1,867 matches
-
tatăl său, pasajul de nord-vest, cu speranța de a repeta pe acestă rută septentrională ocolul Pământului înfăptuit de Magellan. Călătoria se va transforma într-una de căutare de argint pe valea râului Río de la Plata (1525-8). Două turnuri poartă numele exploratorului, în Bristol și în St. John, Newfoundland. Alături de turnul de 30 de metri construit în 1897 (marcând 400 de ani de la călătoria lui Cabot), în Bristol există o replică a corăbiei Matthew, precum și o statuie a navigatorului în port. " University
John Cabot () [Corola-website/Science/317005_a_318334]
-
această perioadă, Imperiul Islamic a realizat o adevărată globalizare extinzându-și influența nivelului stiințific, al domeniului economic și comercial chiar și în regiunile cele mai izolate ale globului. Ne referim aici și la încercările de a traversa Oceanul Atlantic întreprinse de exploratori din Al-Andalus și Maghreb. Această globalizare duce la extinderea zonelor de cultivare a mai multor plante, dar și a tehnicilor și tehnologiilor agricole. Astfel, în zona arabică sunt aclimatizate plante ca: sorgul adus din nordul Africii, citricele din China, mango
Epoca de aur a islamului () [Corola-website/Science/317215_a_318544]
-
Jacques La Ramée(8 iunie 1784 - 1821), uneori ortografiat Jacques La Remy sau Jacques La Ramie, a fost un canadian de origine franceză, întreprinzător, om de afaceri în domeniul blănurilor și explorator al Vestului american, care s-a stabilit la începutul secolului al 19-lea, circa 1815, de-a lungul drumului pe care s-a construit ulterior linia ferată Union Pacific Railroad. În sezonul de vânătoare 1820 - 1821, a plecat de-a
Jacques La Ramee () [Corola-website/Science/317557_a_318886]
-
poate fi vorba, oare, de o simplă basculare a preaplinului colorat anterior în opusul său nihilist, dar mereu senzual. Această calcinare a culorilor până la completa lor negare(dar care le conține pe toate)ne duce cu gândul, desigur, la alți exploratori ai „vidului cromatic”, precum Pierre Soulages sau americanii Clyfford Still, Barnett Newman și Brice Marden, atrași de asemenea de virtuozitățile catarsice și de potențialitățile metafizice ale „misticii negrului”, în ultima jumătate a secolului XX. Totuși, la pictorul român, avem de-
Petru Lucaci () [Corola-website/Science/317643_a_318972]
-
l-a angajat pe cazacul Ermak Timofeevici să conducă o expediție în Siberia apuseană. Ermak a reușit să învingă Hanatul Siberiei și a revendicat pentru Rusia teritoriile de la vest de Obi și Irtîș. Din baze comercialo-militare precum Mangazeia, negustorii și exploratorii au înaintat continuu spre est, de pe râul Obi spre Enisei, mai departe spre Lena pentru ca în cele din urmă să atingă malurile Oceanului Pacific. Cazacul Semion Dejniov a reușit în 1648 să deschidă trecerea dintre America și Asia. Până la mijlocul secolului
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
Olga a fost interesată de științele naturale și de colectarea mineralelor. Colecția ei a fost donată muzeului "Staatliche Museum für Naturkunde" din Stuttgart. În 1871, pentru a marca aniversarea a 25 de ani de căsătorie, Carol și Olga au numit exploratorul german de origine australiană Ferdinand von Mueller "Baron von Mueller". Olga s-a remarcat pentru demnitatea ei și purtarea ca regină. În 1881, Olga și-a scris memoriile intitulate "Traum der Jugend Goldener Stern"(tradus ca "Visul de aur al
Marea Ducesă Olga Nikolaevna () [Corola-website/Science/317705_a_319034]
-
(n. 25 mai 1801; d. 23 martie 1871) a fost unul dintre primii exploratori europeni ai regiunii Adelaide din Australia de Sud după instituirea unei colonii noi în decembrie 1836. Robert s-a născut în Dysart, Fife, Scoția, în 1801, și a ajuns în Australia de Sud împreună cu familia sa la bordul Buffalo HMS
Robert Cock () [Corola-website/Science/317715_a_319044]
-
și au dat numele muntelui Hindmarsh și râurile Angas, ajungând la Lacul Alexandrina pe 31 decembrie. (Hindmarsh a fost redenumit ulterior de Bremer). În jurnalul său, Robert a observat că regiunea era adecvată pentru viticole. Există o movila în Memorialul exploratorilor în Bridgewater, în apropiere de site-ul Bridgewater Mill. Cox's Creek (inițial Cock's Creek) a fost numit după . În iunie 1838, Robert a descoperit o cale de transport prin Adelaide Hills, care a deschis comunicarea între Adelaide și
Robert Cock () [Corola-website/Science/317715_a_319044]
-
William Hilton Hovell (n.26 aprilie 1786 - d. 9 noiembrie 1875) a fost un explorator englez al Australiei. Hovell s-a născut la Yarmouth, Norfolk, Anglia și a devenit căpitan la Royal Navy înainte de a se instala la Noul Wales de Sud. Datorită întâlnirii cu Lord Simeon, devine conducătorul de vas și face mai multe
