1,899 matches
-
plata unor dări grele. Călugărul Rogero de Puglia, autorul scrierii "Carmen Miserabile", a lăsat mărturii despre trecerea mongolilor prin cetatea Oradea. El însuși a căzut prizonier oștilor Hoardei, dar a reușit să scape, fiind recompensat pentru credință prin oferirea scaunului episcopal de la Split. După retragerea aureliană, bazinul inferior al Dunării a fost invadat de valuri succesive de populații migratoare timp de un mileniu, precum goții sau mongolii ce și-au exercitat dominația asupra spațiului. Năvălirile sunt atestate în surse scrise ca
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
ce o amenința, la cererea Nunțiaturii Apostolice s-au constituit ternare de conducere a eparhiilor, formații de conducere din câte trei persoane, pentru cazuri de forță majoră, când chiriarhul deținător al purterii ordinare ar fi împiedicat să-și exercite jurisdicția episcopală sau ar lipsi mult timp din eparhie. De regulă ternarele se compuneau din: vicarul general episcopal; provicarul general episcopal I și provicarul general episcopal II. În cazul în care deținătorul puterii jurisdicționale era arestat sau privat de libertate în orice
Nicolae Pura () [Corola-website/Science/305258_a_306587]
-
de conducere din câte trei persoane, pentru cazuri de forță majoră, când chiriarhul deținător al purterii ordinare ar fi împiedicat să-și exercite jurisdicția episcopală sau ar lipsi mult timp din eparhie. De regulă ternarele se compuneau din: vicarul general episcopal; provicarul general episcopal I și provicarul general episcopal II. În cazul în care deținătorul puterii jurisdicționale era arestat sau privat de libertate în orice fel, jurisdicția trecea la următoarea persoană din ternar. Au fost cazuri în care membrii ternarului au
Nicolae Pura () [Corola-website/Science/305258_a_306587]
-
câte trei persoane, pentru cazuri de forță majoră, când chiriarhul deținător al purterii ordinare ar fi împiedicat să-și exercite jurisdicția episcopală sau ar lipsi mult timp din eparhie. De regulă ternarele se compuneau din: vicarul general episcopal; provicarul general episcopal I și provicarul general episcopal II. În cazul în care deținătorul puterii jurisdicționale era arestat sau privat de libertate în orice fel, jurisdicția trecea la următoarea persoană din ternar. Au fost cazuri în care membrii ternarului au fost arestați cu toții
Nicolae Pura () [Corola-website/Science/305258_a_306587]
-
de forță majoră, când chiriarhul deținător al purterii ordinare ar fi împiedicat să-și exercite jurisdicția episcopală sau ar lipsi mult timp din eparhie. De regulă ternarele se compuneau din: vicarul general episcopal; provicarul general episcopal I și provicarul general episcopal II. În cazul în care deținătorul puterii jurisdicționale era arestat sau privat de libertate în orice fel, jurisdicția trecea la următoarea persoană din ternar. Au fost cazuri în care membrii ternarului au fost arestați cu toții, sau unii dintre ei au
Nicolae Pura () [Corola-website/Science/305258_a_306587]
-
Nicolae Pura, vicar general și ordinarius eparhial, începând din decembrie 1948 până la 9 februarie 1981, când, bolnav, s-a retras, stabilind însă o nouă succesiune jurisdicțională, formată din următorul ternar: Dr. Silvestru Augustin Prunduș, OSBM, profesor de Teologie, vicar general episcopal și ordinarius, fost provicar general I; Dr. Eugen Popa, profesor de Teologie, provicar general episcopal I și Prof. Tertulian Langa, provicar general episcopal II, care-și menține delegația din 28 noiembrie 1971 în această calitate. Canonicul Nicolae Pura este autorul
Nicolae Pura () [Corola-website/Science/305258_a_306587]
