1,985 matches
-
din doi știuleți de porumb, două spice de grâu și o floarea-soarelui, totul de aur, dispuse în evantai și alternând. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu un turn crenelat. Semnificațiile elementelor însumate Brâul undat simbolizează atât etimologia numelui localității, cât și existența Bălții Amara și a Bălții Albe. Peștii reprezintă bogăția piscicolă a zonei, iar trandafirii semnifică existența pepinierelor de pe raza localității. Numărul peștilor sau al trandafirilor indică numărul satelor componente ale comunei. Mănunchiul face referire la
HOTĂRÂRE nr. 545 din 27 iulie 2016 privind aprobarea stemelor comunelor Balta Albă şi Gherăseni, judeţul Buzău. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/274184_a_275513]
-
XV-lea." În județul Neamț se afla o pădure și un hidronim "Brașovana". Lângă Vaslui existau o vale și un sat Brașovenița. Lângă Buzău era "Izvorul Brașovului" și "Poiana Brașovului". Lângă Ialomița era toponimul 'Brașovița" "Nicolae Drăganu" atribuia toponimului o etimologie slavonă (slava veche) în baza numelui propriu "Brașa" (cf. Brasevo - Sârbo-Muntenegreanâ și Braskov, Brastice Ceho-Bohemia). Sextil Pușcariu “Dar de la Bratoslav mai avem o forma hipocoristică, "Brașa", care e la baza numelui Brașov, precum a presupus N. Drăganu” . I. Pătruț, slavist
Brașov () [Corola-website/Science/296936_a_298265]
-
fi considerat doar o speculație. Brasus este un antroponim autohton atestat de inscripțiile din Dacia Romană. Etimologistul Alexandru Ciorănescu consideră numele Brașov în legătură cu bîrsă /bârsă, variante bîrță /bârță În general se consideră că, în stadiul în care se află cercetarea etimologiei și a istoriei Brașovului din partea filologilor și istoricilor, problema etimologiei Brașovului este încă deschisă oricăror concluzii. Conform acestei ipoteze Brașov, în ungurește Brassó provine din Bara-su, și semnifică „apă tulbure”. "Fluvium Brassou" este atestat într-un document din 1360
Brașov () [Corola-website/Science/296936_a_298265]
-
atestat de inscripțiile din Dacia Romană. Etimologistul Alexandru Ciorănescu consideră numele Brașov în legătură cu bîrsă /bârsă, variante bîrță /bârță În general se consideră că, în stadiul în care se află cercetarea etimologiei și a istoriei Brașovului din partea filologilor și istoricilor, problema etimologiei Brașovului este încă deschisă oricăror concluzii. Conform acestei ipoteze Brașov, în ungurește Brassó provine din Bara-su, și semnifică „apă tulbure”. "Fluvium Brassou" este atestat într-un document din 1360. Chiar cronicarul șcheian Radu Tempea afirma că „Brașovul s-a
Brașov () [Corola-website/Science/296936_a_298265]
-
a fost atestat documentar în anul 1329 și s-a dezvoltat că un centru aurifer în secolele 14-15. În 1446 orașul devine proprietatea familiei lui Iancu de Hunedoara. În 1469, în timpul domniei regelui maghiar Matia Corvinul, orașul a fost fortificat. Etimologia numelui localității: din subst. baie „exploatare minieră subterană; mină, ocna; (la pl.) stațiune balneara; golf, depresiune" (< lat. *bannea sau magh. bánya) + adj. mare „întins, vast " (lat. mas, maris). Cele mai vechi așezări în zona datează din perioada paleoliticului superior. De
Baia Mare () [Corola-website/Science/296949_a_298278]
-
Ungaria, iașii au lăsat denumirea de Jász unui comitat și mai multor localități; pe de altă parte, sarmații erau arcași reputați, ori în limba maghiară "íjász" înseamnă tocmai "arcaș", de unde presupunerea că acest cuvânt s-ar trage tot de la iași. Etimologie eronată totuși, "íjász" fiind derivat din "íj" (respectiv "ív", ambele cu sens de arc) și sufixul de profesie "-ász/-ész" care dă spre ex. și cuvintele "kertész" ('grădinar'), "halász" ('pescar') etc. În Cronica lui Nestor orașul apare menționat cu numele
