1,783 matches
-
analiza structura partidelor. Vom vedea în special cum relaționează ele direct și indirect, prin grupuri, cu populația. Partidele politice astăzi în lume Prezența răspândită a partidelor Partidele politice sunt una din trăsăturile principale ale vieții politice contemporane. Diverse tipuri de facțiuni au existat și înainte, uneori bine organizate și durabile, spre exemplu în Roma Antică sau în orașele italiene ale Renașterii. Însă doar începând cu ultima parte a secolului al XIX-lea partidele au ajuns să fie recunoscute ca mijloace normale
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Însă doar începând cu ultima parte a secolului al XIX-lea partidele au ajuns să fie recunoscute ca mijloace normale prin care se duc luptele politice. Am observat în capitolul 7 antipatia teoreticienilor politici ai secolului al XVIII-lea față de facțiuni; acest aspect s-a schimbat treptat, o dată ce partidele s-au dezvoltat și au devenit puternice, întâi în Europa și America de Nord, apoi treptat în aproape întreaga lume. În acest proces, partidele au apărut nu doar în sistemele liberale, ci și în
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
de la una pur ecologică la un program de ansamblu. Astfel vom defini partidele politice ca fiind grupuri a căror apartenență este deschisă și care se preocupă de întreg spectrul de probleme cu care se confruntă societatea. CASETA 9.1 De la facțiuni la partide Cuvântul "partid" are o reputație proastă. Multe partide perpetuează acest sentiment negativ și îl exploatează, intitulându-se mai degrabă "mișcări", "adunări" sau "uniuni" decât partide. Expresia negativă de "partitocrație" este des folosită pe continentul european, sugerând că partidele
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
partide s-au prăbușit în Europa în anii '20 și '30. Totuși, pentru a înțelege de ce conceptul de partid este perceput atât de negativ trebuie să ne întoarcem și mai mult în timp. Partidele au fost atacate pentru că erau urmașele facțiunilor, și se considera că facțiunile divizează inutil societățile, ca și cum, altfel, norma ar fi fost consensul total. Departe de a fi privite ca normale, partidele au fost aproape mereu considerate, înainte de secolul al XIX-lea, ca fiind dezvoltări întrucâtva nocive care
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Europa în anii '20 și '30. Totuși, pentru a înțelege de ce conceptul de partid este perceput atât de negativ trebuie să ne întoarcem și mai mult în timp. Partidele au fost atacate pentru că erau urmașele facțiunilor, și se considera că facțiunile divizează inutil societățile, ca și cum, altfel, norma ar fi fost consensul total. Departe de a fi privite ca normale, partidele au fost aproape mereu considerate, înainte de secolul al XIX-lea, ca fiind dezvoltări întrucâtva nocive care au apărut de obicei și
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
au fost aproape mereu considerate, înainte de secolul al XIX-lea, ca fiind dezvoltări întrucâtva nocive care au apărut de obicei și au prosperat atunci când țările se aflau în situații dificile. Ele păreau să fie simboluri ale declinului societăților, ca și cum apariția facțiunilor era un semn că țara se apropia de un război civil. Facțiunile și partidele erau sinonime cu luptele în adevăratul sens al cuvântului; așa a sfârșit Republica Romană și așa au ajuns orașele-state italiene să cadă pradă monarhilor din vecinătate
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
dezvoltări întrucâtva nocive care au apărut de obicei și au prosperat atunci când țările se aflau în situații dificile. Ele păreau să fie simboluri ale declinului societăților, ca și cum apariția facțiunilor era un semn că țara se apropia de un război civil. Facțiunile și partidele erau sinonime cu luptele în adevăratul sens al cuvântului; așa a sfârșit Republica Romană și așa au ajuns orașele-state italiene să cadă pradă monarhilor din vecinătate. Așadar surprinzător este poate că, treptat, Europa a ajuns să accepte în
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
francez, care a fost sprijinit în mod remarcabil de Mitterand în anii '70 și '80. Într-adevăr, chiar și dezvoltarea partidului gaullist se poate spune că a corespuns schimbărilor mai ample în societate, și anume nevoii de a înlocui vechile facțiuni comunitare care existaseră în trecut și de a alcătui o mare organizație conservatoare. Astfel, partidele legitime de mase s-au răspândit în general în regiunea atlantică, deși, prin aceasta, ele au devenit din ce în ce mai diferite de baza socială originară. "Independența" electoratului
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
autorității morale trebuie, în mod evident, pusă în relație cu importanța rolului deținut de armată în istoria ideii naționale franceze, treptat, în cursul secolului trecut, armata a început să fie considerată de cei mai mulți drept o forță situată în afara partidelor și facțiunilor amestecate, ea fiind glorificată așa cum era glorificat drapelul, în al cărui cult este ea însăși implicată, impunîndu-se ca un principiu al permanenței și unității 32. Dar și în acest caz simbolistica gestului rămîne inseparabilă de contextul istoric ce o evidențiază
