1,706 matches
-
ca structură cu personalitate juridică în cadrul aparatului de lucru al Guvernului, în coordonarea primului-ministru. Strategia națională privind relațiile cu românii de pretutindeni are la bază principiul identificării soluțiilor adecvate situațiilor particulare existente în cadrul comunităților românești din vecinătatea României și din emigrație sau ale originarilor din România. Scopul tuturor programelor derulate de DRP este păstrarea și afirmarea identității etnice, culturale, lingvistice și religioase a românilor din statele vecine și emigrație, conform standardelor internaționale în materie și întărirea legăturilor dintre România și comunitățile
Departamentul pentru Românii de Pretutindeni () [Corola-website/Science/319577_a_320906]
-
adecvate situațiilor particulare existente în cadrul comunităților românești din vecinătatea României și din emigrație sau ale originarilor din România. Scopul tuturor programelor derulate de DRP este păstrarea și afirmarea identității etnice, culturale, lingvistice și religioase a românilor din statele vecine și emigrație, conform standardelor internaționale în materie și întărirea legăturilor dintre România și comunitățile românești de peste hotare. În acest sens, DRP promovează o atitudine proactivă și solidară în abordarea problematicii relațiilor cu românii din afara frontierelor țării și transmite un mesaj coerent opiniei
Departamentul pentru Românii de Pretutindeni () [Corola-website/Science/319577_a_320906]
-
de pretutindeni, astfel încât strategia națională de acțiune să fie aplicată unitar. În cadrul dialogului direct cu românii de peste hotare, transpunerea în practică a strategiei naționale și a programului politic de guvernare urmărește stabilirea unui parteneriat cu organizațiile românești din vecinătate și emigrație, menit să contribuie la creșterea prestigiului comunităților românești în statele lor de cetățenie și la promovarea valorilor culturale românești la nivelul opiniei publice din țările respective. Departamentul pentru Românii de Pretutindeni consideră că românii de peste hotare sunt parte integrantă a
Departamentul pentru Românii de Pretutindeni () [Corola-website/Science/319577_a_320906]
-
sunt parte integrantă a spiritualității românești și încurajează în raporturile cu aceștia un dialog deschis. Drept urmare, obiectivele DRP vizează întărirea comunicării și a parteneriatelor atât cu comunitățile românilor/vlahilor/aromânilor din țările vecine și Balcani, cât și cu românii din emigrație și originarii din România. Interesul României pentru comunitățile românilor/vlahilor/aromânilor din țările vecine și Balcani este generat de considerente de afinitate și solidaritate culturală și lingvistică, fiind similar cu interesul statelor respective pentru minoritățile lor din România și în
Departamentul pentru Românii de Pretutindeni () [Corola-website/Science/319577_a_320906]
-
identității lor etnice, lingvistice culturale și religioase, susținând realizarea de proiecte cu impact ce vizează: limba română, școala românească, mass-media și oficierea serviciului religios în limba maternă, păstrarea și îmbogățirea patrimoniului cultural românesc. Politica DRP în relația cu românii din emigrație și originarii din România are ca obiectiv multiplicarea contactelor între personalitățile sau organizațiile românilor din diaspora și instituțiile statului român și intensificarea colaborării în vederea susținerii eforturilor de consolidare a statutului european al României, promovării valorilor culturale românești și aprofundării relațiilor
Departamentul pentru Românii de Pretutindeni () [Corola-website/Science/319577_a_320906]
-
ale rutenilor pentru egalitate națională și pentru împărțirea provinciei în două regiuni: poloneză în vest și ucraineană în est. Începând cu ultimele două decenii ale secolului al XIX-lea, a apărut o mișcare de emigrare de masă a țăranilor galițieni. Emigrația a început ca o deplasare sezonieră în Germania (țară reunificată de puțină vreme și foarte dinamică din punct de vedere economic) și a continuat cu o migrațiune de amploare transatlantică, în Statele Unite ale Americii, Canada și Brazilia. Migrația a avut