Iași () [Corola-website/Science/296948_a_298277]
-
în Făgăraș locuiau 36.121 de persoane, dintre care 93,23% de etnie română, 4,54% etnici maghiari și 1,17% romi, restul etniilor având sub 1% fiecare în parte. Așezarea este atestată documentar din anul 1291 sub numele "Fogros". Etimologia acestuia poate fi: Cetatea a fost construită în anul 1310 de voievodul Transilvaniei, Ladislau Apor (Opor). Cetatea Făgărașului, împreună cu Amlașul, au fost acordate în Evul Mediu de regii Ungariei ca feude domnilor munteni care se puneau sub protecția lor. Între
Făgăraș () [Corola-website/Science/296980_a_298309]
-
face cu o denumire cu rădăcini pecenego-cumane: "tehek-uciu", care înseamnă, "capătul", sau "marginea țării". V. Spinei are o părere asemănatoare . În opoziție cu această opinie, Iorgu Iordan, prezintă în lucrarea sa "Toponimia românească", o altă explicație. Toponimul Tecuci are o etimologie slavă, derivând dintr-un verb care înseamna, "a curge". Numele s-a dat mai întâi pârâului Tecuci, iar apoi târgului și ținutului. O explicație asemănătoare a dat-o și istoricul Ion Bogdan care spune că "Tecuciul vine de bună seamă
Tecuci () [Corola-website/Science/296974_a_298303]
-
la bază numele provinciei romane Galatia din Asia Mică. Kallatiasy ar aduce mai degrabă cu Callatis (Mangalia), colonia greacă din Dobrogea care a fost centru de emisii monetare. În privința provinciei romane Galatia din Asia Mică, este valabilă aceeași remarcă. Totuși, etimologia toponimului nu poate fi legată de circulația monetară. Însă de aici au plecat misionarii creștini care au participat la convertirea la creștinism a populației din fosta Dacie. Astfel, în anul 313, împăratul Constantin cel Mare a înființat un vicariat condus
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
în județul Maramureș, Transilvania, România, format din localitățile componente Băile și Borșa (reședința). Are o populație de locuitori (2011), fiind al treilea cel mai mare centru urban al județului din punct de vedere demografic, după municipiile Baia Mare și Sighetu Marmației. Etimologia numelui localității: din n.fam. Borșa (< n. pers. sl. Borša; sau din n. fam. Borș + suf. top. -a). Borșa se află la 47°39′ latitudine nordică și 24°39′ longitudine estică. Altitudinea localității este la Valea Hotarului de 617 m
Borșa () [Corola-website/Science/296994_a_298323]
-
localității a fost „Cernavoda“ (ultima literă fiind a, nu ă), acesta fiind însă înlocuit, pe nesimțite, de prin anii 1960-1970, în uzul curent, apoi și în nomenclatorul oficial al denumirii localităților, cu „Cernavodă“ (se poate presupune aici un fenomen de „etimologie populară“, vorbitorii presupunând că numele ar veni cumva de la vreun „vodă“; există opinia ― minoritară, așa-zicând puristă, dar nu lipsită de temei ― că „Cernavodă“ ar fi o formă eronată, forma corectă fiind „Cernavoda“). Aceasta se poate corela și cu numele
Cernavodă () [Corola-website/Science/297013_a_298342]
-
și având obleduire peste mai multe țări dorind acești cnezi a dobândii pământ în țara noastră, noi am miluit aceasta stăpânire după cum ne ceruse acești cnezi pe lângă Oltețu”". Tot acestă ipoteză o menționează și Petre Pandrea în lucrarea “Soarele melancoliei”, "„Etimologia cuvântului Balș este binecunoscută. Numele vine de la slavul balșoi care înseamnă mare. Este vorba așadar, de un sat mare, de un târg. La rădăcină, localitatea Balș implică o anumită grandoare și ceva excepțional. Aici a fost din timpuri imemoriale un
Balș () [Corola-website/Science/297000_a_298329]
-
