3,103 matches
-
Stăpânului plăcerilor, ci la punerea în scena ludico-hedonistă a funeraliilor sale. Nu reîncarnarea valorilor orgiastice, ci inventarea unui univers paradoxal al hipermodernității individualiste. În culturile vechi, oamenii așteptau de la cultul dionisiac să-i elibereze de individualitatea lor terestră. Prin experiența extazului și a freneziilor transgresive, Dionysos oferea muritorilor bucuria de a scăpa de limitele identității individuale și, așa cum spunea Euripide, fericirea de „a-și pune sufletele în comun”7, de a trăi sentimentul exasperat al apartenenței lor colective. Or, modelul de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
de a declara mereu mai multe simptome și tulburări specifice bolilor. Se conturează acum nu o nouă bucurie de a trăi, ci intoleranța la durere, patologizarea crescândă a persoanei, supraconsumul de medicamente, extrema sensibilizare la problemele de sănătate. Preocuparea pentru extaze senzoriale? În locul ei vedem cum proliferează obsesia bolii și a bătrâneții, gesturile specifice îngrijirilor pentru sănătate, formă și longevitate. Locul petrecerilor a fost luat de gestionarea adecvată a capitalului corporal, conservarea sănătății, îmbătrânirea „în stare bună”: vigilența lui homo sanitas
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
fi un ideal mobilizator, un obiect de dobândit sau un proiect de viață. În acest cadru, s-a mai depășit o etapă pe calea individualizării: ea corespunde unui individualism de precauție și de protecție. Febrei emancipării îi urmează obsesia prevenirii; extazului clipei - cultul conservării propriei persoane. Idealul urmărit de hiperindivid nu este să se bucure de ceva, ci, simplu, sănătatea. Metaforă contra metaforă, Dionysos și Narcis erijați în modele arhetipale ale culturii hipermoderne: alegerea nu-i greu de făcut. În cursa
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
Narcis a câștigat partida cu Dionysos. Nopți de beție și zile de sărbătoaretc " Nopți de beție și zile de sărbătoare" Deși antidionisiacă, societatea de hiperconsum n-a reușit, evident, să eradicheze toate formele de beție, să pună capăt goanei după extaze, transe și senzații exacerbate. Sărbătorile nu fac decât să demonstreze măsura în care unii sunt vulnerabili la alcool și la droguri; delegitimarea nu înseamnă anulare, stările paroxistice și alte excese senzoriale fiind fenomene frecvente în cotidianul hipermodern. Droguri, destructurare și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
banalizării recursului la stupefiante. Satisfacția beției, consumul masiv de droguri, stările de transă în timpul petrecerilor tehno: oricât de evidente ar fi, aceste fapte nu autorizează ridicarea lui Dionysos la rangul de mit emblematic al epocii noastre. Departe de a cultiva extazele frenetice, aceasta demonizează chiar stupefiantele și duce, printr-o cruciadă planetară, un război ideologic și polițist total. Dionysos aducea bucurie și bogății, anunțând Epoca de aur: astăzi, drogurile sunt asociate cu infernul dependenței și al morții, cu închisoarea și crima
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
gustă plăcerea de a trăi împreună o muzică definită prin repetiție, de a se lăsa în voia dansului, de a vibra la pulsațiile coloanei sonore, de a evada din sine în beția pe care o procură substanțele psihotrope. Orgie muzicală, extaz psihedelic, dans hipnotic - petrecerile nocturne pot apărea ca un nou teritoriu dionisiac lăsat pradă transelor, transgresiunilor, dislocărilor de identitate. Dar ceea ce e valabil pentru reuniunile tehno este oare și pentru alte sărbători? Cu siguranță, nu. Excesul constă „în legea însăși
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
este ineluctabil, sunt în desfășurare dinamici contrare care autorizează refuzul radiografiilor unilaterale dragi clasei intelectuale și care fac neinteligibilă puterea de autoreglare a societăților individualiste. Să fie omenirea lovită de sindromul „refuzului de a gândi”, atinsă de letargie avansată, de „extaze somnambulice”? Oare ea nu se mai gândește decât la consum, la divertisment și la rămânerea în viață? Nu există niciun mijloc de a contracara avalanșa nevoilor consumeriste? E de-ajuns să amintim noile cereri din educație, criticile tot mai numeroase
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
presupun că, după ce-l bați pe Iisus două ore, nu te mai inhibă nimic), dar e foarte bun foarte perspicace și expresiv pe tot ce înseamnă instinctualitate (de la problema teritoriului pînă la legăturile dintre tați și fii), barbarie, terori și extaze primare atît de bun, încît te întrebi dacă filmele nu s-au civilizat prea tare, dacă, în fond, nu sînt ca umbrele pe care le urmăreau sălbaticii pe pereții grotelor. Dilema Veche, ianuarie 2007 Reverie regală Marie Antoinette (SUA, 2006
