca elenistică, de busturi ale unor filosofi - trei ale lui Epicur, dar și ale lui Democrit, Pitagora, Empedocle, Zenon din Cition... -, ale unor poeți - Homer, Sappho - și retori - Isocrate, Demostene -, de statui și statuete diverse - un Mercur, o Dansatoare, apoi emblema epicurienilor, un purcel. Decorațiunea somptuoasă a vilei comportă de asemenea picturi, obiecte prețioase și semnalează un comanditar important. Mai exact, este vorba de Lucius Calpurnius Piso, consul în anul 58, socrul lui Cezar însuși. Nu se cunoaște numele arhitectului, dar
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
simplu, bucuria comunitară. Civismul, în această variantă, i se pare ușor carnavalesc. Obișnuit cu defilările impuse și educat, sub amenințare, să se abțină de la protestul colectiv, est-europeanul nu pricepe cum pot organiza oamenii, de bunăvoie, „marșuri de Paști” patronate de emblema lui Che Guevara, în loc să petreacă în liniște cu cîțiva prieteni, și care e miza unor proteste stradale zgomotoase, când protestatarii nu riscă nimic și totul e, de fapt, un prilej de amuzament, de „socializare” cochetă. Înțelegem, desigur, că oamenii au
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
Cer). Exprimă, prin urmare ciclul, feminitatea, variabilitatea, ritmul sacru și universal. În vis, fie că apare sub forma cornului lunii sau a cornului de patiserie, pune în gardă subiectul cu privire la inconstanța sa, lipsa de perseverență sau versatilitatea. Cornul este și emblema Islamului și poate avea o semnificație în acest plan în vis. Cruce Înainte de a fi simbolul creștinismului, crucea este echivalentul intersecției. Intersecția axelor evocă legătura psihosomatică, relația dintre pământ (axa orizontală) și cer (axa verticală), dintre om și Dumnezeu. Prin
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
festivă și arată că această importantă transformare se poate realiza cu bucurie și încântare. Drapel Drapelul este un simbol federator și unificator. Inspiră dorința de a se ralia la un grup, la o cauză, la o comunitate. În plus, fiind emblema patriei, drapelul devine, într-o interpretare psihanalitică, simbolul mamei (patria-mamă). Evocă legăturile familiale, dificultatea de a tăia cordonul sau, dimpotrivă, nevoia de întoarcere la rădăcini. Interpretarea se nuanțează în funcție de drapelul țării căreia îi aparține. Atunci, prin metoda liberei asocieri (vezi
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
spartă (2); trup (2); afiș; alb; alungită; bucurie; burtă; caldă; calmă; catifelată; cărți; ceafă; de ceva; chipul cuiva; cinstit; citire; clin; cufăr; cunoaște; cunoscut; cunoscută; curățenie; cuvînt; delicat; delicatețe; din; distincție; domnișoară; dor; drăgălășenie; drăguț; dublă; duioșie; dulce; dulceață; eleganță; emblemă; emoție; estetică; eu; expresii; fantomă; farmec; fățărnicie; fericire; fericită; fermecat; fermecată; fizic; fruntaș; frunte; haine; hîtră; identitate; inspirație; inversă; îmbujorare; înaintare; îngrijire; îngrijită; îngustă; întotdeauna; lumina; luminat; luminos; lumînare; măreață; măști; a mea; mică; mîini; mînă; mutră; naturalețe; negătit; neobișnuită
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Afganistan; aluzie; amorțit; Antonescu; arătare; are; arhitectură; Brâncuș; Buddha; cal; ceară; centru; ceramică; cineva; ciudat; construcție; construită; creion; ctitor; cuie; cult; cunoscut; curiozitate; a luiCuza; A.I.Cuza; deosebită; dificilă; doctor Who; domn; drăgăstoasă; dreaptă; drepți; după; dur; ea; ecvestră; elogiu; emblemă; epic; eroi; etern; eternitate; fad; falnic; familie; fantomă; fascinat; fată; făurar; femeie; fier; fîntînă; flori; fructe; frumos; fundament; generație; de ghips; gips; gîndire; gotică; grădină; ideal; idol; idolizare; imaginație; imobil; imobilizare; imoralitate; important; impozant; impunătoare; incapacitate; inerție; insensibilitate; Ion Creangă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
