6,049 matches
-
Tomas Sotir Țoghiu acceptă înțelegerea de mai sus pe care o face valabilă prin semnătura-i proprie. Căsătoria va avea loc peste două săptămâni, anul curent. Prin urmare, drept asigurare a ambelor părți, s-a încheiat prezentul act în dublu exemplar, a fost citit în mod clar și ascultat de toți martorii prezenți, a fost semnat de ambele părți, de către martori și de către mine, preotul paroh din Drenovo. Drenovo, 15 noiembrie 1907. Semnatarii: (ss) Tomas Sotir Țoghiu, Ioanis Graztani (ss) indescifr
Act dotal by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15001_a_16326]
-
construiește nemijlocit arhitecturi, prin fotografie el modelează timpul, trezește personajele din lumea lor stopată, adormită asemenea celei din povești, dilată realitatea ei intrinsecă pînă la limita comunicării cu propria noastră realitate și convertește episodicul și istoria mică în adevărate existențe exemplare, în metaforă și în mit. Această conversie a materiei în ritmuri muzicale și a unor momente încremenite, mai mult sau mai puțin identificabile, în adevărate universuri dinamice și expansive, nu se sprijină pe gesticulații mărețe sau pe cine știe ce alte acte
O sculptură în timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15005_a_16330]
-
o coerență de filosof, continuitatea exterioară și lăuntrică a prezenței și a chipului uman. Puse față în față, relieful grecesc reprezentînd o femeie tînără și personajul sfîrșitului de sec. XIX sau începutului de sec. XX reprezintă ipostaze ale aceleiași realități exemplare și inalterabile. Un eros estetic și o senzualitate culturală plină de vitalitate străbat evident actul contemplației și gesticulația de creator ale lui Peter Jacobi. După cum, în cea de-a treia secvență a interesului său pentru spațiul fotografiei, transpare o enormă
O sculptură în timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15005_a_16330]
-
și copleșitoare a cîmpiei, Corneliu Ratcu nu s-a lăsat sedus de anecdotica ei diurnă, ci a încercat, de multe ori cu prețul unei insistențe utopice și cu un sentiment al zădărniciei, să citească în profunzimile ei mesajul unei existențe exemplare. Dar ceea ce a reușit să facă pînă acum continuă să rămînă acoperit de taină. Pentru că discreția, scepticismul și circumspecția artistului sînt la fel de mari pe cît de puternică îi este nevoia de a se exprima. Maria Rus Bojan sau despre cutiile
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
cu ironie subțire) Fapte și ceea ce se naște prin elaborarea în discurs, numită școlărește Dezvoltare - adică o serie de continuări alternative, notate pedant cu a, b și c. În 1990 L. revine cu un roman, Calendarul de nisip, confirmând consecvența exemplară cu sine, dar și disponibilitatea unui autor care izbutește să nu-și devină sie însuși epigon. Cartea exploatează până la epuizare toate efectele care se pot scoate dintr-o rețetă a romanului în roman, despre care unul dintre personaje crede că
LACUSTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287735_a_289064]
-
în țară este numit bibliotecar la Biblioteca Centrală din Iași, iar în 1874, director al școlii „Vasile Lupu”. La începutul anului 1879, primește direcția nou înființatului Institut „A. Bașotă” de la Pomârla - lângă Dorohoi -, funcționând în acest post, cu o corectitudine exemplară, până la moarte, dar păstrând legăturile cu prietenii din Iași, M. Eminescu, Veronica Micle, A. D. Xenopol, I. Ianov. B. a debutat la „Convorbiri literare” (1867) cu o povestire de factură romantică, publicând apoi versuri și piese de teatru. Într-un limbaj
BODNARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285778_a_287107]
-
analiza discursului, S. se oprește deopotrivă asupra stilului și retoricii acestei opere confesive în care prozatorul I. D. Sîrbu conștientizează cu luciditate și durere cât de potrivnice afirmării sale literare autentice au fost vremurile trăite. Prezentând atitudinea unui cetățean și intelectual exemplar, ea sesizează că obsesia ratării îl marchează atât pe epistolier, cât și pe diarist, dar exteriorizarea ei este diferită - umorul înșelător al „bufonului Gary” în scrisori, meditația și luciditatea necruțătoare în paginile de jurnal. Cronică a ultimului deceniu de viață
SOROHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289804_a_291133]
-
parțială a întâmplărilor din perioada august 1916-august 1917. Pe fondul reacției generale de entuziasm, la intrarea României în război, apar și unele situații contrastante - suferința femeilor, manevrele celor care voiau să scape de front etc. Protagonistului, care ar simboliza comportamentul exemplar în acest moment istoric, i se opune, maniheist, un antierou. Deși câteva scene de luptă sunt bine prinse, în general se vorbește mult, fără rost. Păcatul domniței Irina (roman publicat parțial în 1937), Ramuri de stejar (teatru școlar, 1937), Cântecul
STAMATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289843_a_291172]
-
