2,882 matches
-
textului. Este deci inevitabil să separăm temporar! ceea ce este de fapt inseparabil. În acest cadru vor fi discutate diverse chestiuni. Le voi prezenta mai întîi în ordinea pe care cineva ar concepe-o ca fiind firească, apoi voi inversa ordinea. Fabula, înțeleasă ca materialul sau conținutul prelucrat într-o povestire, a fost definită ca fiind o serie de evenimente. Această serie este construită după anumite reguli avem, astfel, logica lucrurilor. Structuraliștii pornesc adesea de la presupunerea că seria de evenimente prezentată într-
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
luat drept criteriu în descrierea evenimentelor, se ridică imediat problema funcției instrumentelor de acțiune, actorii. Sugestia lui Greimas ca actorii să fie descriși în relație cu evenimentele furnizează o posibilă soluție la această chestiune. Totuși, alte două elemente dintr-o fabulă pot fi descrise logic. Un eveniment, oricît de nesemnificativ ar fi, întotdeauna cere timp. Acest timp are un statut ipotetic: într-o fabulă, evenimentele nu au avut loc "cu adevărat" sau, cel puțin, statutul lor de fapte desprinse din realitate
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
în relație cu evenimentele furnizează o posibilă soluție la această chestiune. Totuși, alte două elemente dintr-o fabulă pot fi descrise logic. Un eveniment, oricît de nesemnificativ ar fi, întotdeauna cere timp. Acest timp are un statut ipotetic: într-o fabulă, evenimentele nu au avut loc "cu adevărat" sau, cel puțin, statutul lor de fapte desprinse din realitate nu este relevant pentru logica lor internă. Cu toate acestea, timpul este adesea important pentru continuarea fabulei și merită, în consecință, să fie
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
are un statut ipotetic: într-o fabulă, evenimentele nu au avut loc "cu adevărat" sau, cel puțin, statutul lor de fapte desprinse din realitate nu este relevant pentru logica lor internă. Cu toate acestea, timpul este adesea important pentru continuarea fabulei și merită, în consecință, să fie făcut sesizabil. Dacă Tom Degețel nu avea la dispoziție niște cizme de șapte coți, el n-ar fi fost niciodată în stare să scape de uriaș la timp. Diferența dintre timpul de care Tom
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
stare să scape de uriaș la timp. Diferența dintre timpul de care Tom Degețel are nevoie pentru a evada din prinsoarea uriașului și timpul de care uriașul are nevoie pentru a se trezi este, în acest caz, decisivă pentru deznodămîntul fabulei. Mai mult, întotdeauna se întîmplă cîte ceva undeva, fie într-un loc care există într-adevăr (Amsterdam) sau într-un loc imaginar (Narnia lui C. S. Lewis). Evenimentele, actorii, timpul și locația constituie împreună materialul unei fabule. Pentru a diferenția
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
decisivă pentru deznodămîntul fabulei. Mai mult, întotdeauna se întîmplă cîte ceva undeva, fie într-un loc care există într-adevăr (Amsterdam) sau într-un loc imaginar (Narnia lui C. S. Lewis). Evenimentele, actorii, timpul și locația constituie împreună materialul unei fabule. Pentru a diferenția componentele acestui strat de alte aspecte, mă voi referi la ele ca elemente. Aceste elemente sînt organizate într-un anumit fel într-o povestire. Aranjamentul lor în relație unele cu altele este de așa natură încît ele
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
lor este de a face posibilă descrierea felului în care materialul-conținut își găsește forma în povestire. 1. Evenimentele sînt aranjate într-o secvență care poate fi diferită de secvența cronologică. 2. Perioada de timp din povestire, alocată diverselor evenimente ale fabulei, este determinată în funcție de perioada de timp pe care aceste elemente o ocupă în fabulă. 3. Actorilor le sînt atribuite trăsături distincte. În acest fel, ei sînt individualizați și transformați în personaje. 4. Locațiilor unde au loc evenimentele le sînt de
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
în povestire. 1. Evenimentele sînt aranjate într-o secvență care poate fi diferită de secvența cronologică. 2. Perioada de timp din povestire, alocată diverselor evenimente ale fabulei, este determinată în funcție de perioada de timp pe care aceste elemente o ocupă în fabulă. 3. Actorilor le sînt atribuite trăsături distincte. În acest fel, ei sînt individualizați și transformați în personaje. 4. Locațiilor unde au loc evenimentele le sînt de asemenea atribuite caracteristici distincte și astfel ele sînt transformate în locuri specifice. 5. În
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
