3,312 matches
-
După cum mai târziu a trăit și experiența captivității. Existau oameni care îl puteau ține captiv. Stătea în sângele lor 40 de zile fără să poată ieși, până când aceia mureau, iar abia atunci era din nou liber. Se mai putea să evadeze și în alt mod, mai riscant și cu un deznodământ nefericit. Anume dacă pleca departe, dincolo de zona viețuirii sale, cum s-a întâmplat în 1912, când, agitat și imprudent, Zogru a nimerit din greșeală într-un hahol beat și n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de zile, dar a mers mai departe, încercând să-i spună ei cum o să vină din nou cu altă înfățișare. Era slăbit și-era rău, iar după o zi nu mai putea nici să meargă. Atunci s-a hotărât să evadeze într-un sânge proaspăt, dar și în turcul fălos în care intrase s-a simțit la fel, a leșinat în pulberea drumului și, tot încercând să se târască spre alt corp, se simțea din ce în ce mai pierdut, până când ceva l-a tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
în fabrică, în ultima lună? Uneori putea să-l facă să vorbească mai liniștit ori să mai schimbe discursul pe ici, pe colo, dar greu, căci Arapu era un om care îl făcuse prizonier. Doi ani a pierdut încercând să evadeze și până la urmă a avut noroc că l-a călcat o mașină. După întâmplarea aceasta, Zogru a devenit foarte prudent, începuse chiar să simtă primejdia când se apropia de astfel de oameni, deși a mai avut câteva întâmplări similare. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
De aceea, chiar dacă nu vă cunosc, vă doresc un „Crăciun fericit!” Drăghia Roxana, clasa a VII-a Școala Gimnazială nr.24 Timișoara Timiș profesor coordonator Sîrbu Simona Trenul din gară Secunda particulă a timpului, aparent inofensivă. Alerg în afara timpului și evadez din minute și cutreier secundele de mâine ținând de mână vara. Stând la fereastră, privesc hainele zilei și evadez îmbrăcând doar gândurile și emoțiile, cuvinte nerostite îmi parfumează trupul, iar zâmbetul îmi îndrumă pașii spre liniște. Alerg spre o altă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nr.24 Timișoara Timiș profesor coordonator Sîrbu Simona Trenul din gară Secunda particulă a timpului, aparent inofensivă. Alerg în afara timpului și evadez din minute și cutreier secundele de mâine ținând de mână vara. Stând la fereastră, privesc hainele zilei și evadez îmbrăcând doar gândurile și emoțiile, cuvinte nerostite îmi parfumează trupul, iar zâmbetul îmi îndrumă pașii spre liniște. Alerg spre o altă lume, spre alte culori și alte vise. Îmi arunc în buzunare fericirea, închid ochii și pășesc dincolo de pereți, dincolo de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
readuc la viață, colaborând cu fiecare persoană care încă te mai iubește. Eu, deși știu că nu prea am vreun drept, te rog să nu te întorci împotriva noastră, ci să te înarmezi cu răbdare, pentru că, poate, în curând vom evada din această lume, ajungând la realitate pentru a realiza cât de mult suferi și pentru a-ți reda viața. Cu mult respect, Laura! Mutu Cristina, clasa a VII-a Școala Gimnazială.Nr.1 Albeni Alba profesor coordonator Pânioară Elena-Ștefania Adolescența
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
am înțeles că naivitatea noastră se luptă cu timpul, aflând totodată că “cel dintâi vis al anului” este visul cel dintâi al Metaforei, vis ce întruchipează prinderea Timpului pentru ca al cincilea anotimp să poată fi trăit de oricine își dorește evadeze din cotidian, să colinde trecutul în prezent, să oprească timpul în loc pentru o clipă și să se bucure de farmecul unui tărâm de poveste. Da, indubitabil, al cincilea anotimp este copilăria. Tripon Georgiana, clasa a VI-a Școala Gimnazială „Iuliu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
rău pentru tatăl lui și pentru Întreaga familie. Yvonne nu scăpă prilejul de a-i da și ea un bobîrnac ginerelui. - Are dreptate, taci din gură. Ești mult prea amărît ca să-ți poți permite să critici pe cineva... Gwenaëlle, plicitisită, evadă la bucătărie. Îl sună Încă o dată pe Loïc și simți În sfîrșit ușurarea de a-i auzi glasul. - Unde ești? - Cu Marie... Am să-i spun totul... - Dacă faci asta, Înseamnă că s-a zis cu noi toți, Își pierdu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
