10,854 matches
-
tentativă de zbor mereu amânată, erau tot atâtea semne că drumul ales era cel bun. Ea a zis că Îi este sete. El i-a Întins sticla de Volvic, apa ei preferată, dar ea a zis că vrea apă din fântână. Atunci el a apucat ruda de câțiva metri de care spânzura o găleată de lemn și a trimis-o, cu metodă, În adânc spre un ochi de apă aproape orb. Apa avea un gust sălciu. Când ți-e sete, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o tipă de la Arte, mai mare decât noi, muza lui Szántó, graficianul. O știam vag, din vedere, i se zicea Nemțoaica. Ar fi venit și ea În Ungaria, dar chiar Înainte de plecare i-a murit tatăl. Din șosea am văzut fântâna asta și ne-am spus că e un loc bun pentru o scurtă odihnă Înainte ca fiecare să-și vadă de drum. M-a ținut În brațe pentru prima oară. Era felul lui de a-mi spune că Încă mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ajuns nici măcar În Polonia să-i vadă pe Wajda, Kantor sau Grotowski. Am rămas aici cu gândul la voi. Ce eroare! Și ce oroare! Și ce ieftin sofism! M-am desprins din brațele lui Klaus și m-am apropiat de fântână. O fântână ca toate fântânile de pe-aici. Teatral, emfatic, parafrazând un vers al unui poet francez, am declamat, spre nedumerirea lui Klaus care nu știa o boabă de franceză: Oh, cette fontaine, la borne kilométrique de ma liberté! Originalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În Polonia să-i vadă pe Wajda, Kantor sau Grotowski. Am rămas aici cu gândul la voi. Ce eroare! Și ce oroare! Și ce ieftin sofism! M-am desprins din brațele lui Klaus și m-am apropiat de fântână. O fântână ca toate fântânile de pe-aici. Teatral, emfatic, parafrazând un vers al unui poet francez, am declamat, spre nedumerirea lui Klaus care nu știa o boabă de franceză: Oh, cette fontaine, la borne kilométrique de ma liberté! Originalul suna așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
-i vadă pe Wajda, Kantor sau Grotowski. Am rămas aici cu gândul la voi. Ce eroare! Și ce oroare! Și ce ieftin sofism! M-am desprins din brațele lui Klaus și m-am apropiat de fântână. O fântână ca toate fântânile de pe-aici. Teatral, emfatic, parafrazând un vers al unui poet francez, am declamat, spre nedumerirea lui Klaus care nu știa o boabă de franceză: Oh, cette fontaine, la borne kilométrique de ma liberté! Originalul suna așa: Les musées, les
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să-și scoată tricoul, se pare că avea sânii mult mai mici decât ai negresei lui, spunând: șefu', mai Încolo, știm și noi... A fost ca un viol În grup. Păcat de așa sfârșit! Și pentru că totul se Întâmplă lângă fântână, domnul Tobă, care până atunci nu scosese prea multe vorbe, a continuat: Setea nu e bună nici În somn, darmite În realitate. El rămăsese În somn fără pic de apă. Sudoarea care curgea pe el era greu de adunat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și al Evangheliștilor. Aici e cu credință și cu știință. Și cu multă, multă evlavie. Când ne-am apropiat de Szolnok, i-am spus: Donșoară, a sosit momentul! E frumoasă povestea dumneavoastră cu cele două litere FT scrijelite pe ruda fântânii, Înainte să ajungeți În lagărul de tranzit din Austria, deși nu mă așteptam să folosiți briceagul ca golanii, pe care litere el nici măcar nu le-a simțit frecându-i palmele, ceea ce mă miră căci e un om sensibil, ori erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mai bine rugămintea noastră, am hotărât să vă scriu o scrisoare specială În care să vedeți că mă simt legat de fiul dumneavoastră de care m-am despărțit, Înainte ca el să se trezească. Mă gândeam că era tot la fântână și că bea apă din pumnul fetei care l-a părăsit cu atâta părere de rău și cu o mare forță de caracter lângă Szolnok. Dat afară de la Eximtur și mutat În interes de serviciu În orașul părinților săi, după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cotoarele cărților de pe peretele din față. Am auzit sunetele scoase de un ibric, o linguriță de cafea zăngănind într-o cană. M-am aplecat pe după cadrul ușii. Scout. Ceva - nervii mei, sângele meu - tresări și încremeni la vederea ei, o fântână transformându-se în gheață și electricitate statică înlăuntrul meu. Ea mă văzu înainte să-mi pot trage capul înapoi, ridicând degetul mare și ștergându-și ochii pe când se întorcea cu spatele. — Nu te-am auzit venind, zise. — Coridoarele. Nu știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lucru. La dînsul trebuie de adus și apé și de sépat În grédiné, si lemne de téiat... - Dar de ce Îi trebuie lemne lui dedea Pețea, dacé-i cald afaré? - Îi trebuie, nu știu de ce... Da, si la dînsul Încé Îi departe fîntînă și-i greu de adus apé. - Dar tu, Vaculovski, ai pe cineva? - Eu am pe moș Vasile. - El ce, tot Îi veteran? - Da, el n-are un picior. - Si l-ai ajutat la ceva? - Încé nu l-am ajutat. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
