3,915 matches
-
mai au expusă vreo piesă de la olăria Algor, să întreb cât costă vasul decorat cu bucățele de marmură încrustate, să spun Da, domnule, nu mai sunt mulți meșterii în stare să execute un asemenea urcior, cu un finisaj atât de fin lucrat, poate că responsabilul de sector, stimulat de opinia priceputului specialist, va recomanda departamentului de achiziții să cumpere urgent o sută de urcioare, din acelea cu bucățele de marmură, în acest caz, nu va mai trebui să ne aruncăm în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
refuge it a Nostre Dame de l’altre part de l’iau it a l’ostel des popelicans it a la pierre 3 foiz 6 avant la feste... la Grant Pute. „La treizeci și șase de ani după căruța cu fin, În noaptea de Sfântul Ioan din anul 1344, șase mesaje sigilate pentru cavalerii cu mantii albe, cavalerii relapsi din Provins, pentru răzbunare. De șase ori În șase locuri, la fiecare douăzeci de ani pentru un total de o sută douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Marafka le futuriste al lui Marinetti. Pe de altă parte, „Aluziile explicite la momentul fin de siécle, senzația că lumea se află la limita unei epoci și la începutul unei ere teribile și necunoscute domină poemul postsimbolist. Însăși noțiunea de fin de siécle s-a transformat dintr-o calificare estetică și mondenă într-una vag existențială. (...) sentimentul de situare la capătul unui ciclu și dorința de a programa o literatură cu totul nouă stă la baza extraordinarelor mutații ale acelor ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în mișcarea de avangardă românească (Ed. Hasefer, București, 2001, p. 40). Diminuarea dramatică a importanței administrative a Iașiului - fosta capitală a Moldovei - a generat o puternică frustrație în rîndul intelectualilor locali, insignifianța economică producînd acute bovarisme/complexe culturale (similare Rusiei fin de siécle). Diferența - teoretizată în interbelic de către N. Davidescu și T. Vianu - dintre simbolismul moldovean (liric, autentic melancolic, introvertit, cu atmosfera lui de sanatoriu, spital, provincie alienantă), reprezentat de Bacovia, Fundoianu, Petică, D. Anghel, A. Moșoiu, Al. Vițianu, I.M. Rașcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ne ridicăm colectiv și care de-abia constituie un punct de plecare pentru îndrăzneții porniți să exploreze și să ne aducă, din haos, literatura românească”. Odată cu încheierea Primului Război Mondial și cu prăbușirea definitivă a „vechii Europe” imperiale din La Belle Époque (fin de l’Ancien Régime, cum îl numise Mateiu I. Caragiale în ale sale Efemeride), nevoia modernizării radicale și a recuperării decalajelor prin arderea etapelor are ca efect o respingere radicală a moștenirii secolului al XIX-lea. Redefinirea identitară și noile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ampezzo. El Încă era căsătorit, iar Maja nu avusese Înaintea lui decât vreun student efemer. O, Elio, Îi spunea Încolăcindu-se uimită și Încântată În patul garsonierei, a fost fantastic, nu știam că poate fi așa. Maja era pe dinăuntru fin granulată, ca o gogoașă de mătase. Acum Însă e uscată, aproape abrazivă. Elio se ridică În șezut, Își puse picioarele desculțe pe covoraș, Își aranjă smocul de fire sure și umede care-i acopereau pieptul ca o spumă și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Sara, clasa a VIII-a Școala Gimnazială „Grigore Moisil” Satu Mare profesor coordonator Cristina Șoltuz Ținutul meu fermecat Un clar răsărit își legănă lumina pe azurul înalt al cerului, soarele de aur își răsfira degetele crude și-mi mângâia atât de fin obrazul. Trezită de farmecul dimineții de mai, îmi deschid brațele, îmi deschid ochii, îmi deschid inima. Privesc. O zi minunată ca să descopăr lucruri noi. Nu obișnuiesc să fac ce fac toate cele fete într-o zi de sâmbătă, adică nu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
că Iacob nu prea știa ce are de făcut. În fiecare seară, se așeza pe bamah cu cuțitul și-l ascuțea. De la apus până la răsăritul lunii, trei nopți la rând, l-a tot ascuțit până când tăișul a devenit atât de fin încât putea tăia un fir de păr făcând cea mai ușoară mișcare din încheietura mâinii. I-a cerut Adei să facă mici feșe, țesute din lână nouă luată de la prima tundere a întâiului miel fătat în acel sezon. I-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
