1,988 matches
-
voia lor - în grupuri mici, adolescenții prost-crescuți jucau skat sau dormeau timp de două ore - iar pe ceilalți îi confrunta cu probleme de perspectivă. Se ocupa numai de doi sau trei dintre elevii ei, care, după părerea ei, aveau o fărâmă de talent. Așa se face că am ajuns să beneficiez de strădaniile ei. Mai mult chiar, m-a invitat să-i vizitez atelierul amenajat în grădina ei din Zoppot. Măritată cu un jurist mult mai bătrân, care își făcea serviciul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
știu dacă dân dispreț sau milă, il Capo a catadicsit să lungească termenu cu niște ceasuri, da m-a somat: — În seara asta, la orele douăzeci, acilea sub vizualii mei, ai să Înghiți toată pudinca și n-ai să lași fărâme. Vezi că te fac arșice. Acu iești liber. Știu că nu te țin balamalele nici să mă torni, nici s-o iei la sănătoasa. — Asta-i pătărania, don Busto. Scapă-mă, te rog. Cazu iera cu adevărat delicat. Să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
trupul robustului adevăr și reneagă pensula! Pana noastră are, În schimb, răutăcioasa satisfacție de a oferi spre tipărire peripeția pe care o Înregistrează Culegerea de vorbe de duh și clovnerii (Madrid, 1934) a lui don Julio Mir y Baralt. Nici o fărâmă nu se mai poate adăuga textului plin de haz pe care l-am exhumat; faptul strălucește În totala-i integritate: „Pe când Morarul era În trecere prin Jaca, niște mici derbedei l-au zărit stând la șuetă În stradă cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ea-„Ai înălțat o coloană și spui că ai făcut lumea.” Cînd sufletul e amenințat de sufletul rece și de primejdia pe care acesta îl conține, cînd voința e pe cale de a dispărea odată cu eul, acesta explodează în mii de fărîme care se iubesc și se contrazic una pe cealaltă. Cînd tînăr, cînd matur, gîndind la trupul meu sau explorînd abisurile vitraliului, mă transform continuu. Doar vocea asta rămîne stranie, impersonală ca mesagerul cuiva. V. mergi în întuneric. Pietrele caldarîmului strălucesc
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
greșiților mei reapar din întuneric. „-Ai fost mîndru!”-îmi strigă. „-Și-ai dorit să ne-nchinăm cu toții minții tale care va despica lumea și-i va alege sămînța ca unui pepene, sîmburii. Să te rugăm să ne mai lași măcar o fărîmă. Și ai muncit ca un dement. Ne-ai lovit, ne-ai luat în rîs, ne-ai batjocorit ca să poți izbîndi. Fiece carte nouă ne pedepsea pe noi. Voia să arate cît sîntem de mici față de tine, perfectul. Și ai ajuns
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
să-ngenunchem pe corabia de cer sângeroasă, Din sabia ta curge un sânge albastru de Promoteu Peste osânda țăranului întoarsă pe oază. Venim la tine, ai milă de toți cei flămânzi, bolnavi și plini de-ntuneric căci pământul mai iartă fărâme de nopți și seacă în trecerea calmă aerul sferic. Venim la tine cu sufletul-chin, din trupul nostru se tânguie o vară legenda românului din cerul divin mai plouă-n tăceri pe-o geană de seară. Venim cu luare aminte, Doamne
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
pierdut și-n viață îți este interzis Ca o dorință vie, să-ți moară încet în vis, Și-n terminări de spirit, o voce mă învață Să pot să fiu o cruce albă, peste un destin de gheață Și din fărâme de soare prin dor să hoinăresc Cu brațele de lună, prin timp să te iubesc. Rămâi iubire pură, cu sufletu-ți de ger Și-n nopțile cu stele albe, iubirile se pier, Prin plapuma tăcerii un Ochi este intrus de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
astre sunt clipele plânse prin trupuri de nor acorduri de chitară mă clatin pe ceața albastrelor vise. Sufletul mi-e seva câmpului-dor, Amiezi de iubire, uitate-n veșmânt Mă sărută în treacăt, alintul de zor și-mi lasă prin zile, fărâme de vânt. Timpul lungit pe-o șoaptă flămândă așteaptă mirifice unde-n cuvânt și-n zări devorate sunt ochiul de de umbră, suspinul de cer prin brațe de sfânt. IUBIRI DIVINE Te iubesc, iubire, și-n durerea înnoptărilor din noi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de pribegie, doar un chip ușor se stinge. Lăsând zarea ca să-mbrace straie de lumini prin nopți Unde amintirile-s uitate prin pământuri legendare Întunericul din umbre se destramă printre sorți, Lăsând sufletul de lună dezmerdat în ploi de vară. FĂRÂMĂ DE SOARE Sunt un Ochi din OCEANUL DE NOAPTE Și m-am desprins din raza de sori Ca un înger albastru răstignit în serate În fereastra de lume desprinsă din Nori Sunt un OCEAN DE UMBRE și ZĂRI prin florile
