1,718 matches
-
budiste. Fiecare colț este o lume cu însemnele ei. Deja îmi place în această biserică unde pot sălășlui, laolaltă, toate bisericile pământului, preoții nu se înjunghie între ei, nu vezi enoriași prinși de beregata altuia de alt rit, cum fac enoriașii ortodocși, asmuțiți de preot asupra enoriașilor greco-catolici, a căror biserică a fost furată de statul comunist, iar acum biserica soră, cea ortodoxă, se comportă cu biserica jefuită ca o bandă de mafioți. Aici fiecare biserică este suverană în cele trei
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cu însemnele ei. Deja îmi place în această biserică unde pot sălășlui, laolaltă, toate bisericile pământului, preoții nu se înjunghie între ei, nu vezi enoriași prinși de beregata altuia de alt rit, cum fac enoriașii ortodocși, asmuțiți de preot asupra enoriașilor greco-catolici, a căror biserică a fost furată de statul comunist, iar acum biserica soră, cea ortodoxă, se comportă cu biserica jefuită ca o bandă de mafioți. Aici fiecare biserică este suverană în cele trei ore închiriate pentru slujbă. Corul începe
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
socotim, părinte. Dacă o vadră are zece litri, iar ei primeau „triidzăci vedre”, asta înseamnă vreo 300 de litri de vin. Îi mult, îi puțin? Asta n-o știu, părinte. „ La vinișorul ista mai adaugă și pe cel adus de enoriași la praznice sau cine mai știe la ce sărbători și lucrurile se dreg și mai mult...” Călugărul a mustăcit a râde și îndată m-a întrebat: „Ce moșmolești acolo?” Încerc să caut înțelesul cărții lui Constantin Nicolae Mavrocordat voievod, din
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
-n vârf. - Cam mătăhăloasă... spun. - Au ridicat-o repede, cu bani de la oameni, dar nu prea mulți, aici îs șomeri. S-a învârtit însă preotul de niște parale de la românii din străinătate. - Bravo lui! - Ei, nu atât din dragoste pentru enoriași, din dorința de a-i aduce pe calea cea dreaptă, ci pentru că progenitura sa, un dobitoc patentat, dacă-i dai o dictare, începe să plângă... ei, fiu-său a terminat Teologia și n-avea parohie. A făcut tata repede biserică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
sunt pești... Stă lumea și pescuiește lângă biserica de tablă... - Cum sunt pești? - Cum îți zic... Sunt carași, unii mai mărișori. Poate și crapi. A aruncat cineva, poate au adus păsările icre, nu știu. - Sau e tactica popii, s-adune enoriașii? O minune contemporană, să se bucure turma păstorită... - Îhî... Intrăm. Un călugăr care vrea să prindă meserie pe lângă pictor amestecă vopseaua într-o găletușă. Doamne cât s-au înmulțit cei ce mă necăjesc... mulți se scoală asupra mea... îngână cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
unde, se spunea, n-a intrat nimeni vreodată viu fiind, iar predicatorii, În zelul lor consolator, nu ezitau să recurgă la toate metodele celei mai Înalte retorici și la toate trucurile celei mai de jos doctrine ca să-i convingă pe enoriașii Îngroziți că, la urma urmelor, se puteau considera mai norocoși decât strămoșii lor, de vreme ce moartea le acordase timp suficient ca să-și pregătească sufletele În vederea urcării În eden. Au fost, totuși, câțiva preoți care, Închiși În umbra urât mirositoare a confesionalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
sau că le-a tăiat enelul curentul. Să se calce În picioare, nu altceva! Popa n-avea chef de slujbă - o repetă În fiecare an, s-o fi plictisit! -, nici n-a vrut să dea drumu’ În incinta bisericii la enoriași, cică porțile trebuie deschise musai la oră fixă. Păi ce, mă, Isus Învie la oră fixă, fiindcă așa vrea popa? Stă lumea la intrarea În curtea bisericii ca la magazin, când bagă ăia reduceri. Nici nu-i mai dau țuică
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
original. Dar nu așa ceva oare vă desparte de Paneloux ? \ Nu cred. Paneloux este un om cu carte. N-a văzut destui oameni murind și de aceea vorbește în numele unui adevăr. Dar cel din urmă preot de țară, care are grija enoriașilor lui și care a auzit respirația unui om trăgând să moară, gândește la fel ca mine. El s-ar fi străduit să înlăture suferința, înainte de a dori să demonstreze cât este ea de binevenită. Rieux se ridică, obrazul lui era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ales În timpurile din urmă, cînd se dăduse drumul de tot la sex, de se Împreuna oricine cu oricine, bărbat cu bărbat, femeie cu femeie, bărbat-femeie, bărbat cu copil, Învățătoare cu elev, frate cu soră, părinte cu odraslă, preot cu enoriaș, șef de stat cu stagiară, diavol cu Înger, destul pentru a duce toate apele lumii la moara Antoniei: nici apa, nici focul nu erau Îndeajuns: pămîntul trebuia făcut fărîme, pulbere, pentru a nu reînvia nimic pe urmă, Într-un alt