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
ar aștepta nici ea nu știe ce (tăietura ?, sfîrșitul cîntecului ?), iar la sfîrșit obișnuiește să se retragă la mare distanță sau la mare înălțime, slobozind tradiționala vedere generală ca pe un oftat de ușurare care vrea să pară unul de extaz. Dilema Veche, februarie 2008 La nivel înalt Războiul lui Charlie/Charlie Wilsons War (SUA, 2007), de Mike Nichols Nu credeam că Hollywood-ul de azi mai e în stare să producă un divertisment politic de înaltă clasă, cum este Războiul
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
dintre Georgiana și Bess. La un moment dat, Bess o informează pe ducesă că actul amorului nu înseamnă doar să faci copii și, cum stau ele tolănite în pat, începe s-o mîngîie pe spate ; ducesa pare să ajungă la extaz în cîteva secunde. Acuma, eu nu spun că nu se poate specula pe marginea relației lor, dar, în mod ideal, lucrurile ar trebui făcute astfel încît să nu evoce locurile comune ale pornografiei. în următoarele 10 minute, n-am mai
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
se strecura în inima mea. Mai știi! Multe lucruri de necrezut s-au întâmplat în lumea asta, de ce nu s.ar întâmpla să găsesc blestemata de școală prefăcută în cenușă și eu, la vederea ruinilor ei, să strig plin de extaz: Moi seul en être cause et mourir de plaisir!211 Vai, însă am găsit-o solidă pe temeliile ei, ba încă reparată, dichisită, ironică, amenințătoare, ca să mă rușineze și mai mult parcă de copilăreasca mea speranță. Totuși, o dată reinstalat, înscris
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
tocmai pe pământ sănătos. Dar să-mi povestesc nebunia pănă la capăt: Cu inima mișcată de o stranie emoțiune, de un fel de bucurie pe care nu pot să o definesc, o bucurie, sau mai bine zicând, o stare de extaz, cum ar simți cineva, când, înzestrat cu aripi, s-ar vedea deodată plutind în sferile senine, deasupra păcătoșiilor pământești, ei bine, într-o astfel de stare sufletească anormală m-am întors acasă și, fără să vreu, luat de apa gândurilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
se interpun idolii baconieni, un fel de viruși ai spiritului. Între ei, minciuna cu care ne încoronăm de voie sau fără voie: utilitatea noastră în relație cu cei din jur. Prozaisme. Servituți? Depindem poate și de-o victoriolă, de un extaz inutil. Ținutul meu: improbabilul. Nu zicea rău Cioran că universul e o geometrie epileptică, iar viața nu-i decît zarvă peste o întindere lipsită de coordonate. În acest caz, poate fi arta salvarea ființei? Dacă n-am crede, n-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
puternică. Sunt, cum am mai spus, infantilă deci vulnerabilă. Agresorii (chiar călăii) mă cruță fiindcă nu sunt un adversar pe măsură lor. A.B.Ce rol au jucat marile iubiri din viață Dvs., povestiți. Iubirile? În afară de procentul de fericire până la extaz și de suferință atroce le datorez zecile de poezii pe care le-am scris! Mă tem că am fost nedreaptă sau intoleranță cu unii dintre semenii mei... Un vechi prieten, azi decedat, m-a numit "Apologetică-apoteotică-apoplectică-apocaliptică" având în vedere circulația
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
mai au decât ochii de plâns. Criza, după cum se vede, acționează și are urmări diferite de la o clasă socială la alta. Va putea guvernul să echilibreze poverile crizei, încât să nu cadă samarul într-o parte? Cine a căzut în extaz în fața „Decalogului” băsăscian, va avea deziluzia să afle că împărțirea țării în 10-12 mari unități exista în vremea dictaturii carliste. Nimic nou sub soare! 17 ianuarie 2009 Terapie cu leacuri autohtone Motto: „Uti, non abuti” (lat.- „Să uzezi, dar să
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
la capitolul inteligență, sunt, prin Băsescu, mai bine ancorați pe putere. Când s-a pus de noua guvernare, „pohta ce-a pohtit-o” Băsescu, o parte dintre concetățenii noștri care cred că tot ce zboară se mănâncă, a căzut în extazul tontului: „e de firmă”, e guvernare cu etichetă de lux. Vorba asta „de firmă”, tinde să iasă din vocabularul snobilor și să intre în sfera politicului și în gura politicienilor, semn că și ei ar vrea ca guvernarea lor să
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
capitalul străin deținea 80% din economia românească. Am auzit ceva incredibil la emisiunea Deliei Budeanu: atunci, în perioada interbelică, cei care munceau (era vorba de tipografii din edituri), în pauză, își permiteau să mănânce fripturi. Cel ce-a spus, spre extazul moderatoarei, fiul fostului critic literar Șerban Cioculescu, el, însuși, scriitor și om de cultură, deși nu prea s-a auzit despre performanțele fiului, nu era, desigur, la momentul adevărului și sincerității. De altfel, apologeții perioadei interbelice, spun din auzite, de la