de la Dunare, de la Șopotu Nou prin Dalboșeț, se ajunge la Bozovici pe DJ-13. Bozovici are o climă plăcută, fără vânturi puternice, cu o temperatură medie anuală de 9-11 grade, iar cantitatea de precipitații anuale ajunge la valoarea de 700 mm. Etimologia cuvântului Bozovici, atât în tradiția locală cât și după unele date cu caracter științific, vine de la cuvântul "boz" o plantă care se pare că creștea din abundență în zona actuală a comunei Bozovici. Printre localnici mai circulă legenda potrivit căreia
Bozovici, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301073_a_302402]
-
Târgoviște, Dumitru, în 7 iunie 1638 și 20 august 1638, unde denumirea apare sub forma de Vlăcana. Referitor la Vulcana Băi, Iorgu Iordan susține că: „"în vorbirea oamenilor culți, apariția și răspândirea formelor cu "u", se datorează foarte probabil unei etimologii populare, adică a unei confuzii a numelui de loc, Vîlcana, cu neologismul "vulcan"."” La această părere se raliază și Const.Georgescu: „"Ceea ce ne preocupă în clipa de față este însă o veche contradicție pe care am vrea-o elucidată: anume
Comuna Vulcana-Băi, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301199_a_302528]
-
de la soția unui boier Vîlcu... Pare mai norocoasă versiunea că „"Vulcana și-a tras numele de la lentele vulcane(?!)"”, ce se produceau pe alocuri din cauza emanațiunilor de gaze, venit în contact cu flacăra(gazul metan). Avem aici un exemplu tipic de etimologie populară fantezistă"”. La sfârșitul secolului al XIX-lea, pe teritoriul actual al comunei era organizată comuna Cucuteni, în plasa Ialomița-Dâmbovița a județului Dâmbovița, comună având în compunere satele Vâlcana de Jos, Vâlcana de Sus și Cucuteni, cu o populație de
Comuna Vulcana-Băi, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301199_a_302528]
-
natură lingvistică a trecerii prin aceste teritorii a populațiilor migratoare este hidronimul "Bahlui", care în limba cumanilor ar fi însemnat "”pârâu mocirlos”"(Semnificație: probabil rom. ’balhui’,’baltă, mlaștină’ cunoscut mai ales în Muntenia, în zona montană a Buzăului ’balhoi’,’noroi’, etimologie: din rom. ’bahnă’ de origine nord slav., cu derivat verbal ’a bâhni, bâhli’,’a mirosi urât, a se strica - cu referire la ape’ din care s-a format apoi substantivul, sau poate adjectivul ’balhui’ similar fonetic altor entopice cu sensul
Budăi, Iași () [Corola-website/Science/301263_a_302592]
-
și vom avansa câteva sugestii privind optimizarea facilităților la cote europone cu precizare că nu pledăm pentru urbanizarea ostentativă a ruralulu, ci doar pentru o modernizarea acestuia la standardele europene. 2. Început de biografie 2.1. Resursele identitare ale localității; etimologie] Ca așezare tipic bănățeană, Moșnița Veche poartă în aria etnogenezei sale, până în zilele noastre, efectele agregate ale unei istorii complexe în care elementul etnic s-a conjugat benefic cu cel lingvistic instituțional contribuind la cristalizarea interculturalității Banatului românesc, recunoscută ca
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
Pavel Cneazu, uneori numit greșit prin etimologie populară , din numele în , menționat în documentele vremii "Paulo de Kynys - Comes Temesiensis" (n. 1432 - d. 1494) a fost un comandant în armata regelui Ungariei, Matia Corvin, și comite de Timișoara. Numele de familie poate fi derivat din titlul de
Paul Chinezu () [Corola-website/Science/301454_a_302783]
-
din satele Buteasa, Codru Butesii și Finteușu Mare. Localitatea are o populație de 7.565 locuitori (2011) și a fost declarată oraș prin Legea nr. 83/2004, împreună cu alte trei localități din județul Maramureș: Tăuții-Măgherăuș, Săliștea de Sus și Ulmeni. Etimologia numelui localității: din magh. Somkút (< magh. som „corn" + magh. kut „fântână”, care ar traduce top. rom. Fântâna Cornului) + suf. top. -a + de-terminantul Mare. Atestat documentar în anul 1358 (Somkuth) , orașul Șomcuta Mare are în componență următoarele localități: Buciumi, Vălenii Șomcuței
