3,170 matches
-
Carne, ucenicii măcelari care își petrecuseră atâtea din orele de Studii Liberale explicându-i procedurile de producție de la fabrica de mezeluri Sweetbreads și care chiar îl duseseră o dată acolo într-o după-amiază, ca să-i arate cum funcționau toate. Dragii de flăcăi! Și cât îi urâse la vremea aceea! Ceea ce nu făcea decât să demonstreze cât de tare se putea înșela în privința oamenilor. Wilt se întreba acum dacă nu cumva greșise în privința Evei și dacă soția lui nu era cumva moartă, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
NOUĂ 2 Seara, la toate porțile caselor boierești se aprinseră deodată mari făclii. Copiii se porniră în cârduri spre inima Bucureștiului. Era seara lor, seara colindătorilor. Ulițele adormite, cu zăpada împinsă pe margini, se umplură de viață și lumină. Hăuleau flăcăii, râdeau fetișcanele, alergau masalagiii, zburau canafii colorați de la urechile cailor, sunau zurgălăii săniilor mânate de arnăuți încinși cu săbii și pistoale. La hopuri își aruncau ciucurele roșu al fesului când pe un umăr, când pe celălalt. În vârtejuri albe treceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
scrobite fuseseră așezate mai multe samovare și tăvi cu pahare prinse în filigrane de argint. Acolo, sub cort, domnița Ecaterina, văduva Luminăției Sale, Poetul, și clucereasa Elenca, nora sa, dimpreună cu fiii lor, Nicolae și Iancu, își primeau invitații. Doi flăcăi zdraveni și chipeși îi săltau din sănii și-i purtau de subsuori până la podium, ca să nu li se strice imineii croiți din marochin sau brodați cu fir de aur și presărați cu mărgele și perle. Cu boierii treaba mergea repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ca să nu li se strice imineii croiți din marochin sau brodați cu fir de aur și presărați cu mărgele și perle. Cu boierii treaba mergea repede. Tinerele neveste și fetele frumoase se bucurau însă de cea mai mare grijă din partea flăcăilor. Erau purtate pe brațe și cât mai încet, de teamă să nu li se șifoneze cumva panglicile lucioase sau diafanele dantele și eșarfe din gaz. Palpitante clipe, voit prelungite în unda lor de parfum. În jurul cortului se perindau mereu colindătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Erau purtate pe brațe și cât mai încet, de teamă să nu li se șifoneze cumva panglicile lucioase sau diafanele dantele și eșarfe din gaz. Palpitante clipe, voit prelungite în unda lor de parfum. În jurul cortului se perindau mereu colindătorii, flăcăi și fete, bărbați și femei veniți tocmai de pe moșiile lui Nicolae. Veniseră și elevii de la colegiul Sfântul Sava, conduși de un tânăr dascăl muzicos, cu pletele șiroind de zăpadă topită. Slugile cărau mereu coșuri pline de covrigi, colaci, poale-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
vadă fundele de catifea ale pantofilor cu vârfurile ascuțite și tocurile ca niște mosorele aurite. Femeia stăpânea o tehnică mult prea subtilă de înaintare, iar ninsoarea nu făcea decât să-i desăvârșească efectul de plutire. Era fascinant. ― Dar mergeți odată, flăcăi, și aduceți-o mai repede sub cort! se dezmetici domnița Ecaterina, făcând semne prietenești cu mâinile spre femeia de pe alee și clătinându-și în același timp capul în semn de mare admirație pentru croiala pelerinei îmblănite de pe umerii invitatei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
se dezmetici domnița Ecaterina, făcând semne prietenești cu mâinile spre femeia de pe alee și clătinându-și în același timp capul în semn de mare admirație pentru croiala pelerinei îmblănite de pe umerii invitatei sale, care purta semnătura unui maestru croitor parizian. Flăcăii însărcinați cu săltatul boierilor se dezmeticiră din extazul care îi furase cu totul. Pricepură că femeia nu era doar o fantasmă, ci exista în carne și oase. Se repeziră amândoi deodată și aproape căzură la picoarele ei, cu brațele gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Cununa de iederă să-mi pună... Risipiți prin odăi, invitații se odihneau pe fotoliile cu tapisserie Aubusson, pe scaunele aurite sau între pernele divanurilor și canapelelor din preajma sobelor svelte, cu teracota albă modelată în ghirlande și scene pastorale. Fete și flăcăi, îmbrăcați în costume naționale sau în veșminte de eunuci, de baiadere sau brizeide, aveau grijă de dorințele tuturor, aducând mereu fel de fel de tării, lichioruri, pișcoturi, dulcețuri sau ceaiuri fierbinți, în buna tradiție a casei, de pe vremea Luminăției Sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