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
și afectiv. A recunoaște autoritatea sa și a te regăsi în ea înseamnă deopotrivă a te regăsi pe tine însuți și a-i regăsi pe Ceilalți. De fapt, nu contează dacă e vorba de întreg corpul social sau de o facțiune, fie și minoritară, a colectivității. Grație Salvatorului și prin el, unii oameni împărtășesc aceleași emoții, aceeași fervoare, aceeași speranță. Sînt, de asemenea, aceleași apeluri, aceleași cuvinte de ordine, aceleași referințe și aceleași certitudini. În jurul său, prin supunere, devoțiune sau entuziasm
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
conferi personalitate juridică grupului de inițiativă și de a-și asuma anumite responsabilități de întreținere a drumului. În principiu, un sat putea obține finanțare în ciuda opoziției autorităților locale, în pofida interesului acestora pentru alte porțiuni de drum, a eventualelor conflicte între facțiunile politice existente la nivel local sau a „capitalului politic” pe care ar dori să-l obțină un primar de pe urma reabilitării unui drum care traversează anumite sate. În orice caz, nu erau necesare decât sume simbolice de bani, pentru întocmirea unui
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
mediului. În al doilea rând, implicarea activă a majorității tinerilor este reclamată imperativ de prognozele sumbre. În urma calculelor făcute de experții în domeniu, în maximum 50 de ani situația va fi devenit deja ireversibilă. În ciuda acestor pericole, însă, există și facțiuni care neagă complet până și realitatea încălzirii globale, ripostând cu violentă obstinație la orice încercare de a li se dovedi cu argumente științifice eroarea în care se află. Este limpede, cred eu, care ar trebui să fie calea de urmat
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
03. Antologia tinerilor prozatori brașoveni, pref. edit., Brașov, 2003 (în colaborare cu Caius Dobrescu și Alexandru Mușina). Repere bibliografice: Alexandru Mușina, Brașov. „Cercul literar 19”, TR, 1982, 28; Mircea Mihăieș, Turneul candidaților, O, 1988, 23; Al. Cistelecan, Poezia de mâine. Facțiunea brașoveană, VTRA, 1991, 12; Traian T. Coșovei, „Pauză de respirație”, CNT, 1993, 28-29; Al. Cistelecan, Poetica de sub Tâmpa, LCF, 1994, 9; Caius Dobrescu, Lada și omul, VTRA, 1995, 1-2; Cornel Moraru, Un maratonist al clipei, VTRA, 1995, 1-2; Traian Ștef
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285777_a_287106]
-
precum și de modelele internaționale valabile. Radicalizarea este potențată de evoluțiile recente ale dinamicii generaționale: Generația ’80, afirmată cu adevărat în dezbaterile ideologice numai după 1989 (când și aripa sa anterior apolitică s-a mai politizat), s-a scindat în felurite facțiuni ideologice, fapt absolut natural; facțiunile se luptă între ele, învățând din mers arta dialogului de idei, dar cedând frecvent tentației atacurilor ad personam. Generația ’60, aflată la zenit, încearcă să țină pasul, dar și-a pierdut principalele poziții instituționale din
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Radicalizarea este potențată de evoluțiile recente ale dinamicii generaționale: Generația ’80, afirmată cu adevărat în dezbaterile ideologice numai după 1989 (când și aripa sa anterior apolitică s-a mai politizat), s-a scindat în felurite facțiuni ideologice, fapt absolut natural; facțiunile se luptă între ele, învățând din mers arta dialogului de idei, dar cedând frecvent tentației atacurilor ad personam. Generația ’60, aflată la zenit, încearcă să țină pasul, dar și-a pierdut principalele poziții instituționale din câmpul cultural, cucerite de „optzeciști
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
poate fi izgonit, nu ca necredincios ci ca nesociabil, iar pedeapsa să fie cu moartea dacă după abjurarea convingerilor sale se comportă la fel. Marele istoric și critic al Revoluției franceze Henri Taine definește din această perspectivă statul ca fiind facțiunea sau individul care deține puterea și adaugă referitor la ideile revoluției „Dogma suveranității poporului interpretate de mulțime conduce la o perfectă anarhie, până când interpretate de către șefi va duce la un despotism desăvârșit’. Este exact ceea ce s-a întâmplat în timpul revoluției
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
sociale, prin urmare proprietatea trebuie desființată. În locul proprietății individuale și familiale instituie proprietatea colectivă (colectivismul) prin orice mijloace, proprietate ce revine societății în ansamblul ei. Nu a realizat faptul că societatea (ființă abstractă), va ajunge să fie reprezentată de o facțiune socială care o domină și care dispune discreționar de aceste bunuri, așa cum au fost iacobinii în timpul revoluției franceze, sau activiștii de partid în structurile de partid și de stat din regimurile comuniste. Rezultatul a fost o dominație absolută și tiranică
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