în personaje. 4. Locațiilor unde au loc evenimentele le sînt de asemenea atribuite caracteristici distincte și astfel ele sînt transformate în locuri specifice. 5. În plus, relațiilor necesare între actori, evenimente, locații și timp, ele toate fiind încadrabile în stratul fabulei, li se pot adăuga alte relații (simbolice, aluzive, tradiționale etc.) între diversele elemente. 6. Se poate alege un anumit "punct de vedere" din perspectiva căruia vor fi prezentate elementele. Focalizarea rezultată, relația dintre "cine observă" și "ce se observă", "colorează
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
observă" și "ce se observă", "colorează" povestirea cu subiectivitate. Rezultatele acestor mai multe procese reprezintă o povestire specifică, care este distinctă de alte povestiri. Mă voi referi în continuare la trăsăturile care sînt specifice unei povestiri date, ca aspecte. O fabulă care a fost aranjată într-o povestire nu este un text. Un text narativ reprezintă o povestire care este "spusă" cu anumite mijloace; ceea ce înseamnă că ea este transformată în semne. După cum apărea din definiția textului narativ, aceste semne sînt
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
diviziune bazată pe trei straturi distincte, discutată anterior, ca și unele subiecte care constituie în mod tradițional un text unitar vor fi tratate separat în diferitele etape ale acestui studiu. Un exemplu ar fi figura antropomorfică numită "actor" în studiul fabulei, "personaj" în studiul povestirii și "vorbitor" în studiul textului. În baza celor de mai sus, ar trebui ca acum să putem formula mai precis acele caracteristici care să ne ajute a delimita corpusul textelor narative pentru care va fi valabilă
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
textelor narative pentru care va fi valabilă această teorie. La modul ideal, caracteristicile unui text narativ ar trebui să arate după cum urmează: 1. Într-un text narativ trebuie să existe două tipuri de "vorbitori"; unul nu-și joacă rolul în fabulă o dată cu celălalt. Această diferență există și cînd naratorul și actorul sînt una și aceeași persoană, cum ar fi spre exemplu într-o narațiune la persoana întîi. Naratorul este aceeași persoană, dar într-un alt moment și într-o altă situație
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
fi spre exemplu într-o narațiune la persoana întîi. Naratorul este aceeași persoană, dar într-un alt moment și într-o altă situație decît atunci cînd trăiește evenimentele. 2. Într-un text narativ putem distinge trei straturi: textul, povestirea și fabula; le putem descrie pe toate trei. 3. "Conținutul" transmis cititorilor de textul narativ reprezintă o serie de evenimente legate între ele, cauzate sau trăite de actorii care sînt prezentați într-un anumit mod. Deși această diviziune pare plauzibilă și este
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
un anumit mod. Deși această diviziune pare plauzibilă și este și foarte folositoare în practică trebuie specificat că nici cititul nici scrisul nu se desfășoară în această ordine. De fapt, logic vorbind, cititorul "vede" mai întîi textul, și nu fabula. Fabula este într-adevăr rezultatul interpretării de către cititor, o interpretare influențată atît de întîlnirea sa inițială cu textul, cît și de manipulările povestirii. Iar cum procedează scriitorii nu putem ști. Nici nu avem nevoie și nici măcar nu vrem să știm. Narațiunea
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
ca și cele care urmează, mai elaborate, au în comun un accent special pe activitate. A vorbi despre naratori, de exemplu, înseamnă a impune o activitate unui subiect al narațiunii, chiar dacă acest subiect nu trebuie confundat cu naratorul. Actorii din fabulă sînt subiecții acțiunii. Această atenție la subiectivitate este într-adevăr doctrina de bază a teoriei prezentate în această carte. Trebuie insistat pe maniera complexă în care narațiunea comunică. În anii de cînd a fost publicată această carte pentru prima dată
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
folosit, deoarece numai naratorul narează, adică produce limbajul care poate fi denumit "narațiune" din moment ce reprezintă o povestire. Focalizorul, după cum se va vedea în Capitolul 2, Secțiunea 7, este un aspect al povestirii pe care acest narator o relatează. Este "coloratura" fabulei, realizată de un agent specific al percepției, cel care deține "punctul de vedere". Dacă ne referim la focalizare ca parte a narației, nu vom reuși să facem distincția între agenții lingvistici, adică textuali, pe de o parte, și scopul, obiectul
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
creștin. Distincția dintre narator și focalizator este, aici, de importanță crucială căci scena convertirii presupune viziune: convertirea este văzută ca vedere, nu în sensul pozitivist sau psihologic, ci în sens naratologic; a vedea diferit și a vedea diferența transformă radical fabula, transformă personajul. Transformarea lui constă în a vedea indivizi în loc de birocrația numerelor care distruge și dezumanizează. Momentul revelației lui Schindler are loc cum ni se spune cînd el este martor, de pe vîrful unui deal și de pe cal, la distrugerea ghetoului
