3,497 matches
-
dea echipamentul. Skorpius se dezbrăcă și se uită în jur, rânjind, apoi luă un perizom verde pe care și-l legă încet în jurul șoldurilor. Valerius își șterse sudoarea de pe față. — Nu vei lupta cu el, încercă Proculus să-l liniștească. Faima lui ar scădea dacă ar lupta cu un adversar mult mai slab, așa cum ești tu. — El l-a ucis pe Salix. — Și ce vrei să faci? întrebă batjocoritor Proculus. O să sari la gâtul lui să-l sugrumi, ca pe Vitellius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
multe femei bogate din Roma vin la arenă să-l vadă pe Valerius. Îi plătesc pe paznici ca să intre la Ludi și să petreacă noaptea cu fratele tău. El însă refuză, iar celor care vin la el pentru că îi cunosc faima de medic le răspunde că e gladiator. — Gladiator... repetă Antonius. Nu mi-aș fi închipuit că poate învinge... Dar mă tem de Skorpius. Cred că ai idee cine-i Skorpius. Știu că, deocamdată, nu a luptat cu el. — Vitellius a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
după câte se spune, atrage de partea lui toate legiunile. — Și-atunci? întrebă Skorpius dezorientat, privindu-i pe ceilalți cu gura căscată. Atunci de ce nu mă lasă să-i iau gâtul lui Orpheus? De ce-l lasă să se bucure de faima de care eu ar trebui să am parte? De ce interzice luptele dintre noi? Era furios. — Împăratul a poruncit să nu intru mâine în arenă. Eu, cel mai mare campion din Imperiu, voi fi exclus de la munera și voi rămâne închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ție, toți au trecut de partea lui Vespasianus și l-au părăsit pe Vitellius. — Dar tu de unde... — Știu. Și mai știu că o copie a scrisorii tale i-a fost trimisă lui Mucianus. Dacă mai înainte Mucianus te invidia pentru faima ta de războinic, acum te urăște de-a binelea. Antonius își trecu mâna peste frunte. — Sunt obosit, zise cu glas stins. Se așeză și-și puse coatele pe masă, sprijinindu-și bărbia în pumni. Da, sunt obosit. Nu, ești impulsiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
îngăduie ca împăratul să fie ales de armatele din provincie, și nu pentru că face parte dintr-o dinastie ilustră. Ei trebuie să îngăduie ca puterea să-i aparțină celui care are de partea lui mai multe legiuni, celui care are faimă de războinic. Armata i-a ales împărați pe Galba, Vitellius și Vespasianus. Vespasianus are deplină încredere în Mucianus. Ce anume crezi că-l face pe Mucianus atât de puternic, dacă nu alianțele pe care le-a încheiat cu cei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nuanțele, elasticitatea și forța. Le rugam să se așeze, le ofeream ceva de băut, după care urmau întrebările obișnuite. Nu aveau nevoie de sufleur: vezi, chiar credeau că e posibil, că e probabil, că e o certitudine că banii și faima le-au ales pe ele, că șansa vieții lor le-a ieșit în cale. Vorbeau despre cariera lor, despre crizele lor de nervi, despre amanții lor, despre psihiatrii lor, despre visurile lor. Fielding le lăsa să bată câmpii vreo cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
aproape șaptezeci de ani ai săi pe niște umeri largi și atât de pătrați, că aproape nu mai avea gât. Patașin, cel cu un neg pe vârful nasului și cu vocea ca un scrâșnet de pietriș. Patașin, cel a cărui faimă crescuse odată cu vârsta. — Intră. — Irina Natalievna, a spus el, trăgând în timp ce intra de pantalonii care nu-i veneau bine deloc. Seara e complet distrusă din cauza absenței tale. Stai jos, Grigorii, i-a spus ea, lovind ușor patul cu palma și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
oftat nedumerit că mai eram în fața lui, și nu o simplă pată pe zidăria aceea care se îndârjea să reziste. A zâmbit nădăjduind că, poate, în clipele următoare, totuși, îmi cade vreo grindă în cap sau, de ce nu, că Blajinul, faima pușcăriei prin anii ’30, cu șaisprezece omoruri la activ, toate din gelozie, iese de undeva, din beciul în dreptul căruia ne opriserăm, și-mi înfige șișul răzbunării în inima care, cum bine intuia inginerul, în acele clipe bătea numai și numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se bucura Bumbu. Ca să-mi facă plăcere totuși, și-a arătat și el surpriza revederii. „Ia uite, dom’le, cum se întâlnesc oamenii. Te țin minte, cum să nu. Te-am urmărit chiar, o vreme. Apoi te-am scăpat. Făceai faima facultății, doar! Ai dus-o chiar mai departe...“ Am dat să-l contrazic, „aiurea“, dar mi s-a părut nedelicat să-i mai stârnesc și alte amintiri. Mă gândeam doar nedumerit, posomorât la cât decăzuse faima facultății, dacă și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
