9,442 matches
-
Herbert George Wells (n. 21 septembrie 1866, Bromley, Kent - d. 13 august 1946, Londra), cunoscut mai bine sub numele de "", a fost un scriitor englez celebru pentru cărțile sale de ficțiune precum "Mașina timpului", "Războiul lumilor", "Omul invizibil", "Primii oameni în Lună" și "Insula Doctorului Moreau". A mai publicat nuvele contemporane, istorie și comentarii sociale. A fost un socialist declarat și un pacifist, operele sale mai târzii devenind tot mai politice
H. G. Wells () [Corola-website/Science/313844_a_315173]
-
și din lecturile trimise la Kelmscott House, casa lui William Morris. A fost totodată printre fondatorii revistei școlare "The Science School Journal", o publicație care îi permitea să își exprime părerile despre literatură și societate. Astfel își încearcă talentul în ficțiune cu prima versiune a romanului "Mașina timpului", ce a fost publicat sub numele "Cronica Argonauților". Anul școlar 1886-1887 a fost ultimul an al studiilor sale. Deși a trecut cu brio examenele de biologie și fizică, lipsa lui de interes în
H. G. Wells () [Corola-website/Science/313844_a_315173]
-
cât și a minusurilor (Wells nu prevedea succesul avioanelor înainte de 1950 și declara că „imaginația mea refuză să vadă orice fel de submarin făcând altceva decât să-și sufoce echipajul și să se scufunde”). Unele dintre primele sale romane de ficțiune au adus la lumină o serie de teme devenite acum clasice în SF, de exemplu "Mașina timpului", "Insula doctorului Moreau", "Omul invizibil", "Războiul lumilor", " Când se va trezi Cel-care-doarme" și "Primii oameni în Lună". El a mai scris și romane
H. G. Wells () [Corola-website/Science/313844_a_315173]
-
și "teroarea sfântă" (1939). "Oameni ca zei" (1923) este, de asemenea, un roman utopic. Wells a analizat ideea „natural versus dobândit” și și-a pus întrebări legate de umanitate în cărți precum "Insula doctorului Moreau". Nu toate romanele sale de ficțiune se sfârșesc sub forma unei utopii, Wells scriind chiar și un roman distopic, " Când se va trezi Cel-care-doarme" (1899, reeditat ca "The Sleeper Awakes" în 1910), care przintă o societate viitoare în care clasele s-au separat tot mai mult
H. G. Wells () [Corola-website/Science/313844_a_315173]
-
mature, mai grave, cu 'copii activi și plini de speranță' și adulți 'cu o viață îndelungată', în care nimeni nu va fi 'bătrân'. În cele din urmă, impactul politic contemporan al lui Wells a fost limitat, cu excepția afirmațiilor pozitiviste din ficțiunile sale referitoare la progresele pe care le poate întregistra fizica în vederea unei păci mondiale. Eforturile sale legate de Liga Națiunilor au devenit dezamăgitoare, organizația dovedindu-se slabă și incapabilă să împiedice Al Doilea Război Mondial, care a avut loc către
H. G. Wells () [Corola-website/Science/313844_a_315173]
-
În serialul de televiziune "Warehouse 13" a celor de la [[Syfy]], [[Jaime Murray]] realizează o portretizare feminină a lui Wells. Ideea serialului este că Helena G. Wells i-ar fi permis fratelui ei să fie creditat cu scrierea cărților ei de ficțiune, deoarece nimeni n-ar fi crezut că o femeie poate scrie asemenea povești fantastice. Principalele lucrări ale lui Wells sunt următoarele: [[Categorie:H. G. Wells| ]] [[Categorie:Nașteri în 1866]] [[Categorie:Decese în 1946]] [[Categorie:Absolvenți ai Imperial College London]] [[Categorie:Absolvenți
H. G. Wells () [Corola-website/Science/313844_a_315173]
-
este o listă completă de cărți publicate de Stephen King. Pentru lucrări individuale mai scurte, vezi: ficțiune scurtă de Stephen King. Cărți care au referințe la seria Turnul Negru (fie ca personaje, locuri, evenimente sau, în cazul colecțiilor de povestiri, o poveste sau două) sunt notate cu +. Numărul de pagini din tabel se referă la prima ediție
Bibliografia lui Stephen King () [Corola-website/Science/325917_a_327246]
-
la Brigham Young University. În timpul cursurilor de dramaturgie, el a început să adapteze scenariile pentru producțiile teatrale și, în final, scriind propriile acte sau piese întregi, unele dintre ele produse de regizorii de la BYU. El a explorat și literatura de ficțiune, începând cu povestiri care au devenit ulterior "The Worthing Saga". Revenit în Provo, Utah, din activitatea sa misionară în Brazilia, Card a pus bazele companiei teatrale Utah Valley Repertory, care a evoluat timp de două veri la "the Castle," un
Orson Scott Card () [Corola-website/Science/303450_a_304779]
-
Press, devenind apoi editor cu normă întreagă. În 1976 a reușit să se angajeze ca editor asistent la revista oficială a Bisericii, "Ensign", mutându-se în Salt Lake City. În timp ce lucra la "Ensign", Card a publicat prima sa operă de ficțiune, povestirea "Gert Fram", care a apărut în numărul din iunile 1977 al revistei sub pseudonimul Byron Walley. Când a scris "Jocul lui Ender", Card lucra la BYU și a trimis povestirea câtorva publicații. Ea a fost acceptată de Ben Bova
