4,205 matches
-
intră în structura intimă a creatorului. Autorul nostru scrie neobosit, la fel cum respiră, așterne pagini după pagini,în ritmul și în curgerea inexorabilă a vieții. Prozele scurte de acum nu ies din tiparele epico-stilistice consacrate anterior, oferind cititorului răbdător ‚’’felii de viață’’,’’flash-uri’’ caleidoscopice,întâmplări vesele, triste, grotești, tragice, absurde, stupide, terifiante, toate cam în aceeași manieră narativă ce implică aluvionarul lexico morfologicosintactico semantic,într-o pastă groasă, frustă, directă. Personajele lui Constantin Slavic sunt cel mai adesea oameni
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
fioros reușise să sperie întreg internatul. Dimineața, la micul dejun, eram arătat cu degetul și am auzit multe comentarii răutăcioase pe seama "sălbăticiei" mele. Nu-mi plăcea deloc că devenisem "vedetă", dar ce puteam face? Am înghițit cu noduri ceaiul și felia de pâine cu magiun, strîngîndu-mă în carapacea mea, după care am pornit spre liceu. Nu cunoșteam orașul și cred că barbarii, la Roma, au fost mai degajați decât mine. Mă speriam de câte ori trebuia să trec strada și auzeam frânele vreunei
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Cișmigiu, unde am admirat din nou iarba fragedă, grasă, cu gândul la Mali și Cioanta. Am reușit să pierd, astfel, masa de prânz. Când am ajuns la internat, servitoarele tocmai strângeau resturile de pe mese. Am luat dintr-un coșuleț trei felii de pâine cu care mi-am potolit foamea, apoi m-am dus în curtea din spatele clădirii, o curte spațioasă, asfaltată și împrejmuită de un zid înalt, de unde se auzea gălăgie. Băieții jucau "lapte-gros". Cum nu primisem, încă, uniforma pe care
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
rușine și de ciudă. Mă simțeam foarte nenorocit, jignit până în adâncul sufletului. Întâmplarea aceea venea după alta, ia fel de neplăcută. Cum nu-mi permiteam să fiu client al bufetului de la liceu, îmi înfundam în buzunare, la internat, dimineața, două felii de pâine ca să le am în recreații. Spre ghinionul meu, "unchiul George" s-a plantat, într-o zi, la intrarea liceului, poruncindu-le tuturor elevilor să-și întoarcă buzunarele pe dos. Ceilalți au trecut liniștiți prin "control". În schimb, fiindcă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
în recreații. Spre ghinionul meu, "unchiul George" s-a plantat, într-o zi, la intrarea liceului, poruncindu-le tuturor elevilor să-și întoarcă buzunarele pe dos. Ceilalți au trecut liniștiți prin "control". În schimb, fiindcă din buzunarele mele au apărut feliile de pâine, care se și fărâmițaseră puțin, "unchiul George" mi-a tras două palme. 55. E posibil ca anii petrecuți la "Spiru Haret", șapte la număr, să fi atârnat în destinul meu chiar mai greu decât copilăria. Ne mirăm că
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Invidia m-a împins spre pericol vânturam scena în imagini, impresii. În barcă ți-am zvârlit o mână de apă râdeai să prelungești clipa peste răcoarea instaurată, broboanele îți succedau trupul felii continuam s-arunc pumni cu licoare. Adiacent se umplea laguna țestoaselor apa îți licărea printre sâni Vezuviul și Etna deportați trasau pe cer dâre de fum cenușii care-ți țâșneau prin gură, unindu-ne Secvențial, altădată, ningea cu fulgi mari
Flash-uri by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83710_a_85035]
-
argint, dacă doamna ar fi dorit ceașca mai plină, pîinea prăjită, untul olandez și marmelada englezească. De cum Începeau să se audă sunetele vesele ale micului dejun, marmelada Întinsă pe pîine, lingurița mestecînd zahărul, ceșcuța pusă pe farfurie după fiecare sorbitură, felia de pîine prăjită cronțănind Între dinți, de Îndată ce se auzeau toate aceste mici detalii sonore, o atmosferă blîndă se așternea În Încăpere, ca și cum cele dintîi zgomote ale dimineții ar fi trezit În sufletul tuturor nesfîrșite posibilități de duioșie. Lui Julius Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ascuțea cuțitul apăsînd pe un buton care punea În mișcare o rotiță ca o piatră și vorbea cu doamna la un telefon interior, „aduc imediat coca-cola“, Îi spunea. Cel puțin zece guvernante prinseră să se izmenească, văzîndu-l că așază două felii pe aparatul de prăjit, el așteptă cîteva minute, apoi le spuse: ascultați și chiar În clipa aceea răsună un clopoțel, clinc-clinc și feliile de pîine săriră singure din aparat. Cel puțin cinci se simțiră furnicate de un gînd cu păcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aduc imediat coca-cola“, Îi spunea. Cel puțin zece guvernante prinseră să se izmenească, văzîndu-l că așază două felii pe aparatul de prăjit, el așteptă cîteva minute, apoi le spuse: ascultați și chiar În clipa aceea răsună un clopoțel, clinc-clinc și feliile de pîine săriră singure din aparat. Cel puțin cinci se simțiră furnicate de un gînd cu păcat cînd i le oferi Vilmei, de ce nu? la urma urmei era regina. Celelalte urmăreau scena, dar fără să se uite: prea tinere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
