3,474 matches
-
mult de trei pesete la un loc. Marile finanțe sînt pentru mine un mister. Aldaya rîse. — Nu există nici un mister, Julián. Trucul e să nu pui laolaltă pesetele cîte trei, ci cîte trei milioane. Și atunci nu mai există nici o enigmă valabilă. Nici preasfînta Treime. În acea după-amiază, pe cînd urca pe bulevardul Tibidabo, Julián crezu că trece de porțile raiului. Case care i se păreau niște catedrale străjuiau drumul. La jumătatea traseului, șoferul Întoarse și trecură de grilajul uneia dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
moral “o criză de conștiință dintre cele mai generale și mai grave”; “totul ne îndeamnă a crede că există un anumit punct al spiritului de unde viața și moartea, realul și imaginarul(...) încetează a mai fi percepute contradictoriu.” Imaginea lumii ca enigmă, universul dedalic asociat cu motivul lumii ca junglă sunt numai câteva dintre imaginile emblematice ale literaturii secolului al XX lea. Într-o lume în care tragicul este declanșat de legile societății industriale de consum, individul trăiește drama depersonalizării, a pierderii
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
Încarci memoria cu lucruri de prisos? Mai bine studiază-i mersul, felul de a-și da ochii peste cap sau zâmbetul ce seamănă cu o lumină ce aleargă peste creasta unei ape repezi și te vei lămuri În ce constă enigma și toată frumusețea... Bărbatului Îi e suficientă, desigur, o singură față. Deși, la drept vorbind, și aceasta Îi e adesea de prisos. Noimann ar fi schimbat-o pe-a sa, oricând, la mahmureală, pe un pahar de coniac sau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
așa”, Își spuse el. Acum Înțelesese. Creierul arborilor era distribuit pe tot trupul. Copacii gândeau cu rădăcinile și trunchiul. Coroana și-o foloseau doar pentru a se apăra de ploaie și de vânt. Ce gândeau era, deocamdată, pentru masterand o enigmă, pe care el Își propuse să o descifreze Într-un viitor apropiat... Scoarța lui Oliver era Încrețită de atâtea gânduri care-l tulburau. Oliver le putea pipăi cu mâna. Gândurile erau moi, călduțe, plăcute la atingere. Mergând, te puteai juca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se gândi: Odihnește-te în pace, Martin Mitchell Goines. — Știu asta, așa că hai s-o luăm metodic. Știți cumva dacă Marty avea vreun dușman? Probleme cu femei? Vechi amici de prizat care-i dădeau târcoale? Saxofonistul spuse: — Marty era o enigmă dată dracului! Tot ce știu e că încălcase regulile eliberării condiționate și că era atât de dornic s-o taie, că a trebuit să se interneze la Lex sub o altă identitate. Coaie mari, dacă mă-ntrebi - ăla e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
că era atât de dornic s-o taie, că a trebuit să se interneze la Lex sub o altă identitate. Coaie mari, dacă mă-ntrebi - ăla e un spital federal și l-ar fi putut controla la sânge. A dracului enigmă! Nici unul dintre noi nu știe unde locuia. Danny bâțâi din picior și îl văzu pe trompetist mișcându-se pe lângă cortină și ținându-și instrumentul de parcă ar fi fost o icoană ce-l păzea de demoni. Veni spre el și zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și se retrage pe firul văii, escortată de aproximativ cincizeci de călăreți. Era o momeală, sau era chiar obiectul, ori omul protejat de Ordinul secret al scutului și spadei? Generalul turc ezită. Erau acum două mize În joc. Una era enigma prezenței Apărătorilor În Balcani. Cealaltă era urgența ca trupele lui să treacă de Apărători, ca să facă joncțiunea cu trupele trimise de Mahomed, spre sud. Căruța se Îndepărta. Avea șanse să dispară pentru totdeauna, fără ca el, unul din cei mai mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu se leagă În toată povestea asta. Ștefan vru să răspundă ceva, dar se răzgândi. Liniștea nopții de mai acoperi, o clipă, cabinetul de lucru al voievodului. - Dar, cu permisiunea măriei tale, reluă Pietro, lăsăm pentru mai târziu dezlegarea acestei enigme. Și ne Întoarcem la informațiile reale. Mesajul măriei tale i-a fost Înmânat celui care și-a luat numele de Ștefan Oană. Iscoadele noastre spun că, imediat după citirea lui, a fost chemat sfetnicul său de nădejde, conducătorul mongol Amir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
