1,687 matches
-
al Exodului. Ipoteza nu atrubuie "toate" menționările numelui de "Yahweh" sursei yahwiste -- documentele din sursa Deuteronomistă, sursa Elohistă precum și cea preoțească toate conțin numeroasele menționări ale numelui personal de "Yahweh", însă sursa Yahwistă este unica care folosește acest nume înainte de Exodul 3. Fiind axată pe narațiuni din care este compusă o jumătate din Geneză și o jumătate din Exod, precum și fragmente din Numeri, sursa Yahwistă are interes special în teritoriul Regatului Iuda și în personalitățiledin istoria acestuia. Sursa yahwistă este scrisă
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
precum și cea preoțească toate conțin numeroasele menționări ale numelui personal de "Yahweh", însă sursa Yahwistă este unica care folosește acest nume înainte de Exodul 3. Fiind axată pe narațiuni din care este compusă o jumătate din Geneză și o jumătate din Exod, precum și fragmente din Numeri, sursa Yahwistă are interes special în teritoriul Regatului Iuda și în personalitățiledin istoria acestuia. Sursa yahwistă este scrisă într-un stil elocvent. Sursa yahwistă reprezintă mai degrabă o teologie istorică, decât o teologie filozofică. Personalitatea lui
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
prezentarea sursei yahwistă deasemenea include episoade de păcat-pedeapsă-iertare, dar mai cu seamă îl prezintă pe Yahweh drept un izbăvitor și îngrijitor al poporului său. Credința într-un singur dumnezeu (Yahweh) este prezentată ca o virtite primordială (e.g. Geneza 15:6, Exodul 4:30-31, Exodul 14:13). Deasemenea sursa yahwistă subliniază menirea Israelului de a deveni un popor mare care va domina asupra vecinilor săi și va avea avea rege din seminția lui Iuda (Geneza 24:60, Geneza 27:27-29, Geneza 49
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
deasemenea include episoade de păcat-pedeapsă-iertare, dar mai cu seamă îl prezintă pe Yahweh drept un izbăvitor și îngrijitor al poporului său. Credința într-un singur dumnezeu (Yahweh) este prezentată ca o virtite primordială (e.g. Geneza 15:6, Exodul 4:30-31, Exodul 14:13). Deasemenea sursa yahwistă subliniază menirea Israelului de a deveni un popor mare care va domina asupra vecinilor săi și va avea avea rege din seminția lui Iuda (Geneza 24:60, Geneza 27:27-29, Geneza 49:8-12; Numerii 24
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
binecuvântate prin Avraam, sau vor obține binecuvântarea prin Avraam (Geneza 12:3) Relatarea distrugerii Sodomei și Gomorei (Geneza 18-19) deasemenea este atribuită sursei yahwiste. Folosirea numelui de Elohim, care este un nume generic pentru deități, în locul numelui personal, Yahweh, înainte de Exod 3, precum și descrierile lui Yahweh de natură mai impersonală (e.g., comunicarea în somn, prin profeți și prin îngeri în loc de apariția în persoană) indică, potrivit ipotezei documentare, proveniența din sursa elohistă. Narațiunea elohistă nu începe de la descrierea creării lumii, ci de la
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
comunicarea în somn, prin profeți și prin îngeri în loc de apariția în persoană) indică, potrivit ipotezei documentare, proveniența din sursa elohistă. Narațiunea elohistă nu începe de la descrierea creării lumii, ci de la chemarea lui Avraam, strămoșul evreilor. Deoarece după capitolul 3 al Exodului atât sursa yahwistă cât și cea elohistă folosesc cuvântul „Yahweh” pentru dumnezeu, în textul ulterior delimitarea materialelor provenite din cele două surse devine dificilă. Sursa elohistă descrie aceleași evenimente precum și cea yahwistă, prezentând narațiuni duplicate. O treime din Geneză și
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