prea tinere și necoapte Încă, Își pironiseră ochii În fundul ceștilor și nu și-i mai ridicau pentru nimic În lume. Dar Vilma nu; Vilma a primit provocarea sau ce-o fi fost gestul ăsta, auzi, să-i dea ei primele felii de pîine prăjită, asta Însemna că-i face curte În toată legea, nu Încape vorbă. „N-aveți cumva puțin unt?“, Întrebă ea cu cochetărie. Atunci toate mulatrele Își plecară ochii În pămînt, era Îndrăzneață Vilma, dar era frumoasă și, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cadoul; În realitate, bietului băiat Îi spusese taică-su să mai lase dracului fleacurile astea, că era prea mare pentru cadouri, dar să nu piardă o asemenea pleașcă. Și acum, cu pieptul lipit de masă, Înfuleca cea de a treia felie de salam catalan sub privirile lui Rafaelito, care aduceau cu privirile unui motan În călduri. Victor Îi servea pe toți, guvernantele erau atente la fiecare Îmbucătură pe care copiii lăsați În grija lor o duceau la gură, trebuind ba să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se simțea superior celorlalți chelneri datorită faptului că purta o haină din stofă mai fină, dar ce era cu privirile astea pe care le arunca de sus spre Julius?... Poate fiindcă acum cîteva zile s-a aplecat să ridice o felie de pîine pe care ar fi trebuit s-o ridice ajutorul de chelner; poate fiindcă nu avea auditoriu cînd Își arăta autoritatea față de caddies 1 și chelnerii cei tineri; era aproape imposibil de explicat: cărui fapt i s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lui Julius și ținea mult să-i servească pe toți. Susan spuse că o să guste un pic, domnul era foarte grăbit și se apropie de el ca să-l roage În englezește să mai aibă puțină răbdare. I-au adus o felie de tort și a trebuit să guste, În timp ce Nilda, Îngrozitoare și nedezlipită de el, se așezase la taifas, nici mai mult nici mai puțin; ce-i drept, nu chiar cu el, ci cu Susan. Ce ușor găsea pentru fiecare cuvîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și / sau operele de artizanat din Ayacucho. După-amiaza venea cîte o englezoaică fandosită și cînd Julius se Întorcea de la școală, Îl primeau cu brațele deschise necontenind cu laudele În engleză și giugiulindu-l Între o ceașcă de ceai și o felie de pîine prăjită unsă cu marmeladă. Susan cumpărase o mulțime de servicii de ceai! Ce să vă mai spun! Se dădea În vînt după obiectele vechi... Și cît mai sofisticate. RÎnd pe rînd, Învățase toate numele obiectelor de antichități și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lui subțiri Încrustîndu-i-se În gît. O lacrimă neașteptată se rostogoli după cîteva clipe pe obrazul lui Susan: era momentul ca el s-o sărute pe ochi, dar Juan Lucas nu concepea scene de dragoste la ora nouă dimineața, În fața unor felii de pîine prăjită, cu untul care se topea lăsîndu-ți gura apă, de altfel nici n-o văzuse; lacrima, singură și nebăgată În seamă, căzu, pic, pe foaia de ziar. Julius nu asistase la scenă. Sosi În fugă În sufragerie cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o văzuse; lacrima, singură și nebăgată În seamă, căzu, pic, pe foaia de ziar. Julius nu asistase la scenă. Sosi În fugă În sufragerie cînd mîna care o făcuse pe Susan să amuțească se retrăgea la locul ei, apucînd o felie de pîine prăjită. Își bău repede cafeaua cu lapte ca să plece ca din pușcă la școală, În timp ce lacrima se prelingea pe obrazul lui Susan, croindu-și drum prin brusca și neașteptata ei tristețe. N-o observă decît În clipa cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și ea Îl asculta cu plăcere. Trei sferturi de oră mai tîrziu, luau micul dejun toți trei În jurul măsuței și se sorbeau din ochi; micul dejun Însemna trei grepfruturi desfăcute pe farfurii, ceștile de cafea cu lapte fierbinte, acuma goale, feliile de pîine prăjită cu unt care mai rămăseseră, impregnate de grăsime și unse cu marmelada pe care aveau să se așeze muștele, deși, dat fiind că se aflau Într-o suite de la Country Club, probabil că muștele nu vor ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
