7,893 matches
-
mai plin de gust și generalizat în timpii aievea, căci prin această consecință se câștigă o deosebită satisfacere, aceea a unei justificări surprinzătoare prin esactitatea istorică. Și acela care ar putea constata prin cercetări nu numai costumul unui olandez din evul mediu, ci până și costumul specific ce era obicinuit în Amsterdam în timpul cutare și cutare, acel[ui]a i s-ar cuveni lauri în caz daca poetul ar fi avut nenorocirea de-a face din una din figurile sale un
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
averi, toate acestea trebuie să se reflecte în costum față cu grosierul adevăr al naturei, fără însă de-a se scăpa din vedere bunul gust și părerea frumoasă. Unde aceste diferințe sânt marcate deja prin costum, precum sânt în costumele evului [-mieziu] și-n îmbrăcămintea spaniolă, în croiala-ntreagă și în stofă, acolo nu e nici un fel de greutate, și o greșală totală în alegerea costumului nu va prea fi cu putință. Însă o considerațiune mult mai aspră a acestui moment
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
după același tipic, tineri ostași de alte etnii. A rezultat o amalgamare, un amestec de popoare, finalul fiind slăbirea până la anihilare a rezistenței acestora. De-a lungul timpului, noțiunea de terorism și-a modificat înțelesul. La un moment dat, în Evul Mediu, cruciații, porniți să elibereze Ierusalimul și Mormântul Sfânt din "mâinile" credincioșilor lui Muhammad, s-au văzut loviți de împotrivirea băștinașilor, care-i socoteau pe de o parte invadatori, iar pe de altă parte și "necredincioși", deoarece creștinii nu venerau
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
fenomen mitic arhaic, argumen- tarea originii și evoluției fenomenului sociocultural respectiv, rapor- tarea lui la fenomene mitice universale și așa mai departe. în cazul mitologiilor unor etnii europene - care au fost redactate de mitografi în Antichitate (grecii și romanii), în Evul Mediu (germanii și nordicii) sau în epoca modernă (finlandezii) -, se impune de regulă un efort de „deliteraturizare”, în vederea depistării motivelor și structurilor mitice originare. În principiu, cercetătorul care se încumetă să reconstituie mitologia română este confruntat cu o dificultate într-
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
câteva aluzii chiar și în textele canonice ale Bibliei : Geneza (VI, 4), Isaia (XIV, 12-15), Epistola sobornicească a Sf. Apostol Iuda (6), A doua epistolă sobornicească a Sf. Apostol Petru (II, 4), Evanghelia după Matei (XXV, 41) ș.a. Vehiculată în Evul Mediu bizantin de Cronografe, întrebări și răspunsuri, Erminii și alte texte religioase, legenda a pătruns în folclorul românesc, dând naștere unui bogat ciclu de legende care au fost în mare parte strânse și publicate în 1913 de T. Pamfile (3
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
alifie miraculoasă, ea putea să se preschimbe în pasăre (bufniță), pentru a zbura dintr-un loc în altul (Măgarul de aur, II, III). Credințele și practicile descrise de Apuleius se întâlnesc peste un mileniu, în forme aproape identice, la vrăjitoarele Evului Mediu european : practici magice și presupuse puteri meteorologice, folosirea de unguente miraculoase și depla- sarea prin văzduh, călare pe demoni. Mai mult, astfel de credințe (vezi zicala „dracul e calul babelor”) și practici magice au supraviețuit, până acum câteva decenii
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
faptul că marea majoritate a legendelor privitoare la omologul sârbo-croat al solomonarului, grabancijas dijak, „au pătruns de sus în popor și că își au originea, în ceea ce privește numele școlii de magie [Vrzino kolo - n. A.O.], în sfera de legende virgiliene ale Evului Mediu”. „Dintre școlile enumerate de profesorul Jagi¾ - a comentat M. Gaster - lipsește una, și anume celebra școală din Salamanca, care poate lua foarte ușor locul celei din Toledo, din legenda virgiliană. Suntem siguri că din Salamanca s-a format apoi
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de altă parte, de faptul că și după această dată au mai fost semnalate execuții de vrăjitori, chiar dacă sporadice și ilegale (86, p. 176). Spun că o astfel de „cruciadă” din partea ortodoxiei române nu ar fi fost posibilă la nivelul Evului Mediu, pe de o parte, datorită relativ slabei organizări a Bisericii și, pe de altă parte, datorită toleranței religioase de care a dat dovadă ortodoxia română de-a lungul timpului (103, pp. 91-92). Biserica Ortodoxă Română - spunea Ioan Petru Culianu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în măsură să îmblânzească („lege”) fiara. De data aceasta, fecioara uzează de „legături” mai subtile și mai imateriale chiar decât cele folosite de zeii aseni în vederea legării monstrului licomorf Fenrir. Relația dintre fecioară și inorog a fost diferit valorizată în Evul Mediu, în funcție de perspectiva din care a fost abordată legenda. Pentru alchimiști, de exemplu, fecioara întruchipa aspectul feminin și pasiv al mercurului, în timp ce licornul simboliza forța sălbatică, neîmblânzită, masculină a spiritus mercurialis (vezi și aspectul falic al cornului). Întâlnirea lor este
