2,011 matches
-
Dicționarul explicativ ilustrat (DEXI, 2007), care îl definește ca "loc special amenajat unde se aruncă gunoiul (menajer)", fără a-i putea stabili originea (cuvântul apare cu indicația "etimologie necunoscută"). Uzul curent și tăcerea dicționarelor au stimulat, în acest caz, apariția etimologiei populare, a explicațiilor false, construite pe baza unor asemănări de formă sau sens. Se pare că multă lume e convinsă că termenul ghenă provine din gheenă, ipostază a infernului prezentă în textele bisericești, dar și în blesteme și imprecații ("focul
La ghenă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6889_a_8214]
-
casă (casa în care se făcea foc). E cert că ultima denumire stârnește cel mai mult imaginația și provoacă interpretări destul de libere, pentru că pare a sugera o culme a absurdului fiscal: taxa pe fum, pe imaterial și insesizabil. Conotațiile și etimologia populară contribuie la păstrarea în circulație a termenului, pomenit încă în discuțiile actuale, mai ales în ironizarea excesului de taxe: "Tu încă n-ai înțeles că ăștia ar pune impozit și pe fumărit, aer și soare?" (computergames.ro), "mai justifică
Biruri,taxe, impozite by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12183_a_13508]
-
ro). Termenul științific prismă a intrat în limba română în deceniile de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, prin traduceri și adaptări de manuale și tratate. Sursele acestora fiind diferite, se consideră că termenul are etimologie multiplă: a putut fi preluat din greacă, dar și din latină, germană, franceză etc. N.A. Ursu, în Formarea terminologiei științifice românești (1962), ca și Dicționarul limbii române (DLR, Tomul VIII, Litera P, partea a 5-a) oferă numeroase citate caracterizate
Prin prisma... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4859_a_6184]
-
că atribuirea de conotații negative la folosirea cuvântului este interzisă. Deputatul motivează necesitatea unei astfel de legi prin faptul că termenul "rom" generează confuzie pe plan internațional. "Sute de milioane de oameni de pe Planetă n-au studii filologice și de etimologie. Ei fac o asociere firească (și justă!) între terminația -ia / -(an)ia și țara (= națiunea ei) care are această particulă: Britania = brit + ania = “țara briților, a englezilor”; Mauretania = maur + (et)ania = “țara maurilor”, deci România = rom + ania = “țara romilor”. E
Senatul avizează înlocuirea termenului "rom" cu "ţigan" () [Corola-journal/Journalistic/27159_a_28484]
-
interpretare a lumii, primul are proasta inspirație de a face uz de o țesătură lexicală de o larghețe stînjenitoare, în vreme ce al doilea are la îndemînă un cod precis de simboluri algebrice. În primul caz, spiritul se complace în bălăceală de etimologii prețioase, în al doilea spiritul e prins în corsetul strict al ecuațiilor fixe. Imun la reverii personale, matematicianul e un cercetător sec, care descrie cît mai fidel realitatea. „Cît mai fidel“ însemnînd: a da explicații și a face predicții pe
Legi de conservare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3670_a_4995]
-
de aceea natura filocalică pe care o posedă o predispune la judecăți cu timbru spiritual. Pentru Nicoleta Baciu, e frumos ce poartă sigiliul spiritului, restul e sclifoseală estetică. Autoarei îi repugnă calofilia, dar îi surîde filocalia. Două cuvinte cu aceeași etimologie și cu sensuri la extreme. Dacă răuvoitorii văd aici o negare a autonomiei esteticului, (sub motiv că un text nu reflectă nimic decît pe el însuși, caz în care el trebuie judecat în sine, ca pe un univers de sine
Omul lăuntric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2407_a_3732]
-