cât și cea elohistă folosesc cuvântul „Yahweh” pentru dumnezeu, în textul ulterior delimitarea materialelor provenite din cele două surse devine dificilă. Sursa elohistă descrie aceleași evenimente precum și cea yahwistă, prezentând narațiuni duplicate. O treime din Geneză și o jumătate din Exod, precum și anumite fragmente din Numeri, provin din sursa elohistă. Sursa elohistă descrie un dumnezeu numit Elohim până la episodul cu rugul arzând, când Elohim i s-a deschis lui Moise prezentându-se ca Yahweh. Sursa elohistă este axată pe regatul Israel
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
sursei elohiste cu privire la frica față de dumnezeu depășește venerația respectuoasă și reprezintă motivul pentru care Avram s-a supus poruncii de a-și sacrifica fiul. Legământul este evidențiat în sursa elohistă în mai multe episoade, de exemplu la încheierea legământului în Exod 24, la întinderea cortului adunării și la răscularea israeliților pe muntele Sinai. Teologia istoriei în vederea sursei elohiste este axată pe poporul Israel și este mai inclinată spre așa aspecte religioase ca rugăciune, sacrificii și revelațiile profeților, decât sursa yahwistă. Obiectivul
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
ajungă”. Din cărțile Pentateuhului, sursa deuteronomistă se conține doar în Deuteronom, însă ea apare în cărțile ulteioare: în Iosua, în Judecători și în cărțile Regilor. Ea apare sub forma de predici despre lege și sub forma de recapitulare concisă a Exodului și Numerelor. Se deosebește de celelalte surse prin utilizarea formulei „YHWH Eloheinu” pentru „dumnezeu”, tradus în limba română ca „Domnul Dumnezeu”. Conform estimărilor, această sursă a fost compusă cca anilor 650-621 î.e.n., adică înaintea exilului babilonian (587-539). Potrivit lui , viziunea lui
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
calendaristice și legi. Scrierile preoțești îl prezintă pe dumnezeu ca fiind îndepărtat și neândurător. P repetă parțial textele din J și E, schimbând detalii pentru a evidenția importanța preoțimii. P cuprinde circa o cincime din Geneză, o parte substranțială din Exod și Numeri și aproape tot Leviticul. Se estimează că sursa preoțească ar fi fost creată cca 600-400 î.e.c. Sursa preoțească îl prezintă pe Yahweh ca pe o zeitate interesată în rituri. Legământul de circumcizie, legile cu privire la alimentație și accentul
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
sub acoperirea forței alane. Bapheus a fost prima victorie majoră otomană, și o mare importanță pentru expansiunea viitoare: bizantinii au pierdut efectiv controlul în Bitinia, forturile sale izolate au căzut unul câte unul. Înfrângerea bizantină a declanșat, de asemenea, un exod masiv al populației creștine din zona în alte părți europene ale Imperiului. Împreună cu dezastrul de Magnesia, care a permis turcilor de a ajunge și să se stabilească pe zonele de coastă ale Mării Egee, Bapheus a anunțat pierderea definitivă a Asiei
Bătălia de la Bapheus () [Corola-website/Science/329608_a_330937]
-
1/eșecul eforturilor militare arabe în cursul războiului civil arabo-evreiesc din ultimele luni ale regimului mandatar britanic în Palestina (noiembrie 1947-mai 1948) și al Războiului arabo-israelian din anii 1948-1949 de a împiedica formarea în Palestina a statului evreiesc Israel;2/ exodul, voluntar sau involuntar, al unei mari părți a arabilor palestinieni în cursul ostilităților dintre arabi și evrei în Palestina în anii 1947-1949, care a dus la crearea problemei refugiaților palestinieni, sau amândouă. Inițial termenii folosiți de arabii palestinieni pentru anul
Nakba () [Corola-website/Science/329845_a_331174]
-