Orson Scott Card () [Corola-website/Science/303450_a_304779]
-
Statelor Unite, bazată pe jocul video "Shadow Complex" al celor de la Xbox Live Arcade. Card a colaborat cu artistul "Războiului Stelelor" Doug Chiang la "Robota" și cu Kathryn H. Kidd la "Lovelock". De atunci, el a explorat și alte genuri de ficțiune cu romane ca "Lost Boys", "Treasure Box" și "Enchantment". Printre alte opere se numără transpunerea sub formă de roman a filmului "Abisul" a lui James Cameron și banda desenată "Ultimate Iron Man" pentru Marvel Comics. În afara acestora, la începutul anilor
Orson Scott Card () [Corola-website/Science/303450_a_304779]
-
primăvara lui 1976 al revistei "Sunstone". După spusele lui, a folosit aceste pseudonime deoarece articolul făcea o scurtă referire la el și la piesa sa "Stone Tables". Numele Byron Walley a fost folosit de Card la prima sa lucrare de ficțiune publicată, "Gert Fram", apărută în numărul din iulie 1977 al revistei "Ensign". Card pretinde că a folosit acest nume deoarece scrisese un articol de non-ficțiune, "Family Art", un poem, "Looking West", și o piesă scurtă, "The Rag Mission", pentru același
Orson Scott Card () [Corola-website/Science/303450_a_304779]
-
lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă. Card a argumentat că a acceptat acest post deoarece a fost dezamăgit de metodele de predare a scrierii cretive din majoritatea universităților, dar și pentru că dorea să predea tehnicile de scriere a ficțiunii scriitorilor promițători. Card a conlucrat îndeaproape cu colegii săi pentru a dezvolta noi moduri eficiente de a educa scriitorii aspiranți și a publicat două cărți cu acest subiect. El era foarte dornic să folosească oportunitatea de a aplica aceste tehnici
Orson Scott Card () [Corola-website/Science/303450_a_304779]
-
catedră. Începând din anul 2001 a condus un atelier anual intensiv de critică pentru scriitorii aspiranți, intitulat "Literary Boot Camp", care se desfășoară pe durata unei săptămâni. Participanții sunt aleși dintre doritorii care au trimis mostre din operele lor de ficțiune. Atelierul se încheie cu un weekend de lectură deschis tuturor celor veniți. Absolvenții au câștigat premii majore ale concursurilor de science fiction și fantasy (cum ar fi actualmente defunctul concurs Phobos contest și concursul Writers of the Future), au vândut
Orson Scott Card () [Corola-website/Science/303450_a_304779]
-
17 ani, iar Erin a murit în ziua în care s-a născut. La ora actuală, Card și soția sa trăiesc împreună cu fiica cea mai mică, Zina, în Greensboro, Carolina de Nord. Viața fiului său, Charles, a influențat unele dintre ficțiunile lui Card, în special saga " Întoarcerea acasă", "Lost Boys" și "Folk of the Fringe". Fiica lui, Emily, împreună cu două alte scriitoare, a adaptat pentru teatru povestirile lui Card "Clap Hands and Sing", "Lifeloop" și "A Sepulchre of Songs", în "Posing
Orson Scott Card () [Corola-website/Science/303450_a_304779]
-
a fost încheiat la 15 octombrie 1962, filmul urmând să poarte inițial titlul „Amza haiducul”. Comitetul de Stat pentru Cultură și Artă a aprobat scenariul în 1963. "Haiducii" a reprezentat filmul de debut al regizorului Dinu Cocea în lungmetrajul de ficțiune. Filmul a intrat în faza de producție la 1 decembrie 1964. Filmările au avut loc în perioada 1 iulie - 31 octombrie 1965, cadrele exterioare fiind filmate la Slănic Prahova și Sinaia, iar cele interioare la Mogoșoaia, Golești și Buftea. O
Haiducii (film din 1966) () [Corola-website/Science/326439_a_327768]
-
The a fost o revistă britanică lunară, fondată de George Newnes, în care s-au publicat în foileton române de ficțiune și articole de presă. Ea a fost publicată în Marea Britanie din ianuarie 1891 până în martie 1950, ajungând la un numărul 711, desi primul număr a fost de vânzare înainte de Crăciunul anului 1890. Publicarea aventurilor și anchetelor lui Sherlock Holmes, operele
Strand Magazine () [Corola-website/Science/320058_a_321387]
-
dar dorința lui de a fi înmormântat alături de părinții săi, la Ecclefechan, a fost respectată. În 1821, Carlyle deja abandonase preoția și își îndrepta eforturile spre a-și câștiga existența ca scriitor. Prima lui încercare de a scrie literatură de ficțiune a fost „"Cruthers and Jonson"”, una din încercările sale eșuate de a scrie roman. În urma traducerii „"Uceniciei lui Wilhelm Meister"” de Goethe, Carlyle a ajuns să displacă forma romanului realist și să se concentreze pe dezvoltarea unei noi forme de
Thomas Carlyle () [Corola-website/Science/308249_a_309578]
