2,317 matches
-
bărbi, cușme, fireturi, cioc. Dintre hârtii ceva cade pe jos, un obiect mic și tare care face zgomot când lovește dușumeaua. Femeia se așează în genunchi și începe să caute pe dibuite, nu vrea să aprindă lumina să trezească copilul. Felinarul din poartă ajunge. În sfârșit mâna pipăie ceva tare, la marginea preșului. Degetele știu deja ce e. ─ Prost am mai dus-o noi, omule, murmură nevasta. Și cu inelul de tinichea între degetul mare și cel arătător de la mâna stângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
stația de autobuz. Pe cer pălesc ultimele stele, orbite de neonul din care se prelinge o lumină coclită. Intrând în raza ei, chipurile călătorilor devin hidoase, de coșmar. Oamenii se strâng însă în jurul stâlpului, înfruntând urâțenia, de frig. Chiar dacă un felinar de neon nu poate da pic de căldură, ei se apropie totuși de el mânați de un străvechi instinct. Gerul se întețește. Așa e întotdeauna în zori de zi, în stația de autobuz. Oamenii tropăie pe trotuarul înghețat, își suflă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
blană, încununând-o cu țurțuri străvezii. Oamenii îl lasă mai departe să doarmă, se uită doar la el. Își suflă în pumni, își trag căciulile și mai bine peste urechi, se bat peste brațe, tropăie. Deși nu s-a luminat, felinarul se stinge. Poate s-a stricat. Oricum n-are nici o însemnătate, cei care așteaptă autobuzul nu au a se duce altundeva. Câțiva pufăie din țigări, prin aburul alb al vieții. E liniște, nimeni nu zice nimic. Ce-ar fi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
copilul dușmanului devenea cu tac-su fugitul și atuncea l-a scos, nu la Wintris, ci la Angopata, era o moașă, a murit, tot din neamul lui Brandaburlea, lucrase Andropata pă vremurile de dinainte de război la casa de dame cu felinar și perdeluță roșie, știa să facă și chestii de-astea cu fusul, cu ventuza, cu pana de gâscă, discreție mare la ea, cum le făcea, cu ce le făcea, dar te scăpa, a râs o vreme Magda, da de atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
le ascult chiar douăzeci de minute, nu mai mult, fiindcă mă plictiseam și mă duceam să-mi fac un sandviș. A trebuit să urc pe trotuar. De după colț a apărut o mașină colțuroasă, mare, strălucind ciudat în lumina palidă a felinarelor. Deși era noapte, farurile nu funcționau, iar lămpile de poziție aprinse nu-l ajutau deloc pe șofer. Văzând o asemenea nălucă pe străduțele pustii, mi-a trecut prin cap că ar trebui să dau fuga înapoi la restaurant: poate voiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
a făcut trei tumbe din cauza inerției, oprindu-se lângă bordură. M-am uitat la stânga. M-am uitat la dreapta. Eram din nou singur. Cartonul îmi făcea cu ochiul din mijlocul străzii. L-am cules și m-am apropiat de un felinar. Era laminat, avea fotografia unei femei blonde și mi-am dat seama după aspect că nu e un buletin românesc. Am citit unele nume precum Minogue, Melbourne, Victoria și Australia. L-am băgat în buzunar. Era fără îndoială o turistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
clipe, să mă asigur că totul e în ordine, și voi reveni. Mi s-a părut o veșnicie până am răsucit cheia în yală. Am pășit repede, dar cu băgare de seamă. În față, trecând prin conurile de lumină ale felinarelor, brațele bătrânului împingeau neobosite roțile. Am strâns din dinți când încheietura gambei mi-a pocnit la o mișcare mai bruscă. Moșul nu m-a auzit, fiind mult prea ocupat cu gâfâitul și împinsul, și oricum nu cred că auzea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
A avut nevoie de o vreme până să înțeleagă ce i se întâmplă. Timp de câteva clipe, urmărind atent mâna bătrânului alunecându-i pe trup, Magda mi-a părut mai grasă decât mi-o închipuiam. În lumina palidă a unui felinar, vedeam cum degetele acoperite cu bube și păr se afundă în cutele puloverului ei mulat, cum sapă șanțuri moi în carnea șoldurilor și-i modelează coapsa, care parcă era o bucată de lut. M-am așteptat ca Magda să înceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
fost drăguți? Silueta ei diafană anula toate presupunerile legate de destinația reală a rochiei; reușea să nu pară pe punctul de a răsări în miez de noapte pe străduțele din spatele stației King’s Cross să-și facă veacul sub un felinar, unduindu-și șoldurile în fața mașinilor în trecere. — Când se publică articolul? zise Janey, pe care o cam suspectam că o place pe Violet. Janey se înviorase în mod vizibil și nu puneam lucrul acesta pe seama șampaniei. Ea nu bea decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
