3,552 matches
-
moment, m-a împiedicat probabil să mă duc la fund de tot. — Îți amintești că mi-ai zis că a ghicit numele voastre de alint? Cele pe care le aveați tu și Trish unul pentru celălalt. Care erau? O altă ezitare, un alt râs stânjenit. —Mitchie și Trixie. Mitchie și Trixie? Aș fi putut să ghicesc asta pe gratis. —Mda. Ei bine, după cum spuneam, și-a făcut efectul la acel moment. —Cum te simți acum în ceea ce privește totul? A reflectat, privind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
răspunsul lui mi-a venit împreună cu o întrebare: — Ce spui tu e adevărat. Ce trebuie să facem acum? Curioasă reacție! Pe vremea când Mariam nu era pentru el decât sora unui prieten, nu șovăia să aibă el inițiativa, trecând peste ezitările mele, făcând apel de pildă la Astaghfirullah și stârnind astfel un scandal bine pus la cale. Acum, părea mai puțin sigur de el, deși, dintre noi doi, pe el îl privea de fapt cel mai direct soarta prizonierei. Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sute de ori, tot mai furios, dacă Antonius învinsese sau pierduse. Cu o lovitură abilă în șoldul unui vitellian, îi salvă viața tracului și fu salvat, la rândul lui, de sabia lui Marcus, care lupta cu cruzime și ucidea fără ezitare. Mulțimea era în delir. Strigătele ei îi amețeau pe luptători. Sângele îmbiba pământul. Valerius se trezi față în față cu Flamma. — Ticălosule! — Pui de cățea! Te omor pe loc! Flamma se năpusti în față, dar nu întâlni trupul adversarului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-mi hotărăsc viața. Nu hotărăști nimic, îi răspunse brigadierul. Cu o eșarfă luată de la domnul Gupta, îl legă pe băiatul Hungry Hop la gură. Iar băiatul Hungry Hop se foia și se zbătea în tăcere, purtat fiind către Pinky, în ciuda ezitărilor sale. — Uite-i, Sampath, strigă domnul Chawla când îi zări. Sampath! Au ajuns! Dintr-odată, cu o panică explozivă, asemeni unui semn de exclamație fiziologic, maimuțele săriră din copacul lui Sampath, groaza și confuzia citindu-li-se pe fețe. — Respectați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
fel de gentleman’s agreement. Nu există nici o înțelegere. Dar ne înțelegem amândoi. — Selina, i-am zis eu după două zile de la reîntoarcerea ei, Alec mi-a spus o chestie ciudată în drum spre aeroport. Selina avu un moment de ezitare în timp ce își scotea haina. — Cum? Nu-mi dai nici măcar un pupic? — Mi-a spus că te fuți cu unu’ - mult, tot timpul. Am sorbit din pahar și mi-am mai aprins o țigară. — E vorba de un aristocrat englez, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pumnii, și fugi ca un ticălos pe panta înverzită din față. Am aruncat o privire cu coada ochiului. Fielding și-a ridicat brațul drept, făcând semn Autocratului, dar privirea și direcția în care se îndrepta erau prea directe, fără nici o ezitare. Mașina a țâșnit înainte și a frânat în scrâșnet de roți. Fielding s-a liniștit A ficat un gest complicat, explicativ, supercandid. Și nu s-a întâmplat nimic. Drumul s-a degajat și noi ne-am continuat plimbarea. — Columbia, moșule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
erau mâini de femeie. Erau ditamai lopețile de labagiu. Roșcata a trecut prin dreptul nostru. Nu știu cât de bun mai eram de luptă, dar m-am luat după el și am strigat: — Hei, poponaru’! Hei - labagiu’! Individul s-a oprit cu ezitarea confuză care mie nu mi se părea decât feminină - dar era cu putință ca o femeie să se oprească în felul ăsta? — Vino, frate, hai să vorbim, i-am spus eu pe un ton bătăios (cu gura încordată, impulsiv, nerăbdător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ce-mi doream. Mi-am ridicat ambele picioare și i-am aplicat cu toată forța o lovitură capabilă să-i facă ouăle praf, care l-a expediat ca un bolid în ușa de fier. S-a îndreptat, nici o slăbiciune, nici o ezitare. Cu o răsucire sălbatică a fălcilor mi-a smuls un smoc de păr, pe care l-a scuipat, și a râs, și m-a zgâlțâit și mai tare... O singură consecință. Ultima îmbrățișare. Am simțit că-mi arde fața - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Virgil Jones, iar Dolores O’Toole râse. Trecuse atâta timp de când n-o mai auzise râzând. Pentru el era un lucru încântător, așa că râse și el. Râsul a fost cel care a declanșat totul. Digurile s-au deschis, înecându-le ezitările. Trupurile lor s-au asaltat unul pe celălalt. La un moment dat Dolores a strigat: — Cocoașa mea! Apucă-mi cocoașa! Iar mâinile lui Virgil au cuprins diformitatea interzisă, ca s-o mângâie, s-o scarpine și s-o apuce. Dolores