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
naturalistului olandez Louis Couperus Of Old People, la începutul căreia o femeie, Ottilie, aude vocea fostului ei soț, Steyn. a) Vocea puternică de bas a lui Steyn răsună în vestibul. În această propoziție putem distinge: 1. Un eveniment într-o fabulă (aici, fictivă): sunetul vocii lui Steyn. 2. Cineva care aude această voce răsunînd, sensibil fiind la timbrul acelei voci și la rezonanța surdă specifică pe care o dobîndesc sunetele într-un vestibul. 3. O instanță naratoare care numește acțiunea și
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
sine. În c), "eu" vorbește despre altcineva. Cînd într-un text naratorul nu se referă niciodată explicit la el însuși ca la un personaj, putem vorbi, din nou, de un narator extern (NE). De fapt, instanța naratoare nu figurează în fabulă ca actor. Pe de altă parte, dacă "eu" se identifică cu un personaj din fabula pe care o relatează el însuși, vorbim despre un narator-personaj (NP). Această diferență între NE și NP, între un narator care relatează despre alții și
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
niciodată explicit la el însuși ca la un personaj, putem vorbi, din nou, de un narator extern (NE). De fapt, instanța naratoare nu figurează în fabulă ca actor. Pe de altă parte, dacă "eu" se identifică cu un personaj din fabula pe care o relatează el însuși, vorbim despre un narator-personaj (NP). Această diferență între NE și NP, între un narator care relatează despre alții și un narator care relatează despre el însuși un asemenea narator este personificat presupune o diferență
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
despre alții și un narator care relatează despre el însuși un asemenea narator este personificat presupune o diferență în retorica narativă a "adevărului". NP pretinde că ceea ce povestește despre el este adevărat; pretinde că ceea ce scrie este o autobiografie, chiar dacă fabula este evident neplauzibilă, fantastică, absurdă, metafizică. Faimoasa povestire a lui Julio Cortázar Axolotl ne relatează "la persoana întîi" cum naratorul s-a transformat într-un axolot, un fel de șopîrlă. Această formă îi permite să descopere "din interior" ce înseamnă
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
de exemplu, narații ale unor situații imposibile sau insondabile, sau indicații generice ca "A fost odată ca niciodată..." ce apare adesea la începutul poveștilor, și subtitluri ca Roman, Poveste de iarnă. Aceste indicații arată că este vorba despre o ficțiune. Fabula este fictivă, inventată. Tipuri de "eu"-ri Comparați următoarele pasaje, dintre care numai d) este din Of Old People de Couperus. d) Vocea groasă a lui Steyn răsună din vestibul. Vino, Jack, vino, cîine, vino lîngă stăpînul tău. Vii? Lătratul
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
de acolo se repetă neschimbată în cele patru fragmente. În fiecare din ele avem: 1. o instanță vorbitoare ce numește evenimentul și perceperea lui 2. cineva care aude sunetul vocii și, se pare, este iritat 3. un eveniment dintr-o fabulă: sunetul vocii lui Steyn În d), presupunînd că dispunem de toată informația, vocea aparține personajului Steyn; percepția, adică iritarea, aparține soției lui Steyn, Ottilie (un foca-lizator-personaj sau FP), iar instanța vorbitoare este un NE. Din moment ce avem de-a face cu
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
presupunînd că dispunem de toată informația, vocea aparține personajului Steyn; percepția, adică iritarea, aparține soției lui Steyn, Ottilie (un foca-lizator-personaj sau FP), iar instanța vorbitoare este un NE. Din moment ce avem de-a face cu un roman, ne putem aștepta ca fabula să fie inventată, dar nu prea contează în acest caz. Acum, putem interpreta fraza ca: (Eu narez: (Eu inventez: (Ottilie focalizează:))) Vocea groasă a lui Steyn răsună în vestibul. Dacă vrem să arătăm pe scurt cum funcțonează fraza, o putem
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
-se Ottilie. Astfel avem: NP(Ott.)[FP(Ott.) -Steyn]. Doi dintre cei trei agenți au același nume și aceeași identitate. În f), situația diferă din nou. Cuvîntul "eu" apare în text. Naratorul se recomandă. Dar nu este un personaj în fabulă. Totuși, face mai mult decît să se refere la identitatea sa ca la un "eu". O frază ca "pentru că este foarte sensibilă la zgomote" se prezintă ca o explicație ce poate chiar denota părtinire, deși nu putem lua decizii pe
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]