5,744 matches
-
a fost asasinat pe 26 iunie 1953, la vârsta de 24 de ani, în condiții suspecte, cu patru luni înainte de Vitaliei. A absolvit Universitatea de Stat din Chișinău, secția de Filologie Franceză (1977), obținând apoi titlul științific de doctor în filologie (1987). După absolvirea facultății, a lucrat ca redactor - responsabil de editarea manuscriselor la Editura “Știința” (1977-1985) și apoi ca traducător - coordonator la Agenția Telegrafică de Informații (ATEM) (1985-1989). După destrămarea URSS, Vitalia Pavlicenco devine prim-adjunct al directorului general al
Vitalia Pavlicenco () [Corola-website/Science/306772_a_308101]
-
școlii din s.Grinăuți, fiind și învățătoare de clasele primare, la început, iar mai târziu profesoară de limba română (numită atunci „moldovenească”) și limba franceză. Vitalia Pavlicenco este căsătorită cu Sergiu Pavlicenco (n. 1949), un hispanist-comparatist, profesor, doctor habilitat în filologie care lucrează la Catedra de literatură universală la Universitatea de Stat din Moldova. Cei doi au împreună o fiică, Beatriz Pavlicenco (n. 1975), care este violonistă și locuiește în Germania. La un moment dat, familia Pavlicenco a locuit în Cuba
Vitalia Pavlicenco () [Corola-website/Science/306772_a_308101]
-
arheologice din acest oraș. În 1853, Ernst Curtius a fost numit membru ordinar al Academiei Regale de Științe din Berlin (Königliche Akademie der Wissenschaften in Berlin), iar în 1871 a fost promovat pe postul de șef (Sekretär) al secției de filologie clasică, funcție pe care a păstrat-o pe toată durata vieții sale. Între 1855 și 1867 Curtius a fost profesor la Universitatea din Göttingen. La moartea lui Eduard von Gerhard în 1867, Curtius a preluat catedra acestuia fiind numit profesor
Ernst Curtius () [Corola-website/Science/307732_a_309061]
-
de teatru la o vârstă precoce. L-a întâlnit pe poetul Stefan George la 17 ani și și-a publicat câteva poeme în ziarul lui George, "Blätter für die Kunst" ("Foi de artă"). A urmat studii de drept, iar apoi filologia la Viena, dar, după absolvirea universității, în 1901, a decis să se consacre până la urmă scrisului. Alături de Peter Altenberg și Arthur Schnitzler, a fost membru al grupării de avangardă "Tânăra Vienă" ("Jung Wien"). În 1900, Hofmannsthal îl întâlnește pentru prima
Hugo von Hofmannsthal () [Corola-website/Science/317483_a_318812]
-
Pe primul loc, se află producerea vinului (zaibăr și vin alb). Este renumită prin podgoriile sale și crama Segarcea, care produce felurite soiuri de vin, dar mai ales "Coniacul de Segarcea". Segarcea dispune de 1 liceu cu diferite profile: matematică-informatică, filologie, agricol, tehnologic, o școală și 3 grădinițe. Pe lângă acestea în Segarcea se află Judecătoria Segarcea, Societatea Domeniul Coroanei, Spital, BRD, CEC s. a. În Segarcea se află o veche mănăstire fortificata (1547), care a fost refăcuta în secolul al XIX-lea
Segarcea () [Corola-website/Science/297092_a_298421]
-
deja fusese identificată ca fiind de origine Indo-Europeană. Doi ani mai târziu, după izbucnirea Primului Război Mondial, Hrozný a tradus prima frază hitită: După dezintegrarea Austro-Ungariei, Hrozný a fost numit profesor al Universității din Praga. La început, s-a axat pe studiul filologiei hitite. Doi ani mai târziu, în 1924 și 1925, a condus două expediții arheologice în Orientul Apropiat. În anul universitar 1926-1927 Hrozný a fost ales decan al Facultății de Arte. În anii 1939-1940 a ocupat postul de președinte al universității
Bedřich Hrozný () [Corola-website/Science/334765_a_336094]
-
