2,012 matches
-
unui simpatizant al țarului Ivan cel Groaznic, Șahğäli, să revină pe tronul hanatului în 1551. În acest timp, teritoriile de la est de Volga fuseseră cedate Rusiei. Șahğäli a mai ocupat tronul Kazanului până în februarie 1552, când elementele antimoscovite l-au exilat, și au chemat în ajutor un prinț din Hanatul Astrahanului - Yadegar Moxammad - și pe nogai. Forțele lui Ivan cel Groaznic au atacat hanatul în 1552 și au asediat Kazanul. După înfrângerea trupelor tătare, rușii au incendiat mai multe castele și
Hanatul Kazanului () [Corola-website/Science/305698_a_307027]
-
descrise de el însuși, cu savoare și multe detalii prețioase, în "Anabasis", ca un „jurnalist — am spune reporter — mai mult decât ca un combatant". După alte multe peripeții, vădindu-se de mai mult timp un filospartan declarat, atenienii l-au exilat în 399, anul în care maestrul său a băut cucută. Fiind luat sub protecția spartani-lor, aceștia îi dăruiesc, cam în aceiași timp, un domeniu la Scillus, în Elida, nu departe de Olimpia. Aici Xenofon stă vreo douăzeci de ani cu
Xenofon () [Corola-website/Science/305757_a_307086]
-
foarte scurtă perioadă cursurile de la Collège de France unde a fost influențat se pare de Michel Chevalier și Edgar Quinet. După întoarcerea în Țară, tânărul Carada, la numai 18 ani decide să participe la lupta pentru democrație, informând pe revoluționarii exilați asupra stării lucrurilor din Țară și împărțind broșurile acestora. De altfel, el însuși a compus canțonete cu caracter politic ce au fost jucate pe scenele craiovene. Liviu Rebreanu spunea despre Carada că și-a „"început viața cu versuri și a
Eugeniu Carada () [Corola-website/Science/306443_a_307772]
-
Dubna 1,197 de locuitori (1,190 de moldoveni și 7 ruși), cu 213 suflete mai puțin decît pînă la război. În noaptea de la 5 spre 6 iulie 1949, începînd cu ora 2.00, din sat au fost ridicați și exilați în Siberia: Sochircă Ioana C. - soția lui Gh.Sochircă (n.1901), cu fiicele Maria și Lidia, fiul Boris; Ianevici Dumitru a. (n.1892) cu soția Feodosia, fiica Maria și fiul Feodosie; Sochircă Hartina A. (n.1900) cu fiica Maria; Todiraș
Dubna, Soroca () [Corola-website/Science/305244_a_306573]
-
bulgari și greci au avut loc în 1836 la Stara Zagora și în 1838 la Târnovo, lupta bulgarilor fiind condusă de învățatul călugăr al mânăstirii Rilo, Neofit Bosveli din Kotel, figură marcantă a emancipării bisericești bulgare, el fiind denunțat și exilat la Athos, pe motivul că a pornit poporul bulgar la luptă. Împreună cu un alt călugăr, Ilarion Mihailovski, cei doi au alcătuit primul program de emancipare religioasă a bulgarilor. Acest proces de emancipare a fost sprijinit mai ales de bulgarii stabiliți
Biserica Ortodoxă Bulgară () [Corola-website/Science/305376_a_306705]
-
urât de aproape toată comunitatea romană. Urmare a acestei atitudini rigoriste au fost și dezordinile publice (ajungând, după unii istorici, până la vărsare de sânge) care au provocat intervenția lui Maxențiu; Marcel a fost denunțat de un apostat și prin urmare exilat de împărat ca „"tulburător al păcii"”. A murit la scurt timp (16 ianuarie 309) în ocnele imperiale unde a fost trimis (nu se cunoaște localitatea). Trupul său a fost adus la Roma și îngropat în cimitirul Sfânta Priscila, proprietate privată
Papa Marcel I () [Corola-website/Science/305395_a_306724]
-