Șomcuta Mare () [Corola-website/Science/300095_a_301424]
-
Basarab-ban" sau un "Besarion-ban" al Severinului ("Terra Zeurino"), sau poate Litovoi, menționat în 1247 ca Ban al Olteniei (Xenopol, care în "Les Roumains au moyen-age: une énigme historique", Paris, E. Leroux, 1885, vede în Bezerenbam strămoșul Basarabilor). După Bogdan Petriceicu-Hasdeu etimologia numelui ar proveni din cuvântul dac "saraba", "căpetenie" (care persistă în limba română sub forma regionalismului "sarâmb") precedat de titlul de « Ban ». Această ipoteză este contestată în prezent. Trebuie menționat totuși că tema unei origini a dinastiei princiare a Basarabilor
Dinastia Basarabilor () [Corola-website/Science/300123_a_301452]
-
Bogatu Român (, ) este un sat în comuna Păuca din județul Sibiu, Transilvania, România. Se află în partea de vest a județului. Etimologia numelui: Nagykerék = Kerek-ul Mare; Oláhbogát = Valahul bogat; Reichhof = Curtea bogată (cuvântul "curte" cu sens de "gospodărie"). Anul primei atestări documentare: 1324, sub denumirea de "Kerék". Parcela eroilor români din cele două războaie mondiale este amplasată în curtea bisericii ortodoxe și
Bogatu Român, Sibiu () [Corola-website/Science/300183_a_301512]
-
traseul șoselei Arad-Brad prin localitatea Ineu. Pe hartă se mai pot vedea localitățile Băița, Bihor, Nucet, Ștei, Vârfuri, Brad, localități care se găsesc în bazinul râurilor Crișul Alb și Crișul Negru care se vor vărsa pe teritoriul Ungariei în Tisa. Etimologia denumirii acestei localități se poate interpreta ca "poartă", "intrare" într-o depresiune, vale, regiune etc. Datele expuse relevă o scădere constantă a populației, cauzată în principal de procesul de creștere a populației urbane datorat schimbărilor structurale careau avut loc în
Gurahonț, Arad () [Corola-website/Science/300292_a_301621]
-
Britaniei, personajul fondator al Caer-fyrddin, Merlin (galeză "Myrddin"), sau semizeul nordic Sigurd sau Siegfried, care a căpătat valoare istorică în "Cântecul nibelungilor" prin asociere cu o bătălie din secolul al V-lea dintre huni și burgunzi. Unii susțin o posibilă etimologie a numelui lui Arthur din galezul "arth", "urs", și consideră că regele-urs gal este precedentul pentru legendă, deși venerarea lui Artio nu e atestată în Britania. Documentele istorice din acea perioadă sunt puține, așa că un răspuns definitiv pare improbabil. Mai
Regele Arthur () [Corola-website/Science/301522_a_302851]
-
machiaj pentru ochi. Pudra este preparată prin sublimarea unui mineral natural, stibnit, într-un vas închis. Conform acestei teorii, înțelesul cuvântului "alkuhul" ar fi fost extins mai întâi pentru substanțele distilate în general, iar apoi restrâns doar pentru etanol. Această etimologie circulă în Anglia cel puțin din 1672 (DEO). Oricum, această derivare nu este întru totul acceptată, deoarece cuvântul arabic curent pentru alcool, الكحول = "ALKHWL" = "al???", nu derivă din "al-kuhul". Coranul, în versetele 37:47, folosește cuvântul الغول = "ALGhWL" = "al-ghawl" — însemnând
Alcool () [Corola-website/Science/301532_a_302861]
-
al-ghawl" — însemnând "spirit" ("ființă spirituală") sau "demon" — cu sensul de "lucrul care dă vinului tăria". Cuvântul "al-ghawl" a dus la apariția cuvântului englez "ghoul" (creatură imaginară care mănâncă persoane moarte; vampir), și numele stelei Algol. Conform unei a doua teorii, etimologia populară și scrierea cuvântului „alcool" nu ar fi apărut datorită generalizării cuvântului "ALKHL", ci confuziei alchimiștilor și autorilor occidentali a cuvintelor "ALKHL" și "ALGhWL", care au fost într-adevăr traduse în multe feluri greșit. Gruparea hidroxil face ca, în general
Alcool () [Corola-website/Science/301532_a_302861]