3,956 matches
-
este în Laz? Nana Floarea a zâmbit: — Am acolo o prietină, care trebuia să-mi aleagă și să-mi cumpere niște bumbac. Este una Serafina Burlă - bătrână ca și mine. Iar lângă Serafina Burlă, stă femeia aceea care crește pe feciorul tău. — Nu m-am oprit, mamă, în Laz. Am poposit puțintel lângă cimitirul pe care-l știi. —Așa? Ai văzut și pe domnul părinte Dămian? —Văzut. Mi-a spus că are de făcut slujbă de un an la acel mormânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
copil; mă împresură multe alte griji ale mele, ca o bătrână care slăbesc din zi în zi, și n-oi mai lua în samă și grijile altora. Facă Serafina ce va ști; treaba ei! Mai bine ar fi avut un fecior vrednic, decât ceea ce are. Un fecior aduce spor; o fată pagubă. Pe lângă pagubă, și rușine. Bucuroasă mă aflu că am fost păzită de astfel de năcaz. După ce nana Floarea tăcu, ornicul din părete răspunse: Tic-toc-tic! Câteodată paznicul lua cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ale mele, ca o bătrână care slăbesc din zi în zi, și n-oi mai lua în samă și grijile altora. Facă Serafina ce va ști; treaba ei! Mai bine ar fi avut un fecior vrednic, decât ceea ce are. Un fecior aduce spor; o fată pagubă. Pe lângă pagubă, și rușine. Bucuroasă mă aflu că am fost păzită de astfel de năcaz. După ce nana Floarea tăcu, ornicul din părete răspunse: Tic-toc-tic! Câteodată paznicul lua cu el în pădure pe Onu Bezarbarză, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vine Octavian la casa lui? Acuma se duce Onu, îl ia și mi-l aduce. A fost vorba de asta? și vine domnișorul la ale sale? se miră Nicula Ursake. A fost vorba, băiete. Și nu râde tu de un fecior care va să ne aducă bucurie. —Râd eu, maică? Eu mă veselesc. Bucurie nu știu dacă mi-a aduce. Însă mă gândesc, mamă, că Bezarbarză are să-l sperie și nu l-a putea aduce singur - să-l ție în brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Stăpânitorul acesta de noroade a putut coborî în türbeaua lui, încredințat că a stat pe putere și slavă. Totuși nu stătuse decât pe putreziciune. IVtc " IV" Hoardele turcomane în răsărit și ienicerii în apus obișnuiau să culeagă pentru seraiul împărătesc feciori și fete, alegând asemenea pradă din ce găseau mai frumos. Băieții erau cu îngrijire crescuți și șeful eunucilor albi alegea pentru slujba Înaltei Porți slujbașii palatului, caligrafii, muzicanții, tot ce purta numele de „icioglan“. Ciurucurile treceau afară la munca grădinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
juru-i. Zâmbetul ei a devenit destul de enigmatic atunci când a fost înfățișată lui Soliman-Sultan. De două veacuri generațiile succesive de roabe împărătești izbutiseră a da lumii cele mai splendide exemplare bărbătești. Au fost sultani frumoși ca niște zei. Dintre acești măreți feciori se ridicase Soliman. Venețiana i-a zâmbit cu plăcere și a avut ambiția să-l cucerească. Era un destin de împărăteasă. —Ce dorești? a întrebat-o împăratul. —Prea strălucite domn, i-a răspuns ea, aș dori să nu mai văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
el. Inteligența viperiană a acelei europene curând a înlănțuit deplin pe marele stăpân al lumii. Patriciana a dobândit nu numai locul de tovarășă oficială, nu numai juvaerurile și brocarturile, și horbotele de matasă și tot ce poftea, ci și patru feciori ale căror nume au fost: Mehmet, Selim, Baiazid și Gingir. Acesta din urmă, pitic și debil, cu capul mare înfundat între umeri, era poate un simbol al unor amoruri meșteșugite și bolnave. Șahzadè, adică prinț moștenitor, rămăsese totuși Mustafa, fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a dat strigăt cumplit și a căzut cu fața în jos peste cele din urmă zvârcoliri ale iubitului său fiu Mehmet. Au venit asupra ei femeile, ridicând-o. Ea le-a respins, cu priviri crâncene. S-a zvonit îndată că feciorul a avut o boală prea grabnică, poate de inimă. Și mama s-a retras rănită, încuindu-se în iatacul ei. Se ridica împotrivă-i ceva mai mare, mai mult, mai covârșitor decât sultan Soliman. Soarta, cu ochii de ghiață verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pustie. Era o zi mohorâtă, fără soare, și vântul sufla dinspre munții depărtării. Soliman-Sultan asculta posomorât în despărțitura din fund a cortului său strigătele prelungi ale oștirii de la Amasia, pe când icioglanii săi, după rânduială, desfăceau de pe Mustafa șahzadè armele. Când feciorul cel semeț a pășit spre despărțământul sfânt al cortului, muții l-au și împresurat cu juvățurile. El s-a oprit numai o clipă, scăpărându-și privirile în jur. C-un muget înalt de leu mânios, s-a abătut spre cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