Oprea și a soției acestuia, Aneta (n. Grigoraș). A urmat școala primară în satul Coarnele Caprei (1940-1945), cursul secundar la Liceul „C. Negruzzi” din Iași (1945-1948), studii medii la Școala Normală „Vasile Lupu” din Iași (1948-1952) și apoi Facultatea de Filologie a Universității din Iași (1952-1956). Ulterior a urmat studii post-universitare de limba engleză (1977-1978). A obținut în anul 2000 titlul de doctor în filologie al Universității din Iași cu teza "Eminescu, omul de teatru". După absolvirea facultății a lucrat ca
Ștefan Oprea (critic de teatru și film) () [Corola-website/Science/337031_a_338360]
-
Iași (1945-1948), studii medii la Școala Normală „Vasile Lupu” din Iași (1948-1952) și apoi Facultatea de Filologie a Universității din Iași (1952-1956). Ulterior a urmat studii post-universitare de limba engleză (1977-1978). A obținut în anul 2000 titlul de doctor în filologie al Universității din Iași cu teza "Eminescu, omul de teatru". După absolvirea facultății a lucrat ca redactor cultural la ziarul "Flacăra Iașului" (1956-1966), șef secție arte (1966-1969), secretar general de redacție (1970-1979), redactor-șef adjunct (1979-1993) și publicist comentator (1993-1996
Ștefan Oprea (critic de teatru și film) () [Corola-website/Science/337031_a_338360]
-
l-a imprimat cu acompaniamentul orchestrei „Cristal”. În ianuarie 1936 imprimă primele sale melodii populare ("Cocoșel cu două creste" și "Radu mamei Radule") sub acompaniamentul orchestrei Ionel Cristea. Tot în 1936, fiind în ultimul an de studiu la Facultatea de Filologie modernă, o cunoaște pe Mia Braia, cu care se căsătorește și alături de care va trăi 14 ani, până în 1950. Aceștia aveau să alcătuiască cel mai bun duet vocal de la „Coșna”, restaurantul din Piața Buzești, unde cântau împreună cu orchestrele Vasile Julea
Petre Alexandru () [Corola-website/Science/323497_a_324826]
-
În anii războiului a îndeplinit funcțiile de director al Observatorului de la Pulkovo. A salvat de la distrugere biblioteca de sticlă a observatorului. A.N. Deutsch î-și amintea cu plăcere copilăria petrecută la Reni împreună cu vărul său Aristide Dovatur, profesor de filologie clasică la Sankt Petersburg, cunoscător al limbii române. A decedat la 22 noiembrie 1986. Domeniul principal de interese științifice ale lui Deutsch a fost astronomia fotografică. A determinat mișcările proprii ale circa 18000 de stele în 74 de suprefețe Kapteyn
Alexandru Nicolaevici Deutsch () [Corola-website/Science/313476_a_314805]
-
revistei "Ethos" (1943 - 1946). Destituit din învățământul superior (1949), devine director de secție al Institutului de Istorie din București (1949 - 1950), apoi consilier științific al Institutului de Istorie al Academiei R. P. R., referent științific al Institutului de Istorie și Filologie al Academiei (Filiala Iași), între anii 1953 - 1956, coordonator științific al Dicționarului Enciclopedic Român (1956 - 1958). După pensia de merit (1959), lucrează la revizuirea operei sale, pentru o viitoare reeditare, până la dispariția sa din 21 aprilie 1971. În 1970 fusese
Nicolae Bagdasar () [Corola-website/Science/307082_a_308411]
-
Urmează apoi Școala Pedagogică nr. 2 din București, iar în 1951 devine cursant al școlii de literatură „Mihai Eminescu” până în anul 1952, fiind coleg de generație cu Nicolae Labiș, Radu Cosașu etc. Între 1954 și 1957 învață la Facultatea de Filologie din București, dar nu își încheie studiile. 24.05.2011, ora 3.30 a.m.: "...a încetat din viață la Spitalul Universitar de Urgență «Elias» maestrul , ca urmare a unei afecțiuni neoplazice metastazante, consumptive și cu evoluție îndelungată", se arată într-
Fănuș Neagu () [Corola-website/Science/297612_a_298941]
-
Maḥbūn al-Kinănī al-Līțī al-Bașrī") a fost un scriitor arab.Opera sa, de un pronunțat caracter enciclopedic, se distinge prin raritatea și abundența materialelor adunate, verva expunerii și modernitate.Domeniile de care s-a ocupat au fost: biologie, istorie, filozofie, teologie, filologie. Al-Ğahiz care înseamnă în limba araba Holbatul , a rămas în istorie drept cel mai mare prozator care l-a dat literatura arabă clasică. S-a născut la Basra dintr-o familie săracă iar bunicul lui era sclav negru. A avut
