3,053 matches
-
lirică, în formă dialogată. Se întrevăd aici unele resurse pentru feeria dramatică, dacă nu chiar pentru piesa istorică mai lejeră. Prozele, adunate în volumul Din romanul unei vieți (1900), dar și răzlețite prin reviste, sunt proiecția unor trăiri adolescentine. Printre extaze, invocații, oftaturi, eroii lui B., căutători de himere, simțitori peste poate, tânjesc după o iubire „dulce”, ideală, sfântă, dar copila blondă și suavă, obiectul suspinătoarei adorații, se dovedește a fi crudă și înfumurată, o cochetă fără inimă, distrugând cu veninul
BRABORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285849_a_287178]
-
ca fiind o pură figură a trecerii. Bucuria își schimbă semnul ușor și devine litanie, tipicuri și eresuri cărturărești abat de la curgerea lumii de-afară (Octombrie, Scrisoare). Vornicenii, Moneasa sunt aici Miorcanii și Florica poetului Pillat. Erotica filtrează nostalgic despărțirea, extazul admirativ și gestul cavaleresc. Misterul unei trecătoare captează fulgurant, ca în sonetul baudelairean. Frăgezimi de penel, cu reflex bizantin, ca la Adrian Maniu, povestesc despre o inocentă iubită. În fine, iubirea apare ca dar neorgolios și jertfă de sine, într-
BALCESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285582_a_286911]
-
de versuri Memorie de iulie, prefațat de Al. Piru. În primele poeme a fost identificată influența lui Nichita Stănescu, cel din O viziune a sentimentelor, dar se poate susține și că acestea sunt rodul sensibilității proprii, exprimată ca uimire și extaz juvenil în fața miracolelor cosmosului și ale vieții. Simbolul cu cea mai mare pondere ce apare aici, soarele (cu o întreagă constelație izotopică: cerul, zborul, aripa, părul despletit în vânt), se încarcă de semnificații personale: „memoria de iulie” se va clarifica
BANTAS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285606_a_286935]
-
publicat Istoria credințelor și ideilor religioase (I-III, 1981-1988), fundamentala sinteză a lui Mircea Eliade. A continuat cu Dicționar al religiilor de Mircea Eliade și Ioan Petru Culianu (1993) și cu Nostalgia originilor (1994) și Șamanismul și tehnicile arhaice ale extazului (1997) de Mircea Eliade. Dacă în volumele anterioare (inclusiv în Madona din dud) tendința dominantă era una hermetică, demersul caracteristic acum [în volumul Euridice și umbra] este unul orfic. Poezia speculativă (în toate sensurile) nu-l mai satisface pe autor
BALTAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
ed. bilingvă, tr. Alain Paruit, Odile Serre, Ilie Constantin, București-Paris, 1999. Traduceri: Stavros Deligiorgis, Arhitectura narativă în „Decameronul”, București, 1979; Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase, I-III, București, 1981-1988, Nostalgia originilor, București, 1994, Șamanismul și tehnicile arhaice ale extazului, București, 1997 (în colaborare cu Brândușa Prelipceanu); Mircea Eliade, Ioan Petru Culianu, Dicționar al religiilor, București, 1993. Repere bibliografice: Felea, Dialoguri, 263-264; Călinescu, Aspecte, 302-314; Simion, Orientări, 174-183; Martin, Poeți, I, 212-222, II, 217-222; Regman, Cronicari, 193-203; Caraion, Duelul, 17-19
BALTAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
diferită de tema tratată de noi, la fel ca și starea de „euforie maniacală” din cursul evoluției clinice a psihozei maniaco-depresive. În acest caz, fazele de excitație maniacală sunt forma de manifestare a unei stări de euforie psihotică, morbidă. c. Extazul În ordinea stărilor descrise, extazul este forma prin care se realizează, În totalitatea ei, starea de eliberare sufletească și moral-spirituală a persoanei, din limitele impuse acesteia de viața cotidiană. Extazul este definit ca reprezentând starea psihică complexă prin care individul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
