2,688 matches
-
acestui tranzit este În general foarte perceptibil În plan psihologic: mai receptiv, individul face dovada unei Înțelegeri „magice” și a unei reale compasiuni, care poate Îmbunătăți considerabil relația cu celălalt, ba chiar Îi poate da un fel de putere de fascinație. Într-un plan mai concret, se pune problema unei dezrădăcinări fizice sau psihologice, a călătoriilor sau mutărilor, a Îndepărtării de anumite obiceiuri. Într-o temă masculină, imaginea femeii capătă o importanță considerabilă: femeia Îl poate inspira sau tulbura pe individ
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
Își descoperă o pasiune artistică. Evenimente: În cazul cel mai fericit, poate fi vorba de o Întâlnire sentimentală care-i permite individului să-și satisfacă dorințele și fantezii acumulate. Capacitatea de seducție fiind crescută, individul dispune de o putere de fascinație care Îi poate aduce anumite succese (foarte vizibile la actori, oameni de artă sau persoane publice). Dar, În acest caz, dragostea poate fi În egală măsură mistică, mitică: dragoste față de Dumnezeu, dragoste pentru o cauză nobilă... Este cu adevărat vorba
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
cele mai riscante edificii devin posibile. Disonant: Creează o fisură neplăcută Între obiceiurile trecutului, sinonim cu siguranța, și aspirația, uneori chiar obligația, de a merge Înainte. Sub astfel de auspicii, viitorul este privit cu teamă, dar, În același timp, cu fascinație. Alegerile nu sunt Întotdeauna ușoare. Uranus - Neptun Armonios: În general, acest tranzit Îi permite individului să devină conștient de idealul său și să se individualizeze În sânul comunității. Găsește un sens vieții, dispune de un fel de dinamism interior, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
fericirea este oportunistă și toantă și că numai suferința este creatoare. Această idee a generat un Întreg sistem conceptual care, Începând cu romantismul, influențează stilul nostru cultural: „Fii frumos și trist”, aceasta era deviza. S-a propagat un soi de fascinație pentru boală și pentru nebunie, care nu are legătură cu realitatea. Nu e nimic mai Îngrozitor decât boala și nimic mai monoton decât nebunia. Conceptele au o viață proprie, așa cum observa Hegel. Se nasc, cresc, se reproduc și, uneori, mor
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
nu a fost compus numai din răscul ații de la 1907. El avea o clasă mijlocie, urbană și ru rală, pe care se baza întregul eșafod al statului și care a fost capabilă să mute granițele țării pe vechile ei albii. Fascinația cărții, nebănuită din titlu, emană din evocări. Dincolo de descoperir ea unui oraș în plină efervescență politică, economică, dar mai ales literară, cititorul va descoperi biografii pline de inter es și surprize, chiar unele amănunte în premieră, despre care nu s
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
și lui Dimitri e Anghel, pe care l‐a luat de soț după plecarea lui Iosif. Ea „și‐ a consolidat singură atât aureola de melpomenă... hrănind cu oxizi un foc fără combustie, o flacără de comoară... A fost una din fascinațiile vremii, o frumusețe ...” * 137 Praștia Praștia, ziar bilunar, în 2 pagini, de polemică socială, politică și literară,apare la 20 decembrie 1923 sub deviza „Să spui adevărul râzând” (Horațiu), sub direcția unui comitet, redactor G. Ponetti, proprietară Elena Dan, redacția
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
sa “Ciocani - istorie și actualitate” apărută la Edit. PIM, 2007, p.195-197. * Zorile Zorile, revistă literar-științifică a liceului teoretic “Cuza Vodă” din Huși, serie nouă, apare cu nr. 1-2 în ianuarie decembrie 2006, anul XVIII, de activitate, nr.34-35 despre “ Fascinația cuvântului scris”, cu aplecare asupra a ceea ce a fost revista și în trecut face largi trimiteri Costin Clit în articolul pe care-l semnează ca un fel de cuvânt de început. Reapărută, revista școlărească se realizează la Editura “Sfera” Bârlad
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
redactor-șef al revistei. Profesori îndrumători: Costin Clit și Lina Codreanu. Tehnoredactor - Bogdan Artene. O descriere analitică a revistei de la apariție până astăzi, ar fi utilă criticilor literari, istoricilor în decriptarea istoriei locale, spune Costin Clit când face elogiul la “ Fascinația cuvântului scris”. Răspunzâd în parte dezideratului pe care îl așteaptă profesorul, arătăm cititorilor că revista “Zorile” de la Liceul “Cuza Vodă” din Huși a apărut în perioada 1922 1923, inițiatorii ei fiind elevii clasei a VII a, între care un “primus
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
În calcul doar jurnalele În care moartea este o obsesie permanentă, ba chiar subiectul predilect al meditației, lucrurile se complică. Din acest punct de vedere, există jurnale ale spaimei de moarte (Virginia Woolf, Katherine Mansfield, Franz Kafka) și jurnale ale fascinației morții (Amiel, Stendhal, Pavese, Sylvia Plath). Cele dintâi conotează femininul, fiind jurnale ale unor naturi scriitoricești din specia anima. Pentru ele, moartea este judecătorul suprem, anunțând și amenințând cu nemiloase represalii. Torturile infinite la care se supune Virginia Woolf au