care o domină și care dispune discreționar de aceste bunuri, așa cum au fost iacobinii în timpul revoluției franceze, sau activiștii de partid în structurile de partid și de stat din regimurile comuniste. Rezultatul a fost o dominație absolută și tiranică a facțiunii conducătoare, o reînnoire a iacobinismului cu toate abjecțiile sale. Ideile socialiste au prins repede în masele largi, pauperizate, datorită principiilor și spiritului liberal care cuprinsese Europa, polarizând rapid societatea, deși nici doctrinarii socialismului nu știau unde va duce sistemul lor
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Prima reacție a puterii în fața acestei solidarizări a opoziției este recurgerea la metodele și la propaganda de sorginte stalinistă, din arsenalul cuceririi puterii de către comuniști imediat după război. FSN a declanșat astfel divizarea profundă și iremediabilă a societății în două facțiuni ostile, una dominantă, cealaltă abia tolerată, care îmbracă vreme de peste un deceniu forma unei ireductibile opoziții, Iliescu vs. Jos Iliescu, personalizând în exces până azi confruntarea politică. Pe fondul violențelor efective, violența simbolică și demonizarea partidelor istorice, dar și a
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
În noiembrie, Petre Roman anunță că FSN i-a retras susținerea politică lui Ion Iliescu, iar în primăvara lui 1992, această ruptură e pe deplin formalizată prin scindarea FSN, a cărui conducere fusese câștigată la Convenția din 27-29 martie de facțiunea Roman. Susținătorii lui Iliescu constituie un nou partid, Frontul Democrat al Salvării Naționale, FDSN, care rămâne majoritar în parlament și la guvernare. Dincolo de aceste schisme, se observă ceea ce am putea considera ca matricea subvertirii statului de drept în toate aceste
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
cu revoluția, dar cele două sunt diferite. Revoluțiile sunt conflicte interne, spre deosebire de război care este un conflict organizat între două sau mai multe societăți care durează un anumit timp semnificativ. O excepție majoră este războiul civil, un conflict armat între facțiuni diferite din aceeași țară. La fel ca revoluția, războiul civil este un conflict intern major care poate conduce la o schimbare socială importantă. Războiul civil din Statele Unite a condus la abolirea sclaviei și expansiunea unei economii industriale, iar foarte aproape de
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
intrându-și în drepturi semantice depline în anul 1274, cu ocazia Conciliului de la Lyon, în contextul căreia "națiune" ajunge să semnifice o "comunitate de opinie". Sensul secund se configurează în contextul dezbaterilor teologice medievale, unde "națiune" a început să desemneze "facțiunile din cadrul republicii ecleziale" (Greenfeld, 1992, pp. 4-5). Un al treilea sens s-a cristalizat odată cu emergența înțelegerii conceptului de "națiune" ca "reprezentanți ai autorității politice și culturale" (Greenfeld, 1992, p. 5), prin care s-a făcut tranziția de la sensul eclezial
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
promovată de autoritățile de la Buda, care au decretat existența unei singure națiuni, cea maghiară, "una și indivizibilă", în care singura limbă oficială era, desigur, maghiara (Constantiniu, 2011, p. 257). Reacția românilor din Ardeal a fost ambivalentă, intelectualitatea fiind divizată între facțiunea care promova activismul (i.e., apărarea cauzei naționalității române în noile structuri politice ale Monarhiei Duale) și cea care milita pentru pasivism (i.e., abținerea de la activarea în cadrele politice ale Monarhiei Duale, ca mod de a arăta nerecunoașterea legitimității acestora). În
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Puterile Centrale (Germania și Austro-Ungaria), România a ezitat să se alăture acestora în Primul război mondial. Până în 1916, România a rămas în neutralitate. În cele din urmă, obsesia Ardealului ca leagăn al națiunii române și moartea lui Carol (partizan al facțiunii filogermane) au tranșat disputa în favoarea alăturării Antantei în vederea desăvârșirii unității naționale. Declarând război Austro-Ungariei, armata română s-a angajat în ofensiva de eliberare a Transilvaniei. După un început entuziast pe frontul din Transilvania, a urmat o suită de grave dezastre
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cârtire, o școală de ofensă", care pângănește interesul patriotic producând o "istorie antinațională" (Iorga, 1936, p. 50; Giurescu, 1937, p. 47). Ciocnirea pasională dintre reprezentanții celor două generații și viziuni istoriografice semnalează dislocarea produsă înăuntrul consensului naționalist al interbelicului între facțiunea istoriei angajate scopului politic reprezentantă de școala veche (historia militans) și facțiunea istoriei critice, neangajată politic, reprezentată de școala nouă (historia cogitans)20. Între "militantism și veracitate", astfel poate fi descrisă zbaterea de aripi a istoriografiei interbelice românești (clio inter
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]