noi, la fel ca și starea de „euforie maniacală” din cursul evoluției clinice a psihozei maniaco-depresive. În acest caz, fazele de excitație maniacală sunt forma de manifestare a unei stări de euforie psihotică, morbidă. c. Extazul În ordinea stărilor descrise, extazul este forma prin care se realizează, În totalitatea ei, starea de eliberare sufletească și moral-spirituală a persoanei, din limitele impuse acesteia de viața cotidiană. Extazul este definit ca reprezentând starea psihică complexă prin care individul se simte transportat dincolo de lumea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de manifestare a unei stări de euforie psihotică, morbidă. c. Extazul În ordinea stărilor descrise, extazul este forma prin care se realizează, În totalitatea ei, starea de eliberare sufletească și moral-spirituală a persoanei, din limitele impuse acesteia de viața cotidiană. Extazul este definit ca reprezentând starea psihică complexă prin care individul se simte transportat dincolo de lumea realității sensibile și dincolo de propria sa persoană, unindu-se cu transcendentul (P. Foulquié și R. Saint-Jeană. Trăirea extatică este o experiență sufletească și morală unică
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
unindu-se cu transcendentul (P. Foulquié și R. Saint-Jeană. Trăirea extatică este o experiență sufletească și morală unică pentru individ. Ea este un act de proiecție, de deschidere al acestuia către planul transreal și transuman al divinității. Din aceste considerente, extazul este asociat experiențelor mistice, În cursul cărora se realizează starea de comuniune dintre om și Dumnezeu. Din punct de vedere psihologic, extazul este o experiență psihologică pură și complexă, În cursul căreia sensibilitatea externă, corporală pare a fi anulată, individul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
un act de proiecție, de deschidere al acestuia către planul transreal și transuman al divinității. Din aceste considerente, extazul este asociat experiențelor mistice, În cursul cărora se realizează starea de comuniune dintre om și Dumnezeu. Din punct de vedere psihologic, extazul este o experiență psihologică pură și complexă, În cursul căreia sensibilitatea externă, corporală pare a fi anulată, individul trăind cu intensitate un sentiment interior al plenitudinii, pe care-l dă Întâlnirea și absorbția sa În planul divinului. Experiența extatică este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
crepuscular, cele din timpul aurelor epileptice sau cele produse de administrarea de substanțe psihodisleptice. De o mare forță ilustrativă este, În sensul acesta, relatarea pe care o face Kirilov, În romanul lui F. Dostoievski Demonii, când Își descrie stările de extaz. Redăm În continuare acest fragment: „Există clipe, nu durează decât cinci sau șase secunde, nu mai mult, când simți brusc prezența armoniei veșnice, deplin atinse. Nu e ceva pământesc; și nu În sensul că ar fi ceva celest, ci În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
o formă de intimitate, cea a deschiderii și a depășirii condiției sufletești și morale a persoanei umane. Aceasta este reprezentată prin comuniunea mistică, acea relație de intimitate dintre persoana umană și persoana divină, dintre om și Dumnezeu. Rugăciunea, practica isihastă, extazul mistic, toate reprezintă o deschidere interioară a persoanei umane În plan sufletesc și spiritual. Este un act de transcendență, o depășire a umanului limitativ și o unire cu divinitatea. Ea este o experiență ontologică și spirituală unică. Prin rugăciune Eu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