putea face nimic, am luat hotărîrea să plecăm amîndoi, Juliette mă așteaptă... - Nu, să nu faceți una ca asta! Între lacrimi și tandrețe, Îl făcu să priceapă că fuga era lucrul cel mai rău, căci, de cum vor afla că au evadat, Arthus, PM și Armelle nu se vor opri pînă ce nu vor da de urma lor și Îi vor despărți. O vor expedia pe Juliette la celălalt capăt al lumii, o vor face să avorteze, iar Ronan n-o va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
timpurile actuale omul așteaptă totul de-a gata, preferând comoditatea. Autorul afirmă de asemenea că “i se pare ciudat” acest spirit de turmă, care se dezvoltă în fiecare individ, tot mai mult pe zi ce trece. Singura metodă de a evada din această conjuctură vicioasă e întoarcerea la origini, revenirea la stadiul de ‹‹ homo singularis ›› și acceptarea propriei ființe așa cum este, nu cum ar vrea societatea să fie. Omul trebuie să reușeașcă să se desprindă de obiceiurile cu care s-a
Aspecte ale religiei contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]
-
și m-a privit cumva distrat, ducând o mână la piept. N-am mai adăugat nimic, am ieșit și am luat și cafeluțele Elvirei. Din convorbirea cu poliția a reieșit că exista într-adevăr un pedofil periculos în libertate, că evadase din arest și că ultima oară fusese văzut lângă o școală din Târnăveni. Dar nu i-am putut ajuta cu nimic, decât cu niște priviri sincere și cu niște răspunsuri scurte. Nici după trei luni nu am avut vreo veste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
La Chicago a citit cartea aceea care vorbea despre cei șase mii de kilometri de ape și copaci ai Marelui Amazon, Tatăl Fluviilor, Selva-Mamă a tuturor selvelor... Avea doisprezece ani..., poate treisprezece, și chiar în noaptea aceea a vrut să evadeze din infernul acela de frig și de umbre și să meargă până va ajunge în paradisul luminii și al căldurii. Cum zburau păsările iarna către Sud, va pleca și el, pe jos sau târâș, și în trei sau patru zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
exclama ei de îndată. „Vreun sălbatic fierbând la foc mic un explorator imprudent...“ „Poate un călător rătăcit, cerând ajutor...“ „Poate pădurea care arde singură...“ Nu și l-ar imagina niciodată așezat în coliba lui, citindu-l pe Huxley, încercând să evadeze din Minunata lume nouă pe care o descrisese. El ar fi „Sălbaticul“, iar coliba lui din selvă, farul părăsit dintre Putterham și Elstead. Aici ar veni jurnaliștii să-i ia interviuri, să-i facă fotografii și să-i înregistreze imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
garimpeiros - cum își spuneau ei, acceptând pentru tot bazinul amazonian o denumire pur braziliană -, constituiau cea mai joasă speță de persoane indezirabile care puteau exista, nu numai pe Continent, ci în toată lumea. Naziști urmăriți și camuflați, dezertori din toate armatele, evadați din toate închisorile, aventurieri de toate naționalitățile mișunau prin selvele din Brazilia, Venezuela, Columbia, Ecuador, Perú și Bolivia, aflați mereu pe urmele zăcământului liber, ale diamantului adormit pe fundul râurilor sau târât în aluviuni de la îndepărtate sedimente pe care nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să facă nimic ca să scape de ea. În curând, însă, asta avea să fie problema altcuiva. Divorțul însemna, evident, că Fitzherbert Place, numărul patru, avea să fie vândută. Și cumpărată de un cuplu cu ochi sclipitori, entuziasmat și nerăbdător să evadeze în provincia pitorească, care urma să se apuce să renoveze casa cu ajutorul vopselelor antichizante și al cataloagelor de arhitectură clasică. Cât ai clipi, cuplul respectiv avea să transforme locul într-un cămin plin de gust. Hugo spera ca acei oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
dintre cazuri, iar acesta este unul dintre exemplele sugestive, nicidecum acea excepție care ar întări, în teorie și numai în teorie, regula. Dar nu asta este important, doamnelor și domnilor. Spectacolul în sine trebuie să acapareze întreaga atenție a spectatorilor evadați din casele lor, din grijile lor, din frustrările lor sau din fantasmele lor, ceea ce se întâmplă pe scenă, în ultimă instanță, este important. Culisele acțiunii sunt rezervate doar scriitorului cu imaginație (presupunem) bogată. Un scriitor cu imaginație bogată, e drept
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
îi gâdilă plăcut auzul, iar clipocitul îi aduse o oarecare calmare a tensiunii pe care o resimțea în ambele urechi. Părea că toată cutia craniană devenea din ce în ce mai mică, se miniaturiza gradual în vreme ce creierul se zbătea disperat pentru a încerca să evadeze, alegând o eventuală scurgere dureroasă prin două urechi roșii. 7 Ați văzut vreodată un iepure cu urechi roșii și scurte, doamnelor și domnilor? Nu ați văzut, bineînțeles, dar nu vă impacientați, e timp pentru tot felul de experiențe într-o