se cunosc prea multe detalii despre persoana sa. A fost ales după o perioadă de sede vacante, care a urmat după moartea papei Eusebiu pe data de 17 august 310 (după alte surse 309), imediat după ce Papa Eusebiu a fost exilat în Sicilia. Miltiade devenea Papă, după ce Împăratul Roman Galerius a dat un edict de toleranță la 30 aprilie 311, care termina perioada de persecuție a creștinilor. În timpul pontificatului său, în anul 313, Edictul din Milano a fost aprobat de tetrarhii
Papa Miltiade () [Corola-website/Science/305396_a_306725]
-
cu ajutorul magiei, divinației, oracolelor etc. Proclus a fost ultimul reprezentant important al neoplatonismului. Discipolul său, Marinus, la rândul lui profesor al lui Damascius, reprezenta școala tocmai în momentul în care împăratul Iustinian a desființat-o (anul 529). Damascius s-a exilat în Persia împreună cu Simplicius, alt cunoscut comentator neoplatonic. A mai existat o ultimă încercare, pe la mijlocul secolului al VI-lea, a lui Ioan Philopon și Olimpiodorus, de a restabili la Alexandria o școală platoniciană. Ulterior ei s-au încreștinat și cu
Neoplatonism () [Corola-website/Science/305392_a_306721]
-
și i-a înmânat scrosoarea prin care împărăteasa Teodora recomanda ca Vigiliu să fie pus pe Scaunul Papal. Sunt false acuzațiile care spun că generalul Belisarie l-a fi deposedat pe Papa Silveriu de titlul papal. Oricum, Vigiliu l-a exilat pe fostul papă în insulele Pontine, iar datorită presiunii generalului asupra clerului, Vigiliu a fost papă în locul lui Silveriu, consacrat pe 29 martie 527. După moartea Papei Silveriu în închisoarea de pe insula Palmarola din Marea Tireniană, Vigiliu a fost recunoscut
Papa Vigiliu () [Corola-website/Science/305406_a_306735]
-
Biserici trebuie să fie în conformitate deplină cu doctrina și tradițiile Bisericii din Roma, fiind astfel unul din puternicii susținători ai principiului "Primatul Papal". Recunoaștere autorității papale vine și din partea Patriarhului Constantinopolului, Sfântul Ioan Chrysostom (Sfântul Ioan Gura de Aur), exilat pentru a doua oară, aflat la Cucuz sau Arabissos, în Armenia Mica, care îi trimite scrisori Papei Inocențiu I pentru a-i cere ajutor împotriva lui Teofil din Alexandria, susținut de curtea imperială. Faptul că un patriarh apelează din nou
Papa Inocențiu I () [Corola-website/Science/305399_a_306728]
-
Narses". Apelul papei la fostul guvernator răsăritean a îmbunătățit oarecum relațiile din Constantinopol și Roma, însă Narses, deși a reușit să salveze multe monumente din Roma, a atras mai multe violențe. Papa Ioan al III-lea fiind obligat să se exileze pentru tot restul pontificatului său într-o mănăstire din apropierea Romei. Ioan al III-lea a confirmat rezoluțiile celui de-al cincilea Conciliu Ecumenic din Constantinopol și le-a apărat cu mult zel. În timpul pontificatului său a fost terminată construcția "Basilicei
Papa Ioan al III-lea () [Corola-website/Science/305407_a_306736]
-
l-au obligat pe Alexandru să fugă în Franța (1162). Apărător înverșunat al autorității papale, l-a sprijinit pe sfântul Thomas Becket împotriva lui Henric al II-lea al Angliei. S-a întors la Roma în 1165, dar a fost exilat din nou anul următor. A câștigat sprijin odată cu formarea Ligii Lombarde care l-a învins pe Frederic la Legnano în 1176, pregătind calea pentru Pacea de la Veneția. Alexandru s-a menținut în tradiția reformei relației cu Sfântul Imperiu și a
Papa Alexandru al III-lea () [Corola-website/Science/305427_a_306756]
-
tabăra militară revoluționară de panduri și voluntari". În memoria acestui eveniment, în anul 1973, cu prilejul aniversării a 125 de ani de la Revoluția din 1848, s-a ridicat un obelisc și a fost inaugurat muzeul de la Râureni. Nevoit să se exileze la Viena, a continuat să susțină cauza revoluționară și unirea principatelor Moldova și Țara Românească. A revenit în Țara Românească în august 1857, iar în decembrie 1857 a fost ales deputat de Gorj în adunarea ad-hoc de la București. A fost