În ogradé. Le vîrI sub streașiné că sé le dea timp sé se usuce. Trebuie sé fie țări cînd va Întinde pieile pe ele, ca sé nu-și dea drumul și sé i le strice. 59tc "59" Fugi Încet gardul, fîntînă se roți și-n vale tufarii de pe rîpé au cézut În dreapta. Trecu primul stîlp, drumul care coboaré peste rîpé și deodaté fereastră se umpluse de merii din livadé și numai undeva deasupra mai rémésese loc pentru un strat subțire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
din M.A.E. (1982-1984); Director al Teatrului "Notara" (1984-1990); Director fondator al editurii "Demiurg" (1992-2003). Opere mai importante Poezie Cu sufletul deschis (1954); Cântecele pământului natal (1956); Cu timpul meu (1958) premiul Academiei Române; Mă uit în ochii copiilor (1962); Fântâni și stele (1965); Ecce tempus (1968); Oaza de mesteceni (1970); Zăpezile de acasă (1972); Noapte cu privighetori (1973); Templul dinafară (1975); Transilvane cetăți fără somn (1977); Războiul cunoașterii (1979); Ora întrebărilor (1979); Cetatea zodiilor (1982); Oracole (1987); Rădăcinile cerului (1989
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
a da foc, cu bricheta, în holul universității, unei invitații. Am avut, atunci, revelația tembelismului universitar iașiot. "Din cinci afișe, puse la patru etaje diferite, trei au fost arse." "Constanți mai sîntem. Ne-am ocupat din moși strămoși cu otrăvitul fîntînilor și cu arderea grînelor. "Ces Latins des Carpates"! E în tradiție și să ciopîrțim cărți cu toporișca, și să le sechestrăm, și să le trimitem la topit. Ba le-am și mitraliat, în 22 decembrie '89. Ca să nu mai spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
a doi băietani. Înjurăturile mă fac să-mi schimb din nou locul. O țărancă îmbrăcată într-o bundă, de sub care se ivește un tricou cu îndemn deocheat, îi strigă alteia, de lîngă șofer: Ăi, Lenuțî, nea Gogu o chicăt în fîntînă. La nunta lu' Costicî. Cuscru, tu, Auricî? se vaită Lenuța de sub haina matlasată, inscripționată pe spate Ride me. Cuscru? Nea Gogu Fedeleș, fă proasto, nu cuscru. O bout o sticlî di țuicî di la Fasfud, înesearî. P'ormî, s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
încercat să strîngă în buchețel cîțiva năsturei prea scurți. Stuchitul mîței, așa-i zicea floricelei ăleia, incredibil de rezistentă la ger, bunica Leonora. Șichy te iubește, Russ. Să nu-mi spurci sufletul, Ana. E fiica mea spirituală. Am săpat două fîntîni, am sădit pomi, vie, am ridicat casa asta și am ajutat să crească o fetiță orfană. Lucrurile nu sînt cum par a fi. Ca lucrurile să fie exact cum par a fi, primește-i dragostea. Sînii ei ca zepelinele te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
sublimarea mîngîierii". Cred în Apa Ta, Doamne, cred în apa primordială, neîncepută, așa cum cred în apa "lină" a lui Blaga, în apa "moale" a lui Pillat, în apa "adormită" a lui Macedonski. Am băut din apa "dulce și rece" a fîntînii lui Creangă, din "alb izvor tremurător" (Eminescu), din "iezerul" lui V. Voiculescu. Am auzit "somnoroasele izvoare", pe care le asculta Labiș, bolborosind. Mi-am "însușit" și valurile: de la Arghezi, răzvrătite; de la Sadoveanu, mlădioase. Mai ales de la Eminescu: vorbărețe. Cunosc nebuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mă pot aduna, crâmpeie de amintiri mă atacă din toate părțile, neclare, incomplete: ea venind pe o alee în direcția mea, sau depărtându-se cu pași repezi spre ieșire, noi doi cu genunchii lipiți pe prispa Aspidei, sau pe ghizdul fântânii ielelor. Mintea mea e un album vechi în care clișeele nu cunosc ordinea timpului. Îl răsfoiesc febril, în devălmășie. Ea este în fiecare fotografie, dar chipul nu i se poate distinge clar, chipul ei fără de vârstă, alura ei de copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