doamnei Roxelana, Selim cu numele. Fără îndoială, Domnul Dumnezeu îl vestește pe împărat că altfel nu poate fi. Căci numele lui Selim șahzadè e și numele lui Selim-Hafiz. Prin asemenea potriviri își dă Domnul Dumnezeu înștiințarea. Dar Selim, al doilea fecior al doamnei Roxelana, era un flăcău pântecos și buged. Îi plăcea să mânânce îmbielșugat și se spunea că are o înclinare neînfrânată pentru vinuri, cu care se îndeletnicea în tovărășia unor prietini. Mult mai mult se bucură de dragostea maicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
un flăcău pântecos și buged. Îi plăcea să mânânce îmbielșugat și se spunea că are o înclinare neînfrânată pentru vinuri, cu care se îndeletnicea în tovărășia unor prietini. Mult mai mult se bucură de dragostea maicii sale Baiazid, al treilea fecior, care avea în priviri ascuțimea ei și în înfățișare liniile divine ale frumuseții. Gingir, copilul șubred, se prăpădise din voința prea înaltă a lui Allah. Deci, urmând legii, Selim avea dreptul tronului. Totuși împăratul bănuia că Roxelana va pune înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
plăcute din Cilicia. Ce este? a tresărit împărăteasa. Tresărind, a zâmbit cu dulceață domnului său. —Scumpă și singură a mea iubire, a urmat Soliman, scumpă și singură a mea răsplată, a vrut Allah, se vede, să n-am noroc la feciori. Unii au pierit nevinovați. Aflu și de unul vinovat care e încă în viață. S-a dărâmat cerul, s-a dărâmat pământul, apoi s-au amestecat vârtej în ființa ei și în cugetarea ei. Uneltirile iubitului său Baiazid erau date
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
uita dezolat la cureaua ruptă, pe când ceilalți soldați rânjeau. — Și îți dau echipament de supraveghere... „Singura armură care te apără de ploaie... și vreme de douăzeci de ani n-o să mai vezi picior de furier.“ Și, până la urmă, ce fac feciorii ăia de cățea? Te trimit în Pannonia, într-o legiune! Pricepeți? Legiunea aia care trebuia să mă salveze pe mine! Luă în brațe coșul cu pământ și se îndreptă împleticindu-se spre care, în hohotele de râs ale celorlalți. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Flamma, care-i răspunse cu un surâs, sigur pe sine. Erau singuri în centrul arenei ce se întindea în jurul lor asemenea unui deșert populat de fantome. — O să te înving din patru mișcări, șuieră Flamma făcând un pas spre el. Ticălosule! — Fecior de târfă! Violator de femei! răspunse Valerius batjocoritor. O să te trimit pe plajele morților cu un șut în fund. Își puse coiful. Nici un servitor nu veni să-l ajute. Arbitrul privi spre pulvinar. Vitellius se sprijini de balustradă și, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Domol, în mijloc se așază, Si sprijinind încet toiagul, Clipind din genele cărunte, Începe-a povești moșneagul. Întreg poporul ia aminte, Ascultă jalnică poveste, Si fusul se opreste-n mâna Înduioșatelor neveste, Moșnegii toți fărâma lacrimi Cu genele tremurătoare, Aprinși, feciorii strâng prăseaua Cuțitului din gingatoare. Atâtea pătimi plâng în glasul Cu vânătorului părinte, Si-atâta dor aprind în inimi De clipă răzbunării sfinte, Bătrânul mag înaltă fruntea, Ce sfânt e graiul gurii sale; Din el va lumină norocul Acestui neam
APOSTOLUL. In: Apostol fără vârstă by Octavian Goga () [Corola-publishinghouse/Imaginative/304_a_601]
-
sau de transcris. În fine, imaginea comună a robitului manuscriselor sale. Prozatorul copleșit, învins de lumea textelor sale din sacoșă. După marea permutare, acum, a reușit să le publice. Chiar este în vogă, dându-se Berbant politic. Unul dintre mulții feciori cu idei care își exhibă opiniile peste tot. Opinii, de altfel, extrem de banale, anoste, demne de luat în seamă (eventual) doar pentru că se bălăcesc în mlaștina de sub bunul-simț. Poți fi interesant, poți capta atenția și cu inepții debitate din gogomănie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cît pare. Are ceva din taică-su. Cuvintele lui Aldaya căzură ca niște pumnale asupra băiatului, cu toate că zîmbetul său nu cedă nici un milimetru. Julián se căi pentru replica lui și i se făcu milă de el. — Tu trebuie să fii feciorul pălărierului, zise Jorge, fără răutate. Tata vorbește mult despre tine În ultimul timp. — Din cauza noutății. Sper să nu mi-o iei În nume de rău. Sub mutrișoara asta de știe-tot băgăcios, nu sînt chiar atît de idiot cum par. Jorge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
