7,152 matches
-
antagonismul dintre Europa și America în proza jamesiană. Tehnicile de relativizare a adevărului (prin perspectiva limitată a diverșilor naratori) apar pe parcursul întregii intrigi. Fiecare „reflector” vede și înțelege doar ceea ce corespunde propriei lui subiectivități și, ca atare, pentru cititor, universul epic devine mai degrabă confuz. În centrul acțiunii se află tînăra americancă Daisy Miller care, alături de mama și de fratele său de nouă ani (Randolph), își petrece vacanța în Europa (cu peregrinări ample, ce se întind din Elveția pînă în Italia
Americani în Europa by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/3019_a_4344]
-
-i răspundă lui Bogdan Teodorescu, pe care l-a descris ca fiind "angajatul, consultantul d-lui Ponta". "Trebuie să ai curajul lui Bogdan Tedoorescu ca să nu-ți fie teamă de ridicol atunci când vorbești de dl Chițoiu că despre un adversar epic al lui Traian Băsescu", a spus Crin Antonescu, luni seară, la România Tv. Politologul Bogdan Teodorescu a declarat, cu o seară în urmă, ca Antonescu are de dat unele explicații după ce a "executat" trei oameni "profund anti-Băsescu". Profesorul mai remarcă
Antonescu: Trebuie să ai curajul lui Teodorescu să nu-ți fie teamă de ridicol by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/32470_a_33795]
-
orașului) - toate procese dinamice producătoare de sens. Traseele pe care acestea le deschid prin materia narativă pot funcționa ca liant între locuri și personaje, iar uneori (cum am văzut în capitolul dedicat romanului Întoarcerea din Rai) însoțesc și semnalează procedee epice diverse (tehnica fluxului conștiinței, în cazul romanului sus-amintit). Urmărind parcursul tramvaiului 14, pe harta atașată, e lesne de observat conglomeratul de adrese aflate pe linia acestuia. Unele dintre acestea se situează chiar de-a lungul liniei tramvaiului 14, altele în
Bucureștiul lui Mircea Eliade. – elemente de geografie literară – by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3248_a_4573]
-
prin construcție și conținut, cu cărțile celebre ale lui Miller, cele din trilogia „Răstignirea trandafirie”, de pildă. Asta în primul rând pentru că materia cărții este dispusă linear, cronologic, spre deosebire de celelalte cărți, în care fluxul conștiinței este singura regulă de organizare epică, iar în al doilea, pentru că are mai curând aerul unei nuvele, central fiind portretul astrologului Conrad Moricand, un soi de cerșetor aristocrat de o amoralitate desăvârșită pe care Miller l-a cunoscut la Paris prin intermediul lui Anaïs Nin. Cartea chiar
„Diavolul“ și binefăcătorul său by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3252_a_4577]
-
s-a și reproșat autorului, de altfel, că a scris volumul dedicat lui Moricand după moartea acestuia, astfel încât „personajul” nu a mai avut posibilitatea să se apere. Senzația generală a celor care au scris despre carte este că materia ei epică este un amestec de realitate și ficțiune, însă asta nu are nici un impact negativ asupra valorii ei. Miza cărții nu este neapărat una de ordin istoric, de redare a unei realități trăite, cât portretizarea unui individ cu un destin neobișnuit
„Diavolul“ și binefăcătorul său by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3252_a_4577]
-
o alta, deși stăm și ne întrebăm cam care o fi adevărul istoric, adică, stăm și ne tot gândim dacă e unantr- una istoria cu adevărul faptelor ei sau dacă e schimbată, adăugată, preluată, repovestită”. Răspunsul se găsește în suspansul epic, descoperit de un scriitor ce nu se satură să fugă de „imaginarul stereotp”, privind conspirativ în oglinzile paralele ale timpului. De departe, tema care-l fascinează pe cercetătorul nostru este legată de evreii sefardini. Firește că la mijloc e atracția
Arheologii culturale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3269_a_4594]
-