unei conștiințe cyborgice, postgender, de la asumarea unei perspective feminine politice și activiste la abordarea problemei discriminării rasiale, cyberfeminismul se etalează ca o mișcare dinamică și tensională, adesea divergentă. Diverse modele corporal-identitare și actanțiale ale acestui tip de feminism sunt analizate: emblema cyborgului la Donna Haraway, iconul țesătoarei la Sadie Plant, paradigma subiectului nomadic la Rosi Braidotti sau tropul zeiței la Elaine Ghraham. În același timp, sunt expuse criticile din interiorul cyberfeminismului, în special critica de tip Judith Squires. O atenție specială
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
spus, cum anume experimentăm existența virtuală ca „laborator metafizic”, care este statutul lumilor computaționale în cadrul experienței umane. Heim (1993Ă începe prin a demonstra originea ontologică a cyberentităților plecând de la idealismul platonician. Relația ființei umane cu tehnologia calculatorului este urmărită sub emblema mitului Erosului: realitatea fenomenală a entităților virtuale provine din fascinația erotică a omului („inimile care bat în mașini”Ă pentru noile tehnologii întrucât simbioza om-ordinator se realizează ca o „căsătorie mintală cu tehnologia”: Relația noastră de dragoste cu computerele, cu
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
continuă căutare a modelelor alternative, a personalităților fictive care capătă fapticitate prin intermediul utilizării variilor tehnologii. Aceste perspective postmoderne asupra identității cibernetice eșuează însă adesea să sublinieze practicile prin care utilizarea noilor contexte restaurează diferența și inegalitatea în acces și devine emblema deopotrivă a dominării și a eliberării, a contestării și a aproprierii. După cum corporalitatea este surprinsă ca o zonă a devenirii și a metisajului (visceral, mintal, cultural, social etc.Ă, mai degrabă decât ca o predeterminare a naturii, identitatea subiectului online
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și al alterității, de latura existenței corpului fizic, luând în considerare strict avantajele oferite de medierea computațională pentru „îmbunătățirea” gândirii și a simțurilor umane. Un astfel de teoretician este Ascott (1995Ă. Prin crearea termenului de cybercepție (cyberceptionă, acesta reunește sub emblema cuvântului noțiunile de concepție, percepție și cibernetică. Cercetătorul nu dă o definiție propriu-zisă noului termen și nu îi sistematizează trăsăturile, însă compilează o serie de speculații în jurul noii facultăți (postăumane pe care o surprinde ca fiind mijlocită de emergența tehnologiei
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
creatoare de lumi, o futurologie a eternității, a omnipotenței și a nemuririi. Acest tip de ideologie tehnoreligioasă, născută din imaginația scriitorilor cyberpunk și extinsă propagandistic în legătură cu cyberspațiul prin intermediul Internetului, constituie un hibrid teoretic ciudat și monstruos, posibil de încadrat sub emblema cybervizionarismului. Având în vedere problematica eliberării sau a transcenderii condiției umane limitate și efemere, realitatea virtuală a cyberspațiului a devenit toposul tehnoideologic prin care se propulsează perspectiva utopică a paradisului religios (vezi Wertheim, 1999, pentru o analiză critică a perspectivelor
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
acvatice, terestre și cosmice precum pădurea, luminișul, heleșteul, abisul oceanic, pământul subteran și norulă, codul (liniile softului utilizate ca marcă a prezenței tehnologieiă și textul (scrieri proprii și fragmente poetice sau filosofice din Heidegger, Bachelard ori Rilkeă. Interfața lucrării poartă emblema experiențelor proprii de scuba diving ale artistei: prin respirație sau mai precis prin controlarea inspirației și a expirației se produce înălțarea sau coborârea imersantului în spațiul virtual, iar prin schimbarea centrului de echilibru al trupului se concretizează schimbarea direcției. Așadar
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
