4,425 matches
-
Christos și de a-l urma pe acestă pe drumul Golgotei, "Persisting în Spiritual Labours & the Use of that Talent which it is Death to Bury. & of that Spirit to which we are called" (E: 767). Din nou, într-o epistola adresată credinciosului Butts și datata 6 iulie 1803, paternitatea poemului Milton (sau, poate, a poemului Jerusalem)88 este atribuită geniului aducător de inspirație al spiritelor eterne: "I may praise it since I dare not pretend to be any other than
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
daily & hourly în the Spirit. . . I hear his advice & even now write from his Dictate " (E: 705). Că Blake se bucură 90 de compania unor oameni iluștri, gata întotdeauna să ofere sfaturi, este mai presus de orice îndoială. Într-o epistola către Flaxman, datata 12 septembrie 1800, artistul oferă o mărturisire versificata a întâlnirilor cu diverși poeți și mistici: "Now my lot în the Heavens is this; Milton loved me în childhood & shewd me his face / [...] Shakespeare în riper years gave
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
see / And a fourfold vision is given to me / Tis fourfold în my supreme delight / And three fold în soft Beulahs night / And twofold Always. May God uș keep / From single vision & Newton's sleep" (E: 722). Într-o altă epistola către același Butts, datata 2 octombrie 1800, Blake exemplifică, într-un laudatio desprins parcă din cântecele lui Fra Angelico 175, manieră în care viziunea dublă se metamorfozează în viziune cvadrupla prin medierea celei triple. Cu alte cuvinte, artistul încearcă să
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
with him arising în my strength: / Twas too lațe now to recede. Los Hâd enterd into my soul" (E: 117). Blake expune geneză poemului Milton în două scrisori către Butts, datate 25 aprilie 1803, respectiv 6 iulie 1803. În primă epistola, artistul își admite lipsa de implicare în procesul de creație, punând pe seama unui agent superior completarea poemului: "I have written this Poem from immediate Dictation twelve or sometimes twenty or thirty lines at a time without Premeditation & even against my
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
my Will. the Time it hâș taken în writing was thus renderd Non Existent. & an immense Poem Exists which seems to be the Labour of a long Life all producd without Labour or Study" (E: 728-29). Encomion-ul realizat în epistola secundă nu este exagerat în opinia autorului, fiindcă acesta pretinde că nu-și poate asuma paternitatea operei: "I may praise it since I dare not pretend to be any other than the Secretary the Authors are în Eternity I consider
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
cu examinarea paradoxului viziunii implicat de gândirea filosofica a lui Blake, dar și cu analiza dialecticii propuse de aceasta. În final, m-am concentrat asupra celor patru tipuri de viziuni (simple, duble, triple și cvadruple), așa cum transpar acestea din crucială epistola către Butts, datata 22 noiembrie 1802. Last but not least, n-am pierdut din vedere analiza textuala a celor mai importante dintre operele poetice blakeene, examinând mai în detaliu aspecte neglijate în părțile preponderent teoretice. Am sugerat, aici, ca toate
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
amănunte, cf. Damon, 1988, p. 275). Totuși, în prefață eposului Jerusalem, intitulat To the Public, Blake scrie: "After my three years slumber on the banks of the Ocean, I again display my Giant forms to the Public [...]" (E: 145). În epistola discutată mai sus, poetul utilizează aceeași sintagma: "none can know the Spiritual Acts of my three years Slumber on the banks of the Ocean unless he hâș seen them în the Spirit or unless he should read My long Poem
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
același timp, cititorul nu trebuie să piardă din vedere calitatea esențialmente vizuală, nu vizionara, a artei poetice byroniene, fapt care pare să-i accentueze caracterul instinctiv, spontan, necăutat. În acest sens, merita citată opinia lui John Keats, exprimată într-o epistola către George și Georgiana Keats și datata 17-27 septembrie 1819: "You speak of Lord Byron and me There is this great difference between uș. He describes what he sees I describe what I imagine. Mine is the hardest task. You
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
următorilor destinatari: Dr. Trusler, datata 16 august 1799 (E: 701), Hayley, datata 6 mai 1800 (E: 705) și Butts, datate 10 ianuarie 180[3] (E: 723), 25 aprilie 1803 (E: 728), respectiv 6 iulie 1803 (E: 729). 126 Într-o epistola către Butts, datata 6 iulie 1803, Blake face următoarea mărturisire: "I consider myself both Poet & Painter [...]" (E: 730-731). 127 Pentru o declarație în favoarea acestei interpretări, cf. scrisoarea pe care Blake i-o adresează lui Flaxman, datata 21 septembrie 1800 (E