-
când, bolnav, s-a retras, stabilind însă o nouă succesiune jurisdicțională, formată din următorul ternar: Dr. Silvestru Augustin Prunduș, OSBM, profesor de Teologie, vicar general episcopal și ordinarius, fost provicar general I; Dr. Eugen Popa, profesor de Teologie, provicar general episcopal I și Prof. Tertulian Langa, provicar general episcopal II, care-și menține delegația din 28 noiembrie 1971 în această calitate. Canonicul Nicolae Pura este autorul a cel puțin 13 lucrări de teologie printre care amintim: Acela pe care voi nu
Nicolae Pura () [Corola-website/Science/305258_a_306587]
-
nouă succesiune jurisdicțională, formată din următorul ternar: Dr. Silvestru Augustin Prunduș, OSBM, profesor de Teologie, vicar general episcopal și ordinarius, fost provicar general I; Dr. Eugen Popa, profesor de Teologie, provicar general episcopal I și Prof. Tertulian Langa, provicar general episcopal II, care-și menține delegația din 28 noiembrie 1971 în această calitate. Canonicul Nicolae Pura este autorul a cel puțin 13 lucrări de teologie printre care amintim: Acela pe care voi nu-l știți" (1943, despre Cristos, prezent real în
Nicolae Pura () [Corola-website/Science/305258_a_306587]
-
Christi USA Center on Conscience and War) din orașul Cambridge (Massachusetts) și asistent administrativ la Centrul de Cercetări Aplicate în domeniul Apostolatului (CARA) din Washington DC. În anul 1990 pr. Botean a fost numit în funcția de rector al Catedralei Episcopale St. George din Canton (Ohio). În anul 1993, a fost numit Vicar General al Episcopiei Greco-Catolice Române St. George din Canton (Ohio), iar apoi după retragerea episcopului Louis Vasile Pușcaș la 15 iulie 1993, pr. Botean a fost numit administrator
John Michael Botean () [Corola-website/Science/305260_a_306589]
-
Teologie Greco-Catolică din Blaj la Sesiunea de primăvară a Conferinței Episcopilor din România, la care participă toți episcopii romano-catolici și greco-catolici din România. În prezent John Michael Botean este episcop al Episcopiei Greco-Catolice Române St. George din Canton (Ohio); co-sponsor episcopal al secțiunii americane a Societății St. John Chrysostom; membru al Comitetului Ad-Hoc de Numire a Oficiilor Conferințelor și membru al Comitetului pentru Vocații ale Conferinței Episcopilor Catolici din Statele Unite; fost secretar al Asociației Catolicilor Orientali (organizația ierarhilor catolici orientali din
John Michael Botean () [Corola-website/Science/305260_a_306589]
-
Biserica din Europa răsăriteană. Aceeași manifestare a fost calificată de autoritățile comuniste drept „activitate dușmănoasă” a Vaticanului, o probă că Roma papală nu renunțase cu adevărat la „propaganda calomnioasă” nici măcar atunci când îmbrățișase ecumenismul. Episcopul Vasile Cristea a participat la consacrarea episcopală a lui Miroslav Stefan Marusyn (episcop titular de Cadi, oficial al Curiei Romane) la 28 iulie 1974 și a lui Anárghyros Printesis (episcop titular de Gratianopolis și al credincioșilor catolici de rit bizantin din Grecia) la 6 august 1975. În
Vasile Cristea () [Corola-website/Science/305273_a_306602]
-
cristologice și le-a înlocuit cu altele în onoarea sa” (Mansi, I, coll. 1089-1104). Nu se știe precis care a fost rolul jucat de Papa Felix I în această dispută, se știe numai că Paul a refuzat să părăsească palatul episcopal până în 272, când cauza a ajuns la împăratul Aurelian, care a decis să dea câștig de cauză (deci să încredințeze imobilele bisericești ale Bisericii din Antiohia) „credincioșilor și clericilor care erau în comuniune cu Biserica Romei”. La 30 mai - Sfântul
