2,025 matches
-
genetice recente, care au examinat ADN-ul corbilor comuni din întreaga lume, au stabilit că păsările se împart în cel puțin două clanuri: Un clan în California, găsit numai în sud-vestul Statelor Unite, precum și un clan în Holarctic, gasit in restul emisferei nordice. Păsările din ambele clanuri arată la fel, dar grupurile sunt distincte genetic și au început să se divizeze aproximativ două milioane de ani în urmă. Descoperirile indică faptul ca ADN-ul mitocondrial bazat pe corbii comuni din Statele Unite sunt mai
Corb () [Corola-website/Science/302513_a_303842]
-
Corbii pot provoca daune culturilor, cum ar fi cerealelor sau pot dăuna animalele, deoarece au fost exemplare care au ucis iezi, miei sau viței. Totuși aceștia atacă rar, iar comportamentul lor poate fi uneori luat greșit de fermieri. În întreaga emisferă nordică și de-a lungul istoriei umane, corbul comun a fost un simbol puternic și un subiect popular de mitologie și folclor. În multe tradiții din Vest, corbii au fost mult timp considerați a fi păsări de rău augur, în
Corb () [Corola-website/Science/302513_a_303842]
-
fuga din fața inamicilor naturali și evitarea suprapopulării. Durata și distanța parcursă cu ocazia migrării este însă diferită. Unele păsări migrează zilnic: nopțile și le petrec în centrul orașului, unde este mai cald decât la periferie. Alte păsări, care cuibăresc în emisfera nordică, observă că toamna zilele devin mai scurte și mai reci, scade ritmul de creștere al plantelor și oferta de hrană. De aceea migrează spre Sud. Primăvara, în locurile de iernat temperatura crește și scade umiditatea, astfel încât păsările doresc să
Migrarea păsărilor () [Corola-website/Science/302559_a_303888]
-
ridica ușor, din ce în ce mai sus. Pentru multe păsări, Europa Centrală reprezintă cel mai sudic punct al migrării. Lebăda pitică, de exemplu, migrează din zonele de clocit ale Siberiei de Nord până la malul Mării Nordice. Păsările migratoare nu se întâlnesc doar în emisfera nordică; dar, deoarece la Sud de Ecuator suprafața uscată este mult mai mică, numărul lor este redus, fiindcă au mai puține locuri pentru clocit. Cel mai departe migrează chira arctică. Ea cuibărește la Polul Nord și iernează în Africa de Sud, America de Sud și
Migrarea păsărilor () [Corola-website/Science/302559_a_303888]
-
prim asemenea superspațiu a apărut odată cu doctrina Monroe în 1823. Statele Unite ale Americii nu ar mai reprezenta, începând de la emiterea doctrinei Monroe, un stat obișnuit, ci ar constitui o putere conducătoare, a cărei idee politică s-ar resfrânge asupra întregii emisfere vestice. Acest exemplu al unui prin superspațiu prezintă interes pentru a înțelege conceptul lui Schmitt. Doctrina Monroe a fost lansată înainte de revoluția industrială și de dezvoltarea economică determinată de aceasta. Dar, din punct de vedere juridic, apare pentru prima oară
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
regiunile sale semiaride de pământuri foarte sărace, prerii și semideșerturi, care acoperă aproape jumătate din suprafața statului în estul și partea centrală de nord a acestuia. Din punct de vedere al skiului, Oregon-ul este unul din foarte puținele locuri din emisfera nordică unde serviciul de skilift este deschis permanent, indiferent de anotimp. Numele statului este pronunțat corect ôr'ĭ-gən. Pronunția ôr'ĭ-gŏn' este de asemenea frecventă, dar este considerată incorectă de către locuitorii Oregon-ului, care sunt cunoscuți în Statele Unite ca purtând tricouri
Oregon () [Corola-website/Science/302645_a_303974]
-
climat umed subtropical (subtropical maritim). Cele mai joase temperaturi (în jur de 18 °C) se înregistrează în iulie și în august iar cele mai ridicate (în jur de 28 °C ) se înregistrează în februarie adică în sezonul de vară al emisferei sudice. Iernile sunt blânde. Luna cea mai ploiasă este aprilie și nu există un anotimp secetos. Precipitațiile au un nivel mediu anual de 1118 milimetri și, ocazional, pot surveni ploi torențiale, mai ales iarnă (iunie - august). Insula este expusă în
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]
-
terminată în 1428, odată cu construirea sacristiei. În interior, biserica este compusă din trei navete despărțite de arcuri care reiau motive din "Loggia" și care dau iluzia de profunzime a spațiului. Sacristia este un intrând cubic cu cupola în formă de emisfera împărțită în 12 porțiuni. Între 1430 și 1444, Brunelleschi a construit pentru familia Pazzi, Capelă Santa Croce. După moartea sa, lucrările la portic, continuate de un elev al maestrului, au rămas neterminate. În 1444, Brunelleschi a lucrat la reconstruirea impunătoarei
Filippo Brunelleschi () [Corola-website/Science/302747_a_304076]
-
Ginkgo biloba, sau (în limba chineză și limba japoneză 銀杏, pinyin romanizat ca: "yín xìng", Romaniazare Hepburn: "ichō" ori "ginnan"), este o specie de arbore dioic unic în lume, fără părinți vii. Ginkgo biloba era răspândit, în toată emisfera nordică în Jurasic, dar în prezent arealul său natural este redus la o mică regiune din sud-estul Chinei. Este denumit popular „patru-bani”, „arborele templier japonez”, „caisa argintie”. După ce în Europa a fost introdus în 1730, în Olanda, acum se cultivă
Arborele pagodelor () [Corola-website/Science/302852_a_304181]
-