D. R. Popescu sau Constantin Țoiu, pe urmele lui Istrati sau, sporadic, Eliade (e uitat, din păcate, Al. Sahia). Rețin, de asemenea, considerațiile lui Viorel Coman privind „sincronizarea” prozei românești post-realist socialiste nu atît cu modele occidentale marcate de „criza epicului” și vlăguite de experimentalisme tehniciste sau obiectualiste, ci cu modele „periferice” emergente precum realismul magic sudamerican, proza „provincială” a Sudului faulknerian sau noua proză sovietică a „siberienilor”, pe fondul resuscitării „temelor balcanice sau sud-est europene”. Revelatoare e și observația privind
Povestiri magice din spațiul Bărăganului by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3270_a_4595]
-
literare specifice, miturile personale și mai ales devenirile, metamorfozele temelor”, evoluția „organică” a formulei și a imaginarului, de la realismul robust al începuturilor, cînd magicul și lirismul aferent sunt utilizate precaut, la dezlănțuirea poetică a senectuții (după Pierdut în Balcania), cînd epicul e redus la minimum și devine, adesea, simplu pretext. Un „indice” al acestei evoluții: Bărăganul indicat explicit în volumul de debut (Ningea în Bărăgan) apare înlocuit, la un moment dat, cu spațiul de generalitate simbolică al „Balcaniei”. Perfect creditabilă mi
Povestiri magice din spațiul Bărăganului by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3270_a_4595]
-
și satiră a lumii editoriale (cu editor, agent literar, secretară), portret al tânărului scriitor și portret al autorului la senectute, roman în roman - Adevărul despre cazul Harry Quebert probează o facilitate incredibilă de a jongla cu diferitele coduri și formule epice, aproape suspectă pentru vârsta lui. Acțiunea reușește să țină pe cititor cu sufletul la gură: tânărul scriitor Marcus Goldmann a dat lovitura cu prima carte, dar nu reușește să o scrie pe a doua, presiunile vin de la editor și agentul
Adevărul despre „cazul Joël Dicker“ by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3278_a_4603]
-
omul devine simplă rotiță într-un angrenaj, o piesă în marea rețea a inteligenței globale, dar o piesă fără trecut narativ și fără identitate mitologică. „Mașina are tocmai acest dezavantaj definitiv în comparație cu ființa umană: ea nu poate produce o dimensiune epică. Omul nu se poate integra într-o suită experiențială. El este un excelent mecanic și inginer, dar nu funcționează în afara coordonatelor sale intime: spațiu, timp, imagine, povestire, pe scurt aventura sufletului.“ (p. 130) Epoca hegemoniei mașinilor, în care ne aflăm
Hegemonia mașinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2964_a_4289]
-
și inginer, dar nu funcționează în afara coordonatelor sale intime: spațiu, timp, imagine, povestire, pe scurt aventura sufletului.“ (p. 130) Epoca hegemoniei mașinilor, în care ne aflăm deja fără a acuza semne acute de inadaptare, va fi un eon fără virtuți epice. Căci epicul presupune un șir de întîmplări culminînd într-un deznodămînt, numai că deznodămîntul e un telos la care ajungi prin efortul voinței, și cum în epoca mașinilor nu vor mai exista telos-uri, ci doar priorități administrative legate de bunăstare
Hegemonia mașinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2964_a_4289]
-
dar nu funcționează în afara coordonatelor sale intime: spațiu, timp, imagine, povestire, pe scurt aventura sufletului.“ (p. 130) Epoca hegemoniei mașinilor, în care ne aflăm deja fără a acuza semne acute de inadaptare, va fi un eon fără virtuți epice. Căci epicul presupune un șir de întîmplări culminînd într-un deznodămînt, numai că deznodămîntul e un telos la care ajungi prin efortul voinței, și cum în epoca mașinilor nu vor mai exista telos-uri, ci doar priorități administrative legate de bunăstare, unghiul epic
Hegemonia mașinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2964_a_4289]
-