Papa Felix I () [Corola-website/Science/305389_a_306718]
-
sunt sigure. Nu sunt date din viața lui Zosim înainte de alegerea sa ca Papă. Consacrarea sa ca Episcop al Romei a avut loc pe 18 martie 417. Ceremonia sa a fost oficiată de Patroclus, Episcop de Arles, ridicat pe scaunul episcopal în locul lui Hero, care a fost îndepărtat în mod injust și brutal de către generalul imperial, Constantin. Patroclus a dobândit încrederea Papei repede, astfel pe 22 martie a primit o scrisoare papală prin care dobândea drepturile de mitropolit, avand control asupra
Papa Zosim () [Corola-website/Science/305400_a_306729]
-
beneficia de ajutorul generalului Constantin, a folosit acest sprijin pentru a dobândi pentru sine titlul mai sus menționat, convingându-l pe Papa Zosim că intențiile sale sunt onorabile. Episcopii Din Viena, Narbonne și Marseille au privit această ridicare pe Scaunul Episcopal din Arles ca încălcarea drepturilor lor și au ridicat obiecții în câteva scrisori ale Papei. Până la urmă, disputa nu a fost rezolvată până la venirea pe scaunul papal a Papei Leon I. Nu mult după alegerea lui Zosim pe scaunul papal
Papa Zosim () [Corola-website/Science/305400_a_306729]
-
nu a fost singura. El a avut conflicte atât cu regele englez cât și cu cel francez. Anglia era condusă de regele Ioan fără de Țară (John Lackland) și conflictul, cu scaunul papal, a izbucnit în momentul în care, vacantându-se scaunul episcopal de Canterbury, papa l-a numit pe Stephan Langton, care era profesor la Universitatea din Paris, cunoscut cercetător al Sfintei Scripturi și cel care a împărțit Biblia pe capitole. Regele a refuzat să-l accepte, iar papa a pus, în
Papa Inocențiu al III-lea () [Corola-website/Science/305428_a_306757]
-
la 3 mai 1758, iar Clement al XIII-lea i-a succedat. Să nu se confunde cu cei doi antipapi "Benedict al XIV-lea" care domniră din 1425 și până, cel puțin, în 1430. Între paranteze, sunt trecuți anii consacrărilor episcopale.
Papa Benedict al XIV-lea () [Corola-website/Science/305444_a_306773]
-
din Passau, care nu au dorit să-și piardă controlul asupra zonei, Dieceza de Viena a fost înființată canonic la 18 ianuarie 1469, cu Domul Sf. Ștefan ca biserică catedrală. În 1722, în timpul domniei lui Carol al VI-lea, scaunul episcopal a fost ridicat la rangul de arhiepiscopie de către Papa Inocențiu al XIII-lea. În timpul celui de-al doilea război mondial Catedrala Sf. Ștefan a fost salvată de la distrugerea sa intenționată din mâinile forțelor germane în retragere, căpitanul Gerhard Klinkicht ignorând
Catedrala Sfântul Ștefan din Viena () [Corola-website/Science/303418_a_304747]
-
multe discuții privitoare la dimensiunea ei și la amplasarea bisericilor. În cele din urmă biserica romano-catolică a fost amplasată lateral de axul pieței, în timp cea biserica ortodoxă a fost amplasată pe axul central. În 1736 a început construcția "Catedralei episcopale romano-catolice", arhitect fiind vienezul Fischer von Erlach (fiul). Între 1745 și 1748 a fost construită în stil baroc vienez și catedrala sârbească. În 1754 a fost ridicată clădirea Prefecturii vechi (actualul "Palat Baroc"), fiind inițial sediul guvernatorilor civili ai Banatului
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
doua piețe: Piața Domului și Piața Paradei. Prima adăpostea clădirile bisericii și administrației, alături de câteva case private. A doua era rezervată celor cu caracter militar. În această perioadă sunt construite clădiri reprezentative în interiorul cetății printre care: Domul romano-catolic și Palatul Episcopal, Biserica ortodoxa din Piața Unirii, Primăria, Cazarma Transilvaniei. Tot acum apar și suburbiile: Elisabetin, Iosefin și Fabric, separate de cetate printr-un teren neconstruit, denumit Zona Non Aedificandi, Dupa ultima centura de ziduri se afla satul sec, care se putea