UA. Sirius este luminoasă, atât datorită luminozității sale intrinseci, cât și proximității față de Pământ. La o distanță de 2,6 parseci (8,6 ani-lumină), determinată de satelitul astronomic Hipparcos, sistemul Sirius este unul dintre vecinii apropiați ai Pământului; pentru observatorii emisferei nordice aflați între 30 și 73 grade latitudine (inclusiv aproape pentru toți din Europa și America de Nord), acesta este cel mai apropiat sistem care poate fi observat cu ochiul liber. Sirius se apropie treptat de Sistemul Solar, așa că luminozitatea sa va
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
Fiji la 17°S și astfel trece chiar deasupra insulelor în fiecare noapte. Sirius a servit ca și corpul unei „Păsări Uriașe” din constelația "Manu", Canopus fiind aripa sudică și Procyon cea nordică, care a divizat cerul polinezian în două emisfere. Așa cum apariția lui Sirius pe cerul dimineții a marcat vara în Grecia, ea a marcat și venirea iernii aprige pentru Măori, a căror denumire de "Takurua" reprezenta nu numai steaua, ci și denumirea sezonului. Culminarea sa din cadrul solstițiului de iarnă
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
pe cer când este văzută din unele orașe nordice, ajungând la numai 13° deasupra orizontului când este vâzută de la Saint Petersburg. Sirius, împreună cu Procyon și Betelgeuse, constituie unul din cele trei vârfuri ale triunghiului de iarnă care se observă în emisfera nordică. Datorită declinație sale de aproximativ -17 °, Sirius este o stea circumpolară de la latitudini sud de 73 °. Din emisfera sudică la începutul lunii iulie, Sirius poate fi văzut atât în seara de după apus, iar dimineața se poate observa înaintea răsăritului
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
Saint Petersburg. Sirius, împreună cu Procyon și Betelgeuse, constituie unul din cele trei vârfuri ale triunghiului de iarnă care se observă în emisfera nordică. Datorită declinație sale de aproximativ -17 °, Sirius este o stea circumpolară de la latitudini sud de 73 °. Din emisfera sudică la începutul lunii iulie, Sirius poate fi văzut atât în seara de după apus, iar dimineața se poate observa înaintea răsăritului Soarelui. Datorită precesiei (și mișcării ușor corespunzătoare), Sirius va muta mai la sud. Din anul 9000 Sirius nu va
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
zi cu ochiul liber, în condiții de climă favorabilă. În mod ideal, cerul ar trebui să fie foarte clar, observarea fiind de la o altitudine mare și cu Soarele care apune spre orizont. Condițiile de observare sunt mult mai prielnice în emisfera sudică, ca urmare a declinației sudice a lui Sirius. Mișcare orbitală a sistemului binar Sirius aduce cele două stele la o separare unghiulară de minim 3 arcsecunde și un maxim de 11 arcsecunde. La cel mai apropiat apropiere, este fote
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
lobate, stipelate. Au flori unisexuate, mici, numeroase, așezate pe un ax comun, alcătuind inflorescențe amentiforme. Polenizarea este anemofilă, iar fecundația este mult mai tîrzie. Cuprinde trei familii: "Fagaceae", "Betulaceae", "Corylaceae". Încadrează 8 genuri, cu cca. 930 specii, răspîndite în ambele emisfere (cu excepția Americii de Sud tropicale și a Africii tropicale și de Sud). Sunt arbori monoici, cu frunze simple, alteme. Florile sunt unisexuate, anemofile (rar entomofile), cele mascule grupate în dichazii triflore ce alcătuiesc amenți penduli (sau erecți), iar cele femele sunt solitare
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
proprietăți bacteriostatice. Fructele (castanele) prajite sunt comestibile și sunt consumate în regiunile sudice ale Europei. Este o specie submediteraneană, care crește spontan în România doar în cîteva regiuni subcarpatice (Tismana, Baia Mare, Mehedinți). Dintre genurile exotice pot fi amintite: "Nothophagus" (în emisfera sudică), "Lithocarpus" (în Asia de S-E), "Castanopsis" (în Asia tropicală și subtropicală) etc. Cuprinde cca 95 specii, răspîndite mai ales în regiunea temperată nordică. Sunt arbori sau arbuști cu micorize ectotrofe. Au frunze simple, alteme, iar florile sunt grupate
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
alteme, cu stipele caduce. Florile sunt actinomorfe și au un receptacul concav, gineceul fiind format din 5(2) carpele libere, care la maturitate concresc cu receptaculul și formeazâ fructul fals, baciform numit poamă. Genul Malus cuprinde numeroase specii răspîndite în emisfera nordică. Au flori mari, grupate în corimbe, cu antere galbene. Androceul este format din 15-50 stamine, iar gineceul din 5 carpele libere, însă stilele sunt unite la bază. Fructul are atît cavitate caliceară, cât și pedicelară și nu conține sclereide
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
lor glande nectarifere. Gineceul este format din 2 carpele unite, cu doi loculi (în fiecare cu cîte două ovule anatrope). Fructele sunt drupe cărnoase, suculente, cu 2-4 semințe ce conțin endosperm oleaginos. Genul Vitis are cea 40 specii, răspîndite în emisfera nordică. Frunzele sunt palmat divizate, iar pe tulpină se remarcă prezența unor cîrcei ramificați. Vitis vinifera L. (vița de vie) este una dintre cele mai vechi plante de cultură, răspîndită pe tot globul. Frunzele de la unele soiuri de vinuri roșii
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
Array din Socorro, New Mexico, SUA, format din 27 de telescoape fiecare cu un diametru de 25 m, amplasate sub forma literei Y. Un proiect important al radioastronomiei este localizarea hidrogenului în univers că indicator al existenței unei galaxii. În emisfera sudică acest proiect este deja încheiat; cele mai multe date au fost găsite cu ajutorul radiotelescopului Parkes din Australia.