înmănușate cu colțuni de lână cafenie, privea hodinit la ea ca și cum ar fi văzut străvezind ceva soare prin gerul afurisit... și Mini surâdea mereu mai destins, încălzind mai tare clipa ridigă. ... Da! tot atunci se împrietenise cu buna Lina ... și enigma ei părea birjarului limpede deplin, deoarece gura lui lată avea strâmbătura bucuroasă a cuiva care privește un om fericit. Mini apucase hârtia de douăzeci și liniștită o puse la loc, pornind încet spre casă, pe cimentul înghețat. ... Pe buna Lina
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Omul astfel amorezat de "imagini" îi păruse lui Mini a fi foarte interesant... și pe urmă sosise, cu mapa regăsită, Rim - Rim cel care gemea dincolo! Acela! Dar stampele erau interesante și printre cele mai atrăgătoare, prin factura, concepția și enigma lor, acea Eva neizbăvită, 39 Hans Uys van . . . Un olandez fără glorie în viață, mort prematur și recent, urmărea neobosit un ideal de artă, pe care îl încercase în nenumărate forme de schițe, unele duse până la perfecție, dar cu obsesia
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
le sufle și Rim îi privea prin ochelari, indulgent și disprețuitor: Nimeni din neamul vostru nu a învățat carte, afară de tine!" declar... Lina se roșea încă o dată, ca și cum conversația ar fi fost foarte spinoasă. Acea femeie simplă, buna Lina, avea enigmele ei: probabil manii inofensive dar temeinice. Cum, după incidentul Mika-Le, tăcerea dura stânjenită, Mini se uită la ceas și deodată fu în picioare. Avea astfel cu timpul și 49 cu locul raporturi tainice, de la care nimic nu o putea întoarce
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
lumea mea reală, pământul adormise, iar cerul dispărea. Scrisoare netrimisă încerc să te-nțeleg de-aproape sau departe, dar prea e mult mister și prea de neatins; încerc să te citesc, flămândă, ca pe-o carte, dar cartea e-o enigmă și are-un vag cuprins. Mă ții captivă-n șarmul din jocul de cuvinte și orice gest al tău e-un semn surprinzător. Mă lupt să cred puternic că dragostea nu minte și nu-mi trădez iubirea și mă topesc
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
lacul de-ntuneric O rătăcire amăgitor de sfântă în liniștea ce acum se scurge Ca o lumină prin umbrele subțiri Nu mint ochii când sufletul mai plânge Atâtea gânduri foșnind de amintiri Când e durerea un soare scăpătat Ca o enigmă sufletul pătrunde Nu mint ochii că el s-a adăpat Din apele uitării fără unde Nu mint ochii, nici ceasul de nisip Când visele mai șerpuie-n perdele Am sa las gânduri să-mi treacă peste chip încet să-mi umple
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
o sondă și, în, seninătatea conștiinței sale, poate să studieze datele acestei lumi și să ne dea, poate nu chiar un răspuns, asta, uneori, e atât de ușor, ci posibilitatea de a contempla noi înșine propria noastră viață, cu toate enigmele și problemele ei insolubile. Și atunci poate fi sigur că urmările gestului său creator vor fi imprevizibile. FATALITATEA RELAȚIEI Nu e ușor să-ți închipui replica unui adversar. Cine s-ar recunoaște drept purtător al unei maladii, așa cum am încercat
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
mari, demne de o mare literatură. Dacă cei care le-au trăit ar fi ținut fie și un jurnal, sau pur și simplu și le-ar rememora astăzi, scriind amintiri sau făcând mărturisiri literare, am putea astfel înțelege multe din enigmele timpului. De ce, de pildă, cutare scriitor se ridica împotriva chiar a celui care îl apăra în ședință publică de atacurile spiritului primar agresiv, zicînd: "Tovarășe... pe ce drum vrei să mă împingi?" Cu alte cuvinte, cum de îndrăznea apărătorul să
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ce-ți spusei, zice Costică! Ar mai fi vrut încă una. Și să mănânce pâinea la mine!" "Și să te mai pună s-o și plătești!" zic și eu. Bătrânul învățător se opri câteva clipe fără nici-o expresie asupra acestei enigme: de ce Pantazi acela le-a dat ălora saci întregi, și ăstuolalt care îl cinstise cu mai mult nu i-a dat nimic... ― De dimineață, izbucni el apoi, mă întîlnesc cu Ghiță în fața școlii, directorul de care îți pomenii. "Bă Ghiță
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
voia să-și omoare propriul nepot, dar i s-a înfundat.) într-adevăr, omul sub imperiul naturii sau al dragostei, mai ales, dacă e un moș hâtru cu barbă albă sau o fată cu părul bălai, nu-ți oferă nici o enigmă a existenței lor de dezlegat, după concepția făcătorilor de cuvinte, ci numai aceea a unei deveniri vegetale și animale care are ca focare vizuale prisăcile, florile, butoaiele, cramele, pădurile, frunzele galbene, țigăncile, haiducii, cușmele, flintele, gurile de rai, picioarele de