ostilităților dintre arabi și evrei în Palestina în anii 1947-1949, care a dus la crearea problemei refugiaților palestinieni, sau amândouă. Inițial termenii folosiți de arabii palestinieni pentru anul fatidic 1948 au fost Sanat al hudjaiydj sau Sanat al hidjra (Anul exodului) Inainte de adoptarea termenului Nakba de către mișcarea naționalistă palestiniană, „Anul Catastrofei” era pentru arabi anul 1920, când puterile coloniale europene au divizat Imperiul Otoman în mai multe state separate, după frontiere trasate de ele. Termenul Nakba a fost folosit întâia
Nakba () [Corola-website/Science/329845_a_331174]
-
insurecționiștilor. De asemenea, sunt prezentate trei cronici de film ale "Biroului de Informație și Propangandă AK (Biuro Informacji i Propagandy AK)". În această parte a muzeului este prezentată lupta în Czerniaków, Mokotów, Żoliborz (cartiere ale Varșoviei), înăbușirea insurecției, capitularea și exodul populației varșoviene, precum și destinul insurecționiștilor. "Hala z Liberatorem" este o sală extrem de spațioasă, al cărei punct central este replica avionului B-24 Liberator, pilotat de căpitanul Zbigniew Szostak și doborât de Luttwaffe. Pentru construirea replicii, au fost folosite și părți componente
Muzeul Insurecției din Varșovia () [Corola-website/Science/328120_a_329449]
-
mai târziu de a se referi la așa-zisele "legile ale lui Moise" (deși nu este clar ce înseamnă exact acestea) precum și convingerea generală că paternitatea scrierilor ar trebui acordată personajelor cu autoritate. În Vechiul Testament creștin primele cinci cărți - Geneza, Exodul, Leviticul, Numeri și Deuteronom - nu constituie o entitate separată, dar în iudaism acestea sunt cunoscute ca Tora și sunt considerate ca fiind partea cu cea mai mare autoritate din întreaga Biblie. Geneza prezintă creația lumii, promisiunea lui Dumnezeu în fața lui
Autori ai cărților lui Moise () [Corola-website/Science/328149_a_329478]
-
Tora și sunt considerate ca fiind partea cu cea mai mare autoritate din întreaga Biblie. Geneza prezintă creația lumii, promisiunea lui Dumnezeu în fața lui Avraam că va avea mulți urmași și o țară și coborârea copiilor lui Israel în Egipt. Exodul, Leviticul și Numeri continuă povestea eliberării de către Dumnezeu a israeliților din sclavia Egiptului, întâlnirea acestora cu el în pustie, unde sunt de acord să-l accepte ca zeul lor și călătoria lor mai departe până la granița Canaanului, unde se afla
Autori ai cărților lui Moise () [Corola-website/Science/328149_a_329478]
-
Operațiunea „Pilonul Apărării” (în ebraică: עַמּוּד עָנָן, "Amúd Anán" „Stâlpul de nori”, după un episod din cartea Exodului din Biblie, unde se povestește cum evreii ieșiți din Egipt au fost apărați de un stâlp miraculos de nori) a fost o operațiune militară condusă de Armata Israeliană în Fâșia Gaza între 14 și 21 noiembrie 2012. Aceasta a început
Operațiunea Pilonul Apărării () [Corola-website/Science/328165_a_329494]
-
23 bărbați și 19 femei; Se constată că , în anul 1966, populația din sat avea o bună pregătire școlară pentru acea vreme, surprinzător fiind numărul mare de femei știutoare de carte. Această situație statistică explică mobilitatea populației la nou și exodul rapid al sătenilor la oraș , pregătirea școlară permițîndu-le o adaptare rapidă la noile activități industriale , care începuse să fie extinse pe scară largă după 1965 . În anul 1885 suprafață totală a gospodăriilor din Aruncuta a însumat 3489 iugăre (1 iugăr
Demografia comunei Aruncuta () [Corola-website/Science/328277_a_329606]
-
suprafață totală de 6786 mp. Numărul gospodăriilor din sat este de 206 , iar numărul camerelor ce pot fi locuite efectiv este de 426 , ceea ce înseamnă că fiecare locuitor are propria cameră de relaxare și odihnă ,urmare a îmbătrânirii populației prin exodul masiv al tinerilor spre orașe . Din păcate ,în anul 2002 , situațiile statistice privind recesământul din sat nu prezintă structura detaliată a populației așa cum aceasta s-a realizat în 1992, astfel că singura informație certă este diminuarea în continuare a populației