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
făcut compromisuri, participând la reeducare. Ulterior a refuzat orice compromis cu sistemul comunist. Eliberat din închisoarea Aiud în anul 1963 i s-a stabilit domiciliu obligatoriu în Bărăgan. În urma amnistiei generale din 1964, Gheorghe Calciu a fost eliberat. A urmat Filologia și Teologia, fiind învestit cu harul preoției. Devine profesor la Seminarul Teologic Ortodox din București. La marele cutremur din 4 martie 1977, o aripă a internatului Seminarului se prăbușește. Chemat de seminariști, vine în toiul nopții de acasă și este
Gheorghe Calciu-Dumitreasa () [Corola-website/Science/299213_a_300542]
-
aceeași notă. În urma decesului conducătorului de doctorat, Prof. Dr. Leon Levițchi, solicită continuarea programului doctoral sub îndrumarea Directorului Institutului de Studii Sud-Este Europene al Academiei, cercetător principal Dr. Alexandru Duțu, specialist în perioada renascentistă și shakespearolog. Titlul de doctor în filologie este conferit în 1992 (6 noiembrie), diploma fiind eliberată în mai 1993. În referatul său asupra disertației, Prof. Dr. Dan Grigorescu remarcă faptul că doctoranda oferea interpretări originale ale operei shakespeariene chiar și după patru secole de exegeză. În 1991
Maria Ana Tupan () [Corola-website/Science/311051_a_312380]
-
științific, publicist și poet, care în în perioada 1990-1994 a fost Ministru al Educației al Republicii Moldova. Timp de peste 30 de ani a lucrat în învățământul universitar. Profesor universitar (Universitatea din Moldova și Universitatea Pedagogică “Ion Creangă” din Chișinău), doctor în filologie (Sankt-Petersburg, 1967). Născut în comuna Crihana Veche, județul Cahul, Basarabia, Regatul României. Studii primare, gimnaziale și medii în satul natal. Licențiat al Universității de Stat din Chișinău, Facultatea de Istorie și Filologie, specializarea Limba și literatura română (« moldovenească », în uzul
Nicolae Mătcaș () [Corola-website/Science/318167_a_319496]
-
Universitatea Pedagogică “Ion Creangă” din Chișinău), doctor în filologie (Sankt-Petersburg, 1967). Născut în comuna Crihana Veche, județul Cahul, Basarabia, Regatul României. Studii primare, gimnaziale și medii în satul natal. Licențiat al Universității de Stat din Chișinău, Facultatea de Istorie și Filologie, specializarea Limba și literatura română (« moldovenească », în uzul impus de regimul sovietic) (1962). Studii postuniversitare de doctorat la Leningrad, specializarea « Lingvistica matematică, structurală și aplicată » (1964-1967). A fost participant activ la mișcarea de eliberare națională a românilor basarabeni din 1985-1989
Nicolae Mătcaș () [Corola-website/Science/318167_a_319496]
-
și traducător, reprezentant al generației anilor '60. este fiu al textilistului Stan Constantin și al taxatoarei de tramvai Ralița Constantin (n. Constantinescu). Între anii 1953 și 1956, Ilie Constantin studiază la Liceul Sfântul Sava din București, apoi la Facultatea de Filologie - Universitatea din București (1956 - 1961). O dată cu debutul în studenție are loc și debutul cu versuri în revista "Tânărul scriitor". Debutul editorial se produce în penultimul său an de studenție, 1960, alături de Nichita Stănescu și de Cezar Baltag, cu placheta "Vântul
Ilie Constantin () [Corola-website/Science/310574_a_311903]
-
Paris. În Franța anului 1991, Ilie Constantin, în urma susținerii tezei "Complicitatea fertilă - poeți români, 1951 - 1973 (La Complicité fertile - poètes roumains. 1951 - 1973)," la Institutul Național de Civilizații și Limbi Orientale din Paris, i se acordă titlul de doctor în filologie. Debutului editorial - cu "Vântul cutreieră apele" - îi urmează o serie de volume care surprind receptorul cu o lirică modernistă, trecută pe la înaltele curți poetice ale lui Quasimodo, Ungaretti, Montale, Umberto Saba (poeți pe care i-a tâlmăcit în românește și