la curtea Regelui Ștefan I al Ungariei, care în secolul al XI-lea a ajuns în această zonă; Argeș - provine de la denumirea râului Argeș, care pe vremea dacilor era numit Argessos (însemnând, cel mai probabil, “strălucitor”); Bacău - există mai multe etimologii posibile: un conducător local numit Bako; strugure care crește în vecinătatea orașului Bacău și este numit “bacă” sau chiar zeul Bachus; Bihor - unii spun că ar proveni din sârbescul “vihor” (volbură), alții sunt de părere că ar avea o etimologie
De unde vine numele județului în care locuiești by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/46115_a_47440]
-
etimologii posibile: un conducător local numit Bako; strugure care crește în vecinătatea orașului Bacău și este numit “bacă” sau chiar zeul Bachus; Bihor - unii spun că ar proveni din sârbescul “vihor” (volbură), alții sunt de părere că ar avea o etimologie traco-dacică, după numele cetății “Biharea” (din bi - doi și harati - a lua, a duce), posibil cu sens de două posesiuni; Bistrița-Năsăud - probabil de la râul Bistrița (denumire de origine slavonă - apă repede) și de la orașul Năsăud (din cuvântul german Nussdorf - Satul
De unde vine numele județului în care locuiești by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/46115_a_47440]
-
râului Cibin (din latinescul Cibiensis - Cibinium); Suceava - probabil de râul Suceava, a cărui denumire vine de la arbuștii de soc; Teleorman - denumire de origine cumană (“deliorman” - “pădure nebună”); Timiș - după râul Timiș, denumit Tibisis de romani; Tulcea - denumire compusă din “tul” (etimologie necunoscută) și turcescul “cay” (râu, apă curgătoare); Vaslui - nume derivat din “vas” (care în cumană este posibil să fi însemnat “zonă împădurită”) și turcescul “uj” (râu, apă curgătoare); Vâlcea - fie din cuvântul slav “vâlk” (lup), fie din latinescul “vallicella” (vale
De unde vine numele județului în care locuiești by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/46115_a_47440]
-
din accentul de poantă pe care îl dă cuvintelor, poanta fiind aici nu gluma frivolă cu rost de flatare, ci accentul semantic menit a întări expresia. E ca și cum, depănîndu-și frazele, autorul urcă spre un punct de tensiune cînd, apăsînd pe etimologia cuvîntului sau pe ambiguitatea lui, scoate din el o nuanță mustoasă de factură doctă. Nuanța aceasta e chiar poanta care, întipărindu-se în mintea cititorului, îl ajută să vadă tema din alt unghi. La Sorin Dumitrescu contează tentele, puseurile, inflexiunile
Canonul icoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6291_a_7616]
-
singur sau doar cu un complement care să indice ținta consacrării; în uzul cult, este totuși exclusă folosirea fără un complement în cazul dativ (dedicat cercetării, dedicat păcii etc.). Pentru întreaga familie lexicală se indică în dicționarele noastre o dublă etimologie: latina (model pentru formă: dedicatio, dedicare) și franceza (sursa sensurilor moderne: dedication, dédier); pentru cuvîntul dedicație, apare ca sursă suplimentară și italiana (dedicazione). Evident, în momentul intrării în română a cuvintelor de mai sus, engleza nu a jucat nici un rol
Dedicat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10742_a_12067]
-
jocului e semnificativ nu numai prin analogiile semantice produse - adesea evoluțiile s-au petrecut în alte limbi, cuvintele fiind preluate împreună cu sensurile lor figurate - ci și prin straturile influențelor culturale pe care le reflectă. Cuvîntul pocher, de pildă, are o etimologie multiplă, dar pare să fi pătruns mai întîi în română - așa cum arată și Dicționarul academic (DLR) - printr-un intermediar neogrecesc. împrumuturi pasagere mai vechi - din turcă, greacă, rusă (limbi care reflectă căile de intrare în lumea românească a unora din
"A plusa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17056_a_18381]
-