colorați, flori și candele plutitoare. Se înțelege că și vinurile vechi de Drăgășani curgeau la fel de limpezi din prăfuite sticle scoase direct din beciurile casei. Ritmul muzicii lăutarilor cocoțați în cafasurile sălii era susținut, la momentul potrivit, de strigăturile fetelor și flăcăilor, în buna tradiție și în duhul Luminăției Sale, Poetul. Când trecură în salonaș pentru cafea și se îndesi fumul ciubucelor, la insistențele celor prezenți, Nicolae se lăsă, în sfârșit, înduplecat să le povestească deja cunoscuta întâmplare a fugii celor doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
înlocui bucata aceea de pământ românesc. Umblă toată ziua pe toate ulițele, de zeci de ori pe aceleași ulițe, pentru că nu avea voie să părăsească localitatea. Spre seară, undeva, se stârni mult praf și vuiet. Se pornise Geamala. Mai mulți flăcăi purtau o păpușă mare, umplută cu paie. Fustă creață, făcută numai din petice, obraji, buze vopsite cu creionul roșu, gene cusute și, între ele, doi nasturi mari, holbați către mulțimea adunată în jur. ― Dansează, Geamala! Râzi, Geamala! Joacă, Geamala! îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
păpușă mare, umplută cu paie. Fustă creață, făcută numai din petice, obraji, buze vopsite cu creionul roșu, gene cusute și, între ele, doi nasturi mari, holbați către mulțimea adunată în jur. ― Dansează, Geamala! Râzi, Geamala! Joacă, Geamala! îi strigau tare flăcăii în chiotele și hohotele mulțimii. Păpușa părea bleagă, deșelată, chiar moartă. Apoi se cutremură prelung, legănându-și volanele la stânga și la dreapta ca și cum ea, păpușa, s-ar fi rușinat să danseze în fața atâtor spectatori. Își ridică timidă capul după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mânecile și rotindu-și poalele. Un dans nebun, grotesc, halucinant. ― Hai, Geamala! Fii focoasă! Mai fioroasă! Așa, Geamala! Scapă-ți țâța, muiere mare! Așa! Oooo!.. Mamăăă!... Hai! Hai, Geamală, fă-te-ncoa’! Hai ș-arată-ți fofelnița, făăă! o tot îmboldeau, în timp ce flăcăii mânuiau cu abilitate sârmele și sforile pe sub fustele ei flendurite și pestrițe. Iancu se oprise la marginea drumului. Stătea cu coatele rezemate într-o ulucă șubredă. Se simțea copleșit. Pentru el priveliștea era insuportabilă până la durere. Era de-a dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
răspândea asupra noastră ca un mare magician. În casa lui, cât a trăit, nimeni nu a simțit trecerea timpului. Trăiam intens. Doar poezie. Doar povești... Mă culcam cu ele și mă trezeam în cântecele fetelor. Cârduri vesele de fete și flăcăi... Toți tineri... Atât de frumoși... Dimineața, când deschideam ochii, mă credeam ajuns în Paradis, printre îngeri. Lumânările ardeau mai tot timpul, ziua ca și noaptea, pentru că nu le mai deosebeam... Și peste tot, în orice odaie, doar arome arse, flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Școala, În jurul căreia tot dăduse târcoale, neîndurându-se să o părăsească (până se făcuse prea târziu) fusese acel ceva prea-puțin ca să te poți despărți de el: acel ceva făcut cu mânurile lui, Înălțat, nu doar cu-sacrificii, ci cu-un-sacrificiu: un flăcău care scotea piatră pentru temelie fusese strivit de o surpare a chetrăriei. Pantelimon Severin Îl chema. Deși trecuse de șaptesprezece ani, la intervențiile repetate (și Înflăcărate) ale tatei, obținuse dispensă de vârstă ca să intre la școala Normală din Orhei. Desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
unui deal din apropiere... ...Simțindu-se vinovat de moartea băiatului - doar el Îi băgase În cap să se facă Învățător - tata oprise lucrările și-și ceruse mutarea (după ce i se refuzase demisia). Însă oamenii din sat, În frunte cu părinții flăcăului, Îl convinseseră să rămână, să continue, fiindcă ziceau ei: «Orice zidire cere Înzidire». Așa că Îl Înmormântaseră după datină, iar din a patra zi veniseră și mai numeroși la lucru, la școală. După nefericita Întâmplare, prin rapoarte, cereri scrise, tata se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