Regatul Galiției și Lodomeriei () [Corola-website/Science/319632_a_320961]
-
Ucrainenii au emigrat în SUA, Canada și Brazilia. Un grup foarte numeros din sudul Podoliei a emigrat în Canada apuseană. Evreii au emigrat direct în Americi, sau după o perioadă intermediară de locuire în alte regiuni ale Austro-Ungariei. La Marea Emigrație Economică au participat mai multe sute de mii de oameni. Numărul celor emigrați a crescut neîncetat până în momentul izbucnirii Primului Război Mondial în 1914. Războiul a dus la încetarea temporară a emigrației, care a fost reluată după sfârșitul conflictului mondial, dar la
Regatul Galiției și Lodomeriei () [Corola-website/Science/319632_a_320961]
-
intermediară de locuire în alte regiuni ale Austro-Ungariei. La Marea Emigrație Economică au participat mai multe sute de mii de oameni. Numărul celor emigrați a crescut neîncetat până în momentul izbucnirii Primului Război Mondial în 1914. Războiul a dus la încetarea temporară a emigrației, care a fost reluată după sfârșitul conflictului mondial, dar la proporții mult mai mici decât în perioada antebelică. Marea Emigrație Economică, în mod special în Brazilia („Febra braziliană”, după cum a fost numită) și-a găsit reflectarea în operele artiștilor polonezi
Regatul Galiției și Lodomeriei () [Corola-website/Science/319632_a_320961]
-
oameni. Numărul celor emigrați a crescut neîncetat până în momentul izbucnirii Primului Război Mondial în 1914. Războiul a dus la încetarea temporară a emigrației, care a fost reluată după sfârșitul conflictului mondial, dar la proporții mult mai mici decât în perioada antebelică. Marea Emigrație Economică, în mod special în Brazilia („Febra braziliană”, după cum a fost numită) și-a găsit reflectarea în operele artiștilor polonezi precum Maria Konopnicka, sau ucraineni, precum Ivan Franko. În timpul Primului Război Mondial, Galiția a fost unul dintre cele mai sângeroase teatre de
Regatul Galiției și Lodomeriei () [Corola-website/Science/319632_a_320961]
-
a invitat de mai multe ori să cânte la palat. În 1935, cu capitalul strâns din exploatarea restaurantului său, Petre Leșcenco deschide un nou restaurant de lux, "Barul Lescenco", pe Calea Victoriei. Restaurantul este frecventat atât de persoanele de vază din emigrația rusă cât și de elita societății din Bucuresti. În restaurant cânta o orchestră mare și dansau cele două surori ale sale, Valentina și Ecaterina, pe care le instruise Zinaida Zakit. Totuși partea importantă a spectacolului de la "Barul Leșcenco" o constituia
Petre Leșcenco () [Corola-website/Science/319101_a_320430]
-
emigreze ignoră riscurile pe care acest fenomen ilegal îl presupune, fiind impulsionați de reușitele anterioare ale unor persoane importante din diasporă, născute în Senegal sau din părinți senegalezi, cum ar fi sportivii sau artiștii. Senegalul a cunoscut un proces de emigrație divers în părțile central-vestice ale țării și in marile orașe care au devenit loc de tranzit către Occident, începând cu populația soninké, apoi cu populația pulaar de pe valea fluviului Senegal, care s-a îndreptat către Franța. Instabilitatea politică și economică
Demografia Senegalului () [Corola-website/Science/319364_a_320693]
-
prezent în statul federal american . Această acțiune de deportare a amerindienilor este o pagină tragică și rușinoasă în istoria nordamericană. Acțiunea de deportare a fost provocată de creșterea necesarului de terenuri agrare datorită creșterii populației albe în anii 1800 prin emigrațiile masive din Europa. Politica regimului american de transhumanță a fost legalizată prin decretul de lege „"Indian Removal Act"” din 1830 din perioada președintelui Andrew Jackson. Deportarea a fost realizată forțat, cu ajutorul armatei. Pe drum spre rezervații au murit peste un