Gheorghe Magheru () [Corola-website/Science/300004_a_301333]
-
Marmură, la Schloss Rosenau cu apă luată dintr-un râu local. Nașii lui au fost: bunica paternă Contesa Augusta de Reuss-Ebersdorf, bunicul matern Ducele de Saxa-Gotha-Altenburg, împăratul Austriei, Ducele de Teschen și Contele von Mensdorff-Pouilly. Mama lui Albert a fost exilată, s-a căsătorit pentru a doua oară cu iubitul ei, Alexander von Hanstein, Conte de Polzig-Baiersdorf și a murit la vârsta de 30 de ani de cancer. Anul următor, tatăl lor s-a căsătorit cu propria lui nepoată și verișoara
Prințul Albert de Saxa-Coburg și Gotha () [Corola-website/Science/313071_a_314400]
-
de la Niceea, unde a fost formulat și "Crezul Sfintei Treimi", ca apărare împotriva credinței arianiste. Acest crez statuează că Fiul este „"homoousion to patri"” (de o ființă cu Tatăl, din aceeași substanță cu el). Despre Constantin se crede că a exilat pe cei care au refuzat să accepte Crezul de la Niceea — pe Arius, diaconul Euzoios, episcopii libieni Theonas de Marmarica și Secundus de Ptolemais — si de asemenea pe episcopii care semnaseră Crezul dar refuzaseră să se alăture condamnării lui Arius, Eusebiu
Arianism () [Corola-website/Science/313098_a_314427]
-
Crezul dar refuzaseră să se alăture condamnării lui Arius, Eusebiu de Nicomedia și Theognis de Niceea. Împăratul a ordonat să fie arse exemplarele din "Thalia", cartea în care Arius și-a exprimat învățăturile. Totuși, nu există dovezi să fi fost exilat fiul și succesorul său final, Constanțiu al II-lea, care era creștin arianist. Deși era hotărât să păstreze ceea ce biserica a definit la Niceea, Constantin dorea de asemenea pacificarea situației și a devenit ulterior mai tolerant cu cei condamnați și
Arianism () [Corola-website/Science/313098_a_314427]
-
ai săi, au lucrat la reabilitarea lui Arius. La Primul Conciliu de la Tir din 335, ei i-au adus acuzații Papei Atanasie I al Alexandriei, pe atunci episcop de Alexandria, principalul oponent al lui Arius; după aceasta Constantin l-a exilat pe Atanasie deoarece îl considera obstacol în calea reconcilierii. În același Conciliul de la Ierusalim, sub conducerea lui Constantin, l-a readmis în comuniune pe Arius în anul 336. Totuși Arius a murit pe parcursul călătoriei către Constantinopol. Unii istorici au sugerat
Arianism () [Corola-website/Science/313098_a_314427]
-
de Maria , datorită faptului că mulți dintre ei au participat la câteva comploturi împotriva Elisabetei, cum ar fi închiderea ei în Turnul Londrei, încercarea de a o forța să se mărite cu un prinț străin cu gândul de a o exila, și chiar făcând presiuni pentru a o omorâ. Ca răspuns pentru frica lor, l-a ales ca ministru șef pe protestantul Sir William Cecil, fost secretar al Ducelui de Somerset și a Ducelui de Northumberland. Elisabeta a avut o cale
Dinastia Tudor () [Corola-website/Science/313090_a_314419]
-
respecte vreuna dintre prevederile convențiilor de la Geneva în caz de război. După cum s-a mai amintit, majoritatea cretanilor erau republicani „venizeliști”, ca de altfel numeroși locuitori ai Greciei continentale. În 1924, regele George al II-lea a fost detronat și exilat în România. Regele s-a reîntors pe tron în 1935, după colapsul regimului republican. Germanii îl considerau pe rege un anglofil hotărât, un obstacol în calea cuceririi Greciei, țară a cărei populație o considerau de orientare republicană. După fuga regelui
