3,349 matches
-
pentru simplul motiv că acum prin învățătură de carte avem cu toții șansa să facem orice cu viața noastră. Lumea modernă, Occidentul, nu mai este demult împărțită în caste, adică niște construcții de tip social din interiorul cărora nu puteam niciodată evada. Azi, dacă nu mai vrei să fi chelner, te poți duce la școală și te faci economist, după cum dacă nu-ți mai convine economist, te poți face instalator. Conflictul și intoleranța pe criterii de ocupație sunt sufletul unei utopii. Această
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
a economiei moderne. Ca și lumea în mijlocul căreia se desfășura, finalul de Ev Mediu, acumularea primitivă a capitalului vorbește, în sine, despre căutări, frământări, găsiri și regăsiri ale ființei umane în raport cu noile provocări și cu eforturile sale intense de a evada din întuneric. Evident că este vorba despre mai mult decât o deposedare a unor oameni de unelte sau proprietăți, este vorba despre un proces de recunoaștere a bogăției ca armă împotriva fricii și de folosință a oricărui mijloc pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
este jocul” Lucian Blaga). Jocul rămâne, pentru copiii cu deficiențe, forma permanentă a procesului de recuperare, pentru că oferă mișcare, plăcere, eliberarea emoțiilor, contact uman și ajută dezvoltarea comunicării și interacțiunii sociale. Prin intermediul jocului încercăm să ajutăm copilul cu deficiențe să evadeze din cruda sau plicticoasa realitate, trăind, cât dureză jocul, într-o altă realitate închipuită, perfectă, chiar numai imaginară, astfel, jocul va exercita efecte benefice asupra psihicului și asupra fizicului copilului. Jocul este liber și aduce libertate. 2. Artterapia este o
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
2001, revista Working Woman a publicat un articol al Lisei Belkin intitulat „Reinvent Yourself”, care susținea: Are loc o revoluție la locul de muncă, iar în centru acesteia se află simplul faptul că o mulțime dintre noi ne străduim să evadăm și să ne reinventăm. Schimbările îndrăznețe de carieră au devenit o emblemă virtuală a curajului.” Munca nu mai înseamnă a rezolva sarcini pentru a aduce bani companiei și patronului sau acționarilor. Acum, munca înseamnă a crea și a menține relații
[Corola-publishinghouse/Science/2058_a_3383]
-
bătrânețe, câteva interviuri, a ocolit sistematic reuniunile intelectuale, televiziunea, mondenitățile. Vorbea numai franțuzește, chiar și cu românii care îl vizitau. Trecerea la altă limbă, va explica el odată, echivalează cu o schimbare de identitate. Pe culmile disperării este scrierea unui „evadat din umanitate”, confesiunea lirică și barocă a unui tânăr moralist sastisit deja de filosofie și, mai ales, de filosofi: „Filosofii sunt prea orgolioși pentru a-și mărturisi frica de moarte [...] este o prefăcută seninătate în considerațiile lor asupra morții.” Cartea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
de iluzie și aparență? În alt loc, aceeași conștiință că se află în afară: „Ca să te poți consacra făptuirii, ca să exiști pur și simplu, ar trebui să nu ai funesta capacitate de a te situa în afara faptelor tale, de-a evada cu gândul în afara planetei și chiar a universului” (I, 75). A fi străin înseamnă, în acest caz, a renunța Ă din teamă, din lașitate, din neputință Ă și, eventual, a da, printr-o sofisticată chimie psihică, un sens pozitiv abandonului
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Neputința de a se rupe de trecut și de propria țară se întemeiază pe o logică ce depășește raționamentele normale. Iată: „Cu cât mă gândesc la locurile trecutului meu, cu atât îmi piere pofta să le revăd. Aș vrea să evadez din trecutul acesta, dar el se agață de mine, mă trage înapoi și, cu cât fug înainte, cu atât mă apropii de obârșia mea. Astfel, orice viață revine la punctul de plecare Ă pe care n-ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
a încarcerării așa-zicând civile. Libertatea individuală a protagonistului - un geolog în convalescență - este confiscată, sub pretextul protecției, al securizării, de către familie și, în genere, de către ceilalți. De altfel, autoarea ar fi putut subscrie sartrienei formule „Infernul înseamnă Ceilalți”. Geologul evadează pentru un timp într-un sat de munte, dar această Arcadie se dovedește la rându-i iluzorie. Chemat la centru și avansat director, este adus în situația de a accepta „regulamentul” unei societăți rutinate, golite de sens. Ultima secvență, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288589_a_289918]
-