care se adăuga relația lui cu Violet, apoi talentul ei de a ieși în public în niște rochii care păreau, chiar și la o a doua privire, o variantă de lux a celor pe care le purtau tipele care sprijineau felinarele pe Goods Way, și uite așa s-a născut povestea, iar ei au profitat din plin de tot ce li se oferea. Desigur, toate speculațiile fuseseră ilustrate cu instantanee cu poze în care Violet apare în rolul Fuchsia, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ieșirea din "Alimentară”, el îi ceru voie s-o însoțească câțiva pași pe Cetinei... Ea primi încântată. Și, din vorbă în vorbă, ajunseră la intersecția cu b- dul Republicii.. în colț era liceul. Se opriră sub conul de lumină a felinarului din colțul străzii, în fața unei case frumoase cu grădină mare de flori. O tufă de liliac înflorit își revărsa crengile încărcate cu flori roz peste gard. - Un adevărat rai !” murmură el, privind spre grădină. Ea încuviință din cap. Vă plac
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
tăcuți spre Biserică. Iorgu sări din pat, și se pregăti să meargă și el la Biserică. Luna palida, plutea printre scame de neguri, ca un talger de argint. O tăcere blajină stăpânea întreaga Fire. Stelele sclipeau pe cer ca niște felinare. Clopotele mari de la Mitropolie sparseră tăcerea nopții, ca un fior, ca o chemare și tânguire înălțată peste ziduri, plutind peste oraș, sus în noaptea albastră, dincolo de văzduhuri... ... Si de la Barnovschi, de la Bărboi și Golia și altele și altele din apropiere
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
toate, găzduind cu discreție tot felul de mici galerii de artă, de anticariate, de minuscule restaurante și de librării cu aer prăfuit. Dalele de marmură tocite purtînd parcă amprenta a milioane de pași, firmele scrise cu vechi caractere de litere, felinarele și vitrinele doldora de curiozități, toate acestea și alte detalii nesfîrșite sunt mesajele unui secol epuizat, fragmente dintr-o memorie sfărîmată. Cînd am ajuns însă în fața librăriei Verdeau am descoperit că nicăieri nu era marcat numele lui Guy Courtois. Iar
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
viața mea, din ce în ce mai mult, de la vîrsta de șase sau șapte ani, acest rol de cercetaș. el cercetase deja totul pentru mine și putea acum să mă ghideze pe orice cărare, pe orice drum, chiar și pe cele întunecoase, cu un felinar veșnic aprins în mînă. Ciudat mi se pare și acum faptul că Victor s-a impus în viața mea în calitate de ghid mai mult decît părinții sau profesorii mei. Cînd ești mic oricum toată lumea te ghidează și îți predă lecții de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
coamele pomilor, făcând un tumult nevăzut, și numai întunecarea și reaprinderea unui lan de stele dădea trecătorului bănuiala că mari vârfuri de arbori se mișcau pe cer. Tânărul mergea atent de-a lungul zidurilor, scrutând, acolo unde lumina slabă a felinarelor îngăduia, numerele caselor. Uniforma neagră îi era strânsă bine pe talie, ca un veșmânt militar, iar gulerul tare și foarte înalt și șapca umflată îi dădeau un aer bărbătesc și elegant. Fața îi era însă juvenilă și prelungă, aproape feminină
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Cordaci, Marafete, Cârpeală și Geamu. O ucenică ne-a scrijelit cu o șindrea cruciulițe pe piept. Alta, crăcănată, ne-a împroșcat, dintr-o tufă de busuioc, cu o vadră de apă sfințită. Ne-am încordat fizicul și ne-am mijit felinarele. S-a auzit din nou un răcnet, numele ne fuseseră strigate, ne-au împins din spate, am închis binoclurile și-am sărit printre focurile vii. Iar de cum ne-am apăsat ștampila pingelii între vâlvătăi, minune! o dată și scândurelele Omoroacei s-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și cu ajutorul girafei, dezgropase, sub Ulița Mare, un ditamai oraș elvețian!... - Elvețian, pe dracu, rânji subțirel Ducă-se pe pustii. - Elvețian-elvețian! Să mă rup în figuri dacă te mint, pițipoanco... Că orașul era acolo. Și îl descoperise și cu toate felinarele aprinse... cu toate vitrinele revărsate și toate tăblițele de la străzi, pe care orice prost putea să citească elvețienește... Cu dudui și borfet coconos, care viața întreagă juca tabinet, până ce le apuca amețeala și le bufnea cu sângele pe nas