de Mihail Sadoveanu. În contextul în care mitocritica devenise o modă și un furnizor convenabil de scheme interpretative, S. polemizează cu clișeul (databil încă de la G. Călinescu) care vedea în roman o „intrigă mitologică”. Deconstruirea clișeului se face tacticos și exemplar, iar concluziile sunt spectaculoase. Acestea din urmă pot fi extrapolate la alte scrieri sadoveniene, precum Baltagul; este vorba, în rezumat, de o strategie coerentă și abil manevrată de deturnare/subminare ironică a intrigii mitologice, care există doar ca pistă falsă
STANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289872_a_291201]
-
mitului. De vreme ce am folosit deja, în mai multe rânduri, termenul „mit”, vom încerca să explicăm motivele pentru care îl preferăm celui de „legendă”, ales de Bousset, Jenks și McGinn, în lucrările lor. Pentru istoricii religiilor, „mitul” relatează totdeauna o istorie exemplară și adevărată. Mai precis, arată începutul existenței unui anumit lucru. Din acest punct de vedere, cele mai „originare” mituri sunt cele cosmogonice: cum s‑a născut lumea; cum s‑a produs răul; cum a apărut civilizația pe pământ și așa
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
citează acest verset, interpretându‑l în felul următor: „Prin credință Enoh a fost strămutat, ca să nu cunoască moartea” (10, 5). El stabilește deci o echivalență între „strămutarea” de care vorbește Gen. 5,24 și nemurirea dăruită de Dumnezeu unui personaj exemplar: Enoh continuă să trăiască în cer după ce a părăsit pământul în mod tainic. 4Rg. 2, 11 descrie ridicarea lui Ilie într‑un car de foc: „Iar Ilie a fost ridicat la cer în vifor”. Pasajul din Mal. 3,22‑23
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de nemăsurată mândrie, ci și de o oarecare naivitate. Căci, dacă Dumnezeu ar interveni în favoarea tuturor martirilor săi, care ar mai fi sensul martiriului? Alegând să moară pentru credința lor, cei șapte frați Macabei au devenit modele pentru posteritate, figuri exemplare, repere religioase (II, 35). Pe de altă parte, dacă Dumnezeu ar fi evitat în mod constant să‑și apere credincioșii, dacă ar fi acordat deplină libertate persecutorilor, aceasta ar fi apărut ca o dovadă de slăbiciune, de neputință. De aceea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
la cea de‑a treia generație după sângeroasele persecuții a căror amintire începe să se estompeze. Creștinii nu mai au noțiunea exactă a coșmarului trăit de predecesorii lor și, de aici, poate, această tendință de a situa în viitor „catastrofa exemplară” (în sensul de „paradigmatică”). O anumită diferență calitativă între martiriul actual și martiriul eshatologic apare, după cum am văzut, și la Irineu și Hipolit, dar cu scopul bine determinat de a încuraja eventualii candidați să primească cununa lui Cristos. „Nu vă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
vreo ramură, până nu vei trece apele învolburate ale Eufratului. Zboară la poporul care locuiește acolo și aruncă‑le epistola aceasta” (77, 21‑22). După ce le amintește pricina suferințelor îndurate de iudei de‑a lungul istoriei, după ce le promite pedepsirea exemplară a dușmanilor, Baruh adaugă: „Să fie, dar, epistola aceasta drept mărturie între noi, ca să va aduceți aminte de poruncile Celui Puternic, ca să mă apere în fața celui ce m‑a trimis. Amintiți‑vă deci de Lege, de Sion și de Țara
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
voinței libere, silnic, sub semnul fricii (metus) și sub amenințări 34, nu s-ar fi putut încheia. Dacă lui Gheorghe Ștefan i-ar fi trecut prin minte să asculte toate poruncile Bisericii... „Mare netocmeală în deopotriva caselor și a hirelor...” Exemplară pentru ilustrarea meandrelor „sorții nestatornice” este - în Letopisețul lui Miron Costin - remarcabila nuvelă care istorisește „mărirea și decăderea lui Vasile Lupu”, Voievodul cu fire mai mult împărătească decât domnească. Destule dintre acțiunile și intențiile ambițiosului domn stârnesc nemulțumirea cronicarului. Năzuința
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
după moarte starea privilegiată (sepulcrul își avea, prin urmare, sediul într-un spațiu sacru, ad sanctors), să declare contemporanilor și urmașilor nu doar „substanțialitatea” unor concepte a ideologiei monarhice (dacă ne referim la Voievozi) ci și un tip de pietate exemplară, să proclame în eternitate gloria conducătorului supusă slavei lui Dumnezeu. Voievozii români au asimilat de timpuriu această datorie a zidirii unor biserici (și boierii i-au urmat) destinate a fi și necropole pentru ei și familiile lor. Alexandru cel Bun
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de starețul Ioan și pictat, doi ani mai târziu, de Iosif și Ion, schitul Sfântul Ștefan, fiul Voievodului (a fost ridicat în anul 1703 și i-a avut ca zugravi pe Ionache, Istrate și Hranite) și schitul Sfântul Ioan. Purtătoare exemplară a stilului brâncovenesc, Mănăstirea Hurezi „exprimă tocmai tendința spre clasicism, nevoia de echilibru și coerență, poate tocmai din pricină că, monument domnesc, [ea] dă glas pe plan artistic nevoii de unitate și omogenitate a culturii naționale” 11. Barocul european, vădit în înclinația