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
romani executați la Durostorum în timpul persecuției lui Dioclețian (303-313), precum Dasie din Durostor și Iuliu Veteranul. Cetatea Durostor devine un important centru militar din Moesia, iar apoi se dezvoltă în timpul împăratului Marc Aureliu (161-180). În anul 388, Durostorul devine reședință episcopală creștină, reprezentând un centru religios creștin al regiunii. Generalul roman Flavius Aetius se naște aici în anul 396. După ce Imperiul Roman se scindează în Imperiul Roman de Răsărit și Imperiul Roman de Apus, orașul (cunoscut sub numele de "Δορόστολον", adică
Silistra () [Corola-website/Science/301501_a_302830]
-
vorbi de interesul pentru muzică, Alice fiind o profesionistă de mare clasă a pianului. Coltrane a crescut într-o familie creștină, fiind extrem de credincios încă din copilărie. Ambii bunici erau pastori, cel din partea mamei, Reverendul William Blair, la African Methodist Episcopal Zion Church din High Point, North Carolina, iar cel din partea tatălui William H. Coltrane, era A.M.E. Zion pastor în Hamlet, North Carolina. În 1957, muzicianul a avut o experiență religioasă care l-a ajutat ulterior să lupte cu dependența
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
Este singura biserică africană ortodoxă care a asimilat muzica și versurile lui Coltrane, utilizându-le la slujbe, rugăciuni și liturghii. Muzicianul este reprezentat ca unul din cei 90 de “sfinți dansând” într-o frescă de mari proporții din rotonda Bisericii Episcopale "Saint Gregory de Nyssa" din San Francisco. Fresca, cu o suprafață totală de circa 280 m, este pictată în stil bizantin, fiind realizată de Mark Dukes, diacon al Bisericii Ortodoxe Africane Sf. John Coltrane, care a pictat și alte icoane
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
Nyssa" din San Francisco. Fresca, cu o suprafață totală de circa 280 m, este pictată în stil bizantin, fiind realizată de Mark Dukes, diacon al Bisericii Ortodoxe Africane Sf. John Coltrane, care a pictat și alte icoane ale sfântului. Biserica Episcopală Sf. Barnabas din Newark, New Jersey, l-a inclus pe Coltrane în lista sa de sfinți istorici de culoare. John Coltrane și-a început cariera muzicală, dacă se poate spune așa, cântând în fanfara comunală la clarinet și la corn
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
Boston, Massachusetts. Pierpont (el a preferat să fie cunoscut sub respectivă porecla), a avut o educatie variată în parte datorită interferentelor tatălui său, Junius. În toamna anului 1848, Pierpont a fost transferat la Scoala Publică Hartford și apoi la Academia episcopala din Cheshire, Connecticut (numită acum Cheshire Academy). În septembrie 1851, Morgan a trecut examenul de admitere pentru liceul englez din Boston, o școală specializată în matematică pentru a pregăti tineri pentru o carieră în comerț. În primăvara anului 1852, boala
J. P. Morgan () [Corola-website/Science/312996_a_314325]
-
El a donat terenul de pe 5th Avenue și 60th Street la un preț de 125.000 dolari, si a ordonat lui Stanford White: ""Zidește-mi un club pentru domni. Uită de cheltuieli."" Morgan a fost un membru al vieții Bisericii Episcopale, și prin 1890 a fost unul dintre liderii cei mai influenți. În 1861, s-a căsătorit cu Amelia Sturges, alias Mimi (1835-1862). Trei ani după moartea ei, el s-a căsătorit cu Frances Louisa Tracy, cunoscut sub numele de Fanny
J. P. Morgan () [Corola-website/Science/312996_a_314325]