împace două perspective diferite asupra corpului material și contingent, ci și să sugereze o teorie a subiectului postuman din spațiul virtual. Această teorie nu mizează exclusiv pe ideea mașinii inconștient-productive (existențiale, dar și sociale, în perspectivă deleuzo-guattarianăă, dominatoare astăzi sub emblema ciberneticii sau exclusiv pe ideea subiectivității intenționale, centrată asupra propriei conștiințe umane situate în lume (în linia perspectivei merleau-pontyeneă. Dimpotrivă, încearcă să găsească o zonă de echilibru între ele. Această viziune conciliatoare a postumanului poate fundamenta postumanismul în latura sa
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și universalitatea prin ansamblul eterogen de organe, interfețe, gene și proteze. Astfel, acționând contingent, parțial și flexibil, individul cyborgic încearcă să se sustragă normalizării și standardizării (ca în teoria feministă a cyborgului promovată de Donna Harawayă, expunându-se sub posibila emblemă de „organe fără corp”. Dorința mașinică determină nu doar cyborgul, ci și avatarul și subiectul transgenic, să fie organisme, însă unele lipsite de organizare rigidă, aflate în devenire, în recombinare și în conexiune cu alte corpuri, organe, subiectivități, proteze, interfețe
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
spre cea de-a doua direcție, adăugând nuanțări și specificații, după cum se poate observa în special în capitolul al treilea. 2. Badmington (2000Ă utilizează conceptul de postumanism pentru a desemna criza „umanismului”, așa cum aceasta din urmă s-a constituit în emblemele raționalismului și ale idealismului promovate începând cu Descartes. Astfel, postumanismul este analizat de către diverși teoreticieni în operele lui Marx, iar pe de altă parte în lucrările lui Freud și ale lui Lacan, fiind echivalat cu asumarea condiției materialiste și, respectiv
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
de decadență, ce învăluitoare semnele alexandrinismului!” (1 ianuarie 1940 Ă 561). Cu Parisul acesta agonic, din timpul războiului, acoperit de întuneric, atins de morbul decadenței, se identifică Cioran. Curând, însă, Parisul își va recăpăta vitalitatea și, pentru Cioran, va deveni emblema superficialității, a inconsistenței, un loc fără miez. În România, situația era, evident, alta. Dincolo de livrescul lor Ă în tinerețe, livrescul distruge Ă, câteva cuvinte dintr-o scrisoare către același Mircea Eliade, din 1935, e în măsură să clarifice lucrurile. Spune
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
societății, cine administrează societatea, modul de administrare, drepturile și obligațiile administratorului, modul de lichidare și de dizolvare al societății. În cazul societăților pe acțiuni, actul constitutiv va cuprinde toate datele personale ale acționarilor, forma, denumirea, sediul și, dacă este cazul, emblema societății; obiectul de activitate, cu precizarea domeniului și a activității principale; capitalul social subscris și cel vărsat, cu precizarea că la constituire, capitalul social vărsat nu poate fi mai mic de 30% față de cel subscris, restul capitalului trebuind să fie
Contabilitate financiara by Adela BREUR, Mihai LESCONI-FRUMUSANU () [Corola-publishinghouse/Science/191_a_176]
-
ca origine apele primordiale. Luna este deopotrivă "poartă a cerului și poartă a infernului". În mitologia generală, luna este divinitate astrală și astru propriu-zis, venerată ca zeu sau zeiță. În hinduism, "sfera lunii" era capătul "căii strămoșilor", cornul lunii fiind emblema lui Shiva. Sărbătoarea lunii, reprezentată de zeița Chang O, este una din cele trei mari sărbători chinezești care are loc în a cincisprezecea zi din luna a opta, pe lună plină, la echinoxul de toamnă, când se celebra rodnicia. La
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
binele sau răul, supunându-se metamorfozelor continue pentru a răstălmăci lumea înțelesurilor simbolice. Astfel, în hieraldica românească, pasărea prezentă este corbul, corbul valah și corbul corvinilor. În unele steme, corbul este înfățișat cu aripile deschise și cu ciocul orientat spre emblema soarelui. Corbul încadrat de soare și de lună apare pe stema Țării Românești în cronicile și cărțile de cult din secolul al XVIII-lea și al XIX-lea. În prima pecete al lui Mircea cel Bătrân, din 1390, capul corbului
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]