autenticitate, desenul lui Mihai Dascălu ..........a învățat să se integreze unei compoziții sugestive” (Victor Ernest Mașek) „Jocul creativ al artistului este o luare în posesie a lumii și o fugă de lume: el vrea să o cucerească și simultan să evadeze din ea. Este ceea ce face în fiecare tablou prietenul nostru Mihai Dascălu, pentru noi și pentru sine. Pictura naivă pe care o stăpânește cu dezinvoltură, i se potrivește temperamental, rezultatul purtându-ne într-o lume cu personaje simpatice și întâmplări
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
putea proiecta într-o sută de feluri diferite - o adevărată minte plăsmuitoare (shaping mind). Nimic în viața lui Chatterton nu e mai minunat decît impersonalitatea lui; nu creează poezie din durerile sau suferințele sale, cînd compune versuri, pare să fi evadat din sine. Prin urmare, Chatterton se pare că dispunea de ceea ce Keats avea să definească drept "capacitatea negativă" (negative capability). Poate nu este deloc întîmplător că la Chatterton, Keats a remarcat o "muzică nativă" (native music) ce era definitorie pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
poate deschide sufletul, fără inhibiții sau interdicții; îi prilejuiește momentele împărtășirii și retrăirii bucuriilor, emoțiilor, dar și al deznădejdilor. Gândul că poate aduna într-un singur loc, doar de el știut, întregul tumult afectiv-emoțional pe care il parcurge, că poate "evadă" din lumea care îl nemulțumește, care nu-l înțelege fără a supără, enervă, dezamăgi pe nimeni, face din jurnal un aliat fidel, "dispus" oricând să-l "asculte", fără a-l judeca. Deși ocupă un rol important în viață adolescentului, jurnalul
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
Motto: Directorul Observatorului European pentru Droguri și Toxicomanie În ultima perioadă de timp, tot mai multe persoane, în special tineri încearcă descoperirea unor senzații noi prin care să evadeze din cotidian și, de cele mai multe ori, asimilează aceste senzații cu iluzia scăpării de sub influența unor probleme personale. Etnobotanicele sunt un amestec de prafuri sau plante uscate, stropite cu diferite substanțe chimice. În componența lor se pot găsi urme de amfetamine
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Bota Bogdan Lucian Dimitrie, Bota Claudia () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2032]
-
admirație și simpatie) își revendicau sfidător (și naiv, aș zice) apartenența la ea: găsesc că-i făceau astfel o cu totul necuvenită cinste. Cred că toți cunoaștem persoane de așa-numită „elevație spirituală”, care trăiesc într-un perpetuu extaz estetic, „evadează” mereu din realitatea cotidiană și nu caută altceva decât „hrana spiritului”. De regulă, aceste persoane fac mare caz de pretinsa lor lipsă de simț practic (chiar dacă, pe de altă parte, știu foarte bine să-și vadă de interese, dar latura
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
nici de legende. Nu-l uit nici pe E.T.A. Hoffmann, nici pe alți maeștri ai literaturii fantastice, nu uit nici suprarealismul. Dar atrag atenția că la Shakespeare așa-zisele feerii exprimă o filozofie foarte coerentă și amară, care nu evadează din realitate, ci are, dimpotrivă, un substrat brutal, tipic elisabetan. Mai atrag atenția că Hoffmann (pe care-l socotesc genial și cred că e „cel mai mare” dintre scriitorii fantastici) are, în primul rând, o excepțională forță de a capta
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
a șase factori motivanți: 1) nevoia de a stabili noi contacte sociale, de a intra în relații cu alții, de a-și asigura un statut favorabil, de a străluci social; 2)dorința de a progresa profesional; 3) aspirația de a evada din rutină, de a schimba idei, de a se distra, de a accede la ocupații interesante; 4) năzuința de a-și augmenta calificarea, de a desfășura activități utile pentru comunitate; 5) dorința de a răspunde favorabil unor asteptări sociale formulate
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
mai mare sau mai mic, toți am fost În situația aceasta. Anca Hațiegan: Povesteați, la un moment dat, că Înainte de ’89 aveați tendința să citiți un anumit tip de cărți, vă interesa un anumit tip de fantastic, erați tentat să evadați pe căi livrești din realitate. Or, aceasta era o atitudine indusă de mediu, până la urmă. În Încercarea de a scăpa, de a „uita” de realitatea societății totalitare, vă Întorceați privirile spre transcendent, spre literatura onirică, spre o literatură ruptă de
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a vieții. Doleanțele soției sunt prezentate în stilul direct: râvnește haine luxoase, îl acuză pe nedrept pe soț de infidelitate, dezvăluind o strategie perfectă de apărare, acuzatul devine acuzator, nu suportă nici o formă de îngrădire a propriei libertăți, dorește să evadeze din spațiul căminului, nu acceptă să fie cicălită. Se vrea lăudată, admirată, cinstită chiar și prin banchete, își vrea slugile remunerate și familia din care provine respectată. Proclamă sus și tare o egalitate în drepturi, căci nu se lasă dominată