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
salut, urlând peste tot, pentru a se identifica între ei, numele învingătorului ce știuse cu atâta talent a le topi inimile? "Ura, Galopenția!" bubuia prin parcuri. "Ura, Galopenția!" se intona pretutindeni din grădinile de vară, sălile de disecție, saloanele cu felinar roșu, perimetrele de arest și trăsuri. Îți țiuiau urechile. Dar merita. Desfășurai o popularitate de deputat. Cele mai frumoase femei veneau să ți se așeze la masă, să te cunoască și să râdă de tine. Fotografiile tale li se încurcau
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
oprit. I s-a părut mai elegant să dărâme, cu pâslarii, colțurile zidăriei ce-i stătea înainte. Au balansat totuși o ușă. Înăuntru nu se aventurau decât ziua, vitele scăpate de la pășune, în căutare de senzații tari. Noaptea, strălucirea de felinar a lemnului putrezit, aparținând tocăriei sau mobilelor știrbe, atrăgea, ca un magnet, tot ce era insectărime, pe-o rază de jumătate de kilometru. L-a invitat Regele pe prietenul său, de două ori mai tânăr, să-i treacă pragul. - Cosim
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
acum, unui alt sinistrat. Suflă în mâini să vadă dacă răsuflarea i se aburește. Deși era o noapte de aprilie năprasnică, răsuflarea nu i se aburea. Pândi ca Petruța să dispară în cămăruțele cu marchiză, pentru a-i aduce un felinar străvechi, de ceferist, de pe vremea lui Pazvante și-o lanternă metalică, lucioasă, chinezească și, abia atunci, pudic, zvâcni, ca o sălbăticiune, de sub plapumă și își trase peste izmană pantalonii de pijama. Stilou sau pix nu ceru. Dacă vreuna dintre ideile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
neîmpărtășită, a vrut să impresioneze publicul, de fapt numai pe Doina, aprinzându-și pipa. A încercat amabil să îi ofere o priză dar neconvingând-o a continuat conversația pufăind! Ținea o disertație despre amor, teatru și soartă! Lumina slabă a felinarelor abia ajungea în jurul stâlpilor și o siluetă îi urmărea îndeaproape. Era diriginta fetei care a fost neplăcut surprinsă de întâlnire. Oricum ce a văzut nu i-a plăcut. Ceva a supărat-o rău. Dar ce anume? Că el fuma? Era
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
destul de înalt și iederă cu floricele prinsă de el. Aceiași castani, poate chiar mai mulți și numeroși molizi pitici. Un colțișor de verdeață și aer curat, răspândit de natură chiar în mijlocul tumultului general. Pe alee, din loc în loc, câte un felinar aproape orb, aruncă o lumină ireală< întunericul nopții de iulie s-a născut doar pentru ei, rondoul de piatră este ideal pentru îndrăgostiți. Format din coloane de piatră, dispuse în arc de cerc, cu o dublură simetrică aflată în partea
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Flora< nu se feresc de restul lumii și își lipesc buzele tandru. Cedând impulsurilor, se așează în brațele lui Laur și îl sărută pătimaș. Marinică, înfierbântat de scenă, izbucnește necontrolat: - Malvina, hai să ne f<em și noi! În lumina felinarelor se observă fața Malvinei, înroșită brusc, cu privirea derutată și două lacrimi uriașe care se revărsau printre gene. Izbucnește revoltată aproape plângând: - Vai domnul Marinică, cum puteți vorbi așa ceva? Și a fugit rușinată spre casă. - Ești insuportabil, cum naiba poți
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
ușchitule, spuse Oacă, încă buimac de somn, da te-om vedea noi... Se întinseră apoi liniștiți sub mal, unde era mai adăpost de frigul dimineții. O ceață albă se lăsase peste pământul uscat. Sus, la rampa de gunoaie, ardea un felinar unsuros. Se auziră lătrături de câini depărtate și pe malul înalt se iviră primii gunoieri, care deșertară resturile orașului zvârlind gunoiul cu lopeți înguste. - Tu n-ai o treanță mai groasă pe tine? Un parpalac, că vine iarna? îl întrebă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de cai? -Nu. - Să iei câte o mână de fân de la curu căruții și să le pui sub bot. Căruțașii coborau ținând animalele de căpestre. De jos, se auzi nechezatul întărîtat al armăsarilor. Moș Leu lumina cărarea îngustă cu un felinar. - Tu ești, Suleo? - Eu, unchiașule. - Ai adus prințesele? - Le-am adus. Le-o fi și lor. Iepele băteau din picioare și se opinteau pe drumul alunecos. - Băgați-le-n țarc, pe aici, se mai auzi vocea celui de la groapă. Le
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]