Ilie Constantin () [Corola-website/Science/310574_a_311903]
-
fonetic în scrierea limbii române. Sub îndrumarea lui Ion Bianu s-a organizat primul Congres Național al Bibliotecarilor (București, 1924) și prima Asociație a Bibliotecarilor din România (la 15 sepembrie 1924), al cărui președinte a devenit. Ca principal reprezentant al filologiei românești, Ion Bianu s-a preocupat de reforma ortografiei limbii române, contribuind la ortografia aprobată de Academia Română în 1904. A elaborat numeroase studii despre literatura veche, a promovat cercetarea folclorului inițiind prima serie românească de publicații folclorice și etnografice. Domnul
Ioan Bianu () [Corola-website/Science/307111_a_308440]
-
rămăseseră în Rusia au ajuns practic toate pe lista jertfelor terorii regimului comunist. Singurul ei fiu, Lev Gumiliov, a fost arestat de trei ori. Au fost condamnați fără nicio vină, pierduți în arhipelagul Gulag, Osip Mandelștam, Boris Pilniak profesorul de filologie Grigori Gukovski, Vladimir Nabrut, Nikolai Punin. În notele ei, publicate abia în 1962, Anna Ahmatova scria: „Soarta a distrus o întreagă generație”. Blok, Gumiliov, Hlebnikov au murit aproape simultan.Aleksei Remizov, Marina Țvetaeva, Vladislav Hodasevici au plecat peste hotare, de
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
(n. 11 noiembrie 1964 la Plopi, în județul Teleorman) este un etnolog, publicist (membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România) și traducător român. Doctor în filologie al Universității din București (cu o teză despre "Jertfa zidirii în fondul baladesc nord și sud-dunărean. Corpusul baladei jertfei zidirii din spațiul slav sud-dunărean") și cu o specializare în antropologie culturală și folclor (Universitatea București), este interesat, cu precădere, de
Gheorghiță Ciocioi () [Corola-website/Science/335647_a_336976]
-
a păstrat-o până la reforma din 1947. La început studiile durau 2 ani, în 1866 s-a trecut la 3 ani, iar din 1866 s-a ales o perioadă de 4 ani. Din 1891 Facultatea de Litere avea 3 secții, "Filologie", "Filosofie" și "Istorie", iar după 1900 existau 4 secții: "Filosofie", "Filologie clasică", "Filologie modernă", "Istorie". Treptat însă secțiile de filosofie și istorie au devenit autonome și s-au despărțit de corpul filologic. În anul universitar 1864-1865 existau doar 22 de
Facultatea de Litere a Universității din București () [Corola-website/Science/306104_a_307433]
-
2 ani, în 1866 s-a trecut la 3 ani, iar din 1866 s-a ales o perioadă de 4 ani. Din 1891 Facultatea de Litere avea 3 secții, "Filologie", "Filosofie" și "Istorie", iar după 1900 existau 4 secții: "Filosofie", "Filologie clasică", "Filologie modernă", "Istorie". Treptat însă secțiile de filosofie și istorie au devenit autonome și s-au despărțit de corpul filologic. În anul universitar 1864-1865 existau doar 22 de studenți înscriși la 6 cursuri, în 1878 existau deja 9 catedre
Facultatea de Litere a Universității din București () [Corola-website/Science/306104_a_307433]
-
în 1866 s-a trecut la 3 ani, iar din 1866 s-a ales o perioadă de 4 ani. Din 1891 Facultatea de Litere avea 3 secții, "Filologie", "Filosofie" și "Istorie", iar după 1900 existau 4 secții: "Filosofie", "Filologie clasică", "Filologie modernă", "Istorie". Treptat însă secțiile de filosofie și istorie au devenit autonome și s-au despărțit de corpul filologic. În anul universitar 1864-1865 existau doar 22 de studenți înscriși la 6 cursuri, în 1878 existau deja 9 catedre (departamente), iar
Facultatea de Litere a Universității din București () [Corola-website/Science/306104_a_307433]