Drumul lacrimilor () [Corola-website/Science/315564_a_316893]
-
evreilor introduse de regimul fascist slovac și a început să lucreze ca electrician. După o pregătire profesională, ideologică și fizică în cadrul mișcării de tineret sionist socialist Hashomer Hatzair, în aprilie 1941, a emigrat cu ajutorul organizației sioniste de asistență „Aliyat Hanoar” [Emigrația (spre Palestina) a Tineretului], împreună cu încă nouă tineri evrei, în Palestina, aflată pe atunci sub mandat britanic, parcurgând în drum Ungaria, România, Turcia, Siria și Libanul. Între cei nouă tineri care s-au salvat astfel, s-a numărat și o
Tuvya Ruebner () [Corola-website/Science/315090_a_316419]
-
a fost arestat în Donețk în 1958. Cele două facțiuni ale OUN au continuat să aibă o mare influență în rândurile diasporei ucrainene. OUN-B a format în 1943 organizația „Frontul Antibolșevic al Națiunilor”, din rândul cărora au făcut parte organizațiile emigrației din aproape toate țările Europei Răsăritene, cu excepția notabilă a celor poloneze. În deceniul al optulea, au devenit membri ai organizației și anticomuniștii vietnamezi și cubanezi După prăbușirea Uniunii Sovietice, ambele facțiuni OUN și-au reluat activitatea în Ucraina. Facțiunea Melnik
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
în perioada 1920 - 1945 au emigrat legal în Palestina 367.845 evrei și 33.304 neevrei. S-a estimat că între 50 - 60.000 de evrei și un număr mult mai mic de neevrei au emigrat ilegal în aceeași perioadă. Emigrația a fost principala sursă de creștere a populației evreiești, în vreme ce creșterea populației neevreiești a fost în general datorată ratei pozitive a natalității. La început, emigrația evreilor în regiune a avut parte de o opoziție neînsemnată din partea arabilor palestinieni. Totuși, odată cu
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
evrei și un număr mult mai mic de neevrei au emigrat ilegal în aceeași perioadă. Emigrația a fost principala sursă de creștere a populației evreiești, în vreme ce creșterea populației neevreiești a fost în general datorată ratei pozitive a natalității. La început, emigrația evreilor în regiune a avut parte de o opoziție neînsemnată din partea arabilor palestinieni. Totuși, odată cu creșterea antisemitismului în Europa la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al XX-lea, emigrația evreilor în Palestina a început să crească
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
datorată ratei pozitive a natalității. La început, emigrația evreilor în regiune a avut parte de o opoziție neînsemnată din partea arabilor palestinieni. Totuși, odată cu creșterea antisemitismului în Europa la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al XX-lea, emigrația evreilor în Palestina a început să crească în mod considerabil, ceea ce a dus la apariția resentimentelor din partea arabilor. Guvernul britanic a impus cote de emigrație a evreilor în Palestina. Realismul acestor cote a devenit subiect de controversă, în special în
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
în Europa la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al XX-lea, emigrația evreilor în Palestina a început să crească în mod considerabil, ceea ce a dus la apariția resentimentelor din partea arabilor. Guvernul britanic a impus cote de emigrație a evreilor în Palestina. Realismul acestor cote a devenit subiect de controversă, în special în ultimii ani de mandat britanic. Atât arabii cât și evreii se opuneau politicii britanice de emigrare, fiecare comunitate din motive diferite. Pe 15 iunie 1920
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
Lohamei Herut Israel, Grupul Stern) au declanșat o campanie de acte violente împotriva autorităților militare britanice și a arabilor. Între 1922 și 1947, rata anuală de creștere a sectorului evreiesc al economiei a fost de 13,2%, în principal datorită emigrației și investițiilor străine de capital, în vreme ce în sectorul arab a fost doar de 6,5%. Începând cu anul 1936, sectorul evreiesc al economiei era mai puternic decât cel arab. Evreii câștigau de 2,6 ori mai mult decât arabii. În comparație cu