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
a „noii direcții” junimiste. Autorul ei, Constantin Skeletti, vedea o flagrantă discrepanță între rigoarea critică aplicată de Titu Maiorescu scriitorilor români din epocă și înțelegerea arătată literaturii junimiștilor și, în primul rând, versurilor lui Iacob Negruzzi. Într-un șir de Epistole literare, Skeletti discută poeziile redactorului de la „Convorbiri literare”, citate de Titu Maiorescu drept modele, analizându-le pentru a demonstra lipsa de talent literar a autorului lor. R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286399_a_287728]
-
1971; Colindele din țara lui Orfeu, București, 1974; Fiul Dunării, București, 1977; Partidul și Poetul, București, 1977; Drumul Hoților, vol. I: Dor Mărunt, București, 1979; Orații în Carpați, București, 1979; Dialoguri despre teatru, Iași, 1980; Tărâmuri pentru Făt-Frumos, București, 1983; Epistole după căsătorie, București, 1993; Dicționarul spiritului tolerant (coordonator general în colaborare cu Romulus Vulcănescu), București, 1997; Lacrima și Peștera, București, 2003. Repere bibliografice: Nicolae Balotă, „Imperiul neodihnei”, „Scânteia tineretului”, 1970, 6 647; Dan Cristea, „Ordinea peșterii”, RL, 1971, 5; Constantin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290318_a_291647]
-
era în măsură să înțeleagă profunda semnificație a Bibliei, atît de săracă (gîndea el) din punct de vedere literar. Este o atitudine similară cu aceea a intelectualilor păgîni, care ne duce cu gîndul la celebrul episod povestit de Ieronim în Epistola 22, privitor la propria incapacitate de a recunoaște adevărata valoare a Bibliei, o carte a cărei lectură i se părea prea puțin plăcută în comparație cu cele păgîne. Puțin după aceea, Augustin, împins de neliniștea sa spirituală, s-a îndreptat către secta
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pînă în 396. Pînă la quaestio 25 se discută probleme filozofice și teologice de larg interes; de la nr. 26 pînă la nr. 65 sînt abordate probleme de exegeză a Vechiului Testament și a Evangheliei, iar de la nr. 66 probleme inerente epistolelor pauline, pînă la nr. 75; în sfîrșit, probleme morale. Acum trebuie amintite și cele două cărți cuprinzînd Diverse întrebări către Simplicianus (De diversis quaestionibus ad Simplicianum), în număr de șapte. Simplicianus fusese succesorul lui Ambrozie pe scaunul episcopal din Milano
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
atitudine specifică exegezei occidentale: Ieronim, care constituie o excepție, trebuie considerat un exeget inspirat de coordonatele culturale orientale. O atenție deosebită merită cele 124 de Predici despre Evanghelia după Ioan (Tractatus in evangelium Iohannis), ca și cele zece predici Despre Epistola întîi a lui Ioan (In epistolam primam Iohannis). Bibliografie. Ediții: CChr.Lat 36, 1954 (R. Willems); BA 71-73B, 1977-1993 (M.-F. Berrouard); NBA 24, 1968 (intr. și index A. Vita, trad. și note E. Gandolfo și G. Maderini). O altă
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
De cura gerenda pro mortuis; De patientia: G. Combès); 3, 1949 (De continentia; De bono viduitatis: J. Saint-Martin); 9, 1988 (De fide et symbolo. Enchiridion: J. Rivière, G. Madec, J.P. Bouhot). Mai important este interesul cu care se apleacă asupra Epistolei către Romani într-o analiză în care, poate și sub influența întrebărilor despre Vechiul și Noul Testament ale lui Ambrosiaster (cf. vol. II, t. 1, pp. 319-321), scriitorul reflectează asupra conceptelor de har și de predestinare, problematică reperabilă și în a
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pp. 319-321), scriitorul reflectează asupra conceptelor de har și de predestinare, problematică reperabilă și în a treia carte din tratatul despre Liberul arbitru, compus în acei ani și la care ne-am referit mai devreme; a ținut cîteva lecții despre Epistola către Romani la Cartagina, în vara lui 394, dar le-a întrerupt după ce a explicat versetele inițiale de salut; a preferat să adune într-un volum destinat mai ales prietenilor (Expunere despre cîteva pasaje din Epistola către Romani, Expositio quarumdam
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ținut cîteva lecții despre Epistola către Romani la Cartagina, în vara lui 394, dar le-a întrerupt după ce a explicat versetele inițiale de salut; a preferat să adune într-un volum destinat mai ales prietenilor (Expunere despre cîteva pasaje din Epistola către Romani, Expositio quarumdam propositionum ex epistola ad Romanos) chestiunile ridicate de lecțiile sale. Comentează apoi Epistola către Galateni (Epistolae ad Galatas expositio), pentru care propune unele interpretări (de exemplu, aceea privind așa-zisul „conflict din Antiohia” dintre Petru și
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