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
anii 1671 și 1692. în Ghețea, Cantacuzinii (Șerban, în particular, care îi mai înșela din când în când fiica cu Anastasia, Doamna Ducăi-Vodă) au avut un sprijinitor fidel (Stoica Ludescu îi înnumără, în cronică, cutremurat, pățaniile provocate de această solidaritate exemplară), un devotat „om de casa”lor302. Lui Constantin - viitorul mare stolnic (rang la care a ajuns în anii 1675, după ce fusese, pe rând, postelnic al doilea, postelnic apoi, după ce mânuise uneltele lui Marte la Ujivar, în 1663, și pe cele
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
imită În mod voit acceptat sau În mod automat. Este cazul snobismului. Imitația formelor lipsite de conținut. Imitarea modelului, ca reper sau criteriu, reprezintă În principal preluarea de către o persoană a semnificației unui anumit model, considerat de aceasta ca fiind exemplar, ilustrativ. În acest caz nu mai avem de-a face cu o imitație formală, ci cu o interiorizare a modelului, ceea ce este cu totul altceva. Imaginea tinde să devină, sau chiar devine, În acest caz, expresia unei semnificații umane exemplare
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
exemplar, ilustrativ. În acest caz nu mai avem de-a face cu o imitație formală, ci cu o interiorizare a modelului, ceea ce este cu totul altceva. Imaginea tinde să devină, sau chiar devine, În acest caz, expresia unei semnificații umane exemplare. c. Valoarea umanului Valoarea umanului reprezintă semnificația profundă, interioară, a ființei umane, raportată la sistemul de valori din care aceasta Își trage originea. Ea exprimă modul În care este considerată persoana umană sau ceea ce i se atribuie omului ca virtuți
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de vedere psihologic și moral, va Înlocui valoarea personală a individului, originalitatea, unicitatea acestuia, cu valorile colective ale maselor. Egalitatea, libertatea, fraternitatea sunt principiile de bază ale democrației, care sfârșește prin a dizolva toate modelele individuale cu caracter original și exemplar. Ca și dictatura totalitară, personală, democrația este tot un sistem formal. Ambele Își au originea În miturile psiho-socio-morale cu caracter compensator-sublimativ. Ele sunt rezultatul unor experiențe utopice. În ele trebuie să vedem „criza valorilor morale” care erodează sufletește o societate
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
semnul valorilor moralei religioase și este Îmbogățită prin cultură. Condiția ca această educație să fie eficientă, să formeze cu adevărat o personalitate puternică, este ca ea să se Întemeieze pe valorile sufletești, morale, culturale și spiritual-religioase autentice și pe modele exemplare, pozitive, pe care individul să și le interiorizeze, cu care să se identifice și cu care să trăiască. Fiecare persoană are Însă particularitățile sale, și așa cum nici o persoană nu seamănă cu alta, la fel nici viețile nu seamănă Între ele
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
morale, spiritual-religioase și culturale ale supraeului asupra eului personal. Ele nu sunt identice, fiecare dintre acestea dezvoltându-se Într-o anumită direcție, În raport cu tipul de valori care contribuie la formarea lor. În general, tipurile imagologice pozitive sunt rezultatul unei supraevaluări exemplare a Eului, fapt care face ca ele să se remarce, să aibă caracter de exemplaritate. Le vom prezenta În continuare. a. Tipurile exemplare practice Această categorie cuprinde tipurile psiho-morale care acționează asupra sferei subiective, a intimității indivizilor, creând o anumită
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
tipul de valori care contribuie la formarea lor. În general, tipurile imagologice pozitive sunt rezultatul unei supraevaluări exemplare a Eului, fapt care face ca ele să se remarce, să aibă caracter de exemplaritate. Le vom prezenta În continuare. a. Tipurile exemplare practice Această categorie cuprinde tipurile psiho-morale care acționează asupra sferei subiective, a intimității indivizilor, creând o anumită relație interpersonală bilaterală particulară de cunoaștere, deschidere, apropiere și ajutor. În această categorie sunt incluse, ca tipuri de persoane cu imagini specifice ale
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și ajutor. În această categorie sunt incluse, ca tipuri de persoane cu imagini specifice ale Eului: preotul, medicul și psihologul. Ei vin În contact direct și imediat cu problemele celorlalți, fiind păstrătorii secretelor sufletești și morale ale acestora. b. Tipurile exemplare dinamizante Acestea sunt tipurile psiho-morale care impun, ca imagine, celorlalți o anumită atitudine, antrenându-i sau mobilizându-i către o anumită direcție, creând motivații pentru acțiuni. Aceste tipuri se caracterizează, din punct de vedere psihologic și moral, printr-o dominantă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]