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
otomană, când ordinele elitelor erau urmate fără discuție. Ideea mobilizării maselor era străină liderilor arabi. Deja apăruseră revolte și atacuri sângeroase ale arabilor împotriva evreilor în 1921 (Jaffa) și 1929 (Ierusalim). În deceniul al patrulea, nemulțumirea populației arabe față de creșterea emigrației evreilor a atins noi culmi. La sfârșitul deceniului al treilea și începutul celui de-al patrulea, diferite facțiuni ale societății palestiniene, în special tinerii, au ajuns să fie deziluzionați de diviziunile și ineficiența elitelor arabe și s-au angajat în
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
marcat începutul marii revolte palestiniene- Intifada din anii 1936-1938. Comisia britanică Peel împărțirea Palestinei în două state, unul arab și altul evreiesc. În Cartea Albă din 1939 a guvernului britanic, acesta și-a schimbat poziția și a încercat să limiteze emigrația evreiască. Această acțiune a fost considerată de sioniști și sprijinitorii lor ca o trădare a termenilor mandatului, cu atât mai mult cu cât prigoana nazistă contra evreilor europeni era în creștere. Pentru contracararea acestor măsuri de limitare, sioniștii au organizat
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
în Palestina. Grupul sionist extremist Lehi, a pus la cale o serie de atacuri armate împotriva autorităților britanice din Palestina. În schimb, Agenția Evreiască, care reprezenta principalul curent al sionismului, mai spera încă să convingă Regatul Unit să permită reluarea emigrației evreiești în condițiile de dinainte de 1939 și a cooperat cu Aliații în timpul celui celui de-al Doilea Război Mondial. Britanicii și americanii au încercat prin înființarea în 1946 a Comitetului anglo-american de anchetă să găsească o soluție problemei emigrației evreiești
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
reluarea emigrației evreiești în condițiile de dinainte de 1939 și a cooperat cu Aliații în timpul celui celui de-al Doilea Război Mondial. Britanicii și americanii au încercat prin înființarea în 1946 a Comitetului anglo-american de anchetă să găsească o soluție problemei emigrației evreiești în Palestina. Comitetul a raportat în aprilie că membrii ei au ajuns la o decizie unanimă. Comitetul a aprobat recomandările americane cu privirea la acceptarea imediată în Palestina a 100.000 de refugiați din Europa. De asemenea, comisia a
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
ierarhie separată. Aceste grupuri au fost ortodocșii siriaci și copții. Biserica Ortodoxă Siriacă a funcționat sub Patriarhatul Armean, dar a făcut o cerere la Poarta Otomană pentru obținerea unui statut separat, aceste cereri fiind susținute de o campanie susținută de emigrația din Europa Occidentală. Astfel, Biserica Apostolică Siriacă a Antiohiei și a întregului Răsărit („iacobită”, care mai târziu și-a schimbat numele în „siriacă”), a fost recuoscută ca o comunitate separată (millet). Tot în această perioadă au fost recunoscute milleturile caldeean-catolic
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
Evreilor Români de sub conducerea dr. Wilhelm Filderman. Între anii 1919-1938 Meir Ebner a condus gazeta "Ostjüdische Zeitung", continuând în paralel activitatea politică de consolidare a instituțiilor evreiești din Bucovina, opera de difuzare a limbii ebraice și încurajarea mișcării de "aliyá" - emigrația spre Palestina (Eretz Israel). A încercat, fără succes, să se împotrivească tendinței negative, după opinia sa, de fragmentare a electoratului evreiesc din Cernăuți și Bucovina în prea multe partide și grupări politice. Împreună cu Bernhard Flelminger, Ebner a înființat Partidul Unității
Mayer Ebner () [Corola-website/Science/320640_a_321969]