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
scris intențiile, o va face și În faptă. Jurnalul intim se metamorfozează, astfel, treptat, Într-un adevărat carnet de operațiuni. El transformă - ca să folosim terminologia lui Jankélévitch - nu-știu-ce-ul și mai-nimic-ul Într-o nostalgie cu ochii deschiși a ireversibilului. Nostalgia maladivă, fascinația cenușiului, dificultatea de a trăi, conștiința melancolică a imposibilității atingerii absolutului intră, În proporții variabile, În alchimia derutantă a sinuciderii. Nici albedo, nici nigredo, sinuciderea e, pentru toți scriitorii care au experimentat-o, o ieșire. O despărțitură, un drum scurt
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
adaptare a creatorului. Epocile de mari transformări, trecerile de la un segment istoric la altul sunt presărate Întotdeauna de sinucigași. Scriitorul trăiește adesea doar prin extazul față de propria stare de grație, Însă la fel de bine poate să și dispară dintr-o simetrică fascinație. Frenezia sinuciderii, cunoscută În anumite epoci, e dublată de o frenezie a creației - așa cum s-a Întâmplat În primele două sau trei decenii ale secolului al XIX-lea. Categoria neadaptatului, din care literatura absurdului a făcut un erou central, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
dorință: „să ard totul În jurul meu și să măresc spațiile mistice”. Lecturile Îi sunt, aproape exclusiv, din marii mistici germani, iar fantasmele se hrănesc din recitirea cețoaselor saga nordice. Își recunoaște În ele o biografie alternativă, un pisc al aspirației. Fascinația modelului germanic e, după cum singur o mărturisește, extrem de veche. Ea poate fi foarte ușor psihanalizată: e imaginea-șoc a unei cărți frumos ilustrată, cu legende nordice, văzută, la șase-șapte ani, În vitrina unei librării, În timp ce se afla cu mama sa la
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
a nu mai trăi la Paris - ci la marginea unei păduri. A nu mai fi niciodată singur și a trăi clipă de clipă alături de o femeie și copiii ei. Prea târziu pentru mai târziu. Prea târziu pentru a fi poet. Fascinația morții nu e decât prelungirea normală a setului de experiențe a-normale prin care trece și pe care le transcrie cu o rece impasibilitate. Nu are decât patruzeci și șapte de ani, dar consideră Închise toate conturile lui cu lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
că a depășit limitele a ceea ce, obiectiv, el putea face: descrierea seacă a unui șir de Întâmplări În care ființa sa a fost pusă În joc. Miracolul adamismului Autoportretul migrează spre zonele imaginarului În mod spontan și cu o anumită fascinație a jocului prezenței și al absenței. Cu adevărat șocantă e absența memoriei din orice autoportret compus În scris. Ca Într-un blestem, autorul trebuie s-o ia mereu de la capăt, ca și cum s-ar afla pe o fantasmatică, ireală corabie a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ne regăsim 20. Invocarea memoriei servește astăzi la "atât de diferite interese intelectuale și se aplică la atât de multe fenomene, încât o istorie completă a originilor sale s-ar apropia într-adevăr de universal"21. Pare să exercite o fascinație de durată, încântându-i pe cei nemulțumiți de academismul reconstituirilor factuale: "respingând obiectivitatea și factualismul, [memoria] valorizează reprezentarea și reamintirea [...]. Împotriva oficialismului istoriei, memoria cheamă trecuturi ascunse, trăitul și localul, obișnuitul și zilnicul. Împotriva totalității istoriei, pluralismul memoriei explodează"22
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
două teme se regăseau într-o singură povestire (la Kirițescu, de exemplu). Extragerea unirii din narațiunea războiului a produs și discordanțele cronologice care populează lecțiile de istorie. De fapt, nici războiul, nici unirea nu s-au încheiat în 1918, în ciuda fascinației comemorative pe care o exercită evenimentele din acel an. Din paginile manualelor consultate rezultă, aproape fără excepție, că războiul dus de Aliați s-a încheiat la 11 noiembrie 1918. Tratatele din anii 1919-1920 nu sunt prezentate ca fiind o încheiere
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
încercau să influențeze cât mai precis circulația unor astfel de fabulații, capabile să pună în mișcare temutele mecanisme ale revoltei populare. Acest ultim ecou al dezamăgirilor colective rezumă elocvent istoria celor care au trăit intens eșecul socialismului, agravat de insolvabila fascinație pentru prosperitatea occidentală 80. Republica Moldova Din rațiuni politice și identitare, istoria românească a devenit, în ultimii ani ai regimului comunist, mai relevantă în Republica Sovietică Moldova, decât în România. Iar situația s-a oficializat după proclamarea independenței sale. În mod