San Gabriel se comportau ca niște prinți trufași și aroganți, iar dascălii lor păreau niște servitori docili și cultivați. Primul prieten pe care Julián și l-a făcut acolo, În afară de Jorge Aldaya, a fost un băiat pe nume Fernando Ramos, feciorul unuia din bucătarii colegiului, care nu-și imaginase niciodată că, În cele din urmă, avea să Îmbrace o sutană și să țină lecții În aceleași săli de clasă În care crescuse. Fernando, pe care ceilalți Îl porecleau Bucătărilă și Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
avertismentele și profețiile lui Miquel, Însă adevărul e că Îi venea greu să Înfiripe o relație prietenească cu odrasla portarului. Yvonne, În special, nu Îi vedea cu ochi buni pe Julián și nici pe Fernado Ramos. Din toată trupa de feciori de bani gata, ei erau singurii care n-aveau un sfanț. Se spunea că tatăl lui Julián era un negustor modest și că maică-sa nu ajunsese decît o biată profesoară de muzică. „Oamenii ăștia n-au nici bani, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o fi visînd... N-avea cum să bănuiască Miquel Moliner că visele lui Franciso Javier erau mai asemănătoare cu ale prietenului său Julián decît ar fi crezut el cu putință. Odată, cu cîteva luni Înainte de intrarea lui Julián la colegiu, feciorul portarului tocmai strîngea frunzele uscate din curtea interioară cînd sosi fastuosul automobil al lui don Ricardo Aldaya. În după-amiaza aceea, industriașul nu era singur. Îl Însoțea o vedenie, un Înger de lumină Înveșmîntat În mătase, ce părea că plutește pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ajung niciodată să priceapă cum e cu protocolul banilor. Spune-mi, ce pot face pentru dumneata, prietene Fortunato? Fără s-o mai lungească, Antoni Fortuny Îi explică de Îndată lui don Ricardo că se Înșelase mult În privința fiului său, Julián. — Feciorul meu, don Ricardo, nu e așa cum credeți dumneavoastră. Dimpotrivă, e un băiat ignorant, leneș și fără alt talent decît ifosele pe care maică-sa i le-a vîrÎt În cap. Nu se va alege niciodată nimic de el, credeți-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și standuri amplasare prin grădini pentru a-i Întîmpina pe invitați. Fuseseră inviați aproape toți colegii lui Jorge Aldaya de la colegiul San Gabriel. La sugestia lui Julián, Jorge Îl inclusese și pe Francisco Javier Fumero. Miquel Moliner Îi avertiză că feciorul portarului de la San Gabriel nu avea să se simtă În largul său În mediul acela infatuat și pompos al feciorilor de bani gata, proveniți din familii Înstărite. Francisco Javier primi invitația, Însă, intuind același lucru pe care Îl anticipa Miquel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
colegiul San Gabriel. La sugestia lui Julián, Jorge Îl inclusese și pe Francisco Javier Fumero. Miquel Moliner Îi avertiză că feciorul portarului de la San Gabriel nu avea să se simtă În largul său În mediul acela infatuat și pompos al feciorilor de bani gata, proveniți din familii Înstărite. Francisco Javier primi invitația, Însă, intuind același lucru pe care Îl anticipa Miquel Moliner, hotărî să decline oferta. CÎnd doña Yvonne, maică-sa, află că fiu-său intenționa să refuze o invitație la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Sosi vremea să se însoare: - Eu vreau să-mi aleg, din mulțime, o femeie, după socotințele mele! Și Împăratul dădu veste în țară să fie prezentate toate fetele Regatului pentru că una va fi împărăteasa ce va urma la tron, aleasa feciorului său. În ținutul acela, un om avea trei fete. Cea mare și cea mijlocie erau nespus de frumoase și se purtau în straie care mai de care mai alese. Erau pețite de mulți feciori ce stăteau la rând să-și
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
ce va urma la tron, aleasa feciorului său. În ținutul acela, un om avea trei fete. Cea mare și cea mijlocie erau nespus de frumoase și se purtau în straie care mai de care mai alese. Erau pețite de mulți feciori ce stăteau la rând să-și încerce norocul. Numai de cea mică nu se apropia nimeni, că era urâtă și pipernicită și cei care o vedeau ziceau: - Ce-mi trebuie mie, la casă, o pocitanie? Dar ea nu se supăra
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]