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
DE NOAPTE Și m-am desprins din raza de sori Ca un înger albastru răstignit în serate În fereastra de lume desprinsă din Nori Sunt un OCEAN DE UMBRE și ZĂRI prin florile timpului sunt COROLA DE NOAPTE Ca o fărâmă de soare m-am rătăcit prin ninsori Și port prin suflet lumini desprinse din moarte Dar nu mai am nici un timp de iertări Când mă desprind dintr-o spumă de mare Și somnul mi se culcă pe o ruptură de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Și port prin suflet lumini desprinse din moarte Dar nu mai am nici un timp de iertări Când mă desprind dintr-o spumă de mare Și somnul mi se culcă pe o ruptură de zori, Prin trupul de nopți, sunt O Fărâmă de SOARE. M-A PĂRĂSIT IUBIREA M-a părăsit iubirea când o trăiam ca pe un vers, Și-n zile eu treceam prin ploaia planetară, Îți sărutam în chip, un strop de rouă șters, Și aștaptam să te iubesc ca
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
nu va mai însemăna nimic pentru mine, nici doar viața din liniști sfărâmate. Voințele imposibilului au obosit și au rămas în iluzia arsă a primăverilor. Nmic nu poate fi mai trist decât această avalanșă de suflete plecate. Mă simt o fărâmă ucisă de oase și nu am decât tăcerile lumilor blânde în care am văzut spânzurat blestemul răului și scufundat într-o haotică fântână de urlet... Am văzut și ritualurile nebunilor cum își căutau prin așternutul de umbre acel pătul de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Vaslui, 23.10.1994 PESTE TIMPUL DE AZI, PESTE TIMPUL DE IERI recviem pentru prof. Iancică Dobriță Arderea timpului s-a dus Cu un sărut de mare, Un petec de nor neînvins Într-o culoare de zare. O lume din fărâme de ceți, Savurau un delir în ispită, În amiezi despletite de vieți Părăsea o eternă iubită. Ele se duc și se vor Nisipul de lună zglobie Cu îngerii demoni la sfatul de dor, Cu îngerii lună pe-o ardere vie
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mod straniu, m-a făcut să mă simt de parcă eram singură în toată camera. Adam era așa de încântat și entuziasmat de absolut orice. Era ca un cățeluș. Ei, ca un cățeluș enorm. Se părea că nu avea nici măcar o fărâmă de cinism în el. Deci asta înseamnă să fii tânăr, m-am gândit. —Claire, povestește-mi despre serviciul tău, a zis Adam. Helen mi-a spus că ai o slujbă foarte importantă, că lucrezi pentru o fundație de caritate. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
la un curs, m-am gândit disperată. M-am gândit, fără prea multă convingere, s-o sun înapoi pe recepționeră și s-o întreb unde era James. Însă m-am oprit. N-aveam să-mi arunc la gunoi și ultima fărâmă de mândrie care-mi mai rămăsese. Poate că e bolnav, m-am gândit. Poate c-a răcit. Probabil că m-aș fi bucurat să aflu că avea cancer în faza terminală. Orice, numai să nu fi plecat în vacanță. Gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mele să-mi cadă în poala nerăbdătoare chiar în clipa aia. Voiam să fie ca în proverb: „Cele rele să se spele, cele bune să se-adune“. Să mă descotorosesc de caracteristicile precedentei mele incarnări, să nu mai am nici o fărâmă de sentiment față de James, să nu mai am nici o îndoială, să nu am nici o rămășiță de nehotărâre. Voiam o transformare imediată și miraculoasă. Voiam ca Zâna Relațiilor să mă atingă cu bagheta ei magică, să mă pudreze cu praf binefăcător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
De unde-și iau marfa? Coates Își propti privirea În podea. Ed spuse: — Procuratura nu-i vede deloc bine pe traficanții de droguri. Și ai făcut cunoștință cu Jack Vincennes, Marele V. — Al dracului nebun! Ed rîse. — Da, Jack are o fărîmă de nebunie. Personal, eu cred că oricine are dreptul să-și facă praf viața cu droguri, că doar trăim Într-o țară liberă. Dar Jack e prieten bun cu noul procuror districtual și amîndoi sînt al naibii de porniți pe traficanți. Ray