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Episodul luptei Sfântului Gheorghe cu balaurul, pentru mântuirea fecioarei, nu aparține vechilor redacții ale legendei hagiografice. El a fost preluat din tradițiile populare și anexat, după secolul al XI-lea, la celelalte miracole înfăptuite de sfânt, conform tradiției hagiografice din Evul Mediu timpuriu (97). Deja în secolul al XIII-lea, arhiepis copul Genovei - Jacopo da Varazze - a introdus această legendă (inclusiv submotivele care mă interesează) în celebra sa compilație Legenda aureea (38), de unde a pătruns în toată Europa, atât în forma
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
submotivele care mă interesează) în celebra sa compilație Legenda aureea (38), de unde a pătruns în toată Europa, atât în forma literară, cât și iconografică. Așa cum am spus, nu mă interesează în mod particular motivul „Sf. Gheorghe omorând balaurul” care, în Evul Mediu târziu și în veacurile care i-au urmat, a beneficiat de o strălucită carieră în iconografia creștină. în schimb, mă interesează submotivul „fecioara legând balaurul” care, nebeneficiind de o resemnificare creștină, a dispărut în multe dintre cazuri, fiind mai
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de felul în care aceasta a „deviat” dintr-o noțiune botanică într-una mitică, precum și de cauzele, amploarea și implicațiile acestei „devieri”. El sesizează schimbarea centrului de greutate în receptarea acestui motiv. Descrierea plantei și valențele sale farmaceutice trec, în Evul Mediu, pe planul doi, făcând loc presupuselor sale virtuți magice, mitice, sacrale - aspecte formulate deja în Antichi- tate, dar preluate, amplificate și cristalizate de mitologia medievală. Mircea Eliade e interesat de miraculoasa geneză a mătrăgunei, de antropomorfismul și androginia ei
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
denumirea plantei : belladonna. Virtuțile psihotrope ale mătrăgunei erau cunoscute în Antichitate (cf. Dioscoride și Plinius cel Bătrân). Amestecat sau nu cu opium și suc de măselariță, sucul de mătrăgună era folosit ca anestezic în timpul intervențiilor chirurgicale, din Antichitate până dincolo de Evul Mediu (33). Dar mătrăguna era folosită și ca analgezic, ca afrodiziac („Mătră- gună,/ Doamnă bună,/ Mărită-mă-n astă lună,/ Nu te iau de bolunzit,/ Ci te iau de îndrăgit”), ca remediu împotriva insomniei și - cum scrie Eliade - împotriva „melancoliei
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
insuflând pe gură fumul acestei plante [cypiros = săbiuță = Gladiolus imbricatus], își micșorează splina și nu ies din casă decât după această inhalație ; căci astfel devin mai sprinteni și chiar mai robuști pe zi ce trece (Naturalis historia, XXI, 69). în Evul Mediu, unii doctori europeni au introdus canabioterapia. Pe la jumătatea secolului al XIII-lea, de exemplu, un savant complex de talia lui Villard de Honnecourt recomanda o infuzie în vin alb de frunze de cânepă sălbatică, semințe de cânepă și alte
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
un bărbat matur (cu soție și doi copii) nu putea să provoace nici teama boierului-fiu (care „s-a ascuns în dosul trăsurii”), nici reacția agresivă a boierului-tată (care „i-a rupt ciubucul de spate”). Practica incubației nu a dispărut în Evul Mediu. Ea este atestată în Bizanț (Bazilica Sf. Mihail) și în vestul Europei (Catedrala Notre-Dame). Nicolae Vătămanu este de părere că astfel de practici au supraviețuit și în Țările Române în perioada medievală, doar că locul de desfășurare a incubației
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și practicile mistico- -magice în vogă în aria geografică din care a apărut hasidismul” (132, pp. 250-252). Unguentele halucinogene folosite de vrăjitoarele din Antichi- tate (vezi Apuleius, Măgarul de aur, III ; și Ovidiu, Metamorfoze, XV, 356) și de cele din Evul Mediu erau compuse din multe și diverse ingrediente. Conform proceselor-verbale redactate de inchizitori, plantele psihotrope cele mai folosite (separat sau în combinație) erau mătrăguna (Atropa belladonna) (133), cânepa indiană (Cannabis indica), ciumăfaia (Datura stramonium), măse- larița (Hyoscyamus niger), omagul (Aconitum
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