-
a fost „"Cruthers and Jonson"”, una din încercările sale eșuate de a scrie roman. În urma traducerii „"Uceniciei lui Wilhelm Meister"” de Goethe, Carlyle a ajuns să displacă forma romanului realist și să se concentreze pe dezvoltarea unei noi forme de ficțiune. Pe lângă eseurile privind literatura germană, a scris despre cultura modernă în general, în eseurile sale apreciate „"Signs of the Times"” („"Semnele timpului"”) și „"Characteristics"”. Prima lui operă importantă, „"Sartor Resartus"” (1832), a fost scrisă cu intenția de a constitui o
Thomas Carlyle () [Corola-website/Science/308249_a_309578]
-
modernă în general, în eseurile sale apreciate „"Signs of the Times"” („"Semnele timpului"”) și „"Characteristics"”. Prima lui operă importantă, „"Sartor Resartus"” (1832), a fost scrisă cu intenția de a constitui o noutate : în același timp bazată pe fapte și pe ficțiune, serioasă și satirică, speculativă și istorică. În ea autorul face comentarii ironice privind structura formală a propriei cărți, forțându-l în același timp pe cititor să descopere ce este „adevărat”. A fost publicată inițial în Fraser's, între 1833 și
Thomas Carlyle () [Corola-website/Science/308249_a_309578]
-
subtile, iar basul lui Adam, mai subliminal; secțiunea de ritm a început să curgă, susținând cântecele. Completând atmosfera sonoră, versurile albumului sunt deschise multor interpretări, aducând ceea ce formația numește „un sentiment foarte vizual”. Recentul interes deosebit al lui Bono pentru ficțiune, filozofie și poezie l-a făcut să realizeze că responsabilitățile sale de textier—față de care până atunci fusese șovăitor—erau de natură poetică. Din cauza unui program de înregistrări încărcat, însă, Bono a simțit că unele cântece cum ar fi „Bad
U2 () [Corola-website/Science/299743_a_301072]
-
-i mai puțin adevărat că redescoperirea lui I. D. Sîrbu ca o instanță de vârf a scriitorilor români se datorează aproape în totalitate lui Eugen Simion. Ce se-ntâmpla oare acum ca Jurnalul să nu fie chemat drept model de ficțiune, nu numai ca document al spiritului enciclopedic pe care l-a impus totuși fără fast I.D. Sîrbu? I se alătura, în egală măsură, Radu Petrescu. Amândoi sunt doar nominalizați la Indice de nume, selectiv, întocmit de Rodica Pandele (De ce selectiv
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_370]
-
lui Mihail Sebastian De două mii de ani (1934). L-aș fi preferat pe Camil Petrescu cu ale sale două romane. Cu acest exemplu, se putea dezvolta mult mai abil și nu încrâncenat relația dintre eu și el, dintre document și ficțiune, dintre eul biografic și eul pur. și de ce confesiunea rămâne numai un mijloc și nu un scop! Nu cumva se înlătura ideea acreditată de la începutul studiului că structurile, componentele confesiunii nu se transformă totuși în literatură? Că ele ar rămâne
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_370]
-
ar fi. corespondența (oficială sau privată) autobiografia, anumite tipuri de memorii, portretul. In schimb, s-a arătat deschis să extragă, cu finețe și cu argumente, din fiecare în parte, tot ceea ce poate fi socotit brumă de literatură, de imaginar, de ficțiune. Care vasăzică - ficțiunea non-ficțiunii?! Într-o notă explicativă, de pro domo, din 31 mai 2008, Profesorul, după o privire circulară în lume, se informează despre vivacitatea subiectului său în USA, în Franța, și află că jurnalele de autor proliferează văzând
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_370]
-
oficială sau privată) autobiografia, anumite tipuri de memorii, portretul. In schimb, s-a arătat deschis să extragă, cu finețe și cu argumente, din fiecare în parte, tot ceea ce poate fi socotit brumă de literatură, de imaginar, de ficțiune. Care vasăzică - ficțiunea non-ficțiunii?! Într-o notă explicativă, de pro domo, din 31 mai 2008, Profesorul, după o privire circulară în lume, se informează despre vivacitatea subiectului său în USA, în Franța, și află că jurnalele de autor proliferează văzând cu ochii. Ba
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_370]
-
fundal de informații pluraliste. Profesorul Eugen Simion conștientizează absența intențiilor literare pe care le au scriptorii genurilor biograficului. Dar, constatând că finalizările tipărite (în timpul vieții sau postum) prezintă fructuoase, și deloc neglijabile, elemente literare, le aduce să funcționeze sub lumina ficțiunii. Ca orice autor de literatură prozastică, scriptorii în cauză au apelat la imaginar cu încredere, vizând chiar o rezultantă estetică. De aceea, lectorul interesat poate purcede la o ordonare a materialului actual pe specii convenite, stabilindu-și singur gradul de
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_370]