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
față de piticul ei fanfaron, Elfrida era mult mai aproape de intangibil. Vultur-în-Zbor nici măcar nu era sigur că ea e atrasă de el. între ei nu se spusese nimic. Bărbatul își baza speranțele doar pe câteva priviri, câteva atingeri ale pielii, câteva ezitări ale ei atunci când vorbea despre dragostea sa față de Ignatius, câteva note mai aspre ale vocii sale atunci când Irina flirta fățiș cu el. Poate că toate erau doar o închipuire. Dacă nu era vorba doar de o închipuire a lui, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Vultur-în-Zbor aproape că putea să vadă hăurile. Și totuși exact acele spații îi legau pe toți la un loc în mod irevocabil: slăbiciune, ignoranță și ură, toate unite împotriva voinței lor. Liv se întoarse și intră. După un moment de ezitare, Vultur-în-Zbor o urmă, lăsându-l pe Virgil Jones, vulnerabil și rănit, să continue cu mormăielile. Se întuneca. Media, ascunsă la capătul povârnișului împădurit, vărsa lacrimi de compasiune pentru eșecul lor. — Ți-a vorbit despre febra Dimensiunii? întrebă Liv. Nu. Bănuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pe fața lui Suki, și ea crezuse același lucru. Zgomotul s-a oprit la fel de brusc pe cât se produsese. Eu și Suki ne-am uitat una la alta speriate. Fusese ceva deloc uman și cu siguranță nu anunța nimic bun. Cu ezitare, Suki se apropie de ușa opacă, bătând ușor. Eu am rămas la distanță. Ultima oară când am cercetat ce se ascunde în spatele unei uși închise de toaletă am găsit un cadavru și mi-am zis că experiența îmi va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
dus camioneta mai jos, în parcare. Paznicul de acolo mă cunoștea destul de bine, dar, deși un simplu angajat, s-a împotrivit să las dubița acolo, până când i-am sugerat să sune la biroul lui Sir Richard Fine. Apoi, fără nici o ezitare, mi-a înmânat cheile. Aceasta era pentru el o schimbare de atitudine așa de radicală, admițând că a greșit, la fel de mare ca ideea de a coborî de pe Everest fără un ghid din Tibet. Apoi m-am întors și l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
care, de fapt, habar nu ai ce cauți. Astfel de mici trucuri îți dau totdeauna o anume siguranță, pare că stăpânești tu terenul, te ajută să nu cazi în ridicol tocmai când ești în plină desfășurare de talente. Fără alte ezitări, m-am hotărât să intru. Aveam bani, știam ce urmăream, puteam pregăti în aproape toate detaliile întâlnirea proiectată. Nu mai intrasem niciodată în acel local. Știam că era un restaurant select. Urmăream, uneori, din stație, așteptând troleibuzul, cele ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se va preface. A fost multă impostură și era și atunci, în urmă cu treizeci de ani, la fel de agresivă, de țâfnoasă și de lihnită ca și acum. Anii scurși n-au îmblânzit nimic, n-au cizelat nimic. De aici și ezitarea mea. Lunga mea așteptare până a publica ceva. M-am îndoit permanent dacă eu am caracter. Dacă sunt un ins moral. Dacă pot urma, cât de cât, o minimă conduită morală. Desigur, erau gânduri copilărești. Un fel de joacă de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pași care, poate ei, îți vor adeveri că acele inexistente clipe sunt totuși trecătoare, lesne de biruit. Voi fi plecat din ușa crâșmei, știind că birui, fără să simt biruința. Voi traversa și voi urca spre „Tic-Tac“, intrând fără nici o ezitare de data aceasta în localul aproape pustiu. La masa de lângă masa mea, tot lângă geam, va fi venit nea Dumi Ochiîntors. Sosește pe la prânz și stă până spre seară. Ne cunoaștem de mulți ani. Nu mai avem ce să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