î.e.n.) atrăgeau deja atenția asupra abuzului de opium, inclusiv ca somnifer. Virgiliu scria în poemul Georgicele despre „macii impreg- nați cu somnul lui Lethe”. Plinius afirma că persanii foloseau opiumul pentru tămăduirea bolnavilor. Strabon nota același lucru despre arabi. în Evul Mediu, medicii și alchimiștii arabi (re)introduc în Europa opiumul, care va cunoaște o carieră prodigioasă nu numai ca remediu terapeutic, ci și ca provocator al „beției albe”. Ilustrul doctor Paracelsus (1493-1541) îl folosea el însuși în cea de-a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cea dintâi, sau greaca, sau latina, sau araba ; ori dacă nu cumva vorbeau tot limba propriilor părinți, din care se născuseră. Dar [suveranul] se strădui fără nici un rezultat, întrucât copiii sau pruncii mureau cu toții (Cronica, 1282) (4, p. 7). în Evul Mediu timpuriu, se credea că doar trei limbi merită statutul de „limbi sacre” : ebraica, latina și greaca. Sunt limbile în care, conform evangheliilor, a scris Pilat pe cruce numele și titulatura lui Isus : „Pilat a scris titlul și l-a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
suve ranul a continuat să nu împărtășească vreo religie anume” (18). 3. Cea mai veche atestare a motivului Nu știu dacă se poate vorbi despre o origine comună, despre un pattern care să fi generat toate aceste legende, atribuite în Evul Mediu mai multor monarhi europeni și asiatici. Am văzut mai sus că cel mai vechi suveran în seama căruia s-a pus un astfel de experiment este Ben Hadad, regele biblic al țării Aram (Siria), în secolul al IX-lea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
măcar? Dovada cea mai strălucită despre aceasta mi-a dat-o banchetul d-lui C. A. Rosetti, la care mesenii erau într-adevăr de-o stranie, de-o absurdă promiscuitate. Din citirea izvoarelor istorice m-am convins că în decursul evului mediu, care pentru noi a încetat cu venirea fanarioților, n-am avut clasă de mijloc decât ca slabe începuturi și că această clasă - escepție făcând de olteni și ardeleni - e cea mai mare parte de origine străină. De aci abia
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
întrebat cineva pe I. S. I. Arhiducele Albrecht cum e soldatul român, ar fi răspuns că e un foarte bun soldat, că-n cele mai grele împrejurări nu se descurajează. Rasa este însă una ș' aceeași dincoace și dincolo, din evul mediu cunoscută ca rasă războinică; și, desigur, calități contractate în cursul sutelor de ani ai Domniilor române nu se puteau pierde numai în câteva generații ale domniei răpitoare a fanarioților. În genere vechii fanarioți asupreau poporul, dar nu-l corupeau
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
trage clopotul, dacă acest clopot sună adevărul. [8 august 1882] ["DE MAI MULTE ORI AM OBSERVAT... "] De mai multe ori am observat tendința foilor grecești de-a tăgădui existența până și a acelor resturi de populațiune traco - romană care-n evul mediu, mult mai răspândită decât astăzi, își întindea insulele sale etnice în toate teritoriile împărăției Răsăritului. În adevăr Peninsula Balcanică era în anticitate o peninsulă tracică și numai vârful ei estrem era populat de greci. În comediile lui Aristofan - în
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
vechi după Herodot, deci autohtonii Peninsulei Balcanice - s-au romanizat, au devenit români. Spre a întrebuința un termen din chemie, tracii Peninsulei și cei din Dacia erau izomorfi cu romanii și s-au contopit pretutindenea în popor românesc, care-n evul mediu era mult mai numeros decât azi, după cum ne dovedesc o sumă de izvoare. Filip II și Alexandru cel Mare au fost traci. E prea adevărat că acesta cucerind țările Asiei și ale Africei grecii i s-au substituit pretutindenea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Xiii-a peste Epir, Tesalia, Albania și Macedonia, cari toate la un loc se numesc Vlahia, atât de cătră scriitorii bizantini cât și de cei occidentali. Departe dar de-a fi numai o mână de coloni romani, românii erau în evul mediu unul din popoarele cele mai numeroase ale Peninsulei, după toată probabilitatea traci romanizați, ca și cei din Dacia. Rolul cel mai însemnat [î]l joacă sub asanizi, dintre cari Ioanițiu, în răspunsul dat papei Inocențiu III, se declară a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de "Daco - românia ", o invențiune austro - rusească, făcută pentru a fi opusă de-o putere celeilalte, ci de-un adevăr, de-o realitate etnologică. Deși munții despart poporul românesc în bucăți, deși acești munți, care le-a păstrat naționalitatea în evul mediu, constituie azi o piedică statornică pentru unirea politică a lor, totuși, din suta a șaptesprezecea începînd, au prins a se naște un contact intelectual între diferitele provincii în care acest popor locuiește. Faptul cel mai curios și mai important
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]