la Cartagina, în vara lui 394, dar le-a întrerupt după ce a explicat versetele inițiale de salut; a preferat să adune într-un volum destinat mai ales prietenilor (Expunere despre cîteva pasaje din Epistola către Romani, Expositio quarumdam propositionum ex epistola ad Romanos) chestiunile ridicate de lecțiile sale. Comentează apoi Epistola către Galateni (Epistolae ad Galatas expositio), pentru care propune unele interpretări (de exemplu, aceea privind așa-zisul „conflict din Antiohia” dintre Petru și Pavel) în opoziție cu cele ale lui
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
după ce a explicat versetele inițiale de salut; a preferat să adune într-un volum destinat mai ales prietenilor (Expunere despre cîteva pasaje din Epistola către Romani, Expositio quarumdam propositionum ex epistola ad Romanos) chestiunile ridicate de lecțiile sale. Comentează apoi Epistola către Galateni (Epistolae ad Galatas expositio), pentru care propune unele interpretări (de exemplu, aceea privind așa-zisul „conflict din Antiohia” dintre Petru și Pavel) în opoziție cu cele ale lui Ieronim: problema va fi discutată și în mica lucrare Minciuna
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
un important tratat exegetic, compus din două cărți dedicate Diverselor întrebări ale lui Simplicianus (De diversis quaestionibus ad Simplicianum). După cum am mai spus, întrebările puse de Simplicianus se referă în parte la istoria evreilor, altele însă sînt legate de interpretarea Epistolei către Romani, de aceea Augustin are motive să se întoarcă la discuția despre conceptele de predestinare și de mîntuire, de lege și de har, care îl pasionează și care pregătesc ulterioara luare de poziție împotriva pelagienilor. însă, spre deosebire de ceea ce s-
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
după Matei a fost însă considerată neautentică de către unii cercetători. Mai tîrzii (dintr-o perioadă neprecizată, dar înainte de 419) sînt cele Opt întrebări extrase din Vechiul Testament (De octo quaestionibus ex Veteri Testamento), rezolvate mai ales prin recurgerea la fragmente din epistolele pauline; în trecut și aceste Quaestiones fuseseră considerate de unii un fals. Din ultimii ani de viață ai lui Augustin (422 sau 425) datează cartea despre Cele opt întrebări ale lui Dulcitius (De octo Dulcitii quaestionibus), care trimite în mare
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
puțin primele două (unii cercetători cred că și a treia) sînt prezente în dialogul lui Augustin cu Dumnezeu. De altfel, acesta e sensul pe care îl conferă și autorul însuși operei sale în Retractări (II, 6, 1) și într-o epistolă (231, 6). Scriind conform acestor semnificații, în întreaga lucrare Augustin slăvește îndurarea divină, față de care își exprimă permanent recunoștința, fiindcă Dumnezeu, fără încetare, intervenind tainic în toate faptele, chiar și în cele ale vieții interioare ale omului, l-a împins
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
tot conform învățăturii lui Porfiriu, subliniau contradicțiile existente în relatările din Evanghelii, Augustin explică faptul că există un esențial Consens între Evangheliști (De consensu Evangelistarum). Urmează alte opere de combatere a maniheilor, pe care putem doar să le menționăm: împotriva epistolei lui Mani pe care o numesc „fundament” (Contra epistulam Manichei quam vocant fundamenti), avînd ca subiect o scrisoare atribuită lui Mani care conținea o serie de teze considerate „fundamentale” de adepții săi; Natura binelui (De natura boni), unde se condamnă
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
separate, fiecare cu propria ei funcție; ele își regăsesc în minte unitatea: acest lucru este însă imposibil în cazul naturii divine, care e unitară și omogenă. Opera, așa cum recunoaște și autorul ei, este extrem de complicată și puțini o pot înțelege (Epistola 169, 1). Ea constituie însă fundamentul doctrinei trinitare occidentale: nici măcar Toma din Aquino nu a marcat un progres în această privință, în raport cu Augustin. Și discuțiile care au dus în secolul al XI-lea la separarea Bisericii din Orient și contradicțiile
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Rigotti, Athenai, 1995. Despre operele antiariene: M.P. Ciccarese, „Il Contra adversarium Legis et Prophetarum di Agostino”, în Atti dell’Accad. Nazionale dei Lincei, Memorie 25, Roma, 1981. Studii: M. Schmaus, Die psychologische Trinitätslehre des hl. Augustinus, Aschendorf, Münster, 1927. 9. Epistole și predici Scriitorul trebuie să consacre o parte din timpul său și necesităților practice ale Bisericii din Hippona și din întreaga Africă, unde Augustin devine tot mai faimos și mai important. O dovedește și rostirea unui mare număr de Predici
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]