Radiotelescop () [Corola-website/Science/302450_a_303779]
-
cum ar fi hipoxiile și infecțiile sau stresul și malnutriția mamei pe parcursul dezvoltării fetale pot provoca o ușoară creștere a riscului de a apariție a schizofreniei. Cei diagnosticați cu schizofrenie sunt mai des născuți iarna sau primăvara (cel puțin în emisfera nordică), ceea ce poate fi un rezultat al ratei crescute de expunere la virusuri in utero. Această diferență este de circa 5 - 8%. Infecțiile cu protozoarul Toxoplasma Gondii, responsabil de toxoplasmoza, par a fi legate de schizofrenie în diverse feluri: infecția
Schizofrenie () [Corola-website/Science/299415_a_300744]
-
matematică încă de mic copil, iar în 1673 a studiat la Oxford. După ce a plecat de la Oxford, în 1676, el a plecat pe insula St. Helena, din Atlanticul de Sud, unde a înființat un observator astronomic pentru a putea studia Emisfera Sudică. comete Halley s-a întors în țara natală în 1678, iar anul ce a urmat a plecat la Gdansk, în Polonia, pentru a rezolva o dispută. Tot în 1678, Halley a publicat "Catalogus Stellarum Australium", și a fost ales
Edmond Halley () [Corola-website/Science/304516_a_305845]
-
ierarhii pe scara evoluției speciilor se manifestă prin apariția inteligentei și a capacității de a învăța, prin proprietățile plastice neuronale. Creierul este format din trei părți principale: anterioară, medie și posterioară. Creierul anterior este împărțit în două jumătăți reprezentate de emisfera cerebrală dreaptă și emisfera cerebrală stângă. Creierul la vertebrate este alcătuit din: În împărțirea didactică a creierului rhombencefalul și mezencefalul sunt de multe ori tratate împreună ca "truncus cerebri" (trunchiul cerebral).
Creier () [Corola-website/Science/304662_a_305991]
-
speciilor se manifestă prin apariția inteligentei și a capacității de a învăța, prin proprietățile plastice neuronale. Creierul este format din trei părți principale: anterioară, medie și posterioară. Creierul anterior este împărțit în două jumătăți reprezentate de emisfera cerebrală dreaptă și emisfera cerebrală stângă. Creierul la vertebrate este alcătuit din: În împărțirea didactică a creierului rhombencefalul și mezencefalul sunt de multe ori tratate împreună ca "truncus cerebri" (trunchiul cerebral).
Creier () [Corola-website/Science/304662_a_305991]
-
este un gen de plante care cuprinde aproximativ 120 de specii de flori, din familia Ranunculaceae. le au o arie largă de răspândire în emisfera nordică, dar pot fi întâlnite și în zonele răcoroase sau în pădurile din emisfera sudică. Sunt înrudite cu genurile Pulsatilla și Hepatică, de aceea unii botaniști le includ în genul Anemone. Denumirea anemone derivă din cuvântul grecesc anemos (Άνεμος), care
Anemone () [Corola-website/Science/303518_a_304847]
-
este un gen de plante care cuprinde aproximativ 120 de specii de flori, din familia Ranunculaceae. le au o arie largă de răspândire în emisfera nordică, dar pot fi întâlnite și în zonele răcoroase sau în pădurile din emisfera sudică. Sunt înrudite cu genurile Pulsatilla și Hepatică, de aceea unii botaniști le includ în genul Anemone. Denumirea anemone derivă din cuvântul grecesc anemos (Άνεμος), care înseamnă vânt. În mitologia greacă, anemonele roșii ("A. coronaria") simbolizează picăturile sângelui vărsat de
Anemone () [Corola-website/Science/303518_a_304847]