drept care a fost ucis fără milă de propriul său tată, nu atât pentru a oferi satisfacție Râului, probabil tatăl nimfei, ci pentru a restaura onoarea familiei. Singura creatură din rezervație fără casă este Strigoiul. Ziua stă pe piatra rece a fântânii, noaptea bântuie prin întreaga rezervație. E o arătare într-adevăr înspăimântătoare, îngrozitor de slab, cu pielea translucidă, cu ochii foarte mari și gelatinoși, privirea sclipitoare, fața poroasă ca o coajă de ou, complet fără pomeți. El se prezintă ca spiritul neliniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
niște uzurpatori în casă. Așa că a coborât din pod lămpile cu gaz ce pâlpâiau slab și anemic la început, apoi tot mai tare, pe măsură ce soarele se strecura obosit sub vale. Și, la lumina nedefinită a lămpii, privea nostalgic la cumpăna fântânii de mult secată, ce în timpul zilei trecea neobservată, la curtea părăginită, cu iarbă sălbatică și nerânduită, ne mai călcată de găini. Dar dintre toți, numai străbunicul a pomenit de acea spărtură în cer, acea formidabilă fereastră de lumină, iscată, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lucru la care, pe drept, spiritul aspiră, poate contribui la orientarea acelor energii universale benefice, revitalizatoare, către obiectul vizat sau subiectul în cauză. Virtuțile apei. Apa și iarba, ca suport energetic Așa-zisa apă "fluidizată", ce se poate bea din fântâna din camerele de energie, înainte și după fiecare sesiune de lucru cu Joao, sau se poate cumpăra de la magazinul din incinta "Casei", este apă minerală cu formula moleculară modificată prin energizare. Ea face parte din tratament și trebuie consumată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
reîntors în tărâmul fără umbră, necreat, dar existând, pentru că era ascuns orbilor. Fusesem orb. De-acum înainte, chiar dacă uit, Mioara, oprește-mă! Dacă refuzi, transformă-te în acel loc de niciunde, ca să pot vedea. Ca-n basmele lui Ispirescu, fii fântână, lac, pădure de fier, munți de oțel care se bat în capete. Am pierdut copilăria în spatele meu. Hai să ne întoarcem. Eu m-am pierdut pe mine de mine însămi, Autorule, demult, dar viața mea a fost ca un top
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
la rându-i, pentru că s-au aprins din nou proiectoarele stelare? Noaptea a devenit o zi însorită, desigur, cu Luna uitată de scenograf pe fundalul mușcat de vânt al zării. Și Mioara îmi dădu să beau din căușul palmelor apa fântânii cu ciutură din spatele casei de pe bulevardul Karl Marx nr. 51 și totul era la fel ca înainte. Dar setea tot nu mi-o potolisem. C argobot, după ce se urină sub Luna care tocmai se ridica dintre blocuri (dărâmând două antene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
poalele de vultur și dispăru în neant. Lumea nu avea timp să se uite la niște pârliți de repetenți, așa că ne-am luat tălpășița. Priviți strigă Tomaida moare Căpcăunu! Și într-adevăr, o reptilă uriașă se zbătea să ajungă la fântâna cu cumpănă din afara gardurilor ghimpate dinspre Siret. Luna lipsea de acasă. Reptila se târa și gemea. Poalele negre ale hainei lăsară dâra lor murdară de zborurile după zmeiele și parașutele noastre, mâinile zgâriau cu ghearele pământul proaspăt arat, închipuindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nu ne putea urechea și mâna ca pe niște delincvenți ai matematicii pe străzile Brăilei. Ochii străluceau a părere de rău că nu ne-a chinuit mai mult în atâtea nesfârșite repetenții. Cu un efort supraomenesc se prinse de ghizdurile fântânii și își dădu drumul în gol. Și, în timp ce dansam că Dracii cu urlete de bucurie stropite cu blesteme și condimentate cu înjurături la adresa matematicii și cui o adusese pe lume, ne-am hotărât să vedem trupul frumos înecat al profesorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Și, în timp ce dansam că Dracii cu urlete de bucurie stropite cu blesteme și condimentate cu înjurături la adresa matematicii și cui o adusese pe lume, ne-am hotărât să vedem trupul frumos înecat al profesorului nostru. Dar ciutura era goală și fântâna secată... Am coborât cu toții pe tărâmul celălalt: o peșteră imensă cu o lumină de nicăieri. Pe tavan curgeau râuri, pe lângă pereți statui înșirate ai îndepărtaților regi dacici. În mijloc, pe un tron un Zeu. Luă de guler o momâie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]