epicul presupune un șir de întîmplări culminînd într-un deznodămînt, numai că deznodămîntul e un telos la care ajungi prin efortul voinței, și cum în epoca mașinilor nu vor mai exista telos-uri, ci doar priorități administrative legate de bunăstare, unghiul epic asupra vieții trebuie eradicat, pentru a preîntîmpina apariția unor ființe atinse de nostalgia sufletului. Cine își dorește trăiri sufletești vrea implicit ierarhii pe verticală, adică valori desprinse din matca unor întîmplări legendare, ceea ce ar însemna o periculoasă revenire la vederi
Hegemonia mașinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2964_a_4289]
-
scriitor, atît în timpul vieții, cît și post mortem, a constituit mai curînd un obstacol în calea receptării sale critice de subtilitate. S-a cristalizat, în timp, stereotipul cultural că autorul lui David Copperfield nu depășește un anumit nivel al abilităților epice (în speță, cel al povestirii) și, ca atare, exegezele de mai mare rafinament eșuează în cazul său. Uneori, se sugerează chiar că Dickens ar aparține exclusiv literaturii pentru copii, transferul operei lui către marea epopee a romanului fiind inoportună. De
Treptele lumii by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2972_a_4297]
-
intrigii melodramatice, un context autobiografic mai pronunțat (unii exegeți cred, pe bună dreptate, că romanul e cel mai autobiografic dintre creațiile autorului Marilor speranțe) și un triumfalism lipsit de ostentație, indus de tehnica premeditată a happy ending-ului. Totuși, dincolo de stereotipurile epicului pencilensian, descoperim aici și nuanțe arhitecturale de mare subtilitate, care - să recunoaștem - l-au consacrat, în fapt, pe scriitor în istoria culturală a Regatului Unit. Nu întîmplător trimiteam, în titlu, la o cunoscută metaforă a lui Alexandru Paleologu (folosită de
Treptele lumii by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2972_a_4297]
-
Mă voi opri ceva mai mult asupra romanului nu doar pentru că a fost girat, la apariție, de aceste nume mari ale criticii, dar pentru că este scrierea care sintetizează temele autoarei și dă măsura maximă a capacității ei de a proiecta epic. Mai întâi încă ceva despre titlu, acel ,,zilele nu se întorc niciodată" despre care deja am spus că este redundant. Și este, pentru că ,,nu se mai întorc" era deajuns, ,,niciodată" întărind inutil negația de la început. Dar mai este și romanțios
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
de a readuna ,,fărâmele trecutului". Sunt formulări care trimit poate prea direct la ceea ce numeam tema substanțială a romanului, aceea a timpului ireversibil, a vieții pieritoare și irepetabile. Formulări poate prea subliniate, prea ,,limpezi", mistuite totuși, până la urmă, de masa epică a romanului, care nu este unul de idei, decât prin repercutare, ci de evenimente și de explorări psihologice. Referindu-se la romanul ,,stufos" al Soranei Gurian, I. Negoițescu a vorbit despre tematica lui ,,aproape exclusiv sexuală", ceea ce nu corespunde chiar
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
o răspîntie a istoriei, într-o vreme a tuturor uneltirilor dar și înnoirilor, cînd obișnuințele fanariote încep să fie înlocuite cu altele, importate de aristocrația epocii din civilizația apuseană. Romanul se înscrie, așadar, în proza cu tematică istorică. Dacă spațiul epic este căutat în secolul XIX, investigația se adresează contemporanilor. În acest fel, Maria-Luiza Cristescu se alătură, cu Privilegiu, unei serii de prozatori care, conform unei strategii știute, făceau, în fond, o radiografie a actualității "disimulînd-o" în trecut; și nu întîmplător
Maria-Luiza Cristescu, prozatoarea by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14975_a_16300]
-
altul va putea susține, cu argumente, exact contrariul: Privilegiu este, în primul rînd, o carte a acestui echilibru dintre povestire și discurs, dintre eseu și roman. Dacă "armătura" se află în acest raport, iar "glazura" se compune din cîteva nuclee epice abil susținute prin observații fine de detaliu, "miezul" textului îl reprezintă poziția elementului alogen față de lumea nouă în care pătrunde. Astfel, primele două tipuri distincte de "priză" la realitățile Moldovei de dinainte de 1848 sînt cele ilustrate de doctorul Rosenfeld și