te-am scăpat. Făceai faima facultății, doar! Ai dus-o chiar mai departe...“ Am dat să-l contrazic, „aiurea“, dar mi s-a părut nedelicat să-i mai stârnesc și alte amintiri. Mă gândeam doar nedumerit, posomorât la cât decăzuse faima facultății, dacă și eu ajunsesem să fiu un simbol al ei, peste timp. Îmi dădeam seama câtă jale se pogorâse în Lume de când absolviserăm eu și toți prietenii mei de atunci. După alte obișnuite amabilități pe eterna temă a timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
la moarte și l-au executat - aici era tâlcul - tot la Târgoviște. Succesul romanului a dus la succesul vinului și toată lumea bună acum nu mai bea decât „Lacrima împușcatului“. Vinul era contrafăcut, desigur, stocul inițial se epuizase de mult, dar faima romanului și succesul enorm al foștilor desantiști făceau ca vinul să fie căutat și consumat, ca o marcă de distincție a noilor etiliști. Ketty încercase de câteva ori să intervină în discuția noastră, dar popa o întrerupea de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
locul acela nu erau decît cîmpii și șanțuri. Fiul cel mare al patriarhului Simón, don Ricardo Aldaya, o cumpărase În ultimii ani ai secolului al XIX-lea de la un personaj foarte pitoresc la un preț derizoriu, Întrucît casa avea o faimă proastă. Casasús mi-a zis că era blestemată și că nici vînzătorii nu cutezau să vină s-o prezinte și se eschivau sub orice pretext... 28 În acea seară, În timp ce mă Încălzeam, Bea mi-a relatat cum „Îngerul de negură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
se Înșelau: acestea abia Începuseră. Poliția și avocații lui Jausá s-au Îngrijit să Închidă cazul, Însă indianul Jausá era dispus să continue. În acea perioadă l-a cunoscut pe don Ricardo Aldaya, Încă de pe atunci un prosper industriaș cu faimă de donjuan și cu temperament leonin, care s-a oferit să-i cumpere proprietatea În intenția de a o demola și de a o revinde pe bani grei, deoarece valoarea terenului din zonă urca precum spuma. Jausá nu fu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
filtre de amor, o scenă pentru spectacole de folclor regional, teatru de marionete și defilări de dansatoare exotice. De Crăciun, se punea În scenă o reprezentație a Păstorilor cu participarea Întregului catalog al muzeului și a Întregii galerii de prostituate. Faima acestui spectacol se Întinsese pînă dincolo de hotarele provinciei. Tenebrarium-ul s-a bucurat de un mare succes vreme de cincisprezece ani, pînă cînd, descoperindu-se că Deulofeu le sedusese pe soția, pe fiica și pe mama soacră a guvernatorului militar al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
găsise pe maică-sa și pe don Ricardo stînd de vorbă În curtea cu fîntîni În timp ce așteptau să iasă elevii. Don Ricardo părea să fie Încîntat de compania Sophiei, iar Julián simți o oarecare usturime, Întrucît era la curent cu faima de donjuan a industriașului și cu apetitul său vorace pentru deliciile sexului femeiesc fără deosebire de clasă ori de condiție socială, privință În care numai minunata lui soție părea să rămînă nevătămată. — Tocmai Îi spuneam mamei tale cît de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
te-ndopi bine, poate te mănânc și pe tine, că-mi ești foarte simpatic! Cotoșman: Nu cred eu așa ceva, că doar ești mâncător de oameni, nu de pisici! Uriașul: Ba, pardon, mănânc de toate, că nu sunt mofturos! Cotoșman: Adevărat! Faima ta s-a dus în toată împărăția din toate privințele! Uriașul: Care toate privințele? Cotoșman: S-a dus vestea, de exemplu, că poți să te prefaci în fel de fel de animale! Uriașul: Pot! Cotoșman: Nu poți! Uriașul: Tu n-
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