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
prin sat la colindat și eram mai scundă decât nămeții. În biserică era un godin prea micuț, dar fiindcă avea cărigile încinse, părea un soare interior, avea culoarea căldurii. Acolo era un cor pe patru voci care cânta acompaniat de enoriași colindele acum foarte cunoscute. Printre ele s-a strecurat una pe care o auzeam prima dată: „Din an în an, sosesc mereu la geam de Moș Ajun”... Se încheia cu: „Acum te las, fii sănătos și vesel de Crăciun, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de cel cu „Nu uita când ești voios”, mi s-a părut că am și explicația. Omenii nefericiți și cronic triști capătă o umanitate la fără frecvență. Una mai degrabă abstractă, axiomatică. Mi-am dat de fiecare dată mâna cu enoriașii bisericii catolice, la sfârșitul slujbelor lor. Nu avem același obicei în biserica noastră. Dar în seara aceea de Ajun, țin minte că ne-am îmbrățișat unii pe alții, că ne-am simțit într-o mare familie iubitoare. A doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
prea mai venea la Sfânta Liturghie. Oamenii se duceau din zori la Bibliotecă să se înscrie pe lista de așteptare pentru lectură sau comentarii și să caște gura până le venea rândul. Popa Ioachim se cam supărase că-și pierdea enoriașii. Îi trimisese vorbă generalului să mute lecturile în altă zi, că duminica era Ziua Domnului. Goncea se enervase. Trimise Buickul după episcopul vicar. Irineu veni imediat. Goncea intră direct în subiect: „Ai auzit, Prea Sfinte, ce-mi face popa Ioachim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
struguri toamna, Iacobeștii făceau un vin cunoscut de toată lumea, se întreba pe Valea Oltului de vinul de la părintele, un roze parfumat ușor, dac-ar mai fi și gratis!, glumea băiatul preotului din Cristești, măi, tată, ai putea să-l împarți enoriașilor, că primești înapoi înzecit. Așa era, părintele avea de toate, era iubit în satul său, oamenii veneau la biserică, erau mândri de vocea preotului, de slujbele lui, sărbătorile erau sărbători. În dreapta casei lor, departe, se vedea Muntele Kogaion cu vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de Murano, În cămară, fose placate cu nichel adăpostesc ciorchini de struguri din soiurile cele mai bune, iar cele două congelatoare sun burdușite cu șalăi și moruni. Casa preotului este o cetate. Preotul a Învățat să adune toată viața de la enoriași, de la parastase, de la nunți și botezuri. In casa preotului nu vezi nimic. Totul este camunflat . Vrei să te spovedești, vrei să-i spui tot ce te frământă, vrei să-ți dea dezlegare de la ...gândurile necurate. Vrei să-ți Încurajeze ura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ușa bisericii și o aștepta acolo la sfârșitul slujbei. Bătrâna intra doar cu câteva minute înainte de a se citi evanghelia și se ridica să plece în clipa în care preotul rostea Ite, missa est. Astfel evita să se întâlnească cu enoriașii în fața bisericii. Asta îi convenea de minune și lui Charlot. Nici uneia dintre femei nu i s-a părut ciudat faptul că și el evita să stea de vorbă cu cei din sat. Acum se ducea el la piață în Brinac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
de pe crucea impunătoare, de marmură neagră, de la mormântul preotului paroh. Ultima dată l-a văzut la slujba de înmormântare a mamei. Avea șaptezeci și unu de ani a mărturisit-o el însuși într-o discuție privată cu un grup de enoriași. Pe vremea aceea era criză de preoți, așa că, în lipsa unui înlocuitor, părintele Samoilă era pregătit sufletește să mai ocupe un timp funcția de paroh: Un an... doi... Cât o vrea Dumnezeu să mă țină în viață. Lucian citește inscripția de pe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
lecție de cum se moare senin, cu conștiința împăcată că a făcut tot ce a putut să facă pentru Neamul său și, care în preajma plecării din această lume pe care atâți se străduiesc s-o strâmbe, a putut rosti în fața enoriașilor săi, ca un părinte copiilor adunați la patul plecării, Înalt Prea Sfințitul fiind în strălucitoarele odăjdii și în fața Sfântului Altar: “Dragii mei, m-ați chemat, am venit, m- ați ascultat, v-am servit, dar m-a ajuns oboseala din urmă