Demografia comunei Aruncuta () [Corola-website/Science/328277_a_329606]
-
pitorescul sat Viișoara, cu schimbare de anotimp. Intelectualitatea satului socialist e întărită prin misterioasa apariție a profesoarei de elină Praxiteea. Silvia se teme că va rămâne fată bătrână din cauza fluctuației de cadre, apriga Varvară, președinta Cooperativei, e preocupată să stopeze exodul masculin spre fabrică, convingându-l pe directorul acesteia să-i construiască sere, iar Toderaș, în opoziție, nu e de acord cu politica agricolă a „jumătății” sale. „Bobocii” continuă să facă ravagii în ambiția lor de propășire a satului socialist, iar
Iarna bobocilor () [Corola-website/Science/328342_a_329671]
-
că, cu excepția Israelului, unde comunitățile creștine au înflorit începând cu 1948, Creștinismul în Orientul Mijlociu a îndurat severe dificultăți politice și culturale: în Egipt musulmanii extremiști au supus comunitatea creștinilor copți la numeroase agresiuni și masacre, ceea ce a dus la un exod a 200,000 de creștini copți; în Iraq, 1000 de creștini au fost uciși în Bhagdad între 2003 și 2012 și 70 de biserici din țară au fost incendiate; în Iran, convertirea la creștinism este pedepsită cu condamnarea la moarte
Anticreștinism () [Corola-website/Science/327709_a_329038]
-
în urma creșterii din nou a numărului de atentate în apropierea graniței și a lansării de rachete dinspre Fâșia Gaza asupra zonelor populate ale Israelului, statul evreiesc a declanșat Operațiunea Pilonul Apărării sau „Stâlpul de nori” (amintind un episod din cartea Exodului din Biblie, unde evreii, ieșind din Egipt au fost apărați de un stâlp miraculos de nori), care a constat din bombardamente aeriene și uciderea țintită din aer a câtorva comandanți ai Hamasului și ai Djihadului Islamic, și a multor lansatori
Conflictul dintre Israel și Fâșia Gaza () [Corola-website/Science/327723_a_329052]
-
diverselor posibilități de abordare artistică. Prin urmare, programul pentru cultură promovează proiectele independente și cele din sectorul cultural, sprijinindu-le cu resurse și contacte transfrontaliere care nu sunt integrate în instituțiile statului, printre altele și pentru a stopa așa-numitul exod al creierelor. Fundația promovează procesul de integrare europeană, oferind un cadru de schimb de idei, cunoștințe și inițiative. Cetățenii europeni sunt încurajați să trăiască în baza unor valori comune, să își împărtășească liber ideile, să conlucreze și să învețe unii
Fundația ERSTE () [Corola-website/Science/327158_a_328487]
-
(în ebraică:יתרו se pronunță Itro, în arabă: Shuayib) este un personaj biblic din Biblia ebraică, respectiv Vechiul Testament. El a fost un preot din Madian, tatăl Seforei, care a devenit soția lui Moise. În Cartea Exodului 2,18, el este denumit și Reuél, în schimb în Cartea Exodului 3,1 este numit Itro. După el se numește o pericopă a săptămânii din lectura Pentateuhului, pericopa Itro (Parashat Itro)/ În cartea „Numerii” 10,29 din Pentateuh este
Ietro () [Corola-website/Science/330670_a_331999]
-
arabă: Shuayib) este un personaj biblic din Biblia ebraică, respectiv Vechiul Testament. El a fost un preot din Madian, tatăl Seforei, care a devenit soția lui Moise. În Cartea Exodului 2,18, el este denumit și Reuél, în schimb în Cartea Exodului 3,1 este numit Itro. După el se numește o pericopă a săptămânii din lectura Pentateuhului, pericopa Itro (Parashat Itro)/ În cartea „Numerii” 10,29 din Pentateuh este menționat Itro ca tatăl lui Hovav. Sub numele arab Shuayib este menționat
Ietro () [Corola-website/Science/330670_a_331999]