copiilor inventarul acelui tumul. Descria o sabie cu două tăișuri și povestea apoi cum luptătorii traci care o purtaseră aveau obiceiul să o țină tot timpul drept În sus. Alături de veșmintele negre și de scuturile albe, strălucitoare, aceste săbii duseseră faima luptătorilor traci În toată lumea antică, de pe malurile nordice ale Pontului până În Palestina. Apoi un fel de topor de bronz, subțire și ornamentat, fibule (copiii nu știau la ce e bună o fibulă, dar desenul schițat pe tablă de Valedulcean Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ajuns la Sutri în Italia , unde se adăpostiseră într-o pivniță și în acea pivniță a venit pe lume Roland . Mama a rămas să trăiască acolo din mila țăranilor vecini , în vreme ce Milon porni din nou la drum în căutare de faimă și bogății . Roland a crescut printre copii de țărani depășindu-i pe toți în putere și alte însușiri bărbătești . Printre tovarășii săi de joacă se afla și Oliver, fiul guvernatorului . Între cei doi băieți s-a iscat într-o zi
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Astfel Rinaldo era nepotul lui Carol Magnul și vărul lui Roland. Atunci când Rinaldo atinse vârsta la care putea lua armele, Roland era vestit pentru luptele sale cu sarazinii, pe care Carol Magnul și vitejii săi cavaleri îi izgonise din Franța. Faima lui Roland aprinse în Rinaldo o nobilă râvnă. Nerăbdător o porni în căutarea gloriei. Intr-o zi pe când rătăcea prin împrejurimile Parisului, a văzut, la un momentdat ,în marginea unei păduri, legat de un copac, un cal minunat de frumos
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
țăranii le aduceau plocoane în schimbul protectței pe care castelul le-o asigura. Numai că, unii dintre oamenii lui Rinaldo erau certați cu lege și câteodată proviziile aduse nu prea ajungeau, astfel că Rinaldo și garnizoana sa și-au făcut o faimă rea, luând cu forța ceeace nu li se dăruia, deaceea se auzea vorbindu-se de Montalban ca de un cuib de tâlhari. Supărarea lui Carol Magnul nu a durat însă multă vreme, iar la epoca în care începe povestirea noastră
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
aceste chipuri aratau ca șterse. Cavalerii creștini nu-și mai puteau lua ochii de la ea, iar păgânii se strânseră în juru-i, în vreme ce prințesa, cu o dulceață , care ar fi înmuiat și o inima de piatră, vorbea astfel împăratului: Măria-ta, faima vitejiei tale și a cavalerilor tai, care strabate mări și țări, îmi dă curajul să mădăjduiesc că doi prieteni care vin de la capătul lumii pentru a te vedea, nu vor fi indurat zadarnic atâta osteneală. Și, mai înainte de a-ți
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
gând să elibereze animalul fără luptă. Dacă Gradasso dorea armăsarul, n-avea decât să vină să-l ia, iar dânsul, Astolfo, era gata să se măsoare cu el. Gradasso a făcut haz când a primit acest răspuns,căci Astolfo numai faimă de luptător bun n-avea. El, cu atâtea victorii în spate, a reînoit cu această ocazie legământul pe care-l făcuse cu Rinaldo. În aceste condiții cei doi au venit să se lupte. Lancea vrăjită din mâinile lui Astolfo a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
și cu vânătoarea. Sfârșindu-și povestea, Rogero a pretins tovarășului să-i spună, larându-i cine era și din cine se trăgea. Brandamanta a răspuns deschis că făcea parte din familia Clermont și că era sora lui Rinaldo, de a cărui faimă auzise poate și el. Rogero, foarte impresionat de aceste cuvinte, a rugat-o să-și scoată coiful și văzându-i fața a rămas încântat. În vreme ce sta astfel transportat, pierdut în admirație, o primejdie neașteptată s-a abătut asupra lor. O
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
pragul acestui loc sacru spiritul vrăjitorului a întâmpinat-o cu glas ferm și deslușit. -Facă Domnul ca planurile tale să izbutească, o, castă și nobilă fecioară, viitoare mamă de eroi care vor face glorie și vor umple întreaga lume cu faima lor. Mari căpitani vestiți se vor număra printre urmașii tăi, ei vor apăra biserica și vor reda patriei strălucirea din trecut. Prinți înțelepți ca August și Numa, vor reînvia epoca de aur. Pentru ca acest strălucit destin să se împlinească, s-
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Bunătatea care te face să vorbești astfel mă îndeamnă să-ți dezvălui cine am fost eu odată, și prin ce împrejurare nefreicită am ajuns în starea aceasta. Mă numesc Astolfo și sunt văr cu Roland și cu Rinaldo,a căror faimă a umplut pământul. Eu însumi treceam drept unul dintre cei mai viteji paladini, și, prin naștere aveam drepturi asupra Angliei, după Oto, tatăl meu. Intorcându-mă din îndepărtatul Răsărit cu Rinaldo și mulți alți cavaleri, chemați în patrie pentru a ajuta
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]