William Hovell () [Corola-website/Science/318063_a_319392]
-
întreprinde o explorare a ceea ce azi este Noul Wales de Sud și Victoria, pentru a obțină mai multe informații despre râurile din partea de Sud, ce curg în direcția golfului Spencer. Dificultățile apărute pentru finanțarea expediției, ia dederminat pe cei doi exploratori să finanțeze ei însuși, aproape toată călătoria. Guvernul nu le-a oferit decât câteva porții de hrană, veșminte, pături și arme din rezerva guvernamentală. Expediția a fost lansată la 3 octombrie 1824 cu șase oameni. Zece zile mai târziu, ajungeau
William Hovell () [Corola-website/Science/318063_a_319392]
-
astfel încât scânteile să ajungă în centrul ei. - Prin frecarea a două lemne: o metodă foarte dificilă. Majoritatea oamenilor n-o pot folosi deoarece: nu au experiență; nu au lemne cu calitatea necesară; condițiile de lucru sunt proaste. Sălbaticii, vânătorii sau exploratorii care folosesc această metodă au o trusă specială, pe care o poartă la ei ca pe o cutie de chibrituri Prin manevrarea arcului încoace și încolo, țărușul (din lemn tare) se rotește cât mai repede în lemnul de bază (moale
Tehnici de supraviețuire () [Corola-website/Science/318351_a_319680]
-
malaria (precum și alte boli cum ar fi boala somnului) făceau din această țară una dificilă pentru explorare și exploatare, aceasta neprezentând beneficii economice evidente. În 1876, Leopold al II-lea al Belgiei a organizat Asociația Internațională Africană cu colaborarea principalilor exploratori ai Africii și cu susținerea mai multor guverne europene, cu scopul promovării explorării și colonizării Africii. În 1877, Henry Morton Stanley a atras atenția asupra regiunii Congo și a fost trimis acolo de asociație, cheltuielile fiind suportate de Leopold. Printr-
Statul Independent Congo () [Corola-website/Science/318345_a_319674]
-
și s-au înființat în zonă posturi militare. Tratatele erau extrem de dezechilibrate în favoarea lui Leopold. În unele cazuri, șefii de trib nu doar cedau întreaga suprafață de pământ, ci se și angajau să furnizeze forță de muncă. Christian de Bonchamps, explorator francez care a lucrat pentru Leopold în Katanga, a declarat despre aceste tratate: „De altfel, tratatele cu acești tirani africani, ce constau din patru pagini lungi din care ei cel mai adesea nu înțeleg niciun cuvânt, și pe care s-
Statul Independent Congo () [Corola-website/Science/318345_a_319674]
-
averea sa personală nu va fi suficientă pentru administrarea întregului Congo, așa cum la acea vreme părea inevitabil, că îl va ceda Franței. A obținut ajutor și din partea Statelor Unite, trimițându-i Președintelui Chester A. Arthur copii modificate ale tratatelor obținute de exploratorul britanic Henry Morton Stanley de la căpeteniile triburilor locale, propunând ca, în calitate de organism umanitar dezinteresat, "Asociația" să administreze Congo pentru binele tuturor, cedând puterea localnicilor imediat ce aceștia vor fi devenit capabili să-și asume această răspundere. În noiembrie 1884, Otto von
Statul Independent Congo () [Corola-website/Science/318345_a_319674]
-
Următoarele limbi vorbite în cadrul familiei sunt chineza (2,1%), italiana (1,9%) și greaca (1,4%). O proporție considerabilă din numărul imigranților proveniți din prima și a doua generație vorbesc 2 limbi.< BR> Se crede ca înainte de primul contact cu exploratorii europeni, erau în jur de 200-300 de dialecte aborigene. Acum, doar 70 dintre ele au supraviețuit și 20 sunt pe cale de dispariție. O limbă indigenă rămâne limba maternă pentru aproximativ 50.000 de oameni(0,25%). În Australia există un
Demografia Australiei () [Corola-website/Science/319566_a_320895]
-
al secolului al XIX-lea, niciunul sau extrem de puțini dintre locuitorii insulei știau să citească glifele, este foarte probabil că doar o mică minoritate a fost în stare, în decursul istoriei pascuane, să scrie și să citească. Într-adevăr, primilor exploratori europeni li s-a spus că scrisul și cititul era un privilegiu al familiilor conducătoare și al preoților. Iar aceștia au fost răpiți și transformați în sclavi de către spaniolii din Peru sau au murit din pricina epidemiilor ulterioare apariției europenilor. Puține
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
un trunchi de arbore de circa 15 metri înălțime, dar Insula Paștelui fusese demult defrișată de arbori cu asemenea dimensiuni. Analiza resturilor de mangal arată că pădurile au dispărut de pe insulă în prima jumătate a secolului al XVII-lea. Roggeveen, exploratorul olandez care a descoperit insula în 1722, a descris locurile ca fiind „lipsite de arbori mari” iar Gonzales de Ahedo (navigator și cartograf spaniol) a notat în 1770 următoarele: „Pe insulă nu există nici un singur arbore suficient de mare ca să