anume osatură pe care ea crește, spiralat. Pînă ajung, puțin cîte puțin, să facă, împreună, un singur corp, o coloană torsată, ca stîlpii împletiți. Un brîu este ,meștereala" (de altfel, lui Gelu Popescu i se spune Meșteru, Zare ,pigulește" la etimologii, Grințu la scenarii), celălalt spontaneitatea. Adică povestea în sine, care nu stă în dozimetrele teoriilor despre roman cum nu stă limba, cea adevărată, în dicționare. Sigur, Zare ia din DEX (,substratul" unei proze scurte care e, cu unele stîngăcii, o
Toate numele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11559_a_12884]
-
soluții năstrușnice, uneori de un neverosimil stupefiant, spre a se amuză dar și spre a experimenta pînă unde poate merge credulitatea englezilor în fața unui native speaker. Englezii însă nu numai că îl cred, dar chiar ajung să reacționeze la fantasticele etimologii, de pildă, cu minunarea pe care ți-o provoacă un oracol, ale cărui vorbe nu numai că nu le pui la îndoială, dar de la care chiar te aștepți la ceva cît mai de necrezut. Există, în felul acesta, o ramă
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
Această carte poate avea o foarte bună utilizare didactică: în primul rând pentru formarea unei atitudini față de normă, apoi pentru că prezintă sistematic împrumutul semantic, tipurile de calc, posibilele explicații și justificări ale pleonasmului, interpretările diferite ale conceptelor atracție paronimică sau etimologie populară etc., ilustrându-le prin modificări lexicale actuale, prin fenomene care pot capta cel mai bine interesul cititorului. Lexicul e domeniul în care greșeala e greu de definit (sensurile evoluează, se multiplică sau, dimpotrivă, se învechesc și ies din uz
Cuvinte și sensuri în mișcare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4608_a_5933]
-
conțin - nu numai la noi - un amestec pitoresc de limbi, asociind autenticitatea și invenția, exactitatea și aproximația, urmînd moda și manipulînd conotațiile culturale și sociale ale preparatelor. În cazul românesc, domeniul e foarte instructiv din punct de vedere lingvistic, în etimologie vădindu-se tradiția asimilării mai multor influențe (de la sarma la borș, la șnițel, ștrudel, pizza sau hamburger). Una dintre zonele în care etimologia poate face unele surprize simțului lingvistic comun mi se pare aceea a "fructelor de mare": sintagma e
Culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16212_a_17537]
-
și sociale ale preparatelor. În cazul românesc, domeniul e foarte instructiv din punct de vedere lingvistic, în etimologie vădindu-se tradiția asimilării mai multor influențe (de la sarma la borș, la șnițel, ștrudel, pizza sau hamburger). Una dintre zonele în care etimologia poate face unele surprize simțului lingvistic comun mi se pare aceea a "fructelor de mare": sintagma e tîrzie, calchiată după franceză (acum se înmulțesc indicațiile de tip "produse seafood"), dar acoperă o realitate orientală și mediteraneană cu care lumea românească
Culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16212_a_17537]
-
barbut cu armăsari potcoviți" (Avasilcăi 1994: 183). Într-un reportaj despre zarurile măsluite, sunt enumerate mai multe tipuri: "zaruri Ťochi de peșteť, zaruri Ťîncărcateť, zaruri cu magnet" (Evenimentul zilei, 1647, 1997). În fine, oasele sunt numite și babaroase: termen cu etimologie incertă, care a fost explicat, nu foarte convingător, prin apropierea de băbăreasă și care se folosește și ca nume pentru barbut sau pentru un joc asemănător cu acesta. A juca barbut - act desemnat, printr-o metonimie asociată cu o metaforă
„Para-ndărăt” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7572_a_8897]
-
mai mult pentru variație sinonimică: "într-o țară infestată de corupție, e posibil ca, dintre acei funcționari, unii să ceară șpagă. Să-ți găsească nod în papură ca să le iasă și lor un șperț." (admaker.ro/articole). Șpagă are o etimologie incertă; s-au propus mai multe etimoane și explicații ale evoluției sale semantice: ar reprezenta o schimbare de sens a cuvîntului popular șpagă (variantă a lui spangă), cu sensul "spadă" și de sursă rusă, sau ar proveni de la o formă