era tot timpul de acord, am devenit moașele locului, ceea ce însemna multe case mari unde doamnele și servitoarele se bucurau de pântece fertile. Eram chemate cel puțin o dată la șapte zile și pentru fiecare copil sănătos primeam bijuterii, amulete, in fin sau urcioare cu ulei. Eu și Meryt împărțeam toate aceste lucruri. La rândul meu, voiam să i le dau pe toate lui Re-nefer, dar ea insista să le păstrez. Într-un an, magazia în care stăteam se umpluse de lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
favorabil. Ar trebui să fie deja aici, oftă viitoarea mireasă. - CÎnd taică-tu pornea la pescuit de ton, pleca pe cîte șase luni, decretă Jeanne fără să ridice capul. Iar tu tînjești după cîteva ceasuri... Stai cuminte. Rochia din dantelă, fin brodată de o străbunică de demult, fusese deja lungită de mai multe ori pentru a se potrivi taliei care o Îmbrăcaseră, lăsînd pe imaculata țesătură, la fiecare alungire de tiv, imperceptibile linii, aidoma acelora desenate pe pereți pe măsură ce copiii cresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
scria pe el cu litere gotice. Pascal i-a întins arma Despinei, s-o vadă mai bine. Sabia lui Mihai, a spus ea și a ridicat degetul arătător de la mâna dreaptă, cu care a atins vârful sabiei. Era atât de fin încât ar fi putut trece prin el o infinitate de drepte. Dar prin două puncte nu poate să treacă decât o singură dreaptă. Despina l-a privit în ochi pe Pascal. Iar sabia era între ei și, din câte știm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
și să stați de vorbă cu cineva, cîte cafenele credeți că sunt dechise ? Sigur, există Le Grand Cafă Capucines, o găsiți pe cea din piața Saint-Michel, mai este una lîngă spitalul Salpetrière... Mă opresc însă aici deși vă știu un fin admirator al artei de a divaga. Voiam mai degrabă să vă vorbesc despre cîteva începuturi de roman mai noi, ale ultimei generații de mari romancieri. Frnațuzoiaca Marie Darrieussecq, de exemplu. „Știu cît de mult riscă această poveste să vă tulbure
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
le aplicăm și la tehnologia post-umană avansată ? n-aș vrea să par nepoliticos, GUȚĂ, dar am sentimentul că am putea scrie împreună primul veritabil roman post-mortem. aceasta în cazul în care ești efectiv mort. senzorii noștri, GUȚĂ, sunt atît de fini și de performanți încît înregistrează ceva ce ți se întîmplă chiar și după moarte. singura problemă este că transpunerea în cuvinte a acestor mesaje vagi nu dă mare lucru pe plan literar. Vrei să știi ce spune patch-ul care s-
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de distracții, izbutind să capete colaborarea binevoitoare a oamenilor de la curte. De o cracă groasă orizontală a unui nuc bătrân legase un leagăn în care se dădea în picioare, fluturîndu-și fusta și părul. Intra în toate șurile și dormea în fin. Nu se lăsase până ce nu se scăldase în heleșteu, gonind pe Felix ceva mai departe. Dar petrecerea de predilecție o constituia un soi de cavalcadă specială. Argatul de la grajduri le dăduse doi cai mai ciolănoși, pentru tracțiune grea, un fel
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mirosit nimic, nu bănuiești nimic? - Nu, nici nu m-am gândit la așa ceva! Stănică îl scrută neîncrezător și râse tactic, cu capul lăsat pe umăr. - Hoțule, nu zău! Nu-mi prea vine să te cred. Am ajuns laconvingerea că ești fin de tot. La dame, cel puțin, ești maestru. N-am făcut în doi ani cu Georgeta ce-ai făcut dumneata în cinci minute. Ăștia care au succes la dame se pricep și în lucruri bănești, contrar părerii comune. Dar să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pici jos. Ăla sucește mintea fetelor într-un minut (Stănică simți că se contrazice și atenuă), vreau să zic sucește fără să facă nimic, că e băiat serios. Primejdia e să nu vrea el, dar am încredere în gustul lui fin. Când te-o vedea, nu se poate să nu-i placi. Știi, băiatul ăsta e puțin sub conducerea mea morală, eu îi dau directive în viață, așa că m-ascultă, se lasă sugestionat. Hai să provocăm o întîlnire... - N-ai decât
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în picioare, cu plopi, feră plopi, decor, feră decor... Se uitară și mireasa, și nașa, și Stere. Frumoase toate, în două culori, mai roșcate și cenușii. Nașul nu se mai tocmi la preț și-l întrebă pe cîrciumar: - Cum vrei, finule? Cu sau fără plopi? - Cum o fi! Numai să semene. Neamțul îi pândea pe sub ochelarii lui legați cu șnur negru. Întreba mereu: - Sepia sau negru? Spate cu decor sau clasa întîia cu florile și castel? Tot brutarul răspunsese: - Scump. Clasa
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
rudele de la Obor, o liotă de oameni cu copii și cumnați, veniți cu nevestele, firi iabrașe, se vedea bine, toți meșteri, duși pe la ospețe, gătiți, încălțați în cizme, cu fețele pline și roșii, să le tai cu firul de ață: finul Tache, un munte de om, cam zbanghiu la privire, cu a lui, o muiere puțină, roșcovană, ce bea binișor, la umăr cu bărbatul; cuscrul Vasile, rotar, voinic și ăsta, văduv cu doi copii, de față; nenea Ghiță Bîlcu, albit și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ridică nea Ghiță Bîlcu și strigă cu o voce care se auzea până la Tarapana: Ginerică, ginerică, Dac-o fi la o adică, Ia mireasa, pune-o jos Și sărut-o cu folos. Nuntașii bătură din palme, înveseliți, până luă vorba finul Tache, ce avea și el o gură de aur, dulce și parșivă: Fă așa cum este bine, C-a mai fost unul ca tine: Când a fost la o adică, Ea-i cerea, și el... nimica! Râsul gros al mesenilor acoperi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Când a fost la o adică, Ea-i cerea, și el... nimica! Râsul gros al mesenilor acoperi stihurile celelalte. Lina, să intre în pământ de rușine. Privea numai în farfurie. 32 . Aduseră vinul. Rudele socrului tot nu terminaseră. Când șezu finul Tache, se ridică cuscrul Vasile, ca din partea miresei: Poat' să știe fiecare: Vreau să dorm pe-un pat mai tare.. Grigore se răsti la lăutari. Femeile cărau fripturile și sosurile în farfurii lungi. Se ridicase și soacra să dea o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o sobă de gătit și cinci sute de lei. - Să ne trăiască! strigară rudele în cor. Meșterii bătură din palme. Gunoierul trase darurile aproape, sub lumina lămpilor, să le vadă toată lumea și să se îndemne. - Masă pricopsită, făcu Aglaia, din partea finului Tache, aici de față, patru prosoape lucrate de mâna nevestei și două sute de lei! Ruda se sculă în picioare și mulțumi pentru aplauze. 40 Muierea ajunse la cuscrul Vasile, îl ciupi de ureche, a întrebă pe șoptite ce dă și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a fost înapoi, beată, cu Grigore cu tot. Pentru că tot cădea în sărbători, au întins masa, au poftit rudele -și țin'te petrecere! Socrul a chemat neamurile, să vadă în ce pricopseală stă fata lui. Veniră, cu mic, cu mare: finul Tache, ăl de jucase primul mireasa la nuntă, cuscrul Vasile, nea Ghiță Bîlcu, tot posomorit și însetat, fina Smaranda, Cristea și nașul cu nașa, veseli, comandând lăutarii, încărcați cu daruri pentru fin. Aduseseră plapumă de mătase, scutecele de stambă și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
stă fata lui. Veniră, cu mic, cu mare: finul Tache, ăl de jucase primul mireasa la nuntă, cuscrul Vasile, nea Ghiță Bîlcu, tot posomorit și însetat, fina Smaranda, Cristea și nașul cu nașa, veseli, comandând lăutarii, încărcați cu daruri pentru fin. Aduseseră plapumă de mătase, scutecele de stambă și ciorapi mici, lucrați în grabă de femeie, tigheliți cu lânică. Meșterii au lăsat femeile în casă și au ieșit în curte, să vadă împrejurimile. Sosiseră în trăsuri tocmite. Birjarii așteptau la poartă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
tăiat basmale de doliu, Stere a închis prăvălia, s-au dus acasă, -lau văzut întins pe masă între două sfeșnice, luminat de flacăra luminărilor. I-au pupat mâna țeapănă. - Te duseși, tată-socrule! a rostit negustorul trist. Se adunaseră iar rudele: finul Tache, cuscrul Vasile, Ghiță Bîlcu, fina Smaranda, Cristea, tot neamul. Aduseseră coroane de flori, se închinau și plângeau. În odăile dogarului plutea un miros de tămue și de busuioc stătut. Văduva a chemat un preot, acesta a citit slujba, femeile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Ei mergeau împreună pe urma mortului, cu pași măsurați, lumea se uita, bărbații se descopereau, spunînd: - Dumnezeu să-l ierte! Clopotele băteau rar, cu sunete adânci, la Sfânta Vineri. Au intrat în cimitir, pietrișul potecilor scrâșnea. De la poartă, cârciumarul, cu finul Tache și cu Ghiță Bîlcu luaseră cosciugul pe umeri. Lăcrimau, în fata gropii deschise, așteptau prietenii răposatului, meșteri bătrâni toți, și nașul Linei și al negustorului, cu capetele plecate. Iar a citit preotul din cărțile lui, s-au închinat. Muierile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]