Maria-Luiza Cristescu, prozatoarea by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14975_a_16300]
-
în uneltiri, primește misiuni secrete de la Vodă prin boierul său de încredere, Hartular, în fine, se împămîntenește: francezul Simon devine boier Simion. Conținutul relației "străinului" cu spațiul de adopțiune moldovenesc reprezintă tema romanului Mariei-Luiza Cristescu care dovedește, pe lîngă talent epic, și o temeinică informare sociologică asupra epocii. Și toate acestea au o precisă adresă către contemporanii săi, către "băștinașii" de la 1987; Privilegiu ilustrează, din acest punct de vedere, noua vîrstă a romanului nostru de inspirație istorică, în care accentul, observa
Maria-Luiza Cristescu, prozatoarea by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14975_a_16300]
-
stilistice reprezentate de variantele "cererilor" sau "autobiografiilor" lui Karoll Fata, sau de așa-zisele lui jurnale etc., o mulțime de linii care nu se întîlnesc, nu se încheagă într-o structură puternică sau măcar evidentă, pierzînd pe drum orice relație epică, simbolică și stilistică cu un text care pornise foarte promițător. Căci ideea în sine de a regăsi, într-o amibiguă reconstituire istorico-onirică, drumul unui trib din sudul Indiei pînă în pusta panonică sau în codrii Bihariei părea nu numai fertilă
Povestea lui Prithvi by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/15177_a_16502]
-
stilistică cu un text care pornise foarte promițător. Căci ideea în sine de a regăsi, într-o amibiguă reconstituire istorico-onirică, drumul unui trib din sudul Indiei pînă în pusta panonică sau în codrii Bihariei părea nu numai fertilă ca pretext epic, ci și substanțială sub raportul posibilităților de valorificare a unui fond mitic, prin legende etiologice, mituri fondatoare, credințe miraculoase și descîntece rituale. Totul a fost însă sacrificat, din proprie inițiativă sau la sfatul cuiva (nu e ușor să fii scriitor
Povestea lui Prithvi by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/15177_a_16502]
-
căruia Hogaș ajunge să fie cunoscut ca scriitor în "Viața Românească", nu în generația lui, care era a lui Eminescu și Slavici, ci în aceea a lui Sadoveanu și Brătescu-Voinești. Mai ales tinerețea prozatorului e narată cu un viu nerv epic, amintindu-l încă o dată pe G. Călinescu. Istoricul literar comentează variantele operei, inclusiv cea manuscrisă, înregistrează ecoul ei în conștiința unor mari contemporani ca I.L. Caragiale, care-l admira pe călătorul prin Munții Neamțului, deplânge destinul nefericit al diverselor ediții
Centenar Vladimir Streinu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/15173_a_16498]
-
nivelul instinctului. Nostalgia amoroasă ar fi treabă orășenească. De aici, scrisul plin de echivocuri și aluzii, "luminându-se pe sub înțelesul aparent de o abia reținută latență sexuală." Finul comentator constată apoi că la Creangă avem de-a face cu un epic pur, viteza în descrierea faptelor nu lasă loc analizei sau descripției, tablourile de natură abundă numai la scriitorii culți. Or, humuleșteanul aparține tipului popular și rapsodic. La el, "interesul epic al narațiunii e pretutindeni singura preocupare artistică; îl absoarbe pe
Centenar Vladimir Streinu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/15173_a_16498]
-
apoi că la Creangă avem de-a face cu un epic pur, viteza în descrierea faptelor nu lasă loc analizei sau descripției, tablourile de natură abundă numai la scriitorii culți. Or, humuleșteanul aparține tipului popular și rapsodic. La el, "interesul epic al narațiunii e pretutindeni singura preocupare artistică; îl absoarbe pe autor, ca și pe cititor." Ca și G. Călinescu, Vladimir Streinu insistă asupra oralității, observând că scrierile lui Creangă, propriu-zis, nu se citesc, ci se aud. Accentul cade pe arta
Centenar Vladimir Streinu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/15173_a_16498]