Șpaga by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14979_a_16304]
-
Rodica Zafiu Cartea Domniței Tomescu, Gramatică numelor proprii în română, București, All, 1998, e, între aparițiile lingvistice din ultimul timp, una care poate interesa, în afară specialiștilor, un public mult mai larg. În genere, onomastica e - ca și etimologia - un domeniu lingvistic care se deschide curiozității culturale generale: originea cuvintelor, relația dintre nume și obiecte și mai ales dintre nume și persoane, cu implicațiile lor istorice, sociologice și psihologice - pot deveni un subiect de investigație de-a dreptul fascinant
Numele proprii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18024_a_19349]
-
ar fi de origine țigăneasca, ci ar proveni din construcția germană mit Stock "cu baston". Această ipoteză etimologica nu se gaseste, desigur, în dicționarele noastre etimologice, nici în cele generale. E atribuită, în genere, scriitorului Victor Eftimiu, autorul mai multor etimologii fanteziste; unii spun că au auzit-o de la cîte un profesor; cei mai mulți, în ultimii ani, au găsit-o circulînd pe internet. În spațiul web explicația apare în zeci de variante, sub titluri de genul " Acum știi!", pe forumuri sau în
Mișto și legenda bastonului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7622_a_8947]
-
cult, legat etimologic de lustrație : lustru (din lustrum - rit de purificare practicat în Roma antică, odată la 5 ani, cu ocazia recensămîntului; prin extindere, lustru a ajuns să însemne, în stilul solemn, "perioadă de 5 ani"). E o problemă de etimologie latină dacă acest lustrum este identic, înrudit sau doar omonim cu termenul din care provin fr. lustre, it. lustro, preluate în epoca modernă și de românescul lustru "strălucire, aspect lucios"; de la acesta din urmă s-au format derivate cu aspect
Lustrație by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10680_a_12005]
-
Angelo Mitchievici: să activeze întotdeauna de la locurile comune pe care le detonează sau încearcă să le corupă printr-o abordare inedită. De pildă, în legătură cu expresia amintită, totodată și cea mai cunoscută, de bună seamă, în abordările critice, criticul merge la etimologia termenilor, și de aici mai departe vom asista la un adevărat spectacol hermeneutic. Va proceda identic în tot volumul. E abordarea în care scriitorul constănțean se simte cel mai confortabil. O concluzie ar fi că „opera lui Caragiale constituie doar
Prospețimi Hermeneutice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2390_a_3715]
-
ales dacă avem în vedere instabilitatea formală a cuvintelor cu circulație argotică. Sensul este, oricum, aproape identic - cu diferența stilistică dintre un element neutru, oficial - și unul expresiv, popular, evaluativ. (Într-o pagină din internet, am găsit o încercare de etimologie a cuvîntului, care ar proveni de la un nume propriu, al unui parașutist celebru; ipoteza nu pare deloc convingătoare, pentru că presupune o cale mai rară și mai complicată, care nu explică evoluția sensurilor; e vorba mai curînd de o coincidență, numele
Baștani și mahări by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7667_a_8992]
-
care simțeau îndepărtările față de etimonul romanic ca pe o greșeală gravă. Mioara Avram, în Ortografie pentru toți (1990), consacră acestei oscilații un capitol ("s sau z?") în care explică datele problemei: aceasta "se pune în special la neologisme: fie din pricina etimologiei multiple a unora dintre ele, fie din pricina contradicției dintre scrierea cu s și pronunțarea cu șzț în unele limbi sursă (franceza și germana)" (p. 73). în noul DOOM, s-a schimbat ortografia pentru conclusiv și oclusiv - care se scriu acum
Concluziv by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10621_a_11946]