pe care aeștia o aplică unor oameni, după criterii luate din medicină (A. Szasz, D. Cooper, A. Laingă. Desigur că această răsturnare a problemei nu a putut rezista. Nebunia există și va continua să existe. Fie că ea este culturală, extaz mistic sau posesiune demoniacă, tulburare psihomorală sau boală psihică, nebunia nu poate fi negată și nici eliminată. Nebunia nu poate fi exclusă din sfera umanului pentru că, În mod paradoxal, așa cum rezultă din psihologia morală, ea are o funcție foarte importantă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
cu suflet caritabil rămâne indistinct. A debutat, sub pseudonimul gingaș Sulfina, în „Meseriașul român”, cu traduceri din literatura germană și franceză. Scrierile literare, publicate mai întâi în reviste și ziare, le va strânge în volumele Note și impresiuni (1896) și Extaz (1908), de ambițioasă paletă (eglogă, doină „în formă poporană”, sonet, nocturnă, pastorală, romanță, aubadă, barcarolă, sonată, baladă, elegie). Deși atentă la melodicitatea frazării, B. nu se prea întâlnește, în stihurile ei, cu lirismul. E sinceră, dar fadă, sensibilă, cadențându-și
BAIULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285554_a_286883]
-
de ambițioasă paletă (eglogă, doină „în formă poporană”, sonet, nocturnă, pastorală, romanță, aubadă, barcarolă, sonată, baladă, elegie). Deși atentă la melodicitatea frazării, B. nu se prea întâlnește, în stihurile ei, cu lirismul. E sinceră, dar fadă, sensibilă, cadențându-și însă extazele în debitări sălcii. Abia în „peisagii”, unde figurația mitologică e conturată cu o anume grație, și în versurile de palpit amoros ea accede, ici-colo, la expresivitate. În proză, cultivă o manieră în care, printre „reflexiuni” poetice și alte simțitoare „reverii
BAIULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285554_a_286883]
-
face o figură onorabilă. A tradus, nu fără iscusință, din Saltâkov-Șcedrin, Louis de Meurville, H. Bernstein, Ferdinand Freiligrath, Fr. Schiller, H. Sudermann, Shakespeare, Goethe, multe transpuneri rămânând în pagini de gazetă. SCRIERI: Note și impresiuni, Craiova, 1896; Vacanții, Brașov, 1903; Extaz, București, 1908. Traduceri: Marc Michel și Eugène Labiche, Un om buclucaș, Brașov, 1898; Juin și Flerx, Idil la țară, Brașov, 1898; Goethe, Hermann și Dorothea, Brașov, 1911. Repere bibliografice: Cornel, Figuri, I, 149; Ion Gherghel, Goethe în literatura română, I
BAIULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285554_a_286883]
-
celestă. Poeta preferă grădinii natura sălbatică, buruienile, florile de câmp, aromele amare, amețitoare, otrăvitoare. Izvoarele și gârlele plâng doine necunoscute, în ele se amestecă dorul de rătăcire cu cel al extincției. Abandonată curgerii apei, barca îmbie la dispariție, într-un extaz de aceeași factură cu acela resimțit de Aschenbach, eroul lui Th. Mann din Moartea la Veneția. Convențională metaforă a vieții, marea este și marele vehicol al rătăcirii fără hotare. În Peisagiu atlantid, lumea „profunzimilor” nu are habar de cea de
CALUGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286047_a_287376]
-
pe plan imaginativ. Autismul se prezintă sub diferite forme și grade de manifestare, cuprinse între limite normale și patologice. Sunt evidente două forme particulare: a) autism agitat - subiectul încearcă pe plan imaginar unele experiențe care pot să-l ducă la extaz sau îl terorizează; b) autism calm - se manifestă prin stări contemplative, subiectul se complace idilic prin „iluzionare” sau „consolare”. Cauzele care determină apariția acestei tulburări nu sunt clar precizate, dar se presupune că poate exista fie o predispoziție ereditară, fie
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