care nu exclude uimirea în fața ingeniozității „punerii în pagină“) decorul și propria evoluție într-o poveste ce te privește din ce în ce mai puțin. Imaginea naratorului privindu-se din afară este o fantomă bântuind romanul înainte și înapoi. De altfel, scena recurentă a ezitării din pragul cârciumii este mereu (cu excepția primei relatări) filmată oarecum din spatele protagonistului. Luminarea lui Simion, naratorul, nu este altceva decât coborârea în infernul textual al propriei vieți. Iubirile sale, în special cea cu Ester (un alt centru al textului), sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se va preface. A fost multă impostură și era și atunci, în urmă cu treizeci de ani, la fel de agresivă, de țâfnoasă și de lihnită ca și acum. Anii scurși n-au îmblânzit nimic, n-au cizelat nimic. De aici și ezitarea mea. Lunga mea așteptare până a publica ceva. M-am îndoit permanent dacă eu am caracter. Dacă sunt un ins moral. Dacă pot urma, cât de cât, o minimă conduită morală“. Lăsând la o parte orice convenție naratologică, mă întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vedeam din ce În ce mai rar. Deși Michael avea o relație serioasă, a fost nevoie de logodna Penelopei ca să se lămurească lucrurile: ne maturizam. —Bună, fetelor, spuse Michael, care părea epuizat. —Michael, ghici ce mi s-a Întâmplat! M-am logodit! Urmă o ezitare extrem de scurtă. Știam că, la fel ca mine, Michael nu era surprins, dar se străduia din greu să formuleze un răspuns entuziast credibil. Reuși mult mai bine decât mine. —Pen, ce veste minunată! țipă el pur și simplu la telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
nu eram suficient de motivată ca să mă duc după ea până seara târziu, când ridicam brațul de facturi și cataloage și mă repezeam spre lift. Etajul treisprezece. Treisprezece, numărul cu ghinion. Când văzusem pentru prima oară apartamentul și avusesem o ezitare, agentul imobiliar mârâise ceva de genul: „Ce, și tu crezi În astrologie? Doar n-o să-ți faci probleme din cauza unei chestii atât de ridicole... mai ales când ai aer condiționat la prețul ăsta!“ Și, din moment ce să fii agresat de oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
dacă tot trebuie să lucrezi undeva cincisprezece ore, atunci preferam DJ-ii și cocteilurile cu șampanie portofoliilor bancare. Pe ecranul meu color apăru MESAJ TEXT! Mesaj text? Nu mai primisem și nu mai trimisesem niciodată vreun mesaj. După o clipă de ezitare, am privit ecranul și am apăsat pe „citește“. cina seara 9? vii cip dwntn w. broad. NVdem. Ce era asta? Un fel de invitație criptică la cină, desigur, dar unde și cu cine? Singurul indiciu asupra originii sale era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
O să-ți explic totul când mă Întorc, dar În momentul ăsta trebuie să plec, că altfel o să Întârzii la avion. Spune-i pa tatei din partea mea. O să vă sun când mă Întorc, duminică, bine? Vă iubesc. Urmă un moment de ezitare, când se gândi dacă să forțeze sau nu lucrurile, apoi Încă un oftat. —Bine, atunci vorbim. Vizitează cât de mult poți, dragă, și ai grijă. Și Încearcă să-ți păstrezi viața intimă departe de privirea publicului, bine? Una peste alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ar fi manevrat închizătorul unei puști... Șeful Statului Major a prezentat raportul cu glas amplu și sacadat. Apoi a însoțit pe comandant până în fața frontului. ― Bună ziua, ostași! - a salutat comandantul. ― Să trăiți, domnule l-ent colonel!!! - a răspuns, trupa fără nici o ezitare... A urmat trecerea în revistă a formației. Dumitru, prins în vârtejul ordinelor și mișcărilor, nici nu și-a dat seama când s-a trezit sfredelit de ochii comandantului de batalion... ― Cum te numești, sergent? - l-a lovit întrebarea. ― Să trăiți
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
scenaristul și Gerstein îl văzuseră în postura de polițist. A fost și prima întrebare a lui Considine, iar o rămășiță din calmul cucerit cu ajutorul bourbonului îl ajută să-i înfrunte. Smith l-a crezut fără rezerve, Considine abia după niște ezitări, când le-a recitat discursul ăla pregătit dinainte despre felul cum își va schimba el radical frizura și hainele, pentru a semăna cât mai mult cu un comunist idealist. Smith i-a dat un vraf de documente legate de AUFT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
asasinului. — Ai nevoie de alibiuri suplimentare care să-mi confirme nevinovăția? Danny era deranjat că fusese luat din scurt de un expert. — Sigur. În noaptea Anului Nou și în cea din 4 ianuarie. Unde vă aflați atunci? Nici o secundă de ezitare: — Eram aici și găzduiam serate foarte animate. Dacă sunt necesare și alte confirmări, aș dori s-o fac cu locotenentul Matthews. Suntem prieteni vechi. Danny văzu în minte câteva imagini de la serata lui: tangouri în negru pe negru, înrămate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]