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
fizice, printr-o morală ireproșabilă, prin erudiție și inteligență, nu reușesc totuși să dobândească complexitate și, poate ceea ce este cel mai important pentru un personaj, verosimilitate. Sunt închise în perfecțiunea lor, menită să ofere modele didactice cititorilor, și nu pot evada într-o trăire directă, plenară, autentică a vieții. Comedia delle ninfe fiorentine (1341-1342, cunoscută în secolul al XV-lea sub denumirea, dată de copiști, Ninfale d’Ameto, după numele protagonistului) este o alegorie pastorală în cincizeci de capitole, alternând fragmentele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
se înfățișează izolată și păzită, privată de orice libertate („Căci în cea țară tinerele fete/ Erau ținute-n hăț și subt obroc,/ Să nu se prindă-n vreun năstrușnic joc.” 686), de aceea, atunci când crede că ultima șansă de a evada îi este luată (vede că Piram, iubitul ei, s-a omorât din dragoste pentru ea, crezând-o ucisă de un leu), nu alege decât moartea. Tăria de caracter a tinerei este remarcabilă (nu era ușor ca o femeie, percepută ca
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
nu se mai întoarce. După un an, nesuportând depărtarea de ființa iubită, el revine deghizat, purtând acum numele Penteo, și se angajează în slujba lui Tezeu. Emilia îl recunoaște, dar păstrează tăcerea, însă când Palemone este înștiințat, cuprins de gelozie, evadează din închisoare. Se întâlnește cu Arcita, pe care îl descoperă dormind într-o pădure, ajungându-se la o confruntare directă între cei doi, dar sunt surprinși de alaiul lui Tezeu, din care făcea parte și tânăra, și conducătorul cetății decide
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
niște femei care practică o „magie a iubirii”, care nu au altă putere și autoritate de a manipula universul vădit masculin 870 în care trăiesc decât prin forța atracției pe care o exercită asupra bărbaților. Sunt emancipate și doresc să evadeze din spațiul domestic ce le era rezervat, să își afirme personalitatea. Lumea celor doi scriitori stă sub semnul iubirii fizice și al libertății. Decameronul și Povestirile din Canterbury sunt cărți închinate dragostei eliberate de constrângeri, iubirea fiind privită ca virtutea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
dintre scrierile lui Blecher, al cărei titlu este dat după numele unui bolnav de tuberculoză, textul fiind scris de autor în perioada șederii sale la Berck, descrie situația dramatică a bolnavilor, singura soluție pe care o au aceștia, pentru a evada din individualitatea dată, fiind incursiunile în imaginar. La fel vor proceda și personajele din romanele de mai târziu. Pentru un bolnav, cel mai important lucru este puterea de a crede în acel ceva care va produce vindecarea. În acest prim
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
permanent și direct pe care Blecher îl creează odată cu scriitura este cu suferința, care devine un loc comun al textului său, și nicidecum originea artei așa cum afirmă în Vizuina luminată. Tema principală a creației blecheriene rămâne neputința eului de a evada din sine: ,,Trebuie să constat până la exasperare că trăim în lumea pe care o vedem. Nu era nimic de făcut împotriva acestui lucru"156. Astfel, autenticitatea textului blecherian constă în redarea acelor modalități, proiecții imaginare prin care eul poate dobândi
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
personaje a căror formă, tot împrumutând-o, speră să o suprapună la un moment dat realității. Crizele personajului anticipează boala severă din celelalte două romane, pe de o parte, iar pe de altă parte soluțiile prin care va reuși să evadeze din realitatea dată. Dacă în primul roman, soluția va fi irealitatea imediată, în următoarele, realitatea interioară va fi generatoare de noi lumi. Deși constată cu ,,exasperare că trăim în lumea pe care o vedem"233, naratorul-personaj din Întâmplări în irealitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
coordonatele în care se scurge viața sunt eros thanatos. Maladivul este punctul comun al tuturor. Fiecare personaj trăiește o poveste de dragoste, fiecăruia îi este destinat să moară într-un anumit fel. Romanul vorbește despre istoriile celor care încearcă să evadeze din acest spațiu fără a avea regrete, fapt aproape imposibil. La Berck, la mare, ajungi foarte ușor, dar există foarte puține șanse să pleci. Nu întâmplător, spațiul ales este lângă apă. Simbolismul apei implică atât moartea, cât și renașterea. Imersiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]