șuviță de data asta și continua să se gîndească la o explicație pentru Julius, care stă nemișcat În fața ei o să se răcească ceaiul pe care un chelner de la hotel i-l adusese pe un serviciu fin de argint. Luă o felie de pîine prăjită, o unse cu marmeladă englezească de portocale și i-o dădu lui Julius, fiindcă ești foarte slab, darling. — Mămico, nu vreau să merg la profesoara nemțoaică, măicuța Îmi place mai mult. Și cum știi dumneata, mă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Juan Lucas putură simți amestecul de briantină, parfum și transpirație pe care-l răspîndea noul servitor. Juan Lucas servi două gin and tonics, puse cuburi de gheață și Începu să amestece ușor băuturile cu niște lingurițe lungi de argint, apăsînd feliile de lămîie de pereții paharului. Abraham Își drese glasul răgușit și Susan Îl lăsă pe Juan Lucas să pronunțe primele cuvinte. — Ei, draga mea, uite-l pe noul nostru bucătar. Susan se Înarmă cu răbdare și hotărî să se poarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Alexandru Poamă. Romanul apare acum grație eforturilor sublime ale distinsei văduve, prof. Elena Poamă, directoarea Bibliotecii Județene “Nicolae Milescu Spătarul”. Cititorul cărții își va pune, la finele lecturii, o întrebare legitimă: Este un roman veritabil ori un amplu colaj de “felii de viață”? Răspunsul nu este ușor de dat întrucât structura cărții poate justifica, prin nuanțele de rigoare, ambele variante. Poate fi considerat un roman prin dimensiuni (deși întinderea nu este niciodată hotărâtoare), arhitectura caleidoscopică și contrapunctică, o anume complexitate a
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
mirosi din nou trupul inert, pentru prima oară de când nu mai erau copii. Roquefort și vomă închegată. Ca pisoii vagabonzi pe care-i găsiseră ascunși sub verandă când ea avea nouă ani. Un miros dulce-acrișor, ca pădurea de mucegai de pe felia umedă de pâine pe care Mark o lăsase într-un vas acoperit deasupra cuptorului, când era în clasa a cincea, pentru un concurs pe teme științifice, după care uitase de ea. —O să-ți pregătim o baie ca lumea, cu spumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
s-ar fi aflat pe o rampă unde-l aștepta pistolul cu electroșocuri. Ea comandă tofu și fasole. Uitase cum se purta el în locurile astea, locuri de care restul omenirii civilizate era dependentă. Când chelnerița îi aduse castraveții tăiați felii, începu să-i plimbe prin toată farfuria cu lingurița, jucându-se cu ei. Pare imposibil să sufere de ambele boli deodată, spuse ea. Vreau să spun, Capgras ține de subidentificare. Fregoli pare exact opusul. —K.? Probabil că ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Cum adică? Îi admira stăpânirea de sine, oricât de transparentă era negarea. Îi răspunse la zâmbet, la voltaj maxim. — Poți să-ți faci rost de ceva mai bun, nu-i așa? Cuvintele îl zdrobiră. Își coborî privirea în farfurie, la feliile împrăștiate. —Karin. Te rog, hai să nu... Credeam că n-o să mai facem chestii din astea. Așa credeam și eu. Până când el se îndoise. —K. Nu știu ce... ce crezi tu că ai văzut... — Cred? Cred că am văzut? —Îți jur, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
alăptez. Măcar un pahar... Scoate dopul cu tirbușonul. Îl privesc din spate și mi-l imaginez dezbrăcat. Sunt în cămașa mea preferată de noapte - un cămeșoi de in, cu tălpile goale pe podeaua murdară din bucătărie și mușc dintr-o felie de pâine goală. — Excepție... De ziua ta... [Toma e personajul unui roman în lucru, sistat de maternitate.]
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
orice mîncare pe care o văzusem sau o gustasem vreodată. Îi vedeam pe artiști mîncînd un mic dejun uriaș, savurat cu toată pofta forței și puterii lor; mîncau cotlete prăjite enorme, fripturi de porc, hălci de slănină, zeci de ouă, felii groase de șuncă prăjită și teancuri de frigănele pe care le Învîrtea prin aer un bucătar Îndemînatic ca un jongler și pe care o ospătăriță voinică le aducea În goană la masă pe tăvi Încărcate pe care le purta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]