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Îl privea cu ochii Încețoșați de alcool și nu izbutea să spună că și el, la rându-i, avea În vene Încrengătură de sânge băștinaș și de venetici străvechi, cărora li se pierduseră limba și obiceiurile, rămânând ca o uriașă enigmă a istoriei pentru totdeauna de nedezlegat. Cu acel prilej al beției cu votcă falsificată, Ectoraș Își Închipuise, cu melancolie și cu părere de rău, că primise de la națiile ce-l alcătuiau numai trăsăturile slabe și fără de folos, care Îi pricinuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Căminului. Aprinsese lanterna și, cu adâncă mirare, Îl recunoscuse pe profesorul și omul de cultură Marin Foiște beat, Încercând să taie cu o pânză de bomfaier moțul copacului. Până să apuce milițianul să-l convingă să coboare - era o mare enigmă cum de izbutise profesorul, mătăhălos și, pe deasupra, beat clampă, să se cațere atât de sus -, vârful pinului se prăbușise. Coborâse, cu greu, și omul de cultură, care Îi relatase plutonierului stările sufletești ce-l cuprindeau una după alta ori toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
în viața ei de a atins această vârstă. Personal nu i‐ ași pune o astfel de întrebare. Sunt bogătași pe lumea asta hrăniți cu tot ce le‐a poftit inima. și? Ating suta de ani? Pentru mine mama rămâne o enigmă și când mărtur isesc cuiva că are 101 ani, zâmbesc a mirare iar interlocutorul îmi întoarce o față luminată de un zâmbet asemănăto r. De unde îmi vine în minte să spun că mama este un zâmbet... Un zâmbet luminos că
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
mașinilor care ocoleau namila sporiseră vuietul. Fleacuri!... nimic nu putea micșora bucuria de a fi ieșit, din nou, la țărmul zilei. Pentru Tolea, nopțile erau capcane apăsătoare și stupide, nici nu vroia să-și amintească, prefera să le ignore, oricâte enigme ar fi conținut. Nu, nu existau, se spulberau instantaneu. Singura realitate în care trăia: o nouă zi. Primăvara, iarna, toamna sau vara, totuna. Noaptea rămânea o paranteză uitată, o afazie. Lumina dimineții se așezase, cuminte, pe cuvertura albă a canapelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-l aibă. Ajuns acasă, îl aruncase pe masă, nu-l mai privi. Era și acum în același loc, îl stânjenea, dar n-avea nici o curiozitate să contemple acele fugare notații încâlcite, codificate, din care nu se prea înțelegea mare lucru. Enigme, să dezlege enigme? Era nervos profesorul, nu se putea elibera de urmele bizarei aventuri de sâmbătă. Capcana Venera... cum m-a dus de nas, ca pe un țânc, scârba! Să nu aflu nimic? Dar dacă am aflat deja, despre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
acasă, îl aruncase pe masă, nu-l mai privi. Era și acum în același loc, îl stânjenea, dar n-avea nici o curiozitate să contemple acele fugare notații încâlcite, codificate, din care nu se prea înțelegea mare lucru. Enigme, să dezlege enigme? Era nervos profesorul, nu se putea elibera de urmele bizarei aventuri de sâmbătă. Capcana Venera... cum m-a dus de nas, ca pe un țânc, scârba! Să nu aflu nimic? Dar dacă am aflat deja, despre mine și despre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se putea elibera de urmele bizarei aventuri de sâmbătă. Capcana Venera... cum m-a dus de nas, ca pe un țânc, scârba! Să nu aflu nimic? Dar dacă am aflat deja, despre mine și despre ei, mai mult decât trebuia? Enigme, auzi, tâmpenie... N-o interesează decât marele secret al Maestrului, incomparabila sa operă, răzbunarea pe care o servea posterității. Documente, arhivă, revanșă de copist, atât. Exerciții de memorizare, revanșă de copist, atât. Exerciții de memorizare, scumpă doamnă, atât, atât. Călugărița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de la Kafka la Robbe-Grillet) -, cartea minuțios construită a lui Manea este în esență un mister psihologic, istoria căutării unei organizații oculte, povestea unui anchetator care își pierde mințile și, până la urmă, un foarte ingenios construit puzzle linear. Ca într-o enigmă, cititorul este invitat să speculeze pe marginea unor indicii și să facă în permanență deducții. De la suprafața textuală, care este un amestec de scene realiste, visuri, coșmaruri și obsesii, cititorul se simte îndemnat să construiască un cadru narativ plauzibil (dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]