datele propriilor mele senzații la toate aceste istorii clinice (acela era anul În care mă Îndrăgostisem de funiile din sălile de gimnastică), dar tot rămânea un gol vag, imposibil de definit, Între freamătul pe care-l simțiseră prietenele mele și extazul acaparant al propriilor mele spasme uscate. Uneori, aplecându-mă din patul meu de sus În raza de la lanterna cuiva, Îmi Încheiam mica mea confesiune „Știi?“ și, În Întuneric, trei sau patru fete cu părul sârmos dădeau din cap o dată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
rug În timpurile păgâne, mireasma se ridică la ceruri. Înainte de zilele Îmbălsămărilor moderne tămâia avea o Întrebuințare practică. Acoperea mirosul cadavrelor În timpul Înmormântării. De asemenea, când este inhalată În cantități suficiente, ea poate provoca o transă mentală care seamănă cu extazul religios. Iar dacă o respiri În cantități suficiente, Îți poate provoca greață. ― Ce-i cu tine? Îmi șopti Tessie În ureche. Ești palidă. M-am oprit din rugăciune și am deschis ochii. ― Da? ― Te simți bine? Am fost gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Ești palidă. M-am oprit din rugăciune și am deschis ochii. ― Da? ― Te simți bine? Am fost gata să răspund afirmativ. Dar apoi m-am oprit. ― Ești foarte palidă, Callie, spuse din nou Tessie Îmi puse mâna pe frunte. Greață, extaz, evlavie, viclenie - veniră toate la un loc. Dacă Dumnezeu nu te ajută, trebuie să te ajuți singur. ― E stomacul, am spus. ― Ce-ai mâncat? ― De fapt, nu știu dacă stomacul. Ceva mai jos. ― Te simți slăbită? Părintele Mike trecu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o mască mortuară, aștepta cu ochii Închiși. Profilul lui Rex era agresiv, congestionat. Între timp, mâinile lui Jerome se mișcau pe mine. Îmi freca salopeta, dar eu nu mai eram propriu-zis În ea. Concentrarea mea asupra Obiectului era prea intensă. Extaz. Din grecescul ekstasis. Însemnând altceva decât vă Închipuiți. Însemnând nu euforie sau apogeu sexual și nici fericire. Însemnând, textual, o stare de dislocare, de smulgere din propriile simțuri. Acum trei mii de ani, În Delfi, Oracolul intra În extaz În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
intensă. Extaz. Din grecescul ekstasis. Însemnând altceva decât vă Închipuiți. Însemnând nu euforie sau apogeu sexual și nici fericire. Însemnând, textual, o stare de dislocare, de smulgere din propriile simțuri. Acum trei mii de ani, În Delfi, Oracolul intra În extaz În fiecare oră de lucru. În acea noapte, Într-o cabană de vânătoare din nordul statului Michigan, același lucru s-a Întâmplat și cu Calliope. Drogată pentru prima oară, beată pentru prima oară, simțeam cum mă dizolv, cum mă evapor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
observat o umbră pe perete. Am crezut că-i vreo molie. Dar, uitându-mă mai atent , mi-am dat seama că era mâna Obiectului, ridicată peste capul meu. Mâna ei era complet trează. Se strângea și se desfăcea, eliberând tot extazul din trup În Înfloriturile ei secrete. Ceea ce făceam Împreună, eu și Obiectul, era guvernat de aceste reguli lejere. Nu eram prea meticuloase În privința detaliilor. Ceea ce ne ținea atenția trează era faptul În sine, că se Întâmpla: sexul se Întâmpla. Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
urmă, m-am trezit În fața uneia dintre miniaturile cu moguli. În rama lor micuță, de abanos, două siluete mici făceau dragoste. În ciuda efortului pe care Îl presupunea activitatea aceea, chipurile lor păreau liniștite. Expresiile lor nu arătau nici tensiune, nici extaz. Dar, normal, nu fețele mi se păreau partea cea mai interesantă. Geometria corpurilor amanților caligrafia grațioasă a membrelor lor conduceau ochiul direct spre realitatea organelor lor genitale. Părul pubian al femeii era ca un petic de verdeață pe zăpada albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]