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mișcă și auzi foarte clar alte cuvinte. - Adevărul este că nu poți să înțelegi nimic, fiindcă vii de undeva unde totul se desfășoară conform unor reguli pe care le-ați stabilit voi, la un moment dat. Nu aveți cum să evadați din tiparele artificiale în care v-ați băgat singuri. Nu vrei un trabuc? Vulturul trăgea dintr-un trabuc, alături de el, și părea extrem de satisfăcut. Scotea pe cioc rotocoale albastre... - Cubaneze, astea-s cele mai bune. Am un tovarăș care mi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
fi, și de un harddisk cu o capacitate de 500 giga, se petrec în ultima vreme tot felul de lucruri inexplicabile, cuvintele se aștern singure în formatul A4, justify, Times New Roman, font 14, imaginația interferează tragic cu realitatea, personajele evadează din documentul word și din windows, vorbesc, spun glume, au emoții paradoxale, transpiră, fac dragoste, se plimbă pe străzi și sunt lovite de mașini sau de stâlpi de telegraf, mor și nimeni nu le caută la morgă, nimeni nu sună
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mai avea nicun chef să se întoarcă acasă. Nu era superstițios, râdea de toți cei care scuipau în sân sau erau apucați de friguri atunci când vreo pisică neagră le tăia calea. Dar acasă era laptopul. Tot acasă erau toate personajele evadate din word. Agentul imobiliar, Detectivul, Omul cu Tatuaj, Huiduma, Lucia. Te-ai prostit, Lucia nu este un personaj, este reală, sânii ei catifelați nu pot fi decât reali, așa că taieo de pe listă, deșteptule. Ai luat-o razna... Când faci dragoste
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ușor acolo. Jobenul este locul unde ajung toți iepurii care își doresc libertatea, dar trăiesc permanent într-o cușcă, fără să își dea seama de asta. E drept că gratiile sunt invizibile, însă animalul rămâne în captivitate și nu poate evada. Niciodată. La fel se întâmplă și în cazul oamenilor, iar Scriitorul nu face excepție. Aleargă și strigă numele Luciei, se împiedică și își menține cu foarte mare greutate echilibrul, o vede în fața lui, întinde mâinile, este ferm convins că urmează
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Apa urcă În seva lemnului Reîncepând ciclul Transformărilor. 7 1 Adunarea și desfacerea norilor În acea după-amiază s-a Întâmplat ceva care a schimbat definitiv cursul lucrurilor. S-a ivit o ieșire secretă. Un cotlon neașteptat, prin care se poate evada din acest du-te-vino fărĂ sfârșit. Tocmai când credeam că nu mai am puterea să continui pe acest coridor mare și anost. Pe vremea aceea exista un flux al existenței și al inexistenței. lucrurile existau pentru o vreme, apoi dispăreau sau
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mai bine, Îți dă iluzia că mai ai timp. Cu râsul lui jovial, GĂlățanu a spart fereastra mea spre lume. Ascultând poveștile lui despre priete- nie, despre Paris, despre București, mi-a revenit pofta de a trăi. Trebuia neapărat să evadez, să scap din Galați, să-mi iau chitara pe umăr și pistolul În buzunar, ca Poezia-Amant care trăia acum În mine. la București ! 61 4 lumea Încet, Încet, compartimentul se umplu până nu mai rămase nici un loc liber și Începu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
dragoste cu noi și Își creștea copiii. Era amanta și mama perfectă. la urma urmei, ea nu avea nimic de pierdut. Șaman 141 Simțeam că dacă aș fi fugit prea repede de Jean- Claude, aș fi fost o lașă care evadează fărĂ să bage de seamă oportunita- tea de a Învăța. Dacă aș fi plecat prea târziu, ar fi fost ceva În neconcordanță cu cine eram. Jean-Claude mă Învinovățea că aveam o gândire prea conservatoare. Ceea ce nu Înțelegea el e că
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
cupa apei Apa urcă în seva lemnului Reîncepând ciclul Transformărilor. Adunarea și desfacerea norilor În acea după-amiază s-a întâmplat ceva care a schimbat definitiv cursul lucrurilor. S-a ivit o ieșire secretă. Un cotlon neașteptat, prin care se poate evada din acest du-te-vino fără sfârșit. Tocmai când credeam că nu mai am puterea să continui pe acest coridor mare și anost. Pe vremea aceea exista un flux al existenței și al inexistenței. Lucrurile existau pentru o vreme, apoi dispăreau sau
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]