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cooperezi, o să declanșez pe loc o anchetă A.I., sub acuzația de tăinuire de probe. Departamentul are nevoie de un țap ispășitor pentru Nite Owl, iar eu sînt prea prețios ca să fiu doborît. Dacă nu cooperezi, o să-mi folosesc și ultima fărîmă de putere ca să te distrug. Strînsoarea slăbi puțin, iar Bud Încercă să se elibereze. Kleckner și Fisk Îl strînseră mai tare. — Nenorocitule, te omor! Exley rîse. — Nu prea cred. Iar dacă intri În joc, blochez acuzația de tăinuire, te alegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
peste cîteva zile. Omul nu tresări nici un milimetru. — Paul Dieterling a fost un asasin psihopat, care și-a meritat cu vîrf și Îndesat pedeapsa pe care i-am dat-o. — Era nevinovat. Și, oricum, e crimă cu premeditare. Nici măcar o fărîmă de remușcare. Neclintit, inflexibil, fără să șovăie, de o rectitudine imposibil de stăpînit. — Edmund, În clipa asta ești foarte tulburat. Ed trecu pe lîngă el. Un rămas-bun: — Blestemat să fii pentru toate lucrurile rele pe care m-ai obligat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cum ajunsese. Fusese o femeie micuță de statură, dar cu forme pline și firești. Devenise firavă, slabă, pielea străvezie părea lipită direct pe oasele subțiri, de parcă ar fi dispărut orice șuviță de carne. Nu era chiar scheletică, mai avea o fărâmă de forță în pulpele ce tremurau, iar pânteceul îi era ușor proeminent. Părul scurt, foarte rar și îngălbenit, i se lipise de transpirație de cap și de ceafă. Nasul părea că i se subțiase, ochii adânciți în orbite erau înconjurați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în a alege calea cea bună și în a obține deznodământul cel mai fericit și puterea de a răzbate până la acest deznodământ. Muncise mult pentru izbânzile acestea. Dar, indiferent dacă le merita sau nu și dacă muncise ori avusese o fărâmă de noroc, nu cunoscuse decât succese, fie și apărute după îndelungă străduință. Iar o viață făurită numai din succese e într-o măsură falsă, pentru că te împiedică să simți și să înțelegi măsura exactă a lucrurilor; ajungi să crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
scutură batista, o Împături și-o puse cu grijă În buzunar. Înainte de a mînca, Își tăia senvișurile și miezul de lăptucă În bucăți mici, dichisite. CÎnd Viv lăsă capacul de la borcanul cu muștar ridicat, el Îl Închise. Dar Întinse pisicii fărîmele de carne și gelatină rămase În farfuria lui la sfîrșitul mesei - o lăsă să i le lingă din palmă, o dată cu buricele degetelor și unghiile. După ce pisica termină, miorlăi cerînd mai mult. Avea un miorlăit subțire, ascuțit. — Parcă are ace-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Îi susținu privirea, apoi aruncă firul de iarbă, se aplecă și o sărută. O făcu Încet, depărtîndu-i buzele cu ale lui și Împingîndu-se ușor În gura ei. Încă avea gust de șuncă. În timp ce sărutul continuă, Între limbile lor apăru o fărîmă - de carne sau brînză -, iar el se Întrerupse pentru a o scoate din gură. Dar atunci cînd reveni, o sărută cu mai multă forță și se lăsă tot mai greu peste ea. Își petrecu mîna pe trupul ei În jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
la poza Juliei și-și ziseseră nepăsători și admirativ: „Ce femeie frumoasă!“; și-i imagină ca pe o multitudine de degete josnice, frecînd imaginea de pe o monedă, sau ca pe niște păsări certărețe, care ciuguleau din Julia, luînd-o fărîmă cu fărîmă... Se bucurase În secret cînd numărul acela se Învechise și fusese Înlocuit cu altul. Acum, Însă, se uita la revistă - la poza Juliei, la numele Ursulei Waring - și toată vechea ei neliniște reveni, de parcă ar fi fost ceva nou. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
SÎnt foarte bine. Culcă-te la loc. Îndepărtă ușor părul lui Helen de pe frunte, urmărind cum i se liniștesc pleoapele, simțind cum o cuprinde emoția, și i se făcu o clipă teamă de violența ei. Pentru că-și aminti de micile fărîme de corpuri pe care trebuise să le adune Împreună cu Cole din grădina din Sutherland Street și tresări brusc la imaginea lor Înspăimîntătoare, așa cum n-o făcuse atunci - la moliciune teribilă a cărnii, la vulnerabilitatea oaselor, la Înfiorătoarea subțirime a gîturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]