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
U.R.S.S. a fost, în același timp, percepută ca singurul interlocutor real al Occidentului pentru această parte a lumii, mai ales la capitolul schimburilor economice. În portretul Uniunii Sovietice predominau, firesc, elementele negative, dar nu lipseau nici urmele unei anume fascinații pentru "recordurile" sale. Mai ales industrializarea rapidă și masivă 102 trezea un evident respect din partea occidentalilor. Ei preluaseră chiar și argumentarea sovietică, în forma numeroaselor și impresionantelor statistici, fără a chestiona corectitudinea sau relevanța lor103. La capitolul "minusuri" erau trecute
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
estice la relațiile cu țările democratice, manualele occidentale au înregistrat doar registrul economic, creditele și apoi uriașele datorii care ruinaseră, finalmente, regimul comunist. Se pare că modelul capitalist nu s-a recunoscut în propria sa victorie, reducând un fapt cultural fascinația pentru Occident la un simplu detaliu financiar. Ceea ce au în comun toate cărțile de uz școlar citate, indiferent de proveniența lor, este tocmai dificila lor condiție de manual, obligat să respecte toate regulile discursului oficial (selectiv, impersonal, străin de realitățile
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
semiotică/științele comunicării. Într-adevăr, cunoașterea multiplelor limbaje (de la cel al sunetelor la codul tipografic, de la simbolistica culorii la limbajele de programare) devine astăzi o problemă culturală. Fie că ne situăm în perspectiva euforică a profetului canadian Marshall McLuhan privind fascinația și dominația galaxiei Marconi și nu a galaxiei Gutenberg sau pe linia lui Umberto Eco din Războiul falsului, care în capitolul emblematic intitulat Cogito interruptus prezintă inflația apocaliptică a simbolurilor și simptomelor, nu se poate să nu remarcăm omniprezența prelungirilor
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
un comunist de stânga și un adept al libertății politice și sexuale. Embiricos nu vorbea englezește și conversa în franțuzește cu Marguerite. Embiricos și Yourcenar s-au atașat unul de altul probabil mai mult datorită unei admirații reciproce și a fascinației diferenței, decât din rațiuni romantice. Ea trebuie să-l fi considerat exotic; el, la rândul lui, a intuit bisexualitatea ei și a fost intrigat de aceasta. Mai târziu a devenit obsedat de, în termeni psihanalitici, viața falică fantezistă a Margueritei
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
de lucru a cărții în formă dialogată, întitulată Antinous, editorului parizian Fasquelle. Nu e de mirare că acesta a respins-o rapid 57. Dilemele privind diferențele dintre îndrăgostit și preaiubit, nerezolvate în ciuda eforturilor ei din anii '20, s-au adăugat fascinației ei pentru Hadrian și Antinous. A meditat asupra unor probleme precum gradul de simpatie dintre cei doi, felul în care iubitul idolatrizat, de obicei mai tânăr, intuiește aspirațile îndrăgostitului mai bătrân și îi dă posibilitatea să-și împlinească geniul, și
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Hotărârea lui Yourcenar de a scrie despre Mishima apare ca o convergență de interese de durată: vechiul ei obicei de a scrie studii de evaluare a scriitorilor contemporani și de a trasa granițele dintre scrierile și comportamentul lor, stăruitoarea ei fascinație față de cultura orientală în special cea japoneză și nu în ultimul rând atracția sa față de combinația exotică de curaj, eroism și sexualitate a lui Mishima. așa cum arată corespondența ei, determinând-o să-i citească mai multe cărți. Aici a fost
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Iași, 2007, p. 190. 9 Geo Vasile, "Biografismul, baza de date a ficțiunii", Contemporanul Ideea europeană, nr. 5-8, 2003, p.61. 10 Magda Cărneci, "Petru Creția -Marguerite Yourcenar, Nuvele orientale", Luceafărul, nr. 7, 1994, p. 11. V. și Cătălin Constantin, "Fascinația Orientului", România literară, nr. 6, 2001, despre reinventarea miturilor orientale și despre interesul publicului nostru de a vedea cum îi sunt remodelate miturile. 11 Marina Vazaca, "Marguerite Yourcenar Creierul negru al lui Piranesi și alte eseuri", Dilema, nr. 195, 1996
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
dar și la răsturnarea funcțiilor miraculosului medieval ("este miraculosul în persoană, este magiciana"). Acesta din urmă nu mai folosește drept poțiune vindecătoare de răni mortale sau intervenient, într-un context de luptă aprigă, în favoarea unuia dintre competitori, ci e unidirecționat. Fascinației, seducerii întregii adunări servește el acum. Efectul scontat s-a generalizat: "Și prinse adevărul să-i înghețe:/ Nu mai văzură-așa o frumusețe.../ Și orice nobil, prinț creștin, stăpânii,/ Spre partea-aceea și-au întors privirea;/ Nu mai zăcură pe covor
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]