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
sa de maturitate „Mic tratat de ieșeală din criză”, o parte dintre privitori, cei dispuși să-i ierte orice (se iartă pe ei și-și găsesc scuze că ni l-au pus pe cap, alegându-l mereu), au căzut în extazul tontului, ca și cum i s-ar fi ieftinit gigacaloria și medicamentele, alții, mai circumspecți, cu creionul în mână, au început să facă „calculele”, să vadă dacă, după ce i se ia 15% din pensie, îi mai ajung banii de la lună la lună
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
jur și surâde. Ce gândește de fapt? Dar el nu se mai poate opri. "Știi, Maria-Tereza, la începuturile creștinismului, entuziasmul religios stârnea tot soiul de fenomene de exaltare. Stăpâniți de Sfântul Duh, unii rosteau, de exemplu, într-o stare de extaz, vorbe care dobândeau valoare de profeții sau de revelații. Alții aveau darul de a vorbi în limbi, fenomen cunoscut sub numele de glosolalie. Rosteau semiconștienți sau chiar complet inconștienți sunete incomprehensibile pentru muritorii de rând, dar care, în vremea aceea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
duhurilor cerești. Ei bine, acele timpuri de fervoare, când trăsătura supremă a creștinului era posedarea Duhului, nu au ținut mult. Fie pentru că credincioșii atinși de har au devenit tot mai rari, fie pentru că ceilalți au ales să se lipsească de extazul lor, care nu avea loc la ore fixe, ca liturghia. Și cine să mai știe? I-au bănuit, poate, că simulează contactul cu Sfântul Duh și că dădeau drept grai dumnezeiesc niște bolboroseli incoerente. Fapt e că acei creștini aplecați
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
acestei individualitți, din care ies neliniștea, nesiguranța și împrțirea în forme ireductibile a existenței. Combtând seducția pe care prezentul, concretul și imediatul o exercit asupra omului, religia asigur patru ci prin care acesta poate intr în legtur cu divinitatea: sentimentul, extazul mistic, autoritatea cultului și a bisericii, în fine, dogma, adic rațiunea teologic. Dup ce le examineaz pe rând cu o deplin obiectivitate, Ralea conchide, consecvent ideilor lui, c în mentalitatea religioas, pcatul înseamn cderea în relativ și se înfțișeaz în
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
a paralizat, zice el, într-o criz de neputinț. În consecinț, cea mai opus naturii și vieții va fi religia, care îndrum omul spre o trire dincolo de valorile curente ale viații, spre confundarea în absolut, prin diferite ci ale sentimentului, extazului mistic, autoritții bisericești sau rațiunii teologice. Analiza religiozitții omului este remarcabil întreprins pentru un spirit pozitivist, punând laolalt și confruntând explicațiile etnologilor ca și ale antropologilor ori istoricilor ca James, Scheler, Otto, Gilson, mrturisirile sfinților și înțelepților, pentru a desprinde
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
se sparg de stâncă, umplu toate defileurile și văgăunile pietrei - sunt împroșcat cu miriade de stropi sărați. „Oceanul de smarald” e numele poetic cel mai potrivit pentru această ființă vie și neliniștită, care smulge colegilor mei exclamații de admirație și extaz. O frumusețe și o prospețime ce contrazic flagrant renumele sinistru al locului sau justificându-l doar prin ruptura violentă dintre cele două elemente primordiale: pământul și apa, a căror încleștare pe timp de furtună trebuie să fie teribilă aici. Stâncile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ia și-mi zâmbește din reflex, ușor stingherit. Baza de antrenament a Borussiei Dortmund reprezintă o salbă de terenuri excelent întreținute, încondeiate cu un gard viu, „englezesc”, și împăturite cu o „carpetă” de gazon verde și gras - o sursă de extaz pentru cunoscători. Poposim, aici, până vine unul dintre responsabilii bazei, însărcinat cu organizarea meciului. Cum așteptarea se întinde, am timp să bat împrejurimile, alături e și un bazin de înot supraaglomerat cu copii și maturi de toate vârstele, despărțit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și ciocoii noi și Doruri și amoruri, iar în 1864, drama Grigorie Vodă, domnul Moldovei. D. a fost un liric interesant ca intenții și preocupări. Se remarcă între primii noștri poeți prin virtuozități formale, dar el este cel ce aduce extazul erotic în maniera „dulcelui stil nou”; fără abuzul neologic și facilitatea diminutivelor, ar fi fost un petrarchist realizat. Poseda simțul picturalului, ca și pe cel al inefabilului. Siluete feminine suave sunt creionate în tonuri renascentiste, într-o bogăție de azur
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286735_a_288064]