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
urmare, in Survivor: Nicaragua se va lua in considerare "factorul Russell" cand se vor ascunde Idolii, conform unui interviu al lui Jeff Probst. Insula Exilului Conceptul "Insula Exilului" a fost introdus in ediția 10 Palau, când un competitor a fost exilat pe o plajă pustie, singur, ca urmare a abandonului într-o Probă de Imunitate. Conceptul a fost dezvoltat în ediția 12 Panama și folosit în următoarele sezoane (Cook, Fiji, Micronesia, Gabon). Un jucător este exilat pe o insulă mică, separată
Survivor () [Corola-website/Science/314707_a_316036]
-
când un competitor a fost exilat pe o plajă pustie, singur, ca urmare a abandonului într-o Probă de Imunitate. Conceptul a fost dezvoltat în ediția 12 Panama și folosit în următoarele sezoane (Cook, Fiji, Micronesia, Gabon). Un jucător este exilat pe o insulă mică, separată de taberele tribale principale, de obicei pentru o zi care urmează după o proba de recompensă și se intoarce imediat înainte de proba de imunitate. Jucătorul ales poate fi fie primul pierzător al unei probe ( ca
Survivor () [Corola-website/Science/314707_a_316036]
-
de tribul câștigător sau pierzător (în faza tribală) sau de câștigătorul probei individuale. În ediția 16, Micronesia, o persoană din fiecare trib a fost trimisă pe Insula Exilului. Persoana care decide cine urmează să meargă pe Insula Exilului se poate "exila" și pe sine. Odată ales, Exilatul este trimis imediat pe insulă. Pe insulă sunt doar căteva obiecte necesare supraviețuirii și , eventual dar nu obligatoriu, un mic adăpost. Principalele dezavantaje ale Exilului sunt lipsa de hrană și apă, ceea ce poate slăbi
Survivor () [Corola-website/Science/314707_a_316036]
-
consolare" - fie un indiciu pentru găsirea Idolului Imunității, care poate sau nu să se afle pe insulă, fie (ca în Survivor Gabon) puțin "comfort". Conceptul "Insula Exilului" a fost aplicat în primul sezon al Survivor Africa de Sud, când concurenții eliminați erau exilați pe "Insula Mortului" și aveau o șansă de a se întoarce în joc mai târziu. "Insula Mortului" supunea concurenții la condiții foarte grele de viață, nu în ultimul rând psihice, deoarece nu aveau nimic de făcut până spre sfârșitul jocului
Survivor () [Corola-website/Science/314707_a_316036]
-
-lea, douăzeci și trei de ani de opresiune papala și dictatură în orașul Romei și în statele papale, unde domneau regii-papi. Aproape un sfert de milion de cetățeni au fost condamnați la moarte, la închisoare pe viață sau au fost exilați pentru comiterea unor delicte politice - adica pentru că au provocat neplăceri Bi¬sericii. Cărțile erau cenzurate, oanlenii nu aveau voie să se adune în grupuri mai mari de trei persoane, călătoriile erau drastic scur¬țațe, iar tribunalele erau pretutindeni în sesiune
Victor Emanuel al II-lea al Italiei () [Corola-website/Science/314713_a_316042]
-
condus de Dimitrie A Sturza. În aceste condiții se pune acut problema readucerii lui Iosif Gheorghian pe scaunul de mitropolit primat. Judecat pe 20 mai 1895 pentru acuzații neîntemeiate - inovații în cult, ierosilie, arghirofilie - mitropolitul Ghenadie a fost caterisit și exilat la mănăstirea Căldărușani. Înlăturarea sa a fost primită cu nemulțumire de masele de credincioși. În urma manifestațiilor acestora, dar mai ales datorită intervențiilor lui Ghenadie pe lângă țarul Nicolae al II-lea, Carol I cere guvernului să rezolve problema mitropolitului destituit. Deși
Ghenadie Petrescu () [Corola-website/Science/313662_a_314991]