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
săi, ca un părinte copiilor adunați la patul plecării, Înalt Prea Sfințitul fiind în strălucitoarele odăjdii și în fața Sfântului Altar: “Dragii mei, m-ați chemat, am venit, m- ați ascultat, v-am servit, dar m-a ajuns oboseala din urmă!”...Enoriașii și ascultătorii din fața micilor ecrane greu și-au stăpânit lacrimile simțind că dintre ei pleacă un sprijin frățesc, părintesc... că rămân mai singuri. Și a plecat! Lăsând în urmă ordine în toate, până la cel mai mic amănunt. Din volumul, greu
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
să mor de sete, mor de sete, bum! Azvârle mă printre fete, printre fete, bum! Este un refren pe care mi-a fost drag să-l reaud, cu vreo câteva zileîn urmă, după ce,în casa unui cinstit și de ispravă enoriaș, s-au consumat aproape două ore de un tradițional praznic ortodox. Căci, după aia, ce a urmat, vorba tânărului și frumosului părinte Tata lu’Arcuș: RAR, DAR BINE!, DUPĂ MINE, DUPĂ MINE; BUM!, va rămâne adânc întipărit în memoria întregii
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
gata să ne pregătim încă de una, numai, ce-l aud, pe Tata lu’Arcuș: gata! Că, uite, era să uit. Era să uit că mai pe după amiază, am un praznic. Tot prin partea asta a omenirii. Pa, dragii mei enoriași! Pa! Pa, părintele nostru frumușel și drăgălel! Pa! MIRESE LA SCHIMB Iluță Grasu și Miluță Slabu s-au întâlnit, neîntâmplător, la o bere. Te căutam, a zis unul. Și eu pe tine, a replicat celălalt. Știu de ce. Și eu. Că
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
TVA, mai treacă,meargă, dar dacă intervin concepte, cum ar fi deficit bugetar, sau impozit diferențiat, vorbitorul politic pare lovit în creștet de un ciocan de stupoare și privirile-i devin lăturalnice. E ca și cum ar vorbi popa în biserică, iar enoriașii chiar dacă mai pricep pe ici, pe colo, câte ceva din parascovenia liturgică, totuși nimeni nu îndrăznește să-l întrerupă pe sfinția sa din litanie, și să ceară ca nedumeritul Ion, lămuriri suplimentare. Rar și doar ocazional, românul pare uneori vag interesat de
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
dintre deniile cele mai importante și anume, citirea celor 12 Evanghelii ale patimilor și scoaterea solemnă a Sfintei Cruci în mijlocul bisericii. Nu era așa multă lume. Frusina îl zări pe Petre. La sfârșitul slujbei preotul ieși în față și spuse enoriașilor să mai zăbovească puțin că unul dintre cei de față are să spună ceva. Petre ieși în față și spuse: - Iubiți credincioși, vă voi povesti ceva, ce mi s-a întâmplat.Am fost mort și am înviat. Am fost în comă
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
președintelui, unde fură îndată convocați toți responsabilii de la sfat, dar și șeful postului de miliție, Mitică Belghiru, de curând aterizat în comună de la una din colomiile de muncă ale Canalului, directorul școlii și chiar popa Niță Niculescu, responsabil peste sufletele enoriașilor din parohia vărășteană. Mai târziu, după lăsarea întunericului, mai fură convocați și alți slujitori devotați și de taină ai partidului, în timp ce Fane măturătorul, ajutat de doi paznici comunali, nu mai prididise să care cu tăgârța, cu sarsanaua și cu papornița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
vreo aparentă intervenție; doar vagi dâre de lumină se strecoară printre cadrajele ce partiționează vitraliile. Acest spațiu obscur este deodată străpuns de două arcuri crestate de lumină, ce se închid în formă de aripi și izbucnesc din umerii unui tânăr enoriaș. Apoi se destind în două săgeți strălucitoare ce penetrează pe rând trupurile tensionate ale celor cinci bandiți, deghizați în monahi. Săgețile se întorc ca niște bumeranguri și se arcuiesc înapoi în umerii tânărului, reluându-și forma de aripi, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în fața părintelui invizibil din muntele confesionalului. Și reîncepea acel dialog expiator cu dumnezeirea, în care vocea lui de bariton pronunța malițios și deloc împăciuitor câte o sentință cu fiecare nouă mărturisire a ei. Preotul se pricepea să-i dea fiecărui enoriaș ce aștepta de la el. Cunoscând deja istoriile și profilul psihologic al fervenților săi, chiar dacă nu-i știa după nume, izbutea să le dea nivelul de confidență așteptat, iar gradientul păcatului nu se pronunța niciodată mai mare decât și l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]