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
fi o invenție de dată recentă, inspirată de vizita unei expediții spaniole în 1770 (condusă de către González de Ahedo) și de semnarea de către pascuani a unui tratat de anexiune. O probă circumstanțială în favoarea acestei ipoteze o reprezintă faptul că nici un explorator european nu a semnalat inscripțiile până la descoperirea acestora în 1864 de către Eugene Eyraud, iar semnăturile șefilor pascuani de pe tratatul de anexiune nu seamănă cu scrierea rongo-rongo. Ideea susținută de acești cercetători este aceea că scrierea rongo-rongo nu este inspirată din
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
scris din ziarele de limbă engleză sau scrierea Yugtun, inventată de Uyaquk, un nativ din Alaska care s-a inspirat din textele creștine, au implicat contacte mai dezvoltate și mai adânci decât simpla iscălitură de pe un tratat. Faptul că primii exploratori, care au stat relativ puțin pe insulă și nu au remarcat scrierea rongo-rongo, poate reflecta faptul că, la vremea aceea, tăblițele erau tabu pentru străini. Acest tabu s-a erodat și pierdut în timp, pe măsură ce societatea pascuană s-a prăbușit
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
onorat cu Ordinul imperial Leopold clasa a 3-a cu decorație de război (KD.). El a primit, de asemenea, o sabie de onoare din partea locuitorilor orașului Cernăuți. Aceste acțiuni l-au făcut celebru printre prieteni și dușmani. Marele geograf și explorator Sven Hedin, care l-a vizitat în Bucovina încă în timpul războiului, l-a numit „Andreas Hofer al Orientului” (Andreas Hofer des Ostens”). Pe data de 1 februarie 1918 (rang de la 17 martie al anului) a avansat la gradul de general
Eduard Fischer () [Corola-website/Science/319068_a_320397]
-
este denumirea dată ocupării de către puterile europene a continentului african în perioada 1881-1914, adică anterior Primul Război Mondial. Dintre exploratorii Africii din secolul al XIX-lea pot fi menționați David Livingstone și John Speke. Cauzele acestui fenomen sunt multiple, de la nevoia țărilor europene de a-și deschide noi piețe de desfacere până la rivalitățile strategice ale puterilor Europei, inclusiv aspecte legate
Lupta pentru Africa () [Corola-website/Science/319352_a_320681]
-
pe apă. În descrierile sale de călătorie, Vespucci a susținut că pământul explorat de el aparține unui continent nou. Umanistul german Ringmann a propus și posteritatea a aprobat, ca Lumea Nouă descrisă de Vespucci să fie numită America după numele exploratorului. Numele acesta s-a generalizat la mijlocul secolului al XVI-lea. Explorările geografice, care culminează cu descoperirea Americii, au fost încoronarea unor lungi sforțări care au început cu cruciadele și s-au intensificat în secolul al XV-lea, sub acțiunea unor
Descoperirea Americii () [Corola-website/Science/319348_a_320677]
-
Groot" înseamnă în Olandeză "mare". Grootegast este locul de naștere al teologului Cornelius Van Til. Lutjegast este un sat din municipiul Grootegast. În dialectul de Groningen al Germanei de Jos "Lutje" înseamnă "mic". Lutjegast a fost locul de naștere al exploratorului Abel Tasman. Deși casa lui de nastere nu mai există, el este comemorat cu un monument, plăci și un nume de stradă. Până în 1829 conacul numit Rikkerdaborg se află în Lutjegast.
Grootegast () [Corola-website/Science/315715_a_317044]
-
scrie comentariile românești ale filmelor documentare dela emisiunea "Teleenciclopedia", și devine șef de secție pentru expoziții și relații publice. Are în custodie și arhiva Muzeului, în mare parte ne-exploatată, în care va descoperi multe documente inedite ale călătorilor și exploratorilor români, între timp dați uitării la "lada de gunoi a istoriei" , ca de exemplu Basil Assan, Constantin Chiru, Constantin Dumbravă, Dimitrie Ghica-Comănești, Emil Holub, Ilarie Mitrea, Sever Pleniceanu, Julius Popper, Emil Racoviță sau Grigore Ștefănescu. Va descoperi deasemenea jurnalul de
Alexandru Marinescu () [Corola-website/Science/316513_a_317842]
-
Motaș, Adriana Murgoci, Olga Necrasov, Mircea Păucă sau Iosif Șpielmann, precum și altor personalități legate direct sau indirect de geografie și de biologie, ca pictorul Ion Țuculescu sau arheologul și desenatorul Pamfil Polonic. În 1977 are prilejul de a discuta cu exploratorul francez Jacques-Yves Cousteau, pe atunci în expediție în Marea Neagră și la gurile Dunării, și obține astfel posibilitatea de a participa la un concurs UNESCO : reușindu-l, obține bursă de specializare în muzeologie, lucrând la Muzeele de Istorie naturală din Londra
Alexandru Marinescu () [Corola-website/Science/316513_a_317842]