uscat (și umezit de rouă) și a calapăr și a regina-nopții, fata „fugită” poate ea face deosebirea dintre scuturăturile de pe spinarea unui cal (bălan, cu șaua verde) și cele pricinuite de cadrul bicicletei (cu șa cu arcuri - dar tot pentru flăcău, nu și pentru fată)? Cu atât mai puțin, cu cât bocceaua aceea nu conținea altceva decât o perniță brodată, specială de pus pe spinarea cadrului bicicletic - ca să n-o curme pe mireasă... și Încă: mama fetei „fugite”, nu numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Că unde-s două puterea crește - și nici nu te plouă!, chicotește nora cea frumoacheșă, Ileana. Trece prin curtea noastră și Duda. Numai cu bunică-sa. Duda asta nu mai e chiar mică, joacă la joc, umblă pe la șezători, cu flăcăii, se zice că iese și la șezut cu ei, prin cele vii, cele păduri - eu Încă n-am văzut-o alergându-și-o prin vii, dar nu e ea chiar atât de mare-mare, Încât să nu se mai joace și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
vrea ea: nu mai vreau eu! Uite: În loc să vină la mine când mama coboară la udat prosopul, să mă Întrebe, ca omul, ce mai fac, dacă mă doare tare, că numai din pricina ei m-au ucis țânțarii, ea umblă cu flăcăii. Șade cu ei. Are dreptate, mama: Duda e stricată. Nu de la carne, stricată, de la altceva, nu spun, deși tot de carne-i. Am văzut eu: te strici, când Îl lași pe Gligor al lui Macarie să te strice - am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Și s-a auzit pârâind rochia. Și mama, strașnic de mânioasă, dar tot În șoaptă strigând: - Mi-ai rupt rochia, schilodule! Dacă te mai apropii, Îți rup și celălalt picior! Așa am știut că-i Ilie al lui Calistru, un flăcău slab de minte, scutit. Am căutat o piatră, să-i dau cu piatra-n cap, dar de unde piatră În pădure și pe-ntuneric? Iau din foc un ciot cu jăratic, mă năpustesc... N-am mai pus geană pe geană până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
soldățelul biet al meu. Carpenul mă ia pe genunchi, Îmi pune căștile la urechi. Aud pârâituri. Îl rog pe Carpen să-l Întrebe pe Paltin dacă l-a văzut pe tata. - Aici Carpenul - mă auzi, Paltinule? Am lângă mine un flăcău, pe tatăl lui l-au ridicat Rușii, nu l-ați liberat voi cumva? Păi, cum să fie, nene, ca un tată de copil: voinic, frumos, bun... Bine, Paltinule, dacă dai de el, mă ții la curent - Paltinul a zis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ridicat Rușii, nu l-ați liberat voi cumva? Păi, cum să fie, nene, ca un tată de copil: voinic, frumos, bun... Bine, Paltinule, dacă dai de el, mă ții la curent - Paltinul a zis că Încă nu, tu știi, măi flăcău, ce-nseamnă «âncă nu»? - Știu, zic. Înseamnă: «dacă nu azi, atunci mâine»! O zbughesc de pe genunchii Carpenului, alerg să dau vestea cea mare: că tata se-ntoarce, «dacă nu azi, atunci mâine» - așa mi-a spus, mie, personal, Carpenul, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
sat, duși la țintirim. Și mai ales i-am mirosit - când ai miros bun, ca mine, ce nevoie de ochi? Dar nici nu trebuie să ai bun-miros, pe timpurile astea, și Încă vara. Câte doi, câte doi, cei vreo zece flăcăi premilitari, cară tărgi. Tărgi militare, cu pânză kakie; lăsate de ei - nu știu care ei, dar tărgi. Flăcăul din față merge ca omul; cel din urmă, ori are și el o basma peste gură, ori merge, ținând capul strâmbat mult Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ce nevoie de ochi? Dar nici nu trebuie să ai bun-miros, pe timpurile astea, și Încă vara. Câte doi, câte doi, cei vreo zece flăcăi premilitari, cară tărgi. Tărgi militare, cu pânză kakie; lăsate de ei - nu știu care ei, dar tărgi. Flăcăul din față merge ca omul; cel din urmă, ori are și el o basma peste gură, ori merge, ținând capul strâmbat mult Într-o parte. Fiindcă-i vară, așa mi-a explicat Moș Iacob. Dac-ar fi fost iarnă - ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
a fost horă mare, hora dracului. Și cum e vară, nu toamnă - ca să nu mai vorbim de iarnă, când e cel mai bine, deși bine ar fi să nu fie deloc... A ieșit mama la adunat, cu cei vreo zece flăcăi - dar cu o condiție: numai pe-ai noștri. Nu știu ce va fi răspuns mama, la Început, oricum, după ce i-au adunat pe-ai noștri și i-au pus la Eroi, În țintirim, În dreapta bisericii, mama a zis: - Bun. Dar cu ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
partea lor. Din prima zi m-am ascuns, cu băieții, În tufe: ca să vedem. Noi, copiii, n-avem voie - tocmai de aceea ne ducem să ne uităm: Bărbații În vârstă sapă gropile. Dar o iau la goană când se apropie flăcăii cu tărgile. Mama se supără, Îi ceartă, Îi amenință, mai și plânge și așa, plângând-beștelindu-i, Îi scoate de pe unde s-au vârât și-i silește să se apropie; și să